Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism

An universitar: 2010-2011
Disciplina: Proiectare anul 3 semestrul 2 (Proiectare 6)

Tema de proiect
Locuințe colective în Cluj
CALITATEA: RELAȚIE versus ACUMULARE

Locuințele colective sunt prin excelență forma urbană de locuire. Densitatea și intensitatea de exploatare a
terenului, specifică locuirii colective, asigură cea mai eficientă utilizare a infrastructurii urbane. În
plus, o populație tânără, dinamică și mobilă (așa cum e și în Cluj) preferă apartamente în ansambluri care
permit socializarea și accesul rapid la servicii, mai degrabă decât locuirea în case izolate.

I. Obiective:
Calitate - Adecvare - Flexibilitate - Ecologism

a. - Calitatea locuirii

- amplasare și inserție urbană

Este în general acceptat azi că dezvoltarea pe "verde" și suburbia expansivă
sunt de evitat și că este în favoarea unei dezvoltări urbane de calitate să re-
considere ariile "brune", deja urbanizate, afectate de construcții. De aceea,
amplasamentele noastre se situează în zone peri-centrale ale orașului Cluj, zone
unde există deja o infrastructură suficientă și acces ușor la servicii, dar care
sunt în prezent subdezvoltate, putând fi restructurate și densificate.

O resursă de calitate va fi așadar faptul că ansamblul nostru se inserează într-

un țesut care ne oferă deja un context urban. O inserție adecvată trebuie să
respecte, să păstreze și să facă funcționale toate resursele de valoare oferite
de structura urbană în care se inserează.

- spații verzi: lumină, soare, confort sonor - spațiu igienic

Programul de locuire este cel mai pretențios dintre toate în ceea ce privește
luminarea naturală și însorirea. De aceea, chiar dacă în contextul nostru peri-
central terenul este încă destul de scump, și chiar dacă regulamentele ar
permite mai mult, se va asigura totuși un procent de ocupare a terenului adaptat
programului de locuire (max. 45%), precum și dispuneri și înălțimi care să evite
umbrirea permanentă în camerele de locuit. Pe terenul ansamblului/imobilului se
vor păstra spații verzi amenajate pe o suprafață cât mai mare posibil.

Toate acestea sunt necesități specifice ale programului de locuire, care au scopul de a
obține locuințe de calitate; ele se aplică chiar dacă regulamentul valabil în situl respectiv
ar permite o exploatare maximă mai densă și intensă a terenului (regulamentele dau în fond
limita maximă de ocupare și utilizare a terenului, nu obligă și atingerea ei; uneori, în
favoarea calității, se poate renunța la specularea terenului la maximum admis prin
regulament.
Pe de altă parte, o limită minimă a utilizării terenului este dată de necesarul de eficiență
economică. Terenul nu trebuie nici să fie sub-utilizat; nu trebuie exagerat prin POT sau CUT
prea mici, care ar face investiția ne-eficientă. (Însă rețineți: calitatea costă.)

Spațiile exterioare vor fi diversificate printr-o organizare bine structurată,

care să asigure gradarea relațiilor dintre locuințe și exterior, precum și
gradarea spațiilor exterioare în publice-semipublice-semiprivate-private.
Felul în care este amenajat spațiul liber al ansamblului este o parte foarte
importantă din proiect, căreia studentul trebuie să-i acorde o mare atenție.

- tipologii care creează relații urbane, nu acumulare

 De la o anumită dimensiune în sus, locuințele colective implică seria. De atâtea
ori (și în mod cam facil) incriminată, locuirea de serie este totuși o realitate
inevitabilă a societății noastre de masă. Pentru a nu produce efectul de
acumulare în condițiile serialității, programul va include o diversitate cât mai
mare a elementelor de program și interferența funcțională și spațială dintre
acestea.

Vom exersa așadar diversitatea funcțională, tipologică și de standard:

- vom dezvolta programul de locuire în relație cu alte funcțiuni (comerț,
servicii, mici birouri etc.)
- vom varia tipurile de locuire (colective și semicolective, sau chiar forme de
locuire individuală înșiruită, unde e posibil)
- vom introduce în același ansamblu locuințe de diverse standarde (ridicat,
mediu și minim).

Relațiile cu spațiile urbane sunt determinante din acest punct de vedere.

Toate spațiile de la parter dinspre stradă vor avea obligatoriu o funcțiune care presupune
acces public, pentru ca să asigurăm relația ansamblului nostru cu viața străzii. Funcțiuni cu
acces public se pot prevedea și în interiorul curții ansamblului. Programul de locuire
presupune, e adevărat, un grad de intimitate mare, dar locuirea urbană permite o relație
nuanțată, mai deschisă, a locuirii cu spațiul public.

De asemenea, tipurile de locuire se definesc tocmai prin relația lor cu spațiile exterioare.
Locuirea colectivă este cea care oferă o relație de acces intermediată între unitatea de
locuit (apartamentul, locuința) și exterior (intermediată prin holuri și case de scară
comune). Locuirea semicolectivă și cea individuală presupun o relație directă între locuință
și teren.

- design arhitectural, spații interioare interesante

Dimensiunea (numărul de metri pătrați) este criteriul cantitativ care deosebește
în mod convențional și uzual locuințele obișnuite de cele cu standard ridicat,
dar acesta este departe de a fi un criteriu suficient. Nu cât de mare e o
locuință îi definește calitatea.
În plus, terenul nostru este totuși prețios. Dimensiunile interioare ale
apartamentelor trebuie să fie foarte bine justificate, iar spațiile mari fără
rost trebuie evitate. De multe ori, când arhitectul e inabil, proiectează
locuințe mari, adică cu mulți metri pătrați, dar care au rezolvări interioare de
fapt modeste.

Calitatea spațială - și nu doar contablitatea de metri pătrați - este adevăratul criteriu de

diferențiere între standardele de locuire. Ingeniozitatea folosirii spațiului cu maximă
eficiență, asigurarea unor calități precum varietate, efect de amploare, libertate de
mișcare, luminare naturală, însorire, ventilare, protecție, și nu în ultimul rând design-ul
detaliului de arhitectură, calitatea estetică - iată ce trebuie să ajungă să facă diferența
între o locuință de standard ridicat și una comună sau modestă.

- punctele b. (adecvarea la nevoile specifice ale locuitorilor), c.

(posibilitatea utilizării flexibile în timp) și d. (respectul față de
mediu) sunt de asemenea criterii de calitate ale locuințelor.

b. Adecvarea la moduri de viață specifice: categorii diferite de unități

de locuit pentru oameni cu moduri de viață diferite

Vom propune trei tipuri de unități de locuit, care se adresează unor categorii
de oameni cu trei moduri de viață diferite. Noi le vom trata pe toate trei la
fel de bine! - dar e bine și să admitem că e vorba de o ierarhie și că
standardele locuirii implică un sus, un mijloc și un jos.

Tendințele naturale ale oamenilor sunt mai degrabă spre segregare și fiecare ar
vrea să trăiască alături de cei la fel ca el. Totuși, segregările și crearea de
enclave este foarte nocivă pentru viața urbană. Calitatea urbanității stă tocmai
în amestec și schimburi inter-umane cât mai diverse. În ansamblul nostru de
locuințe, deși vom respecta cerința celor trei categorii diferite, le vom pune
să trăiască împreună.

Pentru a simula mai bine cele trei tipuri de unități de locuit specifice, vom
porni de la o ipoteză anume - un scenariu trasat de Jacques Attali. Acesta
afirmă, în eseul său Scurtă istorie a viitorului, că societatea umană va avea în
curând cam trei clase de oameni: hipernomazi, nomazi virtuali și infranomazi.
 Attali imaginează acest scenariu ipotetic pentru 2040-2050 (adică de-acum într-o
generație), dar dacă privim în jurul nostru, oameni care satisfac în mare aceste
descrieri există deja.
Ne vom imagina trei categorii de locuințe, special pentru ei.

Să-i luăm pe rând1:

Hipernomazii sunt clasa creativă: patroni, bancheri, strategi financiari,
artiști și autori de succes etc.; narcisiști și egocentrici; o populație
cu nivel de educație ridicat, cu venituri mari, cu mod de viață foarte
mobil, foarte activ; pentru ei, familia nu este un subiect. Apartamentul
acesta este cât mai sofisticat și e doar una din locuințele pe care ei le
dețin sau le folosesc.

Nomazii virtuali sunt fosta clasă de mijloc: comercianți, medici,

profesori, funcționari, cercetători - în general, angajați la diverse
firme sau la stat; ei sunt "consumatorii solvabili"; sunt relativ
sedentari, au și familii; au venituri medii, poate chiar mari; călătoresc
uneori des, dar se mută rar; obsesiile lor sunt siguranța și timpul liber.
Locuința lor, de standard mediu/normal, de dimensiune medie sau (relativ)
mare, include camere(ă) de copii și loc de lucru.

Infranomazii alcătuiesc un strat din nou foarte mobil, dar de data aceasta
e vorba de o hipermobilitate a sărăciei; se mută des, în căutare de loc de
muncă sau locuire mai accesibilă; Attali se gândește la muncitori,
imigranți etc., dar noi ne vom îndepărta puțin aici de scenariul lui și ne
vom adresa unei categorii care este, provizoriu, într-o condiție ce ar
putea fi considerată similară - o situație de precaritate (relativă):
studenții. Apartamentele pentru studenți au dimensiuni minimale și mizează
și pe locuri de socializare în spații comune, care pot fi eventual special
amenajate chiar în ansamblul nostru.

Pentru fiecare dintre cele trei categorii, vom proiecta mai întâi modelul de
bază al unității/apartament, care se repetă în serie. Acesta se va adapta apoi
în proiect, ca o temă cu variațiuni, în primul rând după poziția în ansamblu (de
exemplu, în poziția de colț sau de capăt al unei bare etc.).
Atenție: cele trei categorii/standarde sunt date de caracter, grad de sofisticare,
dimensiune, alcătuire etc.; dar toate trei unitățile trebuie să aibă calitatea de a fi
confortabile, fiecare în felul ei, pentru cei ce le ocupă.

Deciderea proporției pe care o are fiecare categorie în ansamblul nostru este

lăsată la discernământul studenților.
Se recomandă însă permiterea flexibilității: în acceași structură construită de
ansamblu, acestă proporție să poată varia în timp.

c. Flexibilitate: adaptarea aceleiași structuri construite la

funcționări variabile
Exercițiul presupune și studiul flexibilității apartamentelor, așa încât ele să
poată varia în timp: să poată integra, de exemplu, spații de lucru: apartamente
sau părți din apartamente să poată fi transformate în mici firme; sau un grup de
apartamente dintr-o categorie să poată fi transformate în apartamente de altă
categorie etc.

Flexibilitatea implică modificarea pereților interiori de compartimentare

(demolări de pereți nestructurali, recompartimentări, modificări de goluri în
pereți nestructurali), modificări de echipamente sanitare. Rămân intangibile
elementele structurale (stâlpi, pereți portanți, planșee), pereții de fațadă
(indiferent dacă sunt structurali sau nu) și ghenele de ventilare și insatalații
(pentru că trec și prin alte niveluri).
Modificările se pot face fie în interiorul unui singur apartament, fie între mai
multe apartamente tangente.

d. Ecologism: adaptare spațială și tehnică la cerințe de protecția

mediului
1
se recomandă citirea capitolelor respective din carte (vezi bibliografia); însă ele sunt pline de referiri
la restul cărții și nu veți înțelege mare parte din noțiunile prin care Attali îi descrie pe acești oameni,
fără să citiți întreaga carte (dar asta rămâne opțional). Ca alternativă, vă pot fi utile diverse recenzii
de pe Internet; există și pagină wiki a cărții.
 Proiectul va aplica și va explicita cel puțin un principiu care să demonstreze
responsabilitate față de economia resurselor de materiale și energie. Principiul
este la alegerea studentului, va fi bine documentat și înțeles. El va fi aplicat
la toate fazele proiectului.

II. Desfășurarea proiectului

Mod de lucru
Colective de doi studenți
Grupe cu doi profesori (semigrupe cu un profesor)
Atelier: str. René Descartes / etaj

Calendar
Prezentarea temei: miercuri 23 februarie 2011, ora 12.00 (în A3)
Predare faza I: marți 12 aprilie ora 9.00
Predare faza a II-a: marți 24 mai ora 9.00
Toate predările de marți sunt urmate de judecata proiectelor selectate în joia
următoare (14 aprilie și 26 mai), când se definitivează notarea pe grupe.
Încheierea situației la disciplină: joi 26 mai.

Amplasamente
Se propun următoarele amplasamente (fiecare colectiv va alege unul
la începutul proiectului).

1. str. Someșului colț cu str. Lalelelor

2. str. Traian, în locul Prodvinalcool
3. insula dintre str. Decebal, Caracal și David Prodan
4. Str. Năsăud, colț cu str. A. Suciu până la str. Fluturilor

Funcțiuni / Date de program

Dimensiunea programului (numărul de apartamente, numărul de locuitori, funcțiuni
sulimentare - capacități) se va adapta parcelei.
Apartamentele vor avea 1, 2 și 3 camere (doar în mod excepțional 4); pot fi pe
un nivel sau duplex.
Suprafețele locuințelor se vor încadra în următoarele limite: camera de zi 20-35
mp, loc de luat masa 9-15 mp (inclus în camera de zi / suplimentar față de
camera de zi, în funcție de standard), bucătăria 8-12 mp, dormitoare 12-18 mp,
baia 6-8, wc-ul 2-3 mp (suprafețele pot fi ușor depășite pentru standardul
ridicat).
Gararea automobilelor corespunzătoare locuințelor va fi asigurată în subsol
(fiecare apartament are minimum un loc).
Imobilele în legătură directă cu spațiul public vor conține obligatoriu spații
comerciale la parter, iar apartamente doar de la etajul 1 în sus.
Caracterul public/privat al spațiilor interioare parcelei (adică,
accesibilitatea dinspre stradă a spațiului curții, a interiorului parcelei, și
alegerea funcțiunilor amplasate la parter în curte) este la alegerea
studentului, în funcție de amplasamentul concret și de conceptul proiectului.

Conținutul proiectului
Formatul de hârtie este obligatoriu A1 pe verticală, sau multiplu (adică mai
multe A1 pe verticală alipite) (numărul lor: câte trebuie).
Tehnica de randare este la alegere.

Faza I : conceptul proiectului, inserția urbană și unitatea de locuit

- piese specifice de prezentare a conceptului (diagrame, grafice, colaje
foto/planuri/text etc.)
- perspective/simulări pentru explicitarea inserției urbane
- macheta de studiu (scara 1:200 sau 1:500 - stabilită de comun acord cu
îndrumătorul, în funcție de sit și proiect) care să explice inserția urbană și
conceptul proiectului (cu acordul îndrumătorilor, macheta poate fi substituită
de axonometrie)
- piese specifice de prezentare pentru principiul care face construcția
ecologică (diagrame, grafice, colaje, fotografii, planuri, secțiuni,
 perspective; tot ce e necesar și adecvat, în funcție de principiul ales de
student)
- plan de situație sc 1:500, cu toate vecinătățile parcelei
- plan parter sc 1:200, cu toată amenajarea parcelei
- planurile tuturor nivelurilor sc 1:200
- două secțiuni caracteristice prin tot ansamblul, sc 1:200
- fațade / desfășurate sc. 1:200 (incluzând obligatoriu și vecinătățile)
- piese de prezentare pentru cele trei unități de locuit / cele trei categorii
de apartamente: trei planuri mobilate, sc. 1:50 și alte piese de explicare a
conceptului pentru fiecare din ele (diagrame, colaje, simulări, text etc.)

Faza a II-a : detalierea proiectului și flexibilitatea

- un plan etaj curent sc 1:50, mobilat, cotat (doar cote generale) pe care se va
explicita, în variante diferite de rezolvare, un principiu de flexibilitate;
principiul va fi explicat folosind și diagrame sau alte piese desenate
suplimentare necesare (în cazul în care planul nu încape întreg în format, el va
fi prezentat fragmentat).
- toate celelalte planuri sc. 1:100
- toate fațadele sc 1:100 (unde e cazul, se vor prezenta secțiuni-fațadă),
randate în culori, obligatoriu cu reprezentarea vecinătăților imediate
- o secțiune transversală sc 1:50 (cu mobiler și explicitări de materiale)
- detaliu de fațadă sc 1:50 (o travee cu explicitări de materiale)
- perspective din interiorul ansamblului
- diverse piese de prezentare a spațialității interioare / a materialelor
(perspective, axonometrii explodate etc.) pentru cel mai interesant apartament
din ansamblu.
Se va insista pe prezentarea soluției arhitecturale a spațialității interioare în relație cu
mobilarea (nu pe design-ul obiectelor de mobilier; nu mobilierul e subiectul nostru acum, ci
spațiul arhitectural al apartamentului mobilat).

Documentarea și participarea la atelier

Pe tot parcursul proiectului, studenții își vor alege un set de exemple de
referință, cu conținut similar și în situații urbane similare, pe care le vor
documenta aprofundat și pe care se vor purta discuții la atelier.

Participarea activă la atelier este obligatorie. Prezențele se cuantifică numai

pe bază de corecturi pe materialul lucrat de student. Absențele peste 40%
implică refacerea proiectului în întregime, într-un an ulterior (a se consulta
regulamentul disciplinei de Proiectare).

Criterii de notare
1. activitatea pe parcursul proiectului (corecturi, participarea la discuțiile
din atelier): 20 %
2. calitatea soluției arhitecturale: 60% (20% tehnică, 20% funcțiune, 20%
estetică)
3. comunicare / prezentarea proiectului: calitatea grafică a plașelor
(corectitudinea reprezentărilor, acuratețe, expresivitatea desenului, calitatea
coloristică, paginări etc.) și argumentare / discurs verbal: 20 %

Fiecare fază va fi notată separat (note cu două zecimale).

Nota finală va fi media celor două faze (notă fără zecimale).

Bibliografie
- Total Housing. Alternatives to Urban Sprawl, Actar, Barcelona, 2010
- reviste la zi (Detail, El Croquis, The Architectural Review, Architectural
Record, Japan Architect, L'Architecture d'aujourd'hui, Arhitectura, Arhitext
etc.); frecventați biblioteca!
- Internet ("housing typologies", "housing types"...; de ex, pentru tipologia
locuirii colective: http://housingprototypes.org/);
http://www.archdaily.com/category/housing/
- Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului, trad. Mihai Ungurean, Ed.
Polirom, Iași, 2007 (despre cele trei categorii de oameni: pp. 152-157)
- Dana Vais, Locuire (Curs), Univ. Tehnică, 1997 (pp. 148-184, 195-208)
- legi și normative (mai ales Legea Locuinței nr. 114/1996 și Normativ privind
proiectarea cladirilor de locuințe NP 057/2002)

Întocmit,
conf.dr.arh. Dana Vais