Convenţii şi terminologie folosită în anatomie.

Poziţia anatomică normală: este aleasă prin convenţie internaţională, la om- ortostatism (în
picioare) (de fapt clinostatism- culcat pe spate), toate cele patru membre paralele între ele,
privirea înainte, palmele orientate în faţă (la bărbat penisul e culcat pe abdomen).

Axe.
1. axul longitudinal (vertical): cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasa în
poziţia anatomică. La om: vertex şi planul poligonului de susţinere.
2. axe transversale: de la dreapta la stînga şi perpendicular pe cel longitudinal
3. axe sagitale: sunt orinetate antero-posterior, perpendiculare pe cel longitudinal.

Planuri.
1. planul mediosagital: determinat de ombilic şi axul longitudinal al corpului
2. planuri paramediane: toate planurile paralele cu cel medial
3. planuri frontale: toate planurile verticale paralele cu fruntea
4. planuri transversale: toate planurile perpendiculare pe axul longitudinal.

Termeni de direcţie şi poziţie:

- superior sau cranial: deasupra unui plan orizontal
- inferior sau caudal: sub un plan orizontal
- anterior sau frontal: în faţa unui plan frontal
- posterior sau dorsal: în spatele unui plan frontal
- proximal: (pt membre) mai apropiat de trunchi
- distal: mai depărtat de trunchi
- lateral: mai depărtat de mediosagital
- medial: mai apropiat de mediosagital
- volar: spre faţa palmară a mîinii
- plantar: spre talpă.

Osteologia: se ocupă cu studiul oaselor.

În funcţie de dimensiuni oasele pot fii:
- lungi: formate din diafiză şi epifiză (proximală şi distală)
- scurte
- plane: la interior sunt formate din substaţă osoasă spongioasă, la exterior din substaţă
osoasă compactă
Organismul uman e alcătuit din 206 oase, formează partea pasivă a aparatului locomotor,
adăposteşte organele, ia parte la hematopoeză. este alcătuit din apă, substanţă organincă
(osseină) şi substanţă anorganică
Craniul.

Morfologic alcătuieşte un întreg. Pt descriere o împărţim în neurocraniu şi viscerocraniu.

Neurocraniul se împarte în baza şi boltă craniană. Limita care desparte baza de bolta craniană
este reprezentată printr-o linie imaginară care formează o circumferinţă sinuoasă şi care
pleacă de la depresiunea nazo-frontală, până la protuberanţa occipitală externă.
Neurocraniul este alcătuit din 8 oase, din care 4 neperechi şi mediane:
- frontal
- etmoid
- sfenoid
- occipital
şi patru perechi:
- 2 parietale
- 2 temporale
Neurocraniul conţine şi protejează encefalul, este o cavitate ovoidă, cu o capacitate de cca 145
ml (la adult).

Viscerocraniul: adăposteşte organele de simţ, este aşezat inferior de mastoid şi marginile

supraorbitale. Este format din 15 oase dintre care 3 neperechi şi 6 perechi.
Neperechi:
- Etmoidul
- Vomerul
- Mandibula
Perechi:
- Maxila
- Zigomaticul
- Osul lacrimal
- Osul nazal
- Osul palatin
- Cornetele nazale inferioare

Osul frontal.

Aparţine neurocraniului, format din 2 părţi: o porţiune orizontală (orbitală şi nazală în

profunzime) ia parte la formarea bazei craniului, o porţiune solzoasă (endocranian şi
exocranian).
Osul frontal are 4 feţe: frontală, 2 feţe temporale, faţa cerebrală.
Faţa externă:
- eminenţele frontale- deasupra marginii supraorbitale
- arcuri sprâncenare care medial se unesc printr-o ridicătură numită glabelă
- resturile suturii frontale (metopice)
- porţiunea nazală (între porţiunile supraorbitale)
- în partea medială a marginii supraorbitale se găseşte o gaură numită foramen
supraorbitale
- faţa temporală (dedesubtul şi în spatele liniei temporale)
- procesul zigomatic al frontalului.
Pe faţa internă a osului forntal în partea medială începe o ridicătură osoasă care se continuă şi
pe oasele parietale ca, ca sulcus sinus sagitalis superior.
Feţele laterale a osului frontal prezintă procelele zigomatice a osului frontal.
Partea orbitală are formă triunghiulară, această parte a osului fiind destul de subţire, între ele
se găseşte incizura etmoidală, se articulează cu aripile mici a osului sfenoidal prin suturi.
Osul frontal se articulează cu:
- oasele parietale
- osul zigomatic
- osul nazal
- osul etmoid
- osul sfenoid
- osul maxilar
Faţa endocraniană este concavă, marcată de întipărituri ale circumvoluţiilor cerebrale.
Prezintă două apofize care formează bolţile orbitelor, despărţite prin incizura etmoidală în
care se găseşte la cribriformă a etmoidului.
În interiorul osului frontal există 2 cavităţi neregulate numite sinusuri a căror deschidere este
aşezată înaintea incizurii etmoidale şi lateral de spina nazală.
Forma osului frontal este diferit în funcţie de sex.

Osul parietal.

Este os pereche, are formă de patrulater neregulat.

Are două feţe:
- externă
- internă
Patru margini:
- superioară
- inferioară
- anterioară
- posterioară
Faţa externă este convexă şi marcată la mijloc de eminenţa parietală. Prezintă 2 linii: linia
temporală superioară (aponevroza temporală), şi una inferioară pe care se inseră muşchiul
temporal.
Faţa internă este concavă şi prezintă impresiuni ale circumvoluţiilor cerebrale şi ale arterelor
meningee medii, şi sulcusul sinusului sagital superior.
Marginile se articulează:
- superior cu parietalul opus (sutura sagitală)
- anterior cu osul frontal (sutura coronală)
- posterior cu osul occipital (sutura lambdoidă)
- lateral cu oasele temporale (sutura scuamoasă)

Osul occipital
Os nepereche, aparţine neurocraniului, contribuie atât la formarea bolţii craniene cât şi la
formarea bazei craniene.
Este aşezat în partea posterioară şi inferioară a craniului şi prezintă următoarele părţi:
- solzul occipitalului (superior şi posterior de foramen)
- porţiunea bazilară ( anterior şi superior de foramen)
- 2 porţiuni laterale (lateral de foramen)
- Foramenul occipital prin care trece trunchiul cerebral
Solzul are 2 feţe, una exocraniană şi una endocraniană, pe faţa exocraniană (convexă) prezintă
o proeminenţă (protuberanţa occipitală externă) lateral de ea există 2 linii curbe (linii
nuchale), faţa endocraniană e concavă împărţită în 4 de protuberanţa cruciformă (care prezintă
un şanţ transvers- care se continuă pe oasele temporale ca sulcus sinus transversi şi un sanţ
sagital- în ea se continuă sulcus sinus sagitalis superior ), pe faţa internă se găseşte şi creasta
occipitală.
Porţiunea bazilară: pe ea se află o eminenţă numită tuberculul laringian.
Părţi laterale: pe faţa inferioară se găsesc condilii occipitali, deasupra condilului prezintă un
canal prin care trece o venă emisară.
Prezintă următoarele:
- Tuberculum jugulare
- Calalis hypoglossi (prin ea iese nervul XII)
- Incisura jugularis
- Sulcus sinus sigmoidei (care se continuă pe oasele temporale)
Gaura occipitală: prin ea trece trunchiul cerebral, se articulează cu prima vertebră (atlas).
Marginile poartă denumirea osului invecinat:
- Marginea mastoidă
- Marginea lambdoidă
Prezintă 5 unghiuri:
- Una superioară
- 2 inferioare
- 2 laterale

Osul temporal
Aparţine neurocraniului, este os pereche, situat lateral de baza craniului, ia parte atât la
formarea bolţii cât şi a bazei craniului.
Este alcătuit din 5 părţi:
- Porţiunea solzoasă
- Porţiunea petroasă (cu rol important în rezistenţa bazei craniului)
- Porţiunea timpanică
- Porţiunea mastoidă
- Apofiza stiloidă
Solzul formează porţiunea superioară şi anterioară a osului faţa temporală e netedă pe ea se
inseră muşchiul temporal, aici se găseşte deschiderea meatului auditiv extern, formează o
parte a gropii temporale (aici se găseşte linia temporală).
Apofiza zigomatică se articulează cu osul zigomaticului, posterior şi inferior de apofiza
zigomatică se găseşte cavitatea glenoidală.
Faţa cerebrală a solzului este concavă prezintă depresiuni şi sanţuri pt ramurile vaselor
meningeei mijlocii.
Porţiunea mastoidiană: partea posterioară a osului temporal şi se continuă în jos cu apofiza
mastidă (pe ea se inseră muşchiul sternocleidomastoidian şi longissimus capitis), pe faţa
laterală se inseră muşchiul digastric. Apofiza prezintă o serie de celule mastoidiene şi un sinur
mare în interiorul ei.
Porţiunea pietroasă: între oasele sfenoid şi occipital la baza craniului, are o bază, un vîrf, trei
feţe şi trei margini (baza este fuzionată cu porţiunea solzoasă şi mastoidiană a temporalului).
Vîrful oculpă intervalul dintre marginea aripii mari a sfenoidului şi proţiunea bazilară a osului
occipital, lângă vîrf se găseşte gropiţa ganglionului lui Gasser precum şi o gaură numită
foramen laceratum.
Faţa supero-laterală contribuie la formarea gropii craniele mijlocii.
Faţa posterioară formează partea anterioară a gropii craniene posterioare, un orificiu conduce
în meatul auditiv intern, prin el trec nervii: facial (VII), acursico-vestibular (VIII) şi artera
labirintică.
Faţa inferioară: rugoasă şi neregulată, formează o parte a feţei externe a bazei craniului,
aproape de vîrf se inseră muşchiul ridicător al vălului palatin, o deschizătură mare duce în
canalul carotidian, tot pe aici trece canalul nervului timpanic şi ramura auriculară a nervului
vag.
Între stiloidă şi mastoidă se găseşte orificiul stilomastoidian prin care trece nervul facial VII şi
artera stilo-mastoidiană.
Porţiunea timpanică: o lamă situată sub porţiunea scuamoasă şi înaintea apofizei mastoidiene,
formează o parte a meatului auditiv osos.
Apofiza stiloidă: proemină în jos şi înainte de pe faţa inferioară a osului, pe ea se inseră o
serie de muşchiuri (stiloglos, stilo-faringian) şi ligamente (stilo-mandibular, stilo-hioidian).
Porţiunea timpanică: este o lamă situată sub porţiunea scuomoasă şi înaintea apofizei
mastoide, formează peretele anterior, inferior şi o parte din peretele posterior a meatului
auditiv extern.
Osul temporal se articulează cu:
- Osul parietal
- Osul occipital
- Osul sfenoid
- Zigomaticul
- Cu mandibula (articulaţie mobilă)

Etmoidul.

Os nepereche, face parte din neurocraniu. Este aşezat la partea anterioară a bazei craniului, are
o formă cuboidală şi contribuie la formarea pereţilor mediali ai orbitei, a septului nazal şi ai
pereţilor laterali ai cavităţii nazale.
Este alcătuit din 4 porţiuni:
- Lama cribriformă (lamina cribrosa) ocupă incizura etmoidală a osului frontal şi
formează o parte din plafonul cavităţii nazale. Lama cribriformă prezintă numeroase
orificii pentru trecerea filamentelor nervului olfactil.
- Lama perpendiculară (formează partea superioară a septului nazal, pe porţiunea
inferioară se inseră cartilajul nazal, este aşezat în poziţie sagitală) – se continuă în sus
cu crista galli-aici se inseră porţiunea terminală a durei mater porţiune vizibilă în
porţiunea bazilară a frontalului. Pe lama verticală are 2 lame răsucite carea cu peretele
etmoidului formează cornetul superior şi conetul mijlociu.
- Cele 2 mese laterale (labirintus etmoidales) – sunt sinusuri cu pereţi subţiri (celulle
etmoidales) aşezate în 3 grupe. Peretele lateral formează partea medială a orbitei.
Peretele mediale formează partea laterală a cavităţii nazale
Etmoidul este un os pneumatic- căptuşit de o mucoasă care se continuă în sinusul nazal.
Sfenoidul.

Os nepereche, contribuie la formarea neurocraniului. Este aşezat între temporale şi anterior de

porţiunea bazilară a occipitalului. Se aseamănă vag cu un fluture cu aripile desfăşurate.
Este alcătuit din:
- Corp (corpus ossis sphenoidalis)
- Două aripi mari (ala major)
- Două aripi mici (ala minor)
- Două apofize pterigoidiene (processus pterigoideus)
Corpul: prezintă 6 feţe
- Superioară- înainte este netedă delimitată de o creastă care formează şanţul optic. În
spatele şanţului este aşezat formaţiunea cea mai importantă a sfenoidului – şeaua
turcească- care adăposteşte glanda hipofiză. Limita anterioară a şei turceşti este apofiza
clinoidă medie, posterior apofiza clinoidă posterioară.
- Laterală: unite cu aripile mari şi cu lamele mediale ale apofizei pterigoidiene.
- Posterior este unit cu faţa anterioară a porţiunii bazilare a occipitalului
- Anteioară: în plan median prezintă creasta sfenoidală- cu sinulul sfenoidal de fiecare
parte- localizat în corpul osului
- Inferioară: prezintă în plan median o spină- rostrum sfenoidal
Aripile mari:- sunt două apofize puternice, prezinăt mai multe feţe:
- Cerebrală- formează o parte a fundului gropii mijlocii a craniului, prin ea trece nervul
maxilar (foramen rotundum), nervul mandibular şi artera meningeei mijlocii (foramne
ovale)
- Faţa laterală: este convexă şi împărţită printr-o creastă transversă
- Faţa orbitală- are formă patrulateră- formează patrea posterioară a peretelui lateral al
orbitei, limita anterioară a găurii rupte, jumătetea laterală se articulează cu stînca
temporalului.
Aripile mici: sunt două lame triunghiulare care proemină lateral. Faţa inferioară a plafonului
orbitei şi limita superioară a fisurii orbitale superioare. La unirea aripii mici cu corpul
sfenoidului trece canalul optic.
Apofizele pterigoidiene: coboară perpendicular din regiunea unde aripa mare se uneşte cu
corpul sfenoidului. Fiecare apofiză e alcătuită dintr-o lamă medială şi una laterală, despărţite
în jos de groapa pterigoidiană- locul de insreţie a muşchiului pterigoidian şi a muşchiului
tensor al palatinului.

Oasele lacrimale.
Oase perechi, iau parte la formarea viscerocraniului, sunt aşezate pe partea anterioară a
pereţilor mediali ai orbitelor.
Are 2 feţe:
- Laterală (prezintă o creastă vericală)
- Medială
Adăposteşte sacul lacrimal şi se articulează cu maxilarul.

Oasele nazale
Oase perechi, iau parte la formarea viscerocraniului, sunt aşezaţi unul lîngă altul, între
apofizele frontale ale maxilarului.
Are 2 feţe:
- Laterală
- Medială ( are un şanţ în care stă nervul etmoidal anterior)
Se articulează cu:
- Frontalul
- Maxilarul
- Osul nazal opus

Osele palatine

Aşezate în partea posterioară a cavităţii nazale, între oasele maxilare şi apofizele pterigoide.
Alcătuid din:
- O lamă orizontală
- Una perpendiculară
- 3 apofize (piramidală, orbitală, sfenoidală)

Oasele malare- zigomaticus

Os pereche, ia parte la formarea viscerocraniului. Este aşezat în partea superioară şi laterală a

feţei, este de formă patrulateră. Are 3 feţe şi 2 apofize.
- Faţa laterală (convexă, străbătută de orificiul zigomatico-facial)
- Faţa temporală: prezintă o arie pentru articulaţia cu maxilarul
- Faţa orbitală: formează partea antero-laterală a padişului şi a peretelui lateral al orbitei

- Apofiza frontală: se articulează cu apofiza zigomatică a frontalului

- Apofiza temporală: se articulează cu apofiza zigomatică a temporalului şi contribuie la
formarea arcului zigomatic.

Oasele maxilare.

Os pereche, contribuie la formarea viscerocraniului. Este format dintr-un corp şi 4 apofize.

Corpul: are formă piramidală cu 4 feţe:
- Anterioară
- Posterioară
- Orbitală
- Nazală, şi adăposteşte o cavitate mare numit şi sinusul maxilar.
Faţa anterioară: prezintă mici ridicături- juga alveolaris- care corespund rădăcinilor dinţilor.
Prin orificiul infraorbital trece nervul şi vasele infraorbitale.
Faţa posterioară: formează peretele anterior a gorpii infratemporale, prezintă la partea
inferioară tuberozitatea maxilară- care serveşte la articularea cu apofiza piramidală a osului
palatin.
Faţa orbitală: formează cea mai marea parte a padişului orbitei.
Faţa nazală: prezintă hiatul maxilar prin care se ajunge în sinusul maxilar.
Sinusul maxilar: este o cavitate piramidală situată în corpul maxilei- comunică cu meatul
mijlociu al nasului.
Apofiza zigomatică: se articulează cu osul zigomatic
Apofiza frontală: se proiectează în sus şi înapoi între oasele nazale şi lacrimale.
Apofiza alveolară: prezintă alveole în care sunt primite rădăcinile dinţilor.
Apfiza palatină: este aşezat în plan orizontal şi are 2 feţe (superioară şi inferioară)
- Faţa inferioară formează (împreună cu apofiza palatină a maxilarului opus) ¾
anterioară a palatului dur.
 - Faţa superioară: formează cea mai mare parte a padişului cavităţii nazale.

Mandibula

Os nepereche, situată în partea inferioară şi anterioară a feţei. Prezintă un corp şi două ramuri.
Corpul prezintă două feţe şi două margini.
Faţa externă: pe linia mediană, eminenţa mentonieră- pe ambele părţi se schiţează cîte un
relief oso liniar- numită linia oblică externă. La capătul inferior al acestei linii se află gaura
mentonieră.
Faţa internă: anterior are 2 perechi de vârfuri osoase (apofize geni), posterior de aceste
apofize se află linia oblică internă. Prezintă depresiuni pentru glanda sublinguală şi
submandibulară.
Pe marginea superioară sînt săpate alveolele dentare pe marginea inferioară se inseră
muşchiul digastric.
Cele două ramuri vin în prelungirea corpului în sus şi înapoi. Inferior formează cu corpul un
unghi obtuz.
- Pe faţa laterală a ramurii se află o suprafaţă rugoasă pentru inserţia muşchiului maseter
- Pe faţa medială a ramurii se află orificiul superior al canalului dentar (foramen
mandibulare) care se continuă în interiorul osului cu canalul dentar inferior (canalis
mandibularis)- orificiul este delimitat de spina lui Spix.
Apofizele mandibulare se desprind de pe marginea superioară a ramurii:
- Apofiza coronoidă- anterior
- Apofiza condilară- posterior: care participă la formarea articulaţiei temporo-
mandibulare prin porţiunea sa atriculară.
Coloana vertebrală

Este formată din 33-34 de vertebre.

Cervicală: 7
Toracală: 12
Lombară: 5
Sacrală: 5
Coccigeală: 4-5

Prezintă caractere generale, regionale, speciale şi particulare.

Generale: fiecare vertebră prezintă:
- Un corp- aşezat în partea anterioară a vertebrei
- Arc vertebral
- 2 porţiuni laterale care leagă arcul de corp
- Procese articulare
- Procese transversale

Caractere regionale:
Cervicale:
- Corp mai mic, turtit antero-posterior
- Procesul spinos e bifid
- Arcurile sunt aşezate în plan orizontal
- Procesul prezintă un tubercul
Toracale:
- Corpul alungit antero-posterior
- Procesul spinos orientat oblic în jos
- Procesele articulare situate în plan frontal
- Procesele transverse sunt procese pentru articularea cu coastele
Lombare:
- Au corpul mai mare, turtit antero-posterior
- Procesele articulare orientate în plan sagital
- Procesul spinos orientate tot sagital-orizontal
Sacrale:
Cele 5 vertebre sacrale sunt osificate între ele, şi prezintă 4 feţe:
- Anterior
- Posterior
- Superior
- Inferior
- Mai multe din elementele caracteristice acestui os sunt formate datorită osificări
vertebrelor
- Pe faţa anteriorară are linii orizontale la locul unirii vertebrelor, prezintă găuri prin care
ies nervii sacrali
- Posterior procesele articulare formează creste: 2 laterale şi una mediană formată prin
unirea proceselor spinoase
Caractere particulare:
Atlas:
- Nu are corp
- Prezintă 2 arcuri (anterior şi posterior )
- Prezintă procese articulare (superior- cu condili osului occipital şi inferior cu axisul)
Axis.
- De mărime mică
- În partea superioară se articulează cu atlasul, prin „dinte”
Cervicală 7: prezintă cel mai lung proces spinos (se foloseşte la numărarea vertebrelor)

Coloana ca întreg:
Prezintă 2 curburi anatomice, în 2 planuri (sagital şi frontal)
Sagital.
- Cervical: - lordoză cervicală
- Dorsal: -cifoză
- Lombar: lordoză lombară
- Sacro-coccigeal: - cifoză sacro-coccigeală
Frontal.
- Cervical: spre stînga
- Toracal: spre dreapta
- Lombar: spre stînga

Sternul
Formează peretele anterior al cutiei toracice
Are 3 părţi:
- Manubriu- se articulează cu clavicula (are formă patrulateră- la întîlnirea cul corpul se
găseşte unghiul lui Luis- aici se articulează coasta a doua- e important pentru
numerotarea coastelor)
- Corp – se articulează cu coastele
- Procesul xiphoid- e cartilaginos