Europa si Uniunea Europeana incep sa se suprapuna din ce in ce mai mult dat fiind caracterul de
extindere si aprofundare a integrarii pe care uniunea si-a dovedit-o in ultimii ani. Are loc o
redefinire a Europei in sensul unei uniuni care dpdv extern doreste sa-si puna amprenta si sa
contribuie la procesul de globalizare, iar in plan intern doreste sa promoveze valorile comune
europene si sa se bazeze pe o suveranitate exercitata in comun. Aceasta uniune reprezinta si
acordul unor state care doresc sa realizeze o politica comuna.
Factorul economic, in cadrul unei organizari de tip statal, a reprezentat dintotdeauna  sursa celor
mai importante resurse financiare pentru o dezvoltare solida si durabila. De altfel si Uniunea
Europeana se naste odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, 1 noiembrie 1993 ;
aceasta uniune isi are inceputurile inca din anul 1951 prin Tratatul de la Paris a carui scop a fost
crearea unui organism comun care sa se ocupe de administrarea resurselor de carbune si
otel(CECO). Acest tratat cuprinde 2 parti care fac referinta pe de o parte la realizarea unei uniuni
economice si monetare si pe de alta parte la indeplinirea unei uniuni politice.Aceasta uniune
economica si monetara se refera in primul rand la adoptarea monedei unice, euro. Totodata ea
duce la crearea unui cadru economic stabil pt cele 15 tari componente ale SME, la scaderea unor
costuri de tranzactionare destul de costisitoare, la existenta unei singure rate a inflatiei, la
eliminarea ratelor de schimb si la o scadere a ratelor dobanzilor.Odata devenit membru UE, orice
stat isi indreapta toate eforturile pt a indeplini criteriile de convergenta prevazute in Tratatul de la
Maastricht avand ca finalitate participarea statului respectiv ca membru la Uniunuea Economica
si Monetara si totodata la adoptarea monedei unice euro. Aceste criterii de convergenta sunt:
-rata inflatiei sa nu depaseasca cu mai mult de 1.5 puncte procentuale media ratei inflatiei a celor
mai bune 3 tari membre UE si care totodata se remarca si prin cea mai mare stabilitate a
preturilor
-deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din PIB
-datoria publica sa nu depaseasca 60% din PIB
-rata dobanzii nu trebuie sa fie mai mare de 2 puncte porcentuale fata de media ratei dobanzii pe
termen lung a primelor 3 tari cele mai bune in acest domeniu
-rata de schimb nu trebuie sa depaseasca marjele normale prevazute in SME(+/-15%)
 
            Odata cu aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007 , Romania va face parte din
Uniunea Economica si Monetara Europeana avand ca urmator obiectiv adoptarea euro, care va fi
posibila dupa cel putin 2 ani de la participarea la Mecanismul Ratelor de Schimb II(ERM
II).Faptul ca Romania va deveni membru cu drepturi depline la 1 ianuarie poate fi argumentat
din 2 perspective.
Pe de o parte se afla procesul de extindere a uniunii, dorinta acesteia de a crea o Europa
puternica care sa poata contribui la gestionarea pasnica a acestei lumi si care doreste sa ofere o
alternativa ( prin valorile sale europene, prin modelul de societate, de economie) la formele de
civilizatie existente, in special cea americana. Aceasta extindere antreneaza resurse financiare
foarte mari atat din partea tarii care doreste sa se integreze cat mai ales din partea uniunii care a
necesitat si revizuiri importante a arhitecturii institutionale si procedurale. De fapt  s-a si dovedit
faptul ca simpla adaptare si revizuire a celor 2 tratate, de la Amsterdam si de la Nisa , nu a fost
suficienta pt a solutiona viitoarele probleme cu care avea sa se confrunte uniunea odata cu
extindere sa din 2004 si mai tarziu.Au fost necesare adevarate reforme in toate
sectoarele:politice,economice,academice,sociale. Declaratia 23 de la Nisa si cea de la Leaken
continua reformele incepute in cadrul uniunii si totodata deschid o noua dezbatere asupra
necesitatii unui tratat constitutional care sa aiba ca obiective finale: democratie,legitimitate,
transparenta, pace,libertate ,solidaritate,suprematia drepturilor.Daca in Declaratia  23 de la Nisa
din 2000 era abia declansat procesul constitutional, in Declaratia de la Leaken, din 2001, a fost
deschis in mod formal acest proces, declaratia referindu-se in mod special si explicit la
extinderea din 2004.Odata cu aceasta este adoptata si prima Constitutie a unei organizatii
suprastatale, ramanand insa nerezolvata nici pana astazi problema intrarii sale in vigoare.Pe plan
european perioada 2000-2006 nu s-a dovedit a fi tocmai una linistita, si daca schimbarilor
care    s-au produs in cadrul uniunii se adauga peisajului international din aceasta perioada
(razboiul din Irak, atentatele din 11 septembrie SUA) este dovedita necesitatea intaririi
cooperarii din cadrul uniunii.Dupa un climat destul de agitat, UE doreste doar o avansare a
intregului comunitar, o extindere care sa-i intareasca pozitia la scara mondiala si astfel  odata
devenita membru, Romania va reprezenta granita de sud-est a uniunii.
             Pe de alta parte se afla progresul pe care l-a inregistrat Romania incepand cu anul 2000
si pana in
prezent.Un progres care nu a avut tocmai viteza necesara unei tari care a acumulat o experienta
de democratie de 16 ani si mai ales comparand-o cu alte state excomuniste.De altfel perioada
cuprinsa intre anul 1990,momentul revolutiei, si 2000 nu a avut o traiectorie rectilinie sau
ascendenta , aceasta fiind datorata inconsecventiei in planul reformelor macroeconomice si a
doctrinelor politice care s-au succedat: perioada 1992-1996 fiind marcata de guvernarea social-
democratilor care au dovedit politici de reforma insuficient de bine adaptate unei tari care abia
scapase de doctrina comunista, apoi perioada 1996-2000 cu un guvern care a venit cu un nou val
de reforme si schimbari. Perioada de 10 ani de tranzatie prin care a trecut Romania a fost insotita
de o recesiune profunda in plan economic, acesta fiind evidentiata in nivelul PIB ,care contrar
unei evolutii pozitive pe care au inregistrat-o tarile central si est-europene a avut o scadere de 12
procente in perioada 1997-2000.De asemenea daca in strainatate privatizarile s-au realizat in
perioada 1994-1995, in Romania aceasta a inceput 4 ani mai tarziu, in 1998. Abia incepand cu
anul 2000, prin politicile macroeconomice restrictive, Romania a cunoscut procesul de
dezinflatie care era a necesar. Desi celelalte tari care se pregateau sa adere la UE in 2004
cunoasteau nivele ale inflatiei mult mai scazute,in Romania nivelul inflatiei a avut un trend
descrescator abia din anul 2000, de la 45.7%  la 12.7%in 2004. Daca luam in considerare cifrele,
Romania pare sa fi facut un progres remarcabil intr-o perioada de doar 4 ani, dar daca luam in
considerare rata inflatiei de aprox. 2,5% din UE in acea perioada, ni se dovedeste faptul ca mai
sunt  multe progrese de facut.Totusi aceasta scadere a inflatiei a dus la recastigarea increderii
populatiei in moneda nationala.In cea mai mare masura acest proces de dezinflatie s-a datorat
politicii monetare a BNR care a fost una prudenta printr-o flotare controlata a cursului de schimb
ceea ce a insemnat o flexibilitate redusa, predictibilate ridicata si interventii frecvente pe piata
valutara.Odata cu atingerea nivelului de 12.7% in 2004, s-a observat ca numarul de interventii
BNR a scazut de la o medie lunara de 11 in perioada 2000-2003 la 6 in 2004.
            Inflatia, ca principala forma de manifestare a dezechilibrului monetar, genereaza multe
efecte negative asupra economiei care sunt resimtite de populatie prin degradarea puterii de
cumparare reflectata in instabilitatea preturilor.Exista o legatura foarte stransa intre inflatie si
ritmul de crestere sau scadere economica.Conform Bancii Mondiale sub un nivel al inflatiei de
20% rata de crestere economica devine pozitiva, iar in cazul mentinerii unei inflatii intre 0-5%
cresterea economica inregistreaza cote ridicate de crestere. Aceasta a fost dovedita si in
Romania, in anul 2002 inflatia atingand nivelul valorii de 20% care a continuat sa scada. Aceasta
a avut repercursiuni si la nivelul PIB din 2002, care a fost unul dintre cele mai bune de dupa anii
1990, inregistrand o crestere de 4.9%. Ceea ce a contribuit foarte mult la cresterea acestui
indicator macroeconomic,PIB, a fost cresterea ponderii serviciilor de pana la 45.1% si
mentinerea activitatii din constructii si industrie (care se consituie in principala sursa de realizare
a PIB) la cote ridicate.De fapt Anul 2000 reprezinta un moment de relansare economica,inflatia
atingand nivelul de 6.21% in acest an.Desi nivelul preconizat era de 5%(+/-1%), Romania nu a
reusit nici in acest an sa indeplineasca tinta de inflatie.Nici anul trecut nu a s-a dovedit a fi unul
mai bun din acest punct de vedere pentru ca tinta de inflatie de 7% nu a coincis cu nivelul real
care s-a atins, de 9%. Aceasta s-a datorat si persistentei excesului de cerere ca urmare a
introducerii cotei unice obligatorii de 16%, a expansiunii creditelor, a majorarii preturilor la
combustibil si gaze naturale.In Romania inflatia se datoreaza dezechilibrului dintre cerere si
oferta.Un alt fenomen foarte favorabil economiei romanesti din 2000 a fost venirea investitorilor
straini datorita faptului ca imaginea Romaniei incepea sa devina mai credibila, statul find deschis
investitiilor atat dpdv legislativ cat si a ofertei de investitii.De asemenea si problema aderarii la
UE a fost unul dintre factorii cei mai motivanti pentru Romania, constientizandu-se necesitatea
unui cadru cat mai stabil pentru atragerea investitorilor straini.Investitiile directe cu capital
autohton au fost si sunt si in prezent foarte reduse in comparatie cu cele straine intrucat
contracararea creditelor pentru investitii sunt purtatoare de dobanzi suficient de mari.
            Pentru a putea indeplini cat mai rapede si mai eficient criteriile de convergenta prevazute
in Tratatul de la Maastricht, Romania trebuie sa-si coreleze politicile nationale cu orientarile
economiei europene, urmarind totodata modul de dezvoltare a tarilor care s-au dovedit a avea o
pozitie asemanatoare cu cea a Romaniei. Euro este emblema identitatii europene si dovada
procesului de maturitate a integrarii.El nu reprezinta o renuntare la simbolul politicii nationale
monetare, ci un rezultat pozitiv al unui proces indelungat si foarte elaborat atat in plan economic
cat si politic. Moneda unica europeana este cea care aprofundeaza relatiile economice si
comerciale din cadrul Uniunii si intareste pozitia UE la scara mondiala. Euro are un efect
federalizator in sensul ca aflandu-se la baza Uniunii Monetare si Economice declanseaza
procesul de extindere, cunoscut sub forma de “more Europe”. Adoptarea unei monede unice a
dus la crearea unui sistem economic care s-a dovedit a fi unul de succes si la care din ce in ce
mai multe tari doresc sa se alature. Odata cu largirea zonei euro in 2004 cu inca 10 membri, UE
si-a stabilit totodata ca tinta pentru anul 2007 adoptarea a inca 2 tari: Romania si Bulgaria. De
aceea tarile din cadrul Europei care isi fac cunoscuta intentia de a fi membru a acestui sistem sun
indeaproape monitorizati
                 Politica economica trebuie sa se concentreze in mentinerea cat mai atractiva a tarilor
in fata investitorii straini, in special pe termen lung.In acelasi timp reforme structurale trebuie
implementate pentru a avea un sistem fiscal capabil sa faca fata fluxurilor de capital care intra in
tara si sa minimalizeze probabilitatea unei crize bancare.
Pentru tarile care doresc a adere la euro foarte relevante pentru imaginea lor on fata Consiliului
European este analiza deficitelor: daca sunt sustinute si  daca o  continuarea a politicii in sectorul
investitiilor private va duce la o crestere a datoriei externe care ar necesita masuri drastice (o
contractie a politicii fiscale).Monitorizarea tarilor care adera la euro se face in special pe baza
evolutiei unor indicatori precum: cresterea reala a nivelului PIB , a ratei dobanzii si a ratei de
schimb, nivelul datoriei externe(care se presupune unul optim) si a investitiilor straine ca o non-
sursa de datorie.
           Problema mentinerii echilibrului contului curent este foarte importanta pentru tarile care
adera la euro sub mai multe aspecte.Cele mai multe dintre aceste tari au dovedid deficite foarte
mari sau chiar imense fiind create fie de investitiile mari, fie de o politica fiscala
expansionista.Trecerea la moneda unica trebuie sa fie gandita in perspectiva luand in considerare
deficitele existente.In cele mai multe dintre tari deficitele externe sunt acoperite din investitii
straine dar aceasta nu este o garantie ca marimea lor va ramane stabila pentru viitor. Episodul
crizelor din anii ’90 a ratei de schimb si a balantei de plati a pus in lumina pericolul de a avea
deficite mult prea mari.Multe tari s-au confruntat cu problema de a evita dezechilibre externe
prea mari sau de a le finanta pe cele deja existente,minimizand riscul unor blocaje instantanee
sau oprirea fluxurilor de investitii straine. Se poate exercita un control(limitat) asupra deficitului
de cont curent,in sensul realizarii unui echilibru intre economii si investitii, prin ajustarea
deficitelor si prin promovarea unei politici de investitii private. Conform balantei de plati din
2004, investitiile straine directe au inregistrat o crestere de peste 111% fata de anul 2003, situand
Romania pe locul al doilea dupa Polonia in clasamentul investitiilor facute in Europa Centrala si
de Est.Conform statisticilor, dintre investitori, Austria este tara care a contribuit cu cea mai mare
valoare a capitalului social subscris, apoi Franta, Olanda ramanand ca in viitor odata cu aderarea
la UE si in functie de progresele pe care tara noastra le va inregistra sa urmeze o revigorare a
fluxurilor de investitii straine directe.Astfel in 2005 fata de 2004 investititiile straine directe au
crescut cu 33.8%, iar in 2006 fata de 2005 acestea au crescut de 2.4 ori.
Deficitele bugetare se afla in stransa corelare cu deficitul extern: ca medie, scaderea unui singur
punct procentual in balanta bugetara duce la o deteriorare de 0.4% in contul curent. Pentru a
estima evolutia contului curent pana in 2007 sunt folosite  previziunile productiei interne si
tintele deficitelor pe care o tara precum Romania le are in planul de pre-aderare.Din perspectiva
UE, deficitele de cont curent sunt predispuse sa se mareasca , avand in vedere ca reducerile
presupuse ale deficitului bugetar nu sunt suficiente pentru a compensa efectele anuntate ale
cresterii rapide a veniturilor pe locuitor. De asemena, presupunand ca investitiile straine vor
ramane la fel si dupa aderare, acestea vor duce la o crestere rapida a datoriei externe.
In prezent Romania urmeaza drumul celor 10 state care au devenit membri in 2004, tara noastra
confruntandu-se in linii mari cu aceleasi probleme.Majoritatea economiilor, cu exceptia Estoniei,
au inregistrat deficite gemene adica bugetare si de cont curent, datorita legaturilor dintre
variabilele macroeconomice care le alcatuiesc. Spre exemplu o crestere a deficitului bugetar va
insemna o crestere a dobanzilor interne pentru a nu mai fie antrenate investitiile private, care ar
avea ca rezultat final cresterea deficitului de cont curent. De asemenea, o crestere a deficitului de
cont curent semnifica faptul ca investitiile nu au destula acoperire in fondul investitiilor straine
directe  ceea ce implica o crestere a datoriei publice si odata cu ea a deficitului bugetar. Deficitul
de cont curent din Romania este datorat in mare masura deficitului balantei comerciale. In 2005
deficitul de cont curent a fost de 8.7% din PIB, datorat in mare masura fenomenului ca
majoritatea bunurilor de consum provin din import si a faptului ca in 2005 consumul a inregistrat
o crestere accelerata datorat expansiunii creditului care a generat totodata si presiuni
inflationiste.In prezent deficitul de cont curent este acoperit in mare masura de investitiile straine
directe, preconizandu-se pentru finalul acestui an un deficit de 8.5%; dar odata cu aderarea la UE
si cu finalizarea proceselor de privatizare aceste investitii vor inceta ceea ce ar putea afecta
economia pe termen mediu.
Conform criiteriilor de convergenta deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB si
datoria publica sa nu depaseasca 60% din PIB. Deficitul bugetar a avut o tendinta descrescatoare
pana in anul 2003 cand a atins nivelul de 2.5% din PIB si tot in acelasi an datoria publica avea o
pondere de 27.3% din PIB . Deficitul bugetar trebuie sa fie corelat cu obiectivele de politica
economic: sustinerea tendintei de dezinflatie, accelerarea procesului de convergenta reala si
mentinerea deficitului de cont curent in niste limite acceptabile. Si in prezent deficitul bugetar se
mentine la un nivel de 2.5% din PIB, pentru viitor sperand ca acesta sa se mentina in limitele
criteriilor de convergenta prin finantarea lui in principal din surse interne si doar in completare
din surse externe.Pe fondul cresterii economice, din anul 2004 datoria publica se afla pe un trend
descendent ea reprezentand sub 25% din PIB,net inferior plafonului impus de Tratatul de la
Maastricht. Dar datorita necesitatii finantarii deficitului bugetar si a proiectelor pentru investitii,
datoria publica se va mari. Este foarte important in a avea un control asupra acestor datorii
interne si externe intrucat o datoria publica interna mare poate antrena cresteri ale ratei dobanzii
bancare, care la randul ei poate crea efecte negative asupra cererii de credite pentru investitii si a
inflatiei. In acelasi timp si o datorie externa ridicata poate duce la cheltuieli guvernamentale
foarte mari care implica cresterea taxelor si impozitelor. Din nefericire toate acestea vor avea
repercursiuni asupra populatiei, de aceea sunt necesare politici bugetare si fiscale care sa aiba o
strategie foarte buna si care sa faca fata problemelor cu care se confrunta Romania.
Politica monetara joaca un rol foarte important ca instrument de stabiltate pentru tarile care s-au
aflate in curs de aderare si cele care se afla acum,Romania si Bulgaria. De aceea foarte multa
atentie este acordata de catre UE, canalelor de transmisie care folosesc date ale bancilor si
firmelor. S-au facut deja pasi dramatici de importanti in imbunatatirea stabilitatii si a eficientei
din sectorul bancar si de asemenea in eliminarea restrictiilor asupra fluxurilor de capital.Totusi
aceste procese nu s-au incheiat, fiind nevoie de mult mai mult progres.Facand o paralela intre
tarile care au aderat in 2004 si Romania,caile alese in restructurarea politicii bancare in
Polonia ,Republica Ceha si Romania au dovedit ca rolul pe care l-a avut sectorul bancar in
intermediarea financiara din respectivele economii au oferit multe  motive evaluatoare care sa se
refere la aderarea la UE. Tarile din Europa Centrala si de Est au impartasit aceeasi problema si
anume aceea ca un numar mic de institutii de stat datorita presiunilor si  incompetentei
manageriale cu care s-au confruntat au fost ingropate de un volum foarte mare de datorii si
imprumuturi neprofitabile. Aceste banci au fost neviabile ca institutii independente fara
restructurari semnificative in balanta de plati. Perioada 2001-2003 a fost una a privatizarilor
bancilor care aveau capital majoritar de stat cu ajutorul investitiilor straine.Din cele 31 de banci
ale Romaniei numai 3 au ramas sub tutela statului in 2002. Majoritatea bancilor private detineau
59.6% din totalul activelor bancare la sfarsitul anului 2002, incluzand 7.4% detinute de bancile
straine. La sfarsitul anului 1994 bancile private detineau abia 19.4% din activul bancar.
Institutiile financiare internationale au sugerat ca volumul de credite a sectorului privat ca
procent din PIB in economie, luand in considerare nivelul  de dezvoltare al Romaniei, ar fi
trebuit sa depaseasca 30%, iar in 2002 acesta rata era de doar 8.4%.Aderarea la UE inseamna
deschiderea larga a serviciilor bancare si financiare competitorilor straini. In 2003 mai existau
doar doua banci cu capital majoritar de stat BCR si Eximbank care ulterior au trecut si ele prin
etapa de privatizare. Si in procesul bancar s-a dovedit faptul ca Austria e din nou tara care a
reusit sa cumpere cea mai mare banca din Europa de Est neprivatizata-Banca Comerciala
Romana; Banca Erste devenind dupa aceasta tranzactie cel mai mare creditor din Austria.
Singura problema nerezolvata ramane in continuare Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC)
fiind singurul operator bancar pe piata anului 2006 cu capital integral de stat. Un alt punct foarte
important in progresul politicii monetare se datoreaza intrarii pe piata romaneasca a bancilor
straine, care a dus la sporirea concurentei bancare.
            Conform conceptiei Keynseiste, rata dobanzii reprezinta un instrument de influientare a
volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului. Rata dobanzii se coreleaza
foarte bine cu rata de crestere a PIB. Astfel rata dobanzii creste atunci cand cheltuielile totale
sporesc, ca urmare a cresterii consumului si pentru a carui finantare se recurge la imprumuturi.
Conform rapoartelor anuale ale BNR din perioada 1993-2003, se observa ca intre rata dobanzii si
PIB exista o relatie inversa, adica pe masura ce rata dobanzii incepe sa se diminueze (in 2000
rata de dobanda activa medie a scazut de la 46.6% la 20.34% in 2003) variabila macroeconomica
PIB incepe sa-si majoreze dimensiunile(nivelul PIB in preturi curente a crescut de la 803773mld
lei in 2000 la 1890778 mld lei in 2003). Odata cu semnarea Tratatului din 23 aprilie 2005 in
vederea integrarii europene procesul de pregatire a Romaniei s-a adancit, in special in cel bancar,
BNR participand in mod direct la structurile si substructurile Sistemului European al Bancilor
Centrale. Pentru a mentine procesul de dezinflatie pe termen mediu si pentru a atinge obiectivul
de convergenta al Uniunii (BCE lasand neschimbata rata dobanzii de referinta in zona euro la
3%) in acest an rata dobanzii a fost majorata de la 7.5% la 8.5%. Aceasta masura a fost luata
pentru ca bancile sa-si mareasca plasamentele in lei care sa fie mai apoi depuse la BNR. Astfel
are loc o retragere a excesului de lichiditate ca urmare a operatiunilor de absorbtie a BNR.
D.p.d.v. economic aceasta crestere a ratei dobanzii este perfect explicabila in perioadele de
expansiune economica  in care se afla Romania)  cand se doreste o sporire a veniturilor, o
scadere a masei monetare si mentinerea constanta a celorlalte variabile.
Exista o legatura foarte clara intre regimul ratei de schimb si modul in care politica monetara
afecteaza economia. Cresterea fluxurilor de investitii, deficitul balantei comerciale, deciziile
BNR asupra masei monetare au influientat de-a lungul timpului traiectoria cursului de schimb
leu/euro. Comparativ cu anul 2005, anul acesta leul acumuland o apreciere de 4.3% in raport cu
euro.De obicei monedele care au intrat in Mecanismul Ratelor de Schimb II au avut un curs de
schimb foarte stabil in raport cu euro.
                     Momentul adoptarii euro este numai o decizie a Romaniei, prin prisma eforturilor
pe care le va depune pentru a ajunge la acel nivel de dezvoltare care sa permita adoptarea
monedei unice. Chiar daca criteriile sunt aceleasi pentru toate statele care vor sa se integreze
dpdv economic si monetar, fiecare tara trebuie sa-si creeze propria strategie de politica monetara
de tranzitie in functie de nevoile si circumstantele individuale. Romania este un stat caruia
acceptarea formulei vitezelor de integrare poate reprezenta o prima incurajare ca are toate
sansele sa devina o tara cu adevarat europeana. Aceasta inseamna ca dpdv al uniunii fiecarui stat
membru ii este permis sa participe in grade distincte la integrare, avansand in ritm propriu spre
asumarea in totalitate a obiectivelor si fara a afecta evolutia celorlalte state. Chiar daca economic
Romania face pasi importanti, cifrele aratand o evolutie pozitiva (nemailuand in considerare
perioada mare de timp care ne-a luat pentru a ajunge unde suntem), factorul care franeaza
evolutia tarii este cel politic si mentalitatea romanilor, comportamentul lor in societate. Romania
nu poate evolua fara un climat politic stabil, fara o guvernare care sa dea dovada de
profesionalism si seriozitate si care sa aiba ca unic scop interesul tarii. Toate aceste obiective si
reforme care trebuie realizate au de fapt ca scop final crearea unui cadru cat mai bun pentru o
societate care sa traiasca in bunastare.Insa la acest capitol Romania mai are foarte mult de muncit
dovedindu-se ca avem unul dintre cele mai mici venituri pe locuitor din Europa Centrala si de
Est.
            Uniunea Europeana nu trebuie vazuta doar ca un obiectiv de integrare economica si
politica pentru ca ea este si purtatoarea unui model de societate, de viata europeana. Romania va
fi nevoita sa adopte odata cu celelalte transformari si politica in ceea ce priveste societatea. Unul
dintre lucrurile care particularizeaza uniunea este asumarea rolului de lider a societatii civile. De
fapt trebuie sa existe un echilibru intre piata si societate, intre libertate economica si
interventionism, care sa inlature toate efectele negative.
            Daca pentru uniune efectul catalizator a acesteti extinderi care va duce la o noua Europa a
fost modelul federalismului interguvernamental prin procesul politic si prin ideea de Constitutie,
si pentru Romania motivatia cea mai stabila este aceasta integrare in Uniunea Economica si
Monetara si realizarea unui model de societate european.