ROMÂNIA PRIMĂRIA

JUDEŢUL VASLUI MUNICIPIULUI BÂRLAD

Str. 1 Decembrie nr. 21  0235/411760 Fax: 0235/416867

Web : www.primariabarlad.ro E-mail:
informatica@primariabarlad.ro
Nr. 9338 din 17.06.2010

Documentatia se va intocmi conform normativelor tehnice

in vigoare,cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, a Legii nr.10/1995 . Documentatia tehnica va
stabili:principalele coordonate privind incadrarea in indicii urbanistici aprobati
(POT=17,5-22% CUT=0,17-0,22),compozitia spatiala,structura de
rezistanta,expresia de arhitectura( in concordanta cu caracterul arhitectural al
zonei),dotarea si echiparea constructiilor inclusiv solutii de bransare si racordare a
acestora la infrastructura edilitara. Incadrarea in parcela se va face cu respectarea
prevederilor Codului Civil.

Lege nr. 230/2007 privind infiintarea,

organizarea si functionarea asociatiilor de
proprietari

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_9278/p_3/Lege-nr-230-2007-privind-infiintarea-

organizarea-si-functionarea-asociatiilor-de-proprietari.html#ixzz1E0wGozxe
Art. 34. - (1) Administrarea, intretinerea, investitiile si reparatiile asupra proprietatii comune sunt in sarcina asociatiei de
proprietari.
(2) Asociatia de proprietari angajeaza persoane fizice atestate pentru functia de administrator sau incheie contracte cu
persoane juridice specializate si autorizate pentru realizarea, respectiv furnizarea serviciilor necesare administrarii,
intretinerii, investitiilor si reparatiilor asupra proprietatii comune.

CODUL CIVIL

Despre vederea în proprietatea vecinului

Art. 611. Unul din vecini nu poate face, fãrã consimtãmântul celuilalt, nici într-un chip,
fereastrã sau deschidere într-un zid comun.
Art. 612. Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte
asemenea asupra proprietãtii îngrãdite sau neîngrãdite a vecinului sãu, de nu va fi o distantã de 19
decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecinã.
Art. 613. Nimeni nu poate avea vederi piezis pe proprietatea vecinului de nu va fi o distantã
de sase decimetri.
Art. 614. Distanta de care este vorba în cele douã articole precedente se socoteste de la fata
zidului, pe care s-a deschis vederea, si, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea
dinafarã, pânã la linia de despãrtire a celor douã proprietãti.
 SECTIUNEA IV
Despre picãtura stresinilor

Art. 615. Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel încât apele din ploi sã
se scurgã pe terenul sãu, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului

PRIMAR, SECRETAR, .
ing. Constantin Constantinescu jr. Catalin Haret

ARHITECT SEF,
Ing. Sorin Gliga

Cresterea industriei colectarii debitelor din Romania, a facut ca numarul consumatorilor romani
care primesc somatii sau notificari de plata din partea agentiilor de colectare debite sa ajunga la
circa 2,5 milioane. Multi dintre acesti romani, sunt curiosi sa afle cum trebuie sa procedeze si ce
trebuie sa faca atunci cand primesc o asemenea scrisoare si li se cere plata unor sume de bani, mai
ales ca de multe ori, li se aduc in discutie datorii foarte vechi, care au cate 2-5 ani vechime si
atunci, multi dintre ei nu isi aduc aminte efectiv daca au platit sau nu aceste sume de bani.

Ei bine, in lunga traditie americana prin care specialistii in colectarea debitelor, chiar daca sunt
implicati in activitati de recuperare a banilor pentru anumiti clienti, totusi nu uita sa dea sfaturi
utile debitorilor, tocmai pentru a demonstra faptul ca le recunosc si respecta drepturile pe care
acestia le au, informandu-i despre cum trebuie sa procedeze cand se confrunta cu un caz de
colectare a unui debit, pornind exact de la modelul romanesc al site-ului
www.asistentapentrudebitori.ro , exista de peste 20 de ani un site creat de o companie specializata
in "repararea creditelor". Prin aceasta sintagma este definit un segment de piata, format din
companii care acorda asistenta debitorilor, sa elimine din viata lor problema debitelor neachitate, si
care-i ajuta sa isi "repare" istoricul creditarii, adica sa isi curete rapoartele de credit cu care
figureaza in evidentele birourilor de credit. Un astfel de exemplu este CreditInfoCenter care are un
site destinat debitorilor si care poate fi consultat aici .
Fiind specializat in probleme legate de industria colectarii debitelor, am decis sa dezvalui cateva
sfaturi care pot si trebuie sa fie urmate de cei care primesc somatii de la agentiile de colectare
debite prin care li se cere plata unor sume de bani, adica un fel de ghid caruia americanii
obisnuiesc sa-i spuna " Debts Validation Strategy" ceea ce s-ar traduce in Romania sub denumirea
Strategia de Validare a unei Restante.
Ca atare sa spunem ca Gigi primeste o notificare de la agentia de colectare debite ABC , care-i
spune ca trebuie sa plateasca o restanta catre compania XYZ. In primul rand Gigi nu trebuie sa se
sperie chiar daca in scrisoare i se spune ca va fi executat silit, ca va fi dat in judecata, etc, intrucat
Gigi a citit si cunoaste Strategia de Validare a unei Restante si stie exact cum trebuie sa actioneze.
[1] In primul rand Gigi va trimite catre agentia de colectare debite ABC o scrisoare [ iata aici o
varianta in engleza ] prin care Gigi trebuie sa transmita urmatorul raspuns :
" Cu referire la notificarea dvs. de plata no. din data de...va transmit acest raspuns, prin care va
informez asupra faptului ca, fara sa recunosc debitul, fara sa refuz sa il platesc, insa intrucat am
dreptul si doresc sa verific validitatea restantei pe care dvs. spuneti ca o datorez catre XYZ, va cer
sa imi raspundeti in scris la urmatoarele intrebari :
- pentru ce fel de servicii/produse datorez eu aceasta suma de bani catre XYZ
- vreau sa imi explicati modul in care a fost calculata suma, cu defalcarea debitului principal fata
de alte categorii de pretentii financiare cuprinse in total indicat de dvs
- sa imi trimiteti copii ale documentelor in baza carora dvs. si XYZ pretindeti ca eu datorez aceste
sume de bani
- sa imi trimiteti lista completa a platilor pe care eu le-am facut catre XYZ sau creditorii originali,
impreuna cu contractul semnat si graficul de plati, plus un extras complet de cont
- sa imi spuneti daca XYZ este creditorul original sau daca a preluat creanta prin cesiune sau
subrogatie de la creditorul initial si daca este asa, sa imi spuneti care este identitatea acestui
creditor original
- sa imi demonstrati ca dreptul de a pretinde suma de bani nu este prescris conform legilor
romanesti in materie de prescriptie extinctiva
- sa imi spuneti care este numarul dvs. de inregistrare la ONRC , codul dvs. unic de inregistrare si
faptul ca aveti in obiectul de activitate al societatii ABC activitatea de colectare a debitelor;
- sa imi spuneti care este numarul de inregistrare la ONRC si codul unic de inregistrare fiscala al
creditorului XYZ si al celorlati eventuali creditori originali;
- toate documentele vreau sa imi fie trimise avans mentiunea conform cu originalul si avand
semnatura originala si stampila reprezentantilor creditorului XYZ sau a eventualilor creditori
originali;
Pana imi veti trimite aceste documente si raspunsuri/precizari, va notific prin prezenta asupra
faptului ca, atat dvs. cat si XYZ sau creditorii originali, sa va abtineti de la faptul de a comunica
date despre mine catre Biroul de Credit pentru ca mi-ai incalca drepturile, si daca voi suferi orice
consecinta negativa de pe urma unei asemenea iniative a dvs. sau a creditorilor, ma voi adresa
Justitiei sa cer obligarea la plata de daune.
Astept sa imi trimiteti raspunsul dvs. impreuna cu documentele solicitate in termen de 30 de zile de
la data primirii prezentei scrisori pe care vi-o trimis astazi.....
Va notific de asemenea faptul ca, pana la data la care nu imi veti trimite un raspuns scris insotit de
documentele solicitate, nu vreau sa ma mai contactati telefonic, e-mail sau in vreo alta forma si
vreau sa notificati acest lucru atat catre XYZ dar si catre alti eventuali creditori originali, in caz
contrar urmand sa le cer daune in Justitie sub acuzatia de hartuire si amenintare nefondata.
Daca nu imi veti trimite raspunsurile scrise si documentele cerute in cele 30 de zile, voi prezuma
faptul ca notificarea dvs. de plata a fost rodul unei erori, si va voi cere sa ma stergeti din baza dvs.
de date, si sa incetati orice alte proceduri impotriva mea."
Asadar Gigi da dovada de deschidere si dialog fata de agentia de colectare debite ABC si se
declara dispus sa rezolve problema, obligand insa creditorul sa-i transmita dovezile restantei. Daca
Gigi nu stie adresa sau datele de contact ale agentiei de colectare debite, el o poate cauta in portalul
on-line www.vrajitorul.eu .
[2] In al doilea rand Gigi trebuie sa ceara in regim de urgenta de la Biroul de Credit sa-i comunice
situatia inscrierii lui acolo, pentru a fi sigur ca nu a fost cumva inscris ca restantier; amintesc aici
faptul ca, primul raport de credit solicitat intr-un an catre Biroul de Credit este gratuit iar pentru
celelalte Gigi va plati o taxa de 6 ron, pe care si-o va recupera ulterior prin proces de la creditorul
care i-a cerut ilegal sa plateasca sume de bani pe care Gigi nu i le datora.
[3] Daca cele 30 de zile au trecut si Gigi nu a primit un raspuns scris si documentele solicitate de la
agentia de colectare debite ABC, trebuie sa pastreze dovada ca a cerut aceste lamuriri . In general
mai ales cand este vorba de colectarea in zona B2C [ adica restante de la utilitati, telefonie mobila,
adica debite multe dar de valori mici ] creditorii obisnuiesc sa nu trimita aceste documente cerute
de Gigi, catre agentia de colectare debite, pentru ca pierd timpul cautandu-le in arhiva, printandu-
le, costuri cu posta catre ABC , alte costuri ale ABC sa le trimita la Gigi adica o intreaga
harababura pentru care, se prefera sa Gigi sa fie scos din lista de restantieri. Ganditi-va de exemplu
la faptul ca , mai ales daca XYZ nu este creditorul initial ci a preluat restantele prin cesiune de
creanta sau subrogatie, ca exista sanse foarte mari ca XYZ sa nu fi preluat toate actele de la acesti
creditori initiali asa ca nu va avea ce sa-i trimita lui Gigi si va renunta.
Hai sa vedem ce are de facut Gigi daca primeste totusi raspuns si documente de la agentia de
colectare debite.
In primul rand, Gigi trebuie sa verifice faptul ca a primit absolut TOATE documentele solicitate si
ca acesta sunt conforme cu originalul, adica semnate si certificate prin stampila de catre
creditori.Daca constata faptul ca sunt documente care nu i-au fost trimise, Gigi trebuie sa trimita o
notificare catre agentia de colectare debite ABC sa le spuna ca nu i-au furnizat toate actele si ca
atare, el a verificat, nu datoreaza banii [ dar sa verifice in mod real ca sa nu riste un proces inutil ]
si sa le spuna ca refuza plata debitului, adica refuza sa valideze si recunoasca restanta. Daca el
refuza sa valideze restanta, si va fi inscris la Biroul de Credit sau in alte baze de date referitoare la
rau-platnici , el va putea sa ceara daune in Justitie impotriva creditorului XYZ sau a creditorilor
originali ori ulteriori. In acest sens, Gigi va trebui sa trimita o notificare la Biroul de Credit, sa-i
anunte ca el nu a validat si recunoscut total sau partial datoria, si sa le spuna sa nu il inregistreze in
evidentelor lor [ deloc daca nu recunoaste debitul in totalitate ] sau sa il inregistreze cu datoria
corecta [ daca recunoaste datoria doar partial ] . Trimitand aceasta scrisoare la Biroul de Credit,
daca va verifica ulterior si va vedea ca a fost inscris ilegal in evidentele BC, va avea toate sansele
sa le deschida proces si sa obtina daune de la Biroul de Credit.
[4] daca Gigi va mai primi alte scrisori sau notificari de plata de la agentia de colectare debite
ABC, sau de la creditorul XYZ , alti eventuali ulteriori creditori care au cumparat creanta de la
XYZ sau de la alta agentie de colectare debite, el va trebui sa trimita pe langa scrisoarea de la pct.
1 [ care se va trimite ca reactie la noua notificare ] si o reclamatie la Protectia Consumatorilor
reclamand abuzul la care este supus de catre creditorul XYZ sau de catre creditori care au
cumparat ulterior creanta de la XYZ. Sa ceara in scris agentiei de colectare debite ABC sau noii
agentii de colectare debite care-i cere plata aceleiasi restante, sa fie ultima oara cand le solicita sa
nu il mai deranjeze, altfel urmand sa le deschida proces pentru hartuire, amenintare si abuz.
In acelasi timp, Gigi trebuie sa apeleze la un avocat si sa deschida proces impotriva creditorului
XYZ in solidar cu eventualii creditori originali sau ulteriori , si cu Biroul de Credit, astfel incat sa
poate obtine o hotarare de exonerare si "reparare" a situatiei istoriei bonitatii sale, sa i se poate
curata si sterge datele eronate inscrise la Biroul de Credit, si sa ceara si obligarea acestora in
solidar sa-i plateasca daune si despagubiri plus cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
Cam acestia sunt in mare pasii pe care eu, ii sfatuiesc pe consumatorii romani sa-i parcurga atunci
cand primesc notificari de plata de la agentiile de colectare debite sau de la colectori de debite
angajati de creditorii lor; sigur eu sfatuiesc de asemenea sa se dea curs negocierilor, ca problema sa
se clarifice, si numai daca se constata ca acesti creditori nu doresc decat sa il hartuiasca ca sa il
sileasca sa cedeze si sa plateasca datorii inexistente sau sume de bani aberante rezultate din
penalitati ilegale sau generate de clauze contractuale abuzive, atunci sa apeleze la avocati
specializati si sa le deschida acestora procese in Justitie si sa le ceara daune.
Pentru sugestii sau comentarii va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com

foto:www.badcreditloandoctor.com
Soborul Sfintilor Trei Ierarhi, dascali a toata lumea: Vasilie cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de
Dumnezeu si Ioan Gura de Aur

Pe acesti trei Sfinti Parinti: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, ii sarbatorim astazi
laolalta, ca pe cei mai mari invatatori si Pastori ai Bisericii, din toata istoria crestinatatii. Viata lor sfanta si
invataturile lor alcatuiesc, adica, niste indreptare de ortodoxie, vrednice de toata lauda si increderea. Este o
dovada limpede ca este ratacire sa nu crezi ca ei. Ei arata la treapta cea mai inalta "drumul imparatesc" in
Biserica Ortodoxa. Ei sunt adevaratii ctitori ai Ortodoxiei. Si pentru ca, pe langa darul talmacirii Sfintelor
Scripturi, ei s-au invrednicit si de inalta treapta a arhieriei, ei sunt cunoscuti indeobste sub numele de Sfintii
Trei Ierarhi.

Viata lor se afla istorisita la zilele in care se face pomenirea fiecaruia din ei, in parte. Asa, viata Sfantului
Vasilie se afla la 1 ianuarie, viata Sfantului Grigorie Teologul, la 25 ianuarie, iar viata Sfantului Ioan Gura de
Aur, la 13 noiembrie si la 27 ianuarie. Astazi praznuim doar roadele pe care multa lor stradanie le-a adus
Bisericii Mantuitorului Hristos.

Asa, mai intai, cei Trei Ierarhi au trait toti cam in aceeasi vreme, adica in secolul IV, si toti trei au adus
Ortodoxiei si Bisericii chezasia si stralucirea sfinteniei unor oameni cu inalta stiinta de carte, cunoscand,
adica, nu numai adancurile invataturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, mostenita de la Apostoli, ci
pretuind, de asemenea, si toata stiinta si filosofia pagana a vremii lor.

Vietuind, apoi, in anii cand Biserica crestina, abia scapata din prigonirile cele sangeroase ale imparatilor
romani, ajunsese primejduita de ereziile de la dreapta credinta, din pricina multimii invataturilor gresite ce
se ivisera, Sfintii Trei Ierarhi au dus o lupta grea si fara incetare, pentru adevarata intelegere, pentru
pazirea dreptei credinte apostolice, cu privire, indeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seama Taina
a credintei crestine. Si invatatura lor a ramas invatatura ortodoxa, de atunci, de azi si de totdeauna.

Fiind toti trei mari ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare din ei in felul sau.

Sfantul Vasilie, de pilda, a fost totodata si pastor al mirenilor, dar si mare indrumator al calugarilor. Cele mai
vestite cuvantari ale lui, din amvon, sunt talcuiri din Cartea Facerii si talcuiri la Cartea Psalmilor. Cat
priveste randuielile date de el calugarilor, acum 16 veacuri, ele dainuiesc si astazi. Vrednic de insemnat
este locul pe care Sfantul Vasilie il da muncii, alaturi de rugaciune, in viata calugarilor. Cu adevarat
invatator al mirenilor, el uneste cuvantul cu fapte, chemand pe cei bogati sa sprijine asezamintele crestine
intemeiate de el, pentru ajutorarea saracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi si neputinciosi din cetate. Mai
amintim, in sfarsit, ca Sfantul Vasilie si Sfantul Ioan Hrisostom s-au straduit si cu infrumusetarea si
desavarsirea Sfintei Liturghii din timpul lor, si cele doua Liturghii: Liturghia Sfantului Ioan si Liturghia
Sfantului Vasilie, poarta si astazi numele lor si se savarsesc in Biserica Ortodoxa, asa cum le-au desavarsit
ei.

Tot in felul sau, a folosit amvonul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Vorbitor innascut, poet si mare teolog,
Sfantul Grigorie si-a castigat renumele de "Cuvantator de Dumnezeu", adica renumele de teolog, talmacind
pe intelesul oamenilor din timpul lui, Taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate care cazuse atat
de mult in ratacirea lui Arie, incat in toata capitala imperiului nu mai ramasese decat o singura biserica
ortodoxa, biserica Invierii, dupa cinci ani de cuvantari in aceasta biserica, starea lucrurilor s-a rasturnat si in
toata capitala, nu mai ramasese decat o singura biserica a lui Arie, toate celelalte fiind ortodoxe. Pentru
aceasta a si fost el ales patriarh al Constantinopolului. Putini teologi s-au ridicat la inaltimea si la adancimea
teologiei lui. Cele mai vestite din cuvantarile lui sunt Cele cinci Cuvantari Teologice, tinute de el in biserica
Invierii din Constantinopol.

In ceea ce priveste pe Sfantul Ioan Gura de Aur, acesta a folosit amvonul, mai ales, pentru invatarea
mirenilor, chemandu-i spre intoarcerea la Dumnezeu si la milostenie, de la cei mai smeriti, pana la cei, mai
semeti, imbarbatandu-i si dojenindu-i si dandu-le ca pilda viata sa de nevointa, dar si de darza barbatie. A
fost socotit ca cel mai iscusit vorbitor, pe care l-a avut Biserica. Drept marturie a cuvantarilor lui, el a lasat
Bisericii, Talmacirea Evangheliei dupa Matei si Talmacirea celor 14 Epistole ale Sfantului Pavel. Talmacirile
lui sunt o adevarata evanghelie practica.

In sfarsit, Sfintii Trei Ierarhi s-au asemanat intre ei si prin slabiciunea lor trupeasca. Toti trei au avut o
sanatate plapanda. In slabiciunea vasului lor trupesc salasluia insa, taria cea neasemanata a Duhului si
cuvantul lor era unit cu fapta.

Impodobiti cu asemenea daruri, Sfintii Trei Ierarhi au fost slaviti in toata lumea crestina, dar, mai cu osebire,
in imparatia dreptcredincioasa de rasarit, atat de mult, incat, in chip neasteptat, slavirea lor a ajuns o pricina
de dezbinare intre credinciosi, acum aproape o mie de ani in urma, pe vremea cand in Constantinopol
carmuia cucernicul imparat Alexie, din neamul Comnenilor.

Erau crestini care-l socoteau pe Vasilie mai mare dintre cei Trei Ierarhi ca unul care, ca nimeni altii, a unit
cuvantul sau cu fapta. Altii, coborandu-l pe acesta si pe Ioan, il socoteau fruntas al lor pe Grigorie,
cuvantatorul de Dumnezeu, atat pentru multimea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cat si pentru puterea si
adancimea gandului. Altii, in sfarsit, dadeau intaietate lui Ioan, cel cu gura de aur, mai mester la cuvant
decat toti si indemnator la aspra pocainta. Si neintelegerea ajunsese atat de mare, incat crestinii se
impartisera in cete, care se dusmaneau intre ele.

Deci, facandu-se cinstirea lor piatra de poticnire, Sfintii n-au rabdat o ruptura ca aceasta. Drept aceea, s-au
aratat ei, mai intai, cate unul, apoi, toti trei laolalta, unui, episcop intelept, care pastorea in acea vreme
cetatea Euhaitelor, anume Ioan, si i-au grait asa: "Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o
vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru
mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al
doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa
nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe
oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o
singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem."

Si, ascultand porunca Sfintilor, acest minunat barbat, Ioan episcopul Euhaitelor, a randuit pomenirea
laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe vremea imparatului Alexie Comnenul, adunand, ca intr-un
singur glas, cele trei chemari ale Ortodoxiei : chemarea calugareasca a Sfantului Vasilie, inalta teologie a
Sfantului Grigorie si Evanghelia practica a Sfantului Ioan. Amintim ca, tot in cinstea Sfintilor Ierarhi, acum
trei veacuri, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei a inaltat minunata biserica din Iasi, care a uimit multa lume
prin frumusetea podoabelor ei. Cu rugaciunile acestor Trei Ierarhi, Hristoase, Dumnezeul nostru, si cu ale
tuturor Sfintilor, surpa si risipeste ridicarile eresurilor si pe noi, la unire si la pasnica asezare, ne pazeste si
cerestii Tale Imparatii ne invredniceste, ca binecuvantat esti in vecii vecilor! Amin.

Alte resurse recomandate:

• O minune din ziua de praznuirea Sfintilor Trei Ierarhi povestita de batranul Iustin Parvu

, interpreti ai Sfintei
Scripturi

Mareste imaginea.

Sfintii Trei Ierarhi, interpreti ai Sfintei Scripturi

Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur
Generalitati. Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur sunt reprezentantii straluciti
ai unei perioade bogate atat in dispute dar si in elaborari teologice de mare valoare, din epoca patristica. Biserica i-a
numit "stalpi ai Ortodoxiei" si "mari dascali" ai crestinatatii, si pe buna dreptate: ei s-au remarcat atat ca pastori si
misionari, cat si ca moralisti si dogmatisti, aducand contributie valoroasa la limpezirea problemelor, pe atunci discutate -
trinitare, hristologice si pnevmatologice.

Nu mica insa este gloria lor ca exegeti; s-ar putea spune chiar ca renumele lor se datoreste, in primul rand, modului in
care au interpretat, prin cuvant si fapta, Sfanta Scriptura. Pentru ei, Sfanta Scriptura a fost calauza in tot ceea ce au
inteprins, temelie pe care au inaltat edificiul teologiei dogmatice, izvor de principii pentru stralucita lor activitate
pastorala, misionara si sociala. Nascuti si crescuti in familii in care se cultiva evlavia si respectul fata de cartile sfinte,
viitorii ierarhi fac din Sfanta Scriptura abecedarul copilariei lor, iar mai tarziu obiectul preocuparilor de toate zilele. O
citesc mereu. O considera superioara oricarui produs literar pur omenesc si cea mai buna calauza spirituala. In paginile
ei gasesc raspuns intrebarilor care din totdeauna au muncit mintea crestina si problemelor pe care le ridica viata
religioasa la tot pasul . Vad insa lectura ei un mijloc de automodelare si un dialog personal intre Dumnezeu si omul
credincios de la care acesta se intoarce, ca si inspiratul Moise, luminat si radios.

De aceea, in entuziasmul lor sfant, o aseamana cu un izvor de ape vii, cu izvoare de intelepciune, cu o comoara, cu
pietre de mare pret, cu pavaza impotriva pacatelor si cu poarta prin care se intra in imparatia cerurilor. Rezultat al
acestei zabave asupra textului Sfintei Scripturi sunt reusitele lor comentarii, ca si celelalte opere, de diferite nuante, dar
de inspiratie biblica. De la operele strict exegetice, pana la cele cu continut practic, la prima vedere fara vreo legatura
cu Sfanta Scriptura, - toate sunt intemeiate din abundenta pe texte scripturistice. Cadrul temporal nu ne permite sa
amintim pe fiecare dintre aceste lucrari in parte; insa, pentru formarea unei idei generale, amintim pe cele mai
importante. Mentionam, in primul rand ca Sfantul Ioan Gura de Aur, corifeul exegetilor orientali, a rostit peste 550 de
omilii asupra celor mai multe carti ale Vechiului si Noului Testament - consemnate in scris de tahigrafi - si a compus
comentarii sistematice asupra psalmilor, a profetilor Isaia si Daniil si a Epistolei catre Galateni. Acestora trebuie sa li se
adauge alte 55 de omilii, care, desi, nu apartin operelor pur exegetice, prezinta totusi interes exegetic, prin temele
biblice dezvoltate in ele.

Sfantul Vasile cel Mare a compus, cu caracter strict exegetic, 33 de omilii, insa acestora trebuie sa li se adauge: a)
operele ascetice, b) morale, c) regulele monahale, d) operele cu caracter sistematic : cinci cuvinte impotriva lui
Eunomiu, doua cuvinte la botez, tratatul despre Sfantul Duh, Liturghia si trei dintre epistolele sale . Din opera Sfantului
Grigorie de Nazianz, cel care pe drept cuvant a fost supranumit "Demostenele crestin", pur exegetice sunt 10 cuvantari
referitoare la diferite nume si teme din Sfanta Scriptura si cateva fragmente din unele comentarii care s-au pierdut.
Acestora, insa, trebuie sa li se adauge, ca reprezentand interes exegetic, cele cinci "cuvantari teolgice", toate poemele
teologice si dogmatice, 29 dintre poemele morale, 22 dintre poemele istorice si multe dintre epistolele sale.

Sfintii Trei Ierarhi - Exegeza

b) Exegeza Sfintilor Trei Ierarhi are urmatoarele caracteristici:

1. Evita, pe cat posibil, interpretarea alegorica. Fac uz de ea numai cand concluziile ei concorda intru totul cu spiritul
Sfintei Scripturi. Recomanda indeosebi ca interpretarile alegorice sa nu fie aduse pentru demonstrarea unui adevar
religios combatut de eretici. Limiteaza interpretarea alegorica la unele profetii hristologice, la parobole si mai ales la
Cantarea Cantarilor, pe care o socoteau carte pur didactica. Grija deosebita impusa de pericolele interpretarii alegorice
se vadeste si din formularea unor observatii si a unor reguli legate de alegoriile Vechiului Testament. Dupa ei : - Sfanta
Scriptura arata singura, din context, locurile care trebuie interpretate alegoric ; - ea insasi da, de obicei, interpretarea
alegoriilor ei, - interpretarea alegoriilor se usureaza totdeauna prin compararea lor cu oricare alt text asemanator; - in
sfarsit, interpretarea lor nu trebuie sa contravina nici intregului spirit al Sfintei Scripturi, nici legilor logicii, nici realitatilor
istorice.

Desi mare admirator al lui Origen, Sfantul Vasile cel Mare este primul dintre capadocieni care ii dezaproba metoda de
interpretare a Sfintei Scripturi. Referindu-se la spusele acestuia, dupa care relatarile Sfintei Scripturi nu trebuie luate ca
referindu-se la realitati istorice, ci ca referindu-se la niste realitati spirituale, expuse simbolic, marele ierarh repetand
cuvintele Sfantului Apostol Pavel (Rom. I, 16) afirma : "ca nu se rusineaza de Evanghelie (de Scriptura) si ca in spusele
ei el vede referiri la fapte si lucruri reale". In acelasi timp, combate cu hotarare pe aceia care, in interpretarea Sfintei
Scripturi, folosesc din plin imaginatia, vrand cu tot dinadinsul sa acomodeze textul ei scopurilor lor. Pe Sfantul Vasile il
urmeaza credincios Sfantul Grigorie de Nazianz. El dezaproba interpretarea alegorica, scotindu-o potrivita doar pentru
"talcuitorii de vise". Cat priveste atitudinea Sfantului Ioan Gura de Aur fata de acest mod de interpretare, amintim numai
ca a fost numit, dealtfel pe buna dreptate, antipodul lui Origen si parintele exegezei ortodoxe.

2. Sfintii Trei Ierarhi evita exagerarile interpretarii strict literale, care, tinandu-se de litera textului excludeau oricare alt
sens al Sfintei Scripturi. Ei vad in Sfanta Scriptura expresia unui imens pogoramant facut de Dumnezeu fata de oameni,
prin intermediul ei, omul are totdeauna la indemana cuvantul si voia lui Dumnezeu si o poate studia si reflecta asupra ei
in voie. Simplitatea limbii nu distoneaza cu adevarurile ei inalte, pentru ca, asa cum observa Sfantul Ioan Gura de Aur,
"prin grija lui Dumnezeu toate se fac pentru mantuirea noastra". Ei stiu totdeauna ca aghiograful a avut in vedere
puterea si modul de intelegere al acelor carora se adresa. Referindu-se la descrierile antropomorfe ale lui Dumnezeu in
Vechiul Testament, acestia sustin ca acest mod de a vorbi este modul cel mai simplu de apropiere a mintii omenesti de
Dumnezeu; de aceea, astfel de expresii nu trebuie interpretate ca mituri nici ad litteram. Sugestive in acest sens sunt
cuvintele Sfantului Grigorie de Nazianz : "Noi, spune inaltul ierarh, vrem sa tinem calea de mijloc intre cei care dau
(Sfintelor Scripturi) o interpretare simplista si intre cei care prefera interpretarea anagogica... Pentru ca prima este...
inferioara, iar cealalta este facuta de visatori ; si una si alta sunt la fel de condamnabile".

3. Sfintii Trei Ierarhi, plasand adevarurile supranaturale ale Sfintei Scripturi in cadrul timpului in care s-au plamadit,
incearca sa surprinda cat mai exact starea de spirit a aghiografului si a contemporanilor sai, partea care revine Duhului
Sfant si partea de contributie care revine scriitorului bisericesc inspirat. Aceasta, referitor la cartile profetice ale
Vechiului Testament. Cat priveste cele relatate in Sfintele Evanghelii, Sfintii Trei Ierarhi sustin istoricitatea si
autenticitatea lor. Momentul nasterii si imprejurarile in care a trait Mantuitorul si minunile pe care le-a facut sunt
descrise de ei cu multa grija. Invierea Domnului este un fapt constatat si marturisit de martori oculari. Intocmai ca
Apostolul Pavel, care spune ca "daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propoveduirea noastra si zadarnica este
si credinta voastra" (I Cor. XV, 14), Sfintii Trei Ierarhi fac din inviere temelia credintei, iar din istoricitatea intregului
cuprins evanghelic baza interpretarii ortodoxe.

4. Din multimea sensurilor care se dadusera pana atunci textelor scripturistice, Sfintii Trei Ierarhi retin doua : pe cel
literal, zis si istoric sau gramatical si pe cel tipic sau spiritual. Prin sens literal ei inteleg sensul pe care il au cuvintele in
vorbirea obisnuita, iar prin sens tipic sau spiritual, sensul simbolic pe care il prezinta anumite pericope. Spre deosebire
de inaintasii lor, Sfintii Trei Ierarhi nu separa cele doua aspecte ale textului Sfintei Scripturi, ci, stabilind mai intai sensul
adevarat literal al textului, - printr-o analiza filologica de neintrecut -, ei purced, acolo unde este cazul, la aflarea
sensului tipic, simbolic. Acestei analize nu-i scapa nici cele mai mici cuvinte, ori de cate ori prin acestea puteau sa
respinga interpretarile arbitrare ale ereticilor. Pentru ca, dupa spusa Sfantului Ioan Gura de Aur, intocmai pietrelor
pretioase, a caror valoare nu depinde de volum ci de compozitia si frumusetea lor, la fel si aceste amanunte pot furniza
informatii inestimabile exegetului .

Sens spiritual dau de obicei pericopelor care descriu pe Dumnezeu in limbaj antropomorfic, celor referitoare la
imparatia cerurilor, ca si anumitor evenimente din Vechiul Testament care au corespondent in Noul Testament. Astfel,
trecerea iudeilor prin Marea Rosie este considerata ca a prefigurat botezul crestin, ridicarea sarpelui de arama in pustie
si aducerea lui Isaac spre jertfire ca au prefigurat crucea si jertfa Mantuitorului, s.a. Raportul dintre tipul descris de
Vechiul Testament si antitipul sau din Noul Testament este analog celui dintre imagine si realitate. Dupa cum imaginea
nu contrazice realitatea dar nu poate avea toate insusirile realitatii, tot asa nici tipul Vechiului Testament nu poate
substitui antitipul Noului Testament. Acest sens, insa, nu poate fi desprins cu usurinta de oricine ; aflarea lui necesita
atentie, efort sustinut si ajutorul interpretilor inspirati.

5. Sfintii Trei Ierarhi nu se limiteaza la o interpretare pur teoretica a Sfintei Scripturi, ci aplica principiile ei la viata de
toate zilele, morala si sociala. In numele principiilor biblice, acestia biciuiesc vicii si nedreptati, in numele principiilor
biblice ei invata iubirea si apropierea dintre oameni. In numele principiilor biblice ei mustra pe imparati, pe cei lacomi si
pe cei rai, in numele principiilor biblice ei isi impart bunurile celor sarmani si tocmesc azile pentru batrani si nevoiasi.
Desigur, opera exegetica a Sfintilor Trei Ierarhi este mult mai bogata in sensuri, dar in limitele unei alocutiuni nu pot fi
formulate decat cele mai importante.

Incheind, putem afirma ca Sfintii Trei Ierarhi au intreprins o opera fara egal, au atins toate problemele pe care le pune
textul biblic si au dat solutiile cele mai bune. In acelasi timp, au facut din viata lor cel mai bun si mai elocvent comentar
al Sfintei Scripturi, consecventi spusei Mantuitorului ca "mare se va chema (in imparatia cerurilor) cel care va invata,
dar va si face (cele ce invata)" (Matei V, 19). Opera lor este normativa pentru oricine incearca sa interpreteze Cuvantul
lui Dumnezeu. Este actuala si normativa, indeosebi astazi, in vremea miscarilor ecumeniste si a apropierii si intelegerii
dintre oameni, dat fiind ca Sfintii Trei Ierarhi au imbinat fericit cele doua dimensiuni ale crestinismului : elevatia
spirituala cu trairea practica a principiilor crestine !

referat
 Sfintii Trei Ierarhi

Generalitati

Pe 30 ianuarie, crestinatatea cinsteste pe Sfintii Trei Ierarhi: Sf. Vasile cel Mare (+379), Sf.
Grigorie de Nazianz sau Teologul (+389) si Sf. Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur (+407). Cei
între sfinţi Părinţii noştri Vasile cel Mare (1 ianuarie), Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Ioan Gură de
Aur (13 noiembrie) sunt cunoscuţi ca Sfinţii Trei Ierarhi pentru poziţia de recunoaştere specială
pe care o au în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lor la data de 30 ianuarie se face împreună. Asa, mai
intai, cei Trei Ierarhi au trait toti cam in aceeasi vreme, adica in secolul IV, si toti trei au adus Ortodoxiei si
Bisericii chezasia si stralucirea sfinteniei unor oameni cu inalta stiinta de carte, cunoscand, adica, nu numai
adancurile invataturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, mostenita de la Apostoli, ci pretuind, de
asemenea, si toata stiinta si filosofia pagana a vremii lor.

Vietuind, apoi, in anii cand Biserica crestina, abia scapata din prigonirile cele sangeroase ale imparatilor
romani, ajunsese primejduita de ereziile de la dreapta credinta, din pricina multimii invataturilor gresite ce
se ivisera, Sfintii Trei Ierarhi au dus o lupta grea si fara incetare, pentru adevarata intelegere, pentru
pazirea dreptei credinte apostolice, cu privire, indeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seama Taina
a credintei crestine. Si invatatura lor a ramas invatatura ortodoxa, de atunci, de azi si de totdeauna.

Fiind toti trei mari ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare din ei in felul sau.

Sfantul Vasilie, de pilda, a fost totodata si pastor al mirenilor, dar si mare indrumator al calugarilor. Cele mai
vestite cuvantari ale lui, din amvon, sunt talcuiri din Cartea Facerii si talcuiri la Cartea Psalmilor. Cat
priveste randuielile date de el calugarilor, acum 16 veacuri, ele dainuiesc si astazi. Vrednic de insemnat
este locul pe care Sfantul Vasilie il da muncii, alaturi de rugaciune, in viata calugarilor. Cu adevarat
invatator al mirenilor, el uneste cuvantul cu fapte, chemand pe cei bogati sa sprijine asezamintele crestine
intemeiate de el, pentru ajutorarea saracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi si neputinciosi din cetate. Mai
amintim, in sfarsit, ca Sfantul Vasilie si Sfantul Ioan Hrisostom s-au straduit si cu infrumusetarea si
desavarsirea Sfintei Liturghii din timpul lor, si cele doua Liturghii: Liturghia Sfantului Ioan si Liturghia
Sfantului Vasilie, poarta si astazi numele lor si se savarsesc in Biserica Ortodoxa, asa cum le-au desavarsit
ei.

Tot in felul sau, a folosit amvonul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Vorbitor innascut, poet si mare teolog,
Sfantul Grigorie si-a castigat renumele de "Cuvantator de Dumnezeu", adica renumele de teolog, talmacind
pe intelesul oamenilor din timpul lui, Taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate care cazuse atat
de mult in ratacirea lui Arie, incat in toata capitala imperiului nu mai ramasese decat o singura biserica
ortodoxa, biserica Invierii, dupa cinci ani de cuvantari in aceasta biserica, starea lucrurilor s-a rasturnat si in
toata capitala, nu mai ramasese decat o singura biserica a lui Arie, toate celelalte fiind ortodoxe. Pentru
aceasta a si fost el ales patriarh al Constantinopolului. Putini teologi s-au ridicat la inaltimea si la adancimea
teologiei lui. Cele mai vestite din cuvantarile lui sunt Cele cinci Cuvantari Teologice, tinute de el in biserica
Invierii din Constantinopol.

In ceea ce priveste pe Sfantul Ioan Gura de Aur, acesta a folosit amvonul, mai ales, pentru invatarea
mirenilor, chemandu-i spre intoarcerea la Dumnezeu si la milostenie, de la cei mai smeriti, pana la cei, mai
semeti, imbarbatandu-i si dojenindu-i si dandu-le ca pilda viata sa de nevointa, dar si de darza barbatie. A
fost socotit ca cel mai iscusit vorbitor, pe care l-a avut Biserica. Drept marturie a cuvantarilor lui, el a lasat
Bisericii, Talmacirea Evangheliei dupa Matei si Talmacirea celor 14 Epistole ale Sfantului Pavel. Talmacirile
lui sunt o adevarata evanghelie practica.

In sfarsit, Sfintii Trei Ierarhi s-au asemanat intre ei si prin slabiciunea lor trupeasca. Toti trei au avut o
sanatate plapanda. In slabiciunea vasului lor trupesc salasluia insa, taria cea neasemanata a Duhului si
cuvantul lor era unit cu fapta.

Impodobiti cu asemenea daruri, Sfintii Trei Ierarhi au fost slaviti in toata lumea crestina, dar, mai cu osebire,
in imparatia dreptcredincioasa de rasarit, atat de mult, incat, in chip neasteptat, slavirea lor a ajuns o pricina
de dezbinare intre credinciosi, acum aproape o mie de ani in urma, pe vremea cand in Constantinopol
carmuia cucernicul imparat Alexie, din neamul Comnenilor. În secolul al XI-lea s-au reactivat cu putere
la Constantinopol dispute mai vechi legate de întrebarea "care dintre cei trei ierarhi ar fi cel mai
mare?". Cum aceste discuţii aprinse nu mai încetau, Dumnezeu a îngăduit ca cei trei ierarhi să-i
apară sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor (Ioan Evhaitul 14 iunie sau 5 octombrie), în
anul 1084, şi i-au spus că ei trei sunt egali în faţa lui Dumnezeu: "Nu este nici o separare şi nici o
dezbinare între noi". Astfel, sfântul Ioan Mauropous a ales data de 30 ianuarie ca zi de prăznuire
comună. Aceasta a fost primită de toţi, iar disputele în această privinţă s-au stins în capitala
imperiului. Cele două canoane de la utrenia praznicului Sfinţilor Trei Ierarhi sunt atribuite sfântului
Ioan Evhaitul.Contemporani, dupa cum arata datele trecerii lor intru Domnul, prieteni si colegi de
studii, Sf. Trei Ierarhi sunt cele trei varfuri ale Bisericii Ortodoxe care au intrecut cu inaltimea lor
pe multi si, ca niste apostoli, au stralucit, de indata, in lume, dupa acea lunga perioada cumplita a
persecutiilor care a durat aproape 300 de ani.

Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa.
Parintii i-au dat o crestere crestina aleasa. Studiile le incepe in familie cu tatal sau, rectorul Vasile.
Invata cu cei mai eruditi rectori si filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oras ca marime si
importanta din Imperiul Roman, dupa Roma si Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol,
devenit capitala Imperiului si, in cele din urma, la Atena, unde il avea coleg si prieten pe Sf.
Grigorie de Nazianz, ca si pe viitorul imparat Iulian Apostatul (361 – 363). Aici, la Atena, cei doi
viitori mari ierarhi vor cunoaste doar doua drumuri „Scoala si Biserica”. In anul 355 se intoarce in
orasul natal, avand 25 de ani, primeste botezul, imparte intreaga avere la saraci si intra in
monahism. In singuratatea manastirii, impreuna cu prietenul sau Grigorie de Nazianz, alcatuiesc o
culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale cu titlul: Filocalia – iubire de frumos. In 364
este hirotonit preot, iar in 370 – episcop al Cezareei Capadociei. De numele sau sunt legate
Regulile monahale mari si mici, precum si liturghia care-i poarta numele. Opere dogmatice,
omiletice il arata ca pe o stea de prima marime a perioadei patristice.

Sfantul Grigorie de Nazianz, unul dintre “parintii capadocieni”, s-a nascut la Arianz, linga cetatea
Nazianz, dintr-o familie de aristocrati. In anul 379 pleaca la Constantinopol unde, la mica biserica a
Invierii, tine cele cinci Cuvantari teologice in cinstea Sf. Treimi care ii vor aduce mai tarziu numele de
„Teologul”. Tot aici rosteste cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvantarile il dezvaluie ca
orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii. De aceea, cuvantarile sale sunt studiate in
scolile de retorica. Prin acestea tanarul episcop a demonstrat ca, in cetate, cultura crestina nu este cu
nimic mai prejos de cea clasica pagana. Interesant de stiut ca Sf.Grigorie este primul autor grec care a
publicat o colectie de scrisori, el punand bazele corespondentei ca mijloc de comunicare, fixand de
altfel caracteristicile unei scrisori: concizia, claritatea, gratia si simplitatea.
 Potrivit contemplatiei Sf.Grigorie, existenta lui Dumnezeu poate fi dovedita cel mai bine prin
intermediul lumii create. Ca Dumnezeu exista, putem sti, dar ce este El, care este natura Lui, unde este
si unde a fost inainte de intemeierea lumii depasesc posibilitatile noastre de cunoastere. Infinitul nu
poate fi definit. Cauza inabilitatii noastre de a-L cunoaste pe Dumnezeu rezida in unirea sufletului cu
trupul, acesta din urma impiedicand sufletul sa se ridice peste lucrurile sensibile.
Sfantul Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur ( 344/354-407), mai tanar ca ceilalti doi antiohieni,
este considerat cel mai de seama reprezentant al scolii din Antiohia, oras socotit „Podoaba Orientului”
inca din timpul lui Alexandru cel Mare. Tatal sau a detinut inalta functie militara de magister militum
Orientis.
Sf. Ioan este cel care fixeaza , in canoane precise, taina cea mai presus de fire si intelegere care se
savarseste de fiecare data in cadrul Sf.Liturghii, cand Hristos se jertfeste in mod real.
De remarcat pentru noi, romanii, faptul ca in 399, la indemnul Sf. Teotim, episcopul de Tomis, va
trimite misionari in Scithia Minor (Dobrogea) pentru scthinomazii de la Dunare.
Datorita talentului sau oratoric a fost distins cu titlul de «invatator si sacerdot universal», iar pentru
maretia si splendoarea cuvantului sau i s-a dat numele de Hrisostom, adica Gura de Aur. Doctrina sa
teologica poarta amprenta preocuparilor sale majore, anume exegeza biblica si activitatea pastorala.
Sarbatoarea de pe 30 ianuarie reprezinta o forma superioara de jertfa adusa de catre om lui
Dumnezeu, alaturi de ofrandele eforturilor sale fizice, morale si spirituale pe care trebuie sa le infatiseze
mereu inaintea Domnului.

Sfintii Trei Ierarhi despre Sfanta Scriptura

Conceptia Sfintilor Trei Ierarhi despre Sfanta Scriptura.

a) Asa cum spuneam, Sfintii Trei Ierarhi considera Sfanta Scriptura superioara oricarui produs literar pur
omenesc, o perla a literaturii universale. Superioritatea ei iese in evidenta atat din bogatia ideilor cat si din
frumusetea stilului in care a fost scrisa. Sfintii Capadocieni admira tehnica oratorica a aghiografilor, iar
Sfantul Ioan Gura de Aur, pretuieste indeosebi gratia cuvantului simplu plin de sens si adevar.

b) Sfanta Scriptura detine aceasta superioritate din faptul ca este carte inspirata, ca desi redactata in limbaj
obisnuit, ea cuprinde si exprima cuvantul si voia lui Dumnezeu. Prin inspiratie inteleg atat actiunea Duhului
Sfant de iluminare a mintii aghiografului in vederea perceperii corecte a realitatii inconjuratoare, cat si
actiunea de transmitere a unor adevaruri supranaturale. De aceea vad in Duhul Sfant pe autorul propriu-zis
al Sfintei Scripturi, iar in aghiograf pe mijlocitorul consemnarii ei in scris. Sfantul Duh lumineaza mintea
aghiografului, ii da imbold la scris si il asista tot timpul compunerii operei sale, iar aghiograful consemneaza
cele inspirate dupa felul intelegerii sale si a contemporanilor sai. Asistenta Sfantului Duh nu echivaleaza cu
anihilarea aghiografului, ci cu o dedublare a lui; aghiograful isi pastreaza in tot timpul independenta si
individualitatea. Acest lucru se observa, dealtfel, din modul diferit in care sunt redactate cartile Sfintei
Scripturi, corespunzator culturii si imprejurarilor de tot felul in care a trait autorul. Referitor la extensiunea
inspiratiei, Sfintii Trei Ierarhi afirma ca ea cuprinde toate cartile Sfintei Scripturi, dar nu se extinde pana la
expresii, cuvinte si litere. Prin urmare, admitand o inspiratie de ansamblu, de idei, a tuturor cartilor Sfintei
Scripturi, ei resping atat parerea inspiratiei partiale, - doar a pericopelor care cuprind idei dogmatice si
morale -, a Sfintei Scripturi, cat si parerea inspiratiei verbale.

c) Sfanta Scriptura este o carte unitara, dat fiind ca unul este autorul ei, Duhul Sfant. Unitatea Sfintei
Scripturi iese in evidenta chiar si cand se face distinctie intre Vechiul si Noul Testament, intrucat toate
paginile Vechiului pregatesc atmosfera si se refera la Noul Testament. Sfantul Ioan Gura de Aur prezinta
aceasta unitate, asemenea relatiei care exista intre celula vie si organismul uman. "Pentru ca dupa cum
atunci cand, examinand o celula dintr-un organism, spune inaltul Ierarh, vom gasi in ea toate elementele din
care este compus organismul... tot asa, fiind vorba despre Sfintele Scripturi, "vei gasi in fiecare parte a ei
spiritul care o strabate".

In virtutea acestui fapt, Sfanta Scriptura nu se poate contrazice; inainte de oricare alt factor, ea este prima
care arunca lumina asupra pericopelor mai greu de interpretat. Convinsi ca ereticii au cazut in rataciri
tocmai pentru ca au interpretat trunchiat Sfanta Scriptura, Sfintii Trei Ierarhi recomanda staruitor evitarea
oricarei interpretari a textelor rupte de contextul in care se afla incadrate sau straine de spiritul intregii
Sfintei Scripturi. "Nu trebuie sa citim nici sa desprindem spusele Sfintei Scripturi de textul care le
incadreaza, nici sa le talcuim fara ajutorul celor inrudite... Nu este lucru nesabuit, se intreaba Sfantul Ioan
Gura de Aur, ca, judecandu-ne la tribunale, in probleme trecatoare, sa ne referim la... locuri, timpuri, cauze,
persoane si la multi alti factori, fiind insa vorba de chestiuni care privesc viata vesnica, sa examinam la
intamplare spusele Sfintei Scripturi ?". Contextul, prin urmare, arata sensul in care trebuie interpretata o
pericopa.

Insusirile care i se cer interpretului. - Sfanta Scriptura a fost adresata tuturor oamenilor, celor invatati si
celor nestiutori, si simplitatea limbii ne dovedeste cu prisosinta acest lucru. Evlavia si virtutile patriarhilor, ca
si ale multor altor eroi, stau la indemana oricui pentru a fi imitate. "Pentru ca, vazand slabiciunea vointei
noastre si usurinta de a aluneca in pacate, spune acelasi inalt Ierarh, Stapanul nostru iubitor ne-a lasat ca
antidot lectura Sfintelor Scripturi, cu care indeletnicindu-ne continuu si reflectand la viata acelor mari si
straluciti barbati, sa nu neglijam virtutea, si evitand raul sa facem totul pentru a ne arata vrednici de acele
bunuri de negrait". Consecventi acestei pareri, Sfintii Trei Ierarhi fac deseori indemnuri ascultatorilor lor
pentru a se indeletnici cu lectura ei atenta. Cu toate acestea, constata ca in Sfanta Scriptura exista si lucruri
anevoie de inteles. Greutatea interpretarii anumitor pericope vine ca urmare a antitezei prea mari existente
intre inaltele adevaruri scripturistice si lipsa de maturitate spirituala a cititorilor. Alteori, greutatea in
interpretare provine din faptul ca, fiind redate de autor potrivit mentalitatii contemporanilor sai, anumite
pericope sunt dificil de inteles de cititorii de mai tarziu. In sfarsit, neclaritatea unor pasaje face parte uneori
din iconornia divina ; in felul acesta cititorul Sfintei Scripturi este stimulat a reflecta mai mult asupra
sensurilor ei.

De aceea, desi adresata si folositoare oricui, ea nu poate fi inteleasa si interpretata amanuntit decat de cel
anume pregatit. Acestuia i se cere, in primul rand, sa aiba credinta puternica in Dumnezeu, in valoarea
divina a Sfintei Scripturi si in misiunea divina a Bisericii a carei lucrare trebuie s-o slujeasca chiar si
interpretarea Bibliei. Dupa Sfintii Parinti, credinta este "dascalul tuturor si fara ea nu putem face nimic". Sa
aiba, apoi, mintea libera de idei preconcepute iar inima sa nu-i fie robita patimilor. Sa fie un fervent
practicant al rugaciunii si sa invoce ajutorul Duhului Sfant ori de cate ori purcede la talcuirea Sfintei
Scripturi. In sfarsit, sa aiba temeinice cunostinte de introducere biblica. Prin notiuni de introducere biblica,
Sfantul Ioan Gura de Aur intelege cunostintele necesare referitoare la mediul geografic si istoric, ca si la
cauzele religioase care au concurat la compunerea scrierilor respective. Acestor notiuni Parintii
Capadocieni le adauga ca necesare cunostintele din domeniul istoriei biblice si profane, arheologice si
lingvistice. Cu totii gasesc absolut necesar ca interpretul sa cunoasca limba originala a textelor pe care le
interpreteaza. Fiind opera a Sfantului Duh, importanta deosebita are faptul ca interpretarea Sfintei Scripturi
sa se faca in Biserica, unde actioneaza Duhul lui Dumnezeu. Interpretarea facuta de eretici, lipsiti de
indrumarea factorului divin, este subiectiva, arbitrara si, prin urmare, deseori gresita. De aceea, opera
interpretului, membru al comunitatii crestine, este considerata o inalta slujire spirituala a Bisericii.

Metoda de interpretare si sensurile Sfintei Scripturi.

a) Antecedente. - inca din primele secole ale crestinismului, chiar de pe vremea Sfintilor Apostoli (Matei
XIII, 36) s-a simtit nevoia explicarii Sfintei Scripturi. Primul interpret al Vechiului Testament si al spuselor
Sale a fost insusi Mantuitorul ; mai tarziu, aceasta opera a fost continuata de Sfintii Apostoli, de episcopi -
mai ales de cei din centrele mari ale crestinismului -, pe langa care se adunau cei dornici sa-si adanceasca
cunostintele in domeniul Sfintei Scripturi ; si, in sfarsit, de scolile catehetice din Alexandria, Antiohia,
Ierusalim, Cezareea Palestinei si scolile monahale. Dintre aceste scoli s-au distins cele din Alexandria si
Antiohia. Pana in vremea Sfintilor Trei Ierarhi, ambele scoli petrecusera deja o epoca de mare inflorire,
prima fiind ilustrata de dascali ca Panten, Clement Alexandrinul si Origen, cea de-a doua de preotul Lucian,
Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Din nefericire, intre aceste scoli s-au iscat foarte timpuriu
deosebiri in ceea ce priveste metoda de interpretare a Sfintei Scripturi si rivalitati intense. Deosebirile dintre
ele se datorau, in primul rand spiritului care domnea in localitatile in care fiintau si, in al doilea rand, felului
diferit de a estima modul de gandire vechi elin. Pe cand in Alexandria, centru cultural cu vechi traditii,
filozofice, predomina gandirea platonica si viata contemplativa, in Antiohia, nu mai putin, renumita pentru
rolul ei cultural, predomina logica aristotelica si realismul. La inceput, nu s-au exprimat preferinte pentru
vreunul dintre filozofii antici, nici la Alexandria, nici la Antiohia, insa, mai tarziu, mediul ambiant va influenta
si scolile crestine.

Imitand interpretarea filoniana, scoala din Alexandria isi va impropria atat modul de gandire platonic si
neoplatonic, cat si metoda de interpretare alegorica. Metoda alegorica va fi impusa si de necesitatea
combaterii interpretarilor antropomorfice a Sfintei Scripturi, interpretari facute de iudei si gnostici, dar, mai
ales, datorita renumitului dascal al scoalei din Alexandria, Origen, care o folosea din plin. Desi cel mai
migalos cercetator al textului biblic - si aici este destul a aminti doar monumentala lui opera critica, Hexapla,
- el sustinea ca interpretarea Sfintei Scritpuri este o chestiune pur spirituala si depinde mai putin de
cunostintele, fie ele chiar enciclopedice, ale interpretului. Pe baza trihotomiei platonice, el distingea trei
moduri de interpretare posibila a textului biblic: o interpretare literala, facuta de oamenii simpli, somatici ; o
alta morala, facuta de cei evoluati, de psihici ; si una alegorica, facuta de cei desavirsiti, de pnevmatici.
Primelor doua moduri de interpretare, intr-un fel corespunzatoare metodei istorico-gramaticale, le dadea
putina importanta. Importanta mare pentru el, avea interpretarea alegorica, aceea care gasea in paginile
Sfintei Scripturi expuse simbolic istoria si iconomia mantuirii neamului omenesc. Din ceasta cauza,
interpretarea lui Origen, cu mici exceptii, se caracterizeaza prin incapacitatea estimarii corecte a datelor
istorice ale Sfintei Scripturi, lipsa masurii si subiectivism. El lasa fara sa vrea drum liber acelora care, aveau
sa faca din istorie jocul fanteziei, iar din Scriptura o tesatura de mituri. Urmarile acestui mod gresit de
interpretare nu vor intarzia sa apara, ea va declansa un sir intreg de erezii, incepand cu cele antitrinitare.
Putine vor fi fizionomiile neintinate de miasma teosofica a alegoriei; intre acestea, la loc de frunte, se va
numara figura Sfantului Atanasie cel Mare.

Pericolul care venea din Alexandria a fost observat de antiohieni, care, drept raspuns, au adoptat logica
aristotelica si metoda istorico-gramaticala in interpretarea Sfintei Scripturi. Se trecea deci in latura opusa.
Fiindca se afirmase de catre alexandrini ca Sfanta Scriptura poate fi interpretata corect doar de cei
desavarsiti, antiohienii afirma ca Sfanta Scriptura se adreseaza tuturor oamenilor; daca se neglija de
alexandrini interpretarea literala a textului, antiohienii faceau din ea baza interpretarii Sfintei Scripturi; daca
se sustinea de alexandrini ca eruditia are putina importanta in interpretarea Sfintei Scripturi, antiohienii
afirmau ca datoria exegetului este de a cunoaste si folosi tot ceea ce se poate sti in legatura cu
imprejurarile in care Sfanta Scriptura a fost scrisa, chiar si datele Sfintei Traditii. Nu respingeau nici
antiohienii parerea ca sub litera Sfintei Scripturi se poate ascunde un sens tainic, spiritual, dar afirmau ca
acest sens trebuie aflat cu multa prudenta. Dar, aceasta opozitie facuta cu tot dinadinsul scolii alexandrine
n-a intarziat sa conduca scoala antiohiana la exagerari si sa o arate hranitorul direct al nestorianismului si
pelagianismului. In momentul cel mai critic al antagonismului celor doua scoli au aparut Sfintii Trei Ierarhi.
De formatii diferite, - Sfintii Capadocieni apartineau scolii alexandrine, pe cand Sfantul Ioan Gura de Aur
apartinea scolii antiohiene -, preiau concluziile pozitive ale inaintasilor si evitand exagerarile acestora pun
bazele unei noi exegeze, transpirand in toate aspectele ei duhul ortodoxiei.
Email

Introdu codul din imagine:

Actinidele
Actinidele reprezintă seria chimică, constituită din 15 elemente chimice, care începe cu actiniul
(Z=89) și se termină cu lawrenciul (Z=103). Primele 4 actinide sunt întâlnite în natură (actiniul,
toriul, protactiniul și uraniul), fiind ușor detectabile în sol. Neptuniul și restul actinidelor sunt
considerate a fi sintetizabile pe cale artificială, datorită concentrației foarte mici ale acestora în
scoarța Pământului.

Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea după numele său, la fel ca
lantanul, ce denumește seria lantanidelor. Grupul de elemente este mult mai complex decât cel al
lantanidelor. Abia în anul 1945, tabelul lui Mendeleev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin
propunerea introducerii actinidelor în sistemul periodic al elementelor. Seria actinidelor este
constituită din următoarele metale:

• Actiniu - 1899, descoperit de francezul André-Louis Debierne

• Toriu – 1828, descoperit de suedezul Jöns Jakob Berzelius
• Protactiniu – 1918, descoperit de două grupuri de cercetători, unul englez (Frederick
Soddy, John Cranston) și unul german (Otto Hahn, Lise Meitner)[46]
• Uraniu – 1789, descoperit de germanul Martin Heinrich Klaproth
• Neptuniu – 1941, descoperit de americanii Edwin McMillan și Philip H. Abelson[47]
• Plutoniul (1940), americiul (1945), curiul (1944), berkeliul (1949), californiul (1949),
mendeleeviul (1955), nobeliul (1957) și lawrenciul (1961) au fost elementele chimice
descoperite de către Glenn T. Seaborg
• Einsteiniul (1953) și fermiul (1952) au fost descoperite de Albert Ghiorso.

La actinide se manifestă fenomenul de paramagnetism.[48]

Izotopii

În mod normal, actiniul prezintă un singur izotop natural radioactiv, 227Ac și niciun izotop stabil.
36 de radioizotopi au fost sintetizați artificial, cei mai stabili fiind 227Ac cu un timp de înjumătățire
de T1/2=21,772 ani, 225Ac cu T1/2=10 zile și 226Ac, care se dezintegrează cu T1/2=29,37 ore. Toți
ceilalți izotopi radioactivi au timpi de înjumătățire mai mici de 10 ore, iar majoritatea acestora au
timpi de înjumătățire mai mici de un minut. Izotopul actiniului care există pentru cel mai scurt
timp este 217Ac, care se transformă prin dezintegrare alfa și captură de electroni.[49] Are un timp de
înjumătățire de 69 nanosecunde. Actiniul are și 2 izomeri nucleari.[50]
227
Ac chimic pur intră în stare de echilibru cu produșii săi rezultați din procesul de dezintegrare la
sfârșitul a 185 de zile, iar apoi se descompune în perioada de 21,773 ani. Izotopii actiniului sunt
cuprinși în intervalul de mase atomice de la 206 unități atomice de masă (206Ac) la 236 u.a.m.[50]

Utilizări

Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, făcându-l valoros ca sursă energetică
datorită neutronilor. În combinație cu beriliul, este utilizat în generarea neutronilor pentru
activarea analizelor minereurilor sau aliajelor.[53] Altfel, acesta nu are nici o aplicație industrială
semnificativă.[54]
225
Ac este utilizat în medicină pentru a produce 213Bi într-un generator reutilizabil sau poate fi
folosit individual ca un agent pentru radio-imonoterapia pentru Targeted Alpha Therapy (TAT,
Terapia Alfa Orientata).[55] 225Ac a fost produs artificial pentru prima oară de Institutul pentru
Elementele Transuraniene (Institute for Transuranium Elements-ITU) în Germania, folosindu-se
un ciclotron și de către doctorul Graeme Melville la Spitalul Saint George în Sydney, folosind un
accelerator liniar de particule în 2000.[56]

Aspecte de securitate și sănătate

227
Ac este extrem de radioactiv, iar potențialul de radiație induce efecte nocive asupra sănătății.[57]
227
Ac este chiar mai periculos decât plutoniul. Este extrem de toxic,[58][59] ingerarea sa având o
acțiune toxicologică mult mai pronunțată decât în cazul acidului cianhidric. Actiniul ajuns în
organism se depozitează în straturile superficiale ale oaselor,[60][61] având o acțiune distrugătoare
asupra lor prin emisiile radioactive ale acestuia.

Efectele actiniului asupra organismului datorate radiaților emise de acesta sunt apariția
cancerului[62], distrugerea sistemului imunitar, leucemia, pierderile de sarcină, apariția
malformaților și afectarea fertilității.

Actiniu
Actiniu

Radiu ← Actiniu → Toriu

La
Ac 8 Ac
9
Ute

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol,
Actiniu, Ac, 89
Număr
Serie chimică Actinide
Grupă, Perioadă,
3, 7, f
Bloc
Densitate 10 070 kg/m³
Culoare argintie
Număr CAS 7440-34-8

Proprietăți atomice

Masă atomică 227,0278 u

Rază atomică 195 pm

Configurație
[Rn]6d17s2
electronică
Electroni pe nivelul
2, 8, 18, 32, 18, 9, 2
de energie
Număr de oxidare 3
Oxid neutru
Structură cristalină Cubică cu fețe centrate

Proprietăți fizice

Fază ordinară solidă

Punct de topire 1 050 °C = 1 323 K
Punct de fierbere 3 300 °C = 3 473 K

Volum molar 22,55×10-6 m³/kmol

Informații diverse

Electronegativitate
1,1
(Pauling)

Conductivitate
12 W/(m·K)
termică
Primul potențial de
499 kJ/mol
ionizare
Al 2-lea potențial de
1 170 kJ/mol
ionizare
Al 3-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_3}}}
ionizare kJ/mol
Al 4-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_4}}}
ionizare kJ/mol
Al 5-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_5}}}
ionizare kJ/mol
Al 6-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_6}}}
ionizare kJ/mol
Al 7-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_7}}}
ionizare kJ/mol
Al 8-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_8}}}
ionizare kJ/mol
Al 9-lea potențial de {{{potențial_de_ionizare_9}}}
ionizare kJ/mol
Al 10-lea potențial {{{potențial_de_ionizare_10}}}
de ionizare kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV
225 221
Ac (sint.) 10 zile α 5,935 Fr
222
α 5,536 Fr
226 226
Ac (sint.) 29,37 de ore β- 1,117 Th
226
ε 0,640 Ra
 223
227 α 5,042 Fr
Ac 100% 21 773 de ani 227
β- 0,045 Th

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu

s-a specificat altfel.

Actiniul este un element chimic radioactiv, notat cu simbolul Ac, descoperit în anul 1899 de către
chimistul André-Louis Debierne. Numărul atomic are valoarea 89, iar masa atomică este de
227,0278 uam.[1][2][3] A fost primul element radioactiv care a fost izolat, deși poloniul, radiul și
radonul erau observate înainte, însă neizolate până în anul 1902.[3][4] Este întâlnit sub forma a 36 de
izotopi, cei mai stabili fiind 225Ac, 226Ac și 227Ac. A dat denumirea seriei actinidelor, un grup de
15 elemente asemănătoare între actiniu și lawrenciu în tabelul periodic.[5][1] [6]

Actiniul este un metal foarte rar, fiind prezent în scoarța Pământului ca urme reziduale în
minereurile de uraniu, cantitățile de actiniu din minereu fiind de ordinul miligramelor la o tonă de
minereu brut. Răspândirea actiniului în scoarța terestră este de 5 · 10-14 %.[7][6][3]

Datorită intensității radioactivității sale, are puține domenii de utilizare, precum radio-
imunoterapia sau folosirea neutronilor emiși ca sursă energetică. În tehnologia chimică sau
metalurgia clasică nu se cunosc aplicații industriale ale actiniului.[8][3]

•
Descoperire

După extracția poloniului și al radiului, în reziduurile de pechblendă se observa un material activ,

care putea fi îndepărtat cu ajutorul pământurilor rare. Colaboratorul soților Curie, André-Louis
Debierne, a descoperit că materialul activ consta în toriu și cantități minuscule a unei noi
substanțe radioactive. Acest preparat era de 100.000 de ori mai activ ca uraniul,[9] ceea ce-l făcuse
să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era similară
titanului (1899).[10] sau toriului (1900).[11] Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a
numit actiniu. Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de
radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului.[12][9]

În 1902, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă, obținută din
pechblendă. Acesta arătase că substanța era caracterizată de o emisie de scurtă durată. Datorită
intensității probelor ce le emitea, el a denumit substanța substanță emanantă[9] și mai târziu
emaniu.[13] El considera că emisia din substanța sa era foarte diferită de cea a radiului. El a găsit
următoarele diferențe: Emisia se transforma (aproximativ) într-o radiație...Noile raze o să le
numesc pe scurt Raze-E.[14][9][15] Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel concluzionează
că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că
proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului.[16] După multe controverse s-
a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca actiniu.[17]

Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui Giesel, exprimată în 1903,
concluziona: Niciuna din aceste substanțe nu a fost studiată la fel de detaliat ca și uraniul, toriul
sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor,
înainte ca orice concluzie să fie stabilită.[18][9]

După aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a menționat despre actiniu,
în lucrarea sa Radioactivitatea, că determinarea directă a unei greutăți atomice nu poate fi încă
făcută deoarece greutatea disponibilă nu era suficientă.[9][19]
Istoria acestei descoperiri a rămas discutabilă, iar publicații din 1971, au arătat că cererile lui
André-Louis Debierne din 1904 erau în contradicție cu cele din publicațiile anilor 1899 și 1900.[20]
și mai târziu, în anul 2000[21]

Termenul de actiniu provine din cuvântul grecesc ακτίς, ακτίνoς, însemnând rază sau fascicul.

Structura atomică

Modelul atomic al actiniului. Se poate observa şi aşezarea electronilor pe straturi

Structura atomului de Actiniu este determinat de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel
pentru izotopul său natural, 227Ac, el are 89 de protoni și 138 neutroni.[8][1] Numărul neutronilor
poate varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1,88Å, volumul
molar al actiniului chimic pur în condiții fizice normale este de 22,54cm3/mol.[1][2]

Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere
de la pătura (stratul) K și terminând cu pătura Q. O particularitate a modului de completare a
orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f,[22] aceeastă cracteristică
fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor și este cauza proprietăților chimice
asemănătoare pe care le au aceste elemente. Numărul maxim de electroni care se pot afla în stare f
este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru
numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți
analoage actiniului.[23][24] În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea
fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o
manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați[8][1]

Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d
al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al
păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu
legile mecanicii cuantice.[1][2][3] Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor
elementelor din seria actinidelor.[8][22] Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac
determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice.[22] Asemănarea din punct
de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor
explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite
generic pământuri rare.[1][22] Electronii 6d1 și 7s2 aranjați în structura caracteristică actiniului sunt
responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice.
 Răspândire pe Pământ

Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități
de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului 226Ra cu neutroni moderați (termalizați sau
încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema[25]:

Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi
de 1100-1300 °C.[26]

Actiniul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural 227Ac, care este un emițător de
radiații alfa și beta cu un timp de înjumătățire de 21,773 ani, prezent în minereurile de uraniu. O
tonă de uraniu conține în medie o zecime de gram de actiniu.[27] Izotopul 227Ac este un membru de
tranzit în seria dezintegrării actinidelor, care începe cu izotopul originar 235U (sau 239Pu),
terminându-se cu izotopul stabil de plumb, 207Pb. Un alt izotop (225Ac) este un tranzitor prezent în
seria neptuniului, care începe cu 237Np (sau 233U) și se încheie cu elementul, aproape stabil, bismut
(209Bi).

Proprietăți fizice

Structura cristalină a actiniului

Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorită radioactivității sale
intense, acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră.

Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF3 cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are
celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare,
etc.[26] Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm-3, fiind al 71-lea element ca densitate.[28][29]

Punctul de topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F,
respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 °C (sau 3471 K, respectiv
5788°F).

Fosforescență

Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment uimitor.[37] Un

preparat actinic foarte activ, atașat de o coală subțire de hârtie, este plasat pe un ecran fosforescent
de sulfurat de zinc. Într-o cameră întunecoasă, preparatul activ eliberează pe o anumită distanță
emisii fosforescente, marcate de scintilațiile caracteristice. Direcționarea unui curent de aer asupra
ecranului face ca fosforescența să fie deplasată în direcția curentului, devenind mai slabă. O mare
parte a fosforescenței observate inițial era datorată emisiei actiniului care difuzase prin coala
subțire plasată peste suprafața ecranului. Oprirea curentului de aer are ca efect reapariția
fosforescenței intense a ecranului.
 Proprietăți chimice

Actiniul are un caracter chimic similar lantanului.[38] Datorită acestei similitudini, separarea
actiniului de lantan și celelalte elemente din categoria pământurilor rare, care sunt prezente și în
minereurile de uraniu, este dificilă. Extracția prin solvenți și cromatografia schimbului electronic
au fost metodele folosite la separare. Actiniul formează fluoruri, hidroxizi, oxalați și fosfați
insolubili în apă.[39].

Compușii chimici ai actiniului

Doar un număr limitat de compuși ai actiniului sunt cunoscuți, cum ar fi: AcF3, AcCl3, AcBr3,
AcOF, AcOCl, AcOBr, Ac2S3, Ac2O3 și AcPO4. Toți compușii menționați sunt similari cu cei ai
lantanului, arătând că, în general, compușii actiniului prezintă starea de oxidare +3.[40]

Hidruri

Actiniul reacționează cu hidrogenul la temperatura de 200 °C, formând hidruri[41] non-

stoechiometrice, casante, de culoare închisă, care sunt bune conducătoare de electricitate.[42][43]
AcH2 poate să reacționeze cu hidrogenul pentru a forma AcH3, având ca rezultat pierderea
conductivității electrice. AcH3 este o substanță neagră în care atomii de hidrogen ocupă noduri ale
unui sistem tetraedric sau octogonal într-un aranjament cubic sau hexagonal de Ac3+.

Halogenuri

AcF3 folosit la obținerea actiniului se prepară la 700 °C prin acțiunea HF asupra Ac2O3 sau prin
precipitarea în soluție cu o fluorură. Trifluorura de actiniu este o substanță stabilă la încălzire, iar
procesul de pirohidroliză are loc doar la temperaturi de 1000 °C, în prezența amoniacului și a
vaporilor de apă, având loc trecerea în AcOF.[44] Totodată trifluorura este o sursă[45] de neutroni pe
baza reacției 19F()22Na, la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunzând 1,21*106n/s.

AcCl3 se prepară din Ac(OH)3 cu CCl4 la 950 °C, când se obține un produs cu simetrie hexagonală
similar cu a UCl3, în care actiniul este înconjurat de 9 atomi de clor. Produsul obținut este
higroscopic și prin hidroliză parțială trece în AcOCl.[44] AcBr3 se prepară la 750 °C din Ac2O3 și
AlBr3. Tribromura este higroscopică și cu solubilitate mare în apă.[44] AcI3 este preparat la
temperatura de 550 °C din reacția Ac2O3 și NH4I.[44] Este o substanță cu solubilitate mare în apă.

Dintre oxihalogenuri se amintesc AcOF, AcOCl, AcOBr.[44]

Alți compuși

Se cunoaște oxidul Ac2O3, care este obținut prin descompunerea oxalatului Ac2(OX)3. Totodată,
este obținut și ca rezultat al reactivității mari cu aerul, iar oxidul format protejează metalul de
oxidarea completă. Oxidul prezintă o structură cu simetrie hexagonală.

Sulfura de actiniu se prepară în urma reacției dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric și sulfura
de carbon, la temperatura de 1100 °C.

Oxalatul de actiniu, Ac2(OX)3*H2O, este preparat din soluție de Ac3+ în H-COOH la 90 °C,
introducând dimetiloxalat care va produce ionul oxalat necesar prin procesul de hidroliză.

Compușii respectivi sunt obținuți conform reacțiilor:[44]

 • Ac2O3 + 6HF→2AcF3 + 3H2O
• 4Ac(OH)3 + 3CCl4 →4AcCl3 + 3CO2 + 6H2O
• 4Ac + 3O2→2Ac2O3
• Ac2O3 + 2AlBr3→2AcBr3 + Al2O3
• Ac2O3 + 2Al + 3I2 →2AcI3 + Al2O3

1. ^ a b c d e f g Nenițescu, op. cit., pag. 611–615

tiniu, Ac (actiniu)
escriere:
ctiniul este un element chimic radioactiv, notat cu simbolul Ac, descoperit în anul 1899 de către chimistul
erne. Numărul atomic are valoarea 89, iar masa atomică este de 227,0278 uam. A fost primul element radi
zolat, deşi poloniul, radiul şi radonul erau observate înainte, însă neizolate până în anul 1902. Este întâlnit
e izotopi, cei mai stabili fiind 225Ac, 226Ac şi 227Ac. A dat denumirea seriei actinidelor, un grup de
ănătoare între actiniu şi lawrenciu în tabelul

iul este un metal foarte rar, fiind prezent în scoarţa Pământului ca urme reziduale în minereurile de urani
tiniu din minereu fiind de ordinul miligramelor la o tonă de minereu brut. Răspândirea actiniului în scoarţa
5 · 10-14

ită intensităţii radioactivităţii sale, are puţine domenii de utilizare, precum radio-imunoterapia sau folosire
ca sursă energetică. În tehnologia chimică sau metalurgia clasică nu se cunosc aplicaţii industriale a

operire
extracţia poloniului şi al radiului, în reziduurile de pechblendă se observa un material activ, care putea fi î
rul pământurilor rare. Colaboratorul soţilor Curie, André-Louis Debierne, a descoperit că materialul ac
şi cantităţi minuscule a unei noi substanţe radioactive. Acest preparat era de 100.000 de ori mai activ ca
ăcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era simil
9). sau toriului (1900). Deşi nu a reuşit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit actiniu. Acest lucru a fo
ntativa lui de enunţare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorit

02, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanţă activă, obţinută din pechblendă. Acest
anţa era caracterizată de o emisie de scurtă durată. Datorită intensităţii probelor ce le emitea, el a denum
anţă emanantă[9] şi mai târziu emaniu.[13] El considera că emisia din substanţa sa era foarte diferită de ce
găsit următoarele diferenţe: Emisia se transforma (aproximativ) într-o radiaţie...Noile raze o să le numesc pe
eoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel concluzionează că substanţa descoperită de el nu putea f
ul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietăţile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului.[16]
overse s-a ajuns la un acord în privinţa denumirii substanţei ca

a lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne şi emaniul lui Giesel, exprimată în 1903, concluziona:
e substanţe nu a fost studiată la fel de detaliat ca şi uraniul, toriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date
u natura radiaţiilor şi emisiilor, înainte ca orice concluzie să fie
 aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a menţionat despre actiniu, în
oactivitatea, că determinarea directă a unei greutăţi atomice nu poate fi încă făcută deoarece greutatea dispo
entă.

a acestei descoperiri a rămas discutabilă, iar publicaţii din 1971, au arătat că cererile lui André-Louis D
erau în contradicţie cu cele din publicaţiile anilor 1899 şi 1900. şi mai târziu, în

enul de actiniu provine din cuvântul grecesc ακτίς, ακτίνoς, însemnând rază sa

tura
tura atomului de Actiniu este determinat de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel pentru izotopu
c, el are 89 de protoni şi 138 neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 117 până la 147 în funcţie de
că medie este de 1,88Å, volumul molar al actiniului chimic pur în condiţii fizice normale este de 22

işul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura
nând cu pătura Q. O particularitate a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completea
ătura interioară 5f, aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor şi
ietăţilor chimice asemănătoare pe care le au aceste elemente. Numărul maxim de electroni care se pot a
potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru numărul cuantic ci
rea l=3), de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăţi analoage
taţie spectroscopică, configuraţia electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu e
os, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 ele

ronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii
onii de valenţă ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecinţă a diferenţ
italilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o c
nă tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelişului electronic al atomului Ac determ
proprietăţile fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilo
onice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de e
două serii numite generic pământuri rare. Electronii 6d1 şi 7s2 aranjaţi în structura caracteristică ac
nsabili de majoritatea proprietăţilor chimice ale speciei

ândire pe
iul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi de 11

iul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural 227Ac, care este un emiţător de radiaţii alfa
de înjumătăţire de 21,773 ani, prezent în minereurile de uraniu. O tonă de uraniu conţine în medie o zecim
u. Izotopul 227Ac este un membru de tranzit în seria dezintegrării actinidelor, care începe cu izotopul or
239Pu), terminându-se cu izotopul stabil de plumb, 207Pb. Un alt izotop (225Ac) este un tranzitor pre
niului, care începe cu 237Np (sau 233U) şi se încheie cu elementul, aproape stabil, bism

ietăţi
iul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorită radioactivităţii sale intense, acesta e
pute ca o lumină
iul metalic este obţinut prin reducerea AcF3 cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementa
entrate şi este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·c
a element ca

ul de topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K
ere al acestui metal este de 3300 °C (sau 3471 K, respectiv

rescenţă
ietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment uimitor. Un preparat actinic foarte
coală subţire de hârtie, este plasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc. Într-o cameră întunecoas
eliberează pe o anumită distanţă emisii fosforescente, marcate de scintilaţiile caracteristice. Direcţionarea
r asupra ecranului face ca fosforescenţa să fie deplasată în direcţia curentului, devenind mai slabă. O
rescenţei observate iniţial era datorată emisiei actiniului care difuzase prin coala subţire plasată pes
ului. Oprirea curentului de aer are ca efect reapariţia fosforescenţei intense a

ietăţi

iul are un caracter chimic similar lantanului. Datorită acestei similitudini, separarea actiniului de lantan
ente din categoria pământurilor rare, care sunt prezente şi în minereurile de uraniu, este dificilă. Extracţia
matografia schimbului electronic au fost metodele folosite la separare. Actiniul formează fluoruri, hidroxi
i insolubili în

puşii chimici ai
un număr limitat de compuşi ai actiniului sunt cunoscuţi, cum ar fi: AcF3, AcCl3, AcBr3, AcOF, AcO
3, Ac2O3 şi AcPO4. Toţi compuşii menţionaţi sunt similari cu cei ai lantanului, arătând că, în gener
ului prezintă starea de oxidare

uri
iul reacţionează cu hidrogenul la temperatura de 200 °C, formând hidruri non-stoechiometrice, casante
să, care sunt bune conducătoare de electricitate. AcH2 poate să reacţioneze cu hidrogenul pentru a forma A
zultat pierderea conductivităţii electrice. AcH3 este o substanţă neagră în care atomii de hidrogen ocupă no
m tetraedric sau octogonal într-un aranjament cubic sau hexagonal d

genuri
folosit la obţinerea actiniului se prepară la 700 °C prin acţiunea HF asupra Ac2O3 sau prin precipitarea în
ură. Trifluorura de actiniu este o substanţă stabilă la încălzire, iar procesul de pirohidroliză are loc doar la
00 °C, în prezenţa amoniacului şi a vaporilor de apă, având loc trecerea în AcOF. Totodată trifluorura es
oni pe baza reacţiei 19F()22Na, la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunzând

3 se prepară din Ac(OH)3 cu CCl4 la 950 °C, când se obţine un produs cu simetrie hexagonală similar c
actiniul este înconjurat de 9 atomi de clor. Produsul obţinut este higroscopic şi prin hidroliză parţială trec
AcBr3 se prepară la 750 °C din Ac2O3 şi AlBr3. Tribromura este higroscopică şi cu solubilitate mare în ap
rat la temperatura de 550 °C din reacţia Ac2O3 şi NH4I.[44] Este o substanţă cu solubilitate m

e oxihalogenuri se amintesc AcOF, AcOCl,

ompuşi
noaşte oxidul Ac2O3, care este obţinut prin descompunerea oxalatului Ac2(OX)3. Totodată, este obţinut
activităţii mari cu aerul, iar oxidul format protejează metalul de oxidarea completă. Oxidul prezintă o
rie

ra de actiniu se prepară în urma reacţiei dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric şi sulfura de carbon, la
1100

atul de actiniu, Ac2(OX)3*H2O, este preparat din soluţie de Ac3+ în H-COOH la 90 °C, introducând dimet
produce ionul oxalat necesar prin procesul de

puşii respectivi sunt obţinuţi conform re

Ac2O3 + 6HF→2AcF3 +
4Ac(OH)3 + 3CCl4 →4AcCl3 + 3CO2 +
4Ac + 3O
Ac2O3 + 2AlBr3→2AcBr3 +
Ac2O3 + 2Al + 3I2 →2AcI3 +

idele
idele reprezintă seria chimică, constituită din 15 elemente chimice, care începe cu actiniul (Z=89) şi s
nciul (Z=103). Primele 4 actinide sunt întâlnite în natură (actiniul, toriul, protactiniul şi uraniul), fiind uşo
. Neptuniul şi restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile pe cale artificială, datorită concentraţie
acestora în scoarţa

iul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea după numele său, la fel ca lantanul, c
lantanidelor. Grupul de elemente este mult mai complex decât cel al lantanidelor. Abia în anul 1945
deleev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin propunerea introducerii actinidelor în sistemul
entelor. Seria actinidelor este constituită din următoarele

Actiniu - 1899, descoperit de francezul André-Louis

Toriu – 1828, descoperit de suedezul Jöns Jakob
otactiniu – 1918, descoperit de două grupuri de cercetători, unul englez (Frederick Soddy, John Crans
an (Otto Hahn, Lise
Uraniu – 1789, descoperit de germanul Martin Heinrich
Neptuniu – 1941, descoperit de americanii Edwin McMillan şi Philip H.
utoniul (1940), americiul (1945), curiul (1944), berkeliul (1949), californiul (1949), mendeleeviul (195
7) şi lawrenciul (1961) au fost elementele chimice descoperite de către Glenn T
Einsteiniul (1953) şi fermiul (1952) au fost descoperite de Albert

actinide se manifestă fenomenul de parama

pii
od normal, actiniul prezintă un singur izotop natural radioactiv, 227Ac şi niciun izotop stabil. 36 de radioiz
izaţi artificial, cei mai stabili fiind 227Ac cu un timp de înjumătăţire de T1/2=21,772 ani, 225Ac cu T1
c, care se dezintegrează cu T1/2=29,37 ore. Toţi ceilalţi izotopi radioactivi au timpi de înjumătăţire mai mi
 ajoritatea acestora au timpi de înjumătăţire mai mici de un minut. Izotopul actiniului care există pentru c
este 217Ac, care se transformă prin dezintegrare alfa şi captură de electroni.[49] Are un timp de înjum
secunde. Actiniul are şi 2 izomeri

c chimic pur intră în stare de echilibru cu produşii săi rezultaţi din procesul de dezintegrare la sfârşitul a 18
se descompune în perioada de 21,773 ani. Izotopii actiniului sunt cuprinşi în intervalul de mase atomic
i atomice de masă (206Ac) la 236

ări
de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, făcându-l valoros ca sursă energetică datorită ne
inaţie cu beriliul, este utilizat în generarea neutronilor pentru activarea analizelor minereurilor sau alia
a nu are nici o aplicaţie industrială se

c este utilizat în medicină pentru a produce 213Bi într-un generator reutilizabil sau poate fi folosit indi
pentru radio-imonoterapia pentru Targeted Alpha Therapy (TAT, Terapia Alfa Orientata). 225Ac a
cial pentru prima oară de Institutul pentru Elementele Transuraniene (Institute for Transuranium Elem
ania, folosindu-se un ciclotron şi de către doctorul Graeme Melville la Spitalul Saint George în Sydney
erator liniar de particule în

cte de securitate şi
c este extrem de radioactiv, iar potenţialul de radiaţie induce efecte nocive asupra sănătăţii. 227Ac es
ulos decât plutoniul. Este extrem de toxic, ingerarea sa având o acţiune toxicologică mult mai pronunţată d
lui cianhidric. Actiniul ajuns în organism se depozitează în straturile superficiale ale oaselor, avân
gătoare asupra lor prin emisiile radioactive ale

ele actiniului asupra organismului datorate radiaţilor emise de acesta sunt apariţia cancerului[62],
mului imunitar, leucemia, pierderile de sarcină, apariţia malformaţilor şi afectarea
Primul model de scrisoare de intentie

Stimate Domnule/Doamna,

Va adresez aceasta scrisoare de intentie ca raspuns la anuntul dumneavoastra pentru postul vacant
pe care il aveti in institutie.

Am absolvit Facultatea de Adminstratie si Afaceri, Universitatea din Bucuresti si consider ca in

anii de studentie am acumulat multe cunostinte in drept, economie, management, marketing si
finante. Astept cu nerabdare sa pun in practica aceste cunostinte, combinate cu abilitati utile
domeniului si, implicit, jobului dvs.

Sunt o persoana dinamica, cu aptitudini foarte bune de comunicare, dobandite in experienta mea
(de promoter), responsabila, hotarata, interesata in perfectionarea profesionala in domeniul
economic. Imi doresc sa am sansa de a lucra in compania dumneavoastra, unde as putea sa-mi pun
in evidenta capacitatile intelectuale si experienta acumulata (conform CV anexat) pentru a
indeplini sarcinile si scopurile organizatiei, cat si pentru dezvoltarea carierei mele.

Daca veti considera ca motivatia si calificarea mea sunt oportune pentru obtinerea unui loc in
cadrul companiei dumneavoastra, sunt disponibil in orice moment pentru a fi contactat in vederea
discutarii detaliilor unei posibile colaborari.

Va multumesc,

Al doilea model de scrisoare de intentie

Stimate Domnule/Doamna,
Subsemnatul, Prenume Nume, am luat la cunostinta cu interes de posibilitatile pe care le ofera
compania dumneavoastra. Animat de dorinta de a reusi, de ambitie, tenacitate si optimism, supun
atentiei dvs. candidatura mea in vederea obtinerii postului de Analist vanzari.

Am beneficiat de o pregatire universitara si de o experienta in vanzari acumulata in cadrul SC

XYZ SRL si sunt pregatit pentru un parteneriat fructuos prin care veti avea la dispozitie avantajele
formarii mele teoretice si pe cele ale unei semnificative experiente de care dispun in domeniul
vanzarilor. Documentandu-ma asupra activitatilor derulate de firma dvs., am constatat cu
satisfactie ca profilul si realizarile acesteia corespund pe deplin aspiratiilor si nevoilor mele.

Acesta este motivul pentru care imi permit sa apreciez ca dorinta mea de afirmare, entuziasmul,
tenacitatea, fidelitatea si pasiunea mea pentru reusita totala (atingerea obiectivelor) sunt numai
cateva din trasaturile pe care voi fi onorat sa le pun la dispozitia unei echipe tinere si dinamice.

Oportunitatea unei discutii despre cum ar putea fi folosite cunostintele si priceperea mea in
avantajul companiei dvs. ar fi binevenita.

CATRE,

SC DUCATEX SA

In atentia Serviciului Personal

Subsemnata, ing.Iuliana Balaban, am luat la cunostinta cu interes de postul de

„ inginer sef sectie”, prin intermediul anuntului aparut pe site-ul BestJobs.

Avand convingerea ca sunt persoana potrivita postului pe care il aveti vacant, supun
atentiei dumneavoastra candidatura mea in vederea obtinerii acestui post.

Am absolvit Facultatea de Constructii Iasi, sectia Instalatii in Constructii si detin o

experienta de lucru atat in organizarea si coordonarea personalului cat si in gestionarea eficienta a
resurselor financiare detinute de o societate.

Pe parcursul intregii mele activitati (conform CV anexat) am avut ocazia sa imi valorific cu
succes calitatile manageriale de decizie si actiune.

Am organizat si coordonat activitatea a mai mult de 50 de muncitori ca sef de punct de lucru

pe santier si nu in ultimul rand ca director .

Capacitatea de a gasi solutii si de a ma adapta diverselor situatii de munca, precum si

importanta acordata oferirii unor servicii de calitate reprezinta atuuri suplimentare ale pregatirii
mele profesionale.
 Nu in ultimul rand mentionez foarte buna cunoastere a limbii engleze, faptul ca am cunostinte
temeinice in Word,Excel,Power Point si utilizez cu usurinta calculatorul (conform CV anexat)

Doresc sa va multumesc pentru timpul si interesul acordat candidaturii mele si sunt convins ca in
cadrul unui interviu va puteti convinge de calitatile profesionale mentionate mai sus.

Cu deosebita consideratie,