Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Medicină ,,Victor Papilian”

Conferenţiar Dr. Med. Alexandra Crişu Bota

Asistent univ. Dr. Cezar Bologa

BIOLOGIE CELULARĂ
ÎNDRUMĂTOR DE LUCRĂRI PRACTICE

2010

1
 CUPRINS
MIJLOACELE TEHNICE DE STUDIERE A MATERIEI VII .................................................................. 5

TIPURI DE MICROSCOAPE ........................................................................................................................ 5

MICROSCOPUL OPTIC ....................................................................................................................................... 5
MICROSCOPUL CU CONTRAST DE FAZĂ ............................................................................................................ 8
MICROSCOPUL CU LUMINĂ FLUORESCENTĂ ..................................................................................................... 9
MICROSCOPUL CU LUMINĂ POLARIZATĂ .......................................................................................................... 9
MICROSCOPUL ELECTRONIC .......................................................................................................................... 10
PLASMALEMA- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: .............................................................................. 12
MODELUL ÎN MOZAIC FLUID AL LUI SINGER ŞI NICOLSON AL MEMBRANEI CELULARE .................................... 12
ETAPELE DE OBŢINERE ALE UNUI PREPARAT MICROSCOPIC .................................................. 14
OBŢINEREA UNUI PREPARAT MICROSCOPIC PERMANENT ............................................................................... 14
OBŢINEREA UNUI PREPARAT MICROSCOPIC NATIV ......................................................................................... 17
FROTIU CU CELULE DIN EPITELIUL MUCOASEI BUCALE- PREPARAT PROASPĂT, NEFIXAT ................................ 17
FORME CELULARE .................................................................................................................................... 18
CELULA POLIEDRICĂ -FICATUL - CELULA HEPATICĂ- COLORAŢIE H E ............................................................ 18
CELULA CUBICĂ-RINICHIUL -TUBI URINIFERI-EPITELIUL - COL. H.E. .............................................................. 20
CELULA ROTUNDĂ- OVAR-FOLICUL OVARIAN- OVOCITUL- COL.H.E. ............................................................ 23
CELULA PAVIMENTOASĂ- MEZENTERUL - IMPREGNAŢIE ARGENTICĂ ............................................................. 25
CELULA STELATĂ-MADUVA SPINĂRII- NEURONUL MULTIPOLAR - COL. H.E................................................... 26
CELULA PRISMATICĂ- EPITELIUL VEZICII BILIARE- COL.H.E........................................................................... 28
CITOSCHELETUL - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ........................................................................ 29

PRELUNGIRI PERMANENTE ALE CELULELOR................................................................................. 30

BORDURA STRIATĂ (CUTICULA-BORDURA ÎN PERIE-MARGINEA ÎN PERIE)......................... 30

CELULA PRISMATICĂ- EPITELIUL VEZICII BILIARE- COL.H.E........................................................................... 30
INTESTINUL SUBŢIRE- VILOZITĂŢI INTESTINALE- COL. H.E. ............................................................................ 31
INTESTINUL GROS - EPITELIUL MUCOASEI- COLORAŢIE ALBASTRU ALCIAN PENTRU MUCOPOLIZAHARIDE
(MPZ) ........................................................................................................................................................... 32
ULTRASTRUCTURA BORDURII STRIATE- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ............................ 34

MICROVILOZITĂTILE- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ................................................................ 35

PRELUNGIRI PERMANENTE ALE CELULELOR................................................................................. 37

CILII ................................................................................................................................................................ 37
TRAHEE- EPITELIUL MUCOASEI -CILI VIBRATILI (MOBILI)- COL H.E. ............................................................... 38
MADUVA SPINĂRII- CANALUL EPENDIMAR- STEREOCILI- COL. H.E. ............................................................... 41
FROTIU CU SPERMATOZOIZI-CELULE FLAGELATE-COL. MAY-GRUNWALD GIEMSA (MGG) ........................... 43
CELULE EUCARIOTE UNICELULARE CU CILI SAU FLAGELI ............................................................................... 44
PREPARAT NATIV CU CELULE CILIATE SAU FLAGELATE .................................................................................. 44
ULTRASTRUCTURA CILULUI - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ : ................................................. 48

JONCŢIUNILE INTERCELULARE- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ............................................ 51

ULTRAFAGOCITOZA ................................................................................................................................. 54

2
 MACROFAGUL DIN PLĂMÂN- COL H.E. ŞI GRANULE DE PIGMENT ANTRACOTIC FAGOCITATE .......................... 54
MACROFAGUL DIN PIELE - HISTIOCITUL -COL KERNECHTROT (ROŞU NUCLEAR) ŞI GRANULE DE ALBASTRU DE
TRIPAN FAGOCITATE ...................................................................................................................................... 56
MACROFAGUL DIN FICAT( CELULA KUPFER)- COL H.E.ŞI GRANULE DE TUŞ DE CHINA FAGOCITATE .............. 58
FENOMENE DE TRANSPORT - TRANSPORTUL PRIN VEZICULE - MICROSCOPIE
ELECTRONICĂ: ........................................................................................................................................... 60

FORME NUCLEARE .................................................................................................................................... 63

NUCLEUL ROTUND - NEURONUL - MADUVA SPINĂRII COL. H.E. ..................................................................... 63
NUCLEUL ROTUND - OVOCITUL - OVAR - COL.H.E. ...................................................................................... 64
CELULA BINUCLEATĂ - FICATUL,CELULA HEPATICĂ,COLORAŢIE H. E. ........................................................... 65
NUCLEUL TURTIT - FIBRA MUSCULARĂ STRIATĂ - CELULA MULTINUCLEATĂ - COL HEMATOXILINĂ FERICĂ ... 66
NUCLEUL OVALAR- EPITELIUL PRISMATIC AL VEZICII BILIARE COL.H.E. ........................................................ 69
NUCLEUL ÎN PECETE-ŢESUTUL ADIPOS-ADIPOCITUL-COLORATIE HE.............................................................. 70
FROTIUL SANGUIN - COLORAŢIE MAY GRUNWALD GIEMSA (MGG) .............................................................. 71
FROTIU DE SÂNGE COL. ALBASTRU BRILLANT CREZIL .................................................................................... 75
FICAT - HEPATOCITE -COLORAŢIE VERDE METIL PIRONINĂ ............................................................................. 76
NUCLEUL -MICROSCOPIE ELECTRONICĂ:........................................................................................ 77
NUCLEOLUL .................................................................................................................................................. 80
FUSUL DE DIVIZUNE-MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ..................................................................... 82

MITOZA ......................................................................................................................................................... 83
CELULE VEGETALE DE CEAPĂ - COLORAŢIE HEMATOXILINĂ FERICĂ .............................................................. 83
CELULE ÎN MITOZĂ DIN MERISTEMUL RADICULAR DE CEAPĂ ......................................................................... 86
ETAPELE MITOZEI -MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ....................................................................... 89

CARIOTIPUL UMAN ................................................................................................................................... 92

FENOMENUL DE BANDARE ..................................................................................................................... 93

RIBOZOMII ŞI RETICULUL ENDOPLASMATIC RUGOS ................................................................... 97

HEPATOCITE -CORPUSCULII BERG - FICATUL - COLORAŢIE H. E. ................................................................... 97
NEURONUL - CORPUSCULII NISSL -MADUVA SPINĂRII- COL. H.E. ................................................................... 98
NEURONUL - CORPUSCULII NISSL -MADUVA SPINĂRII- COL. ALBASTRU DE TOLUIDINĂ................................... 99
PANCREASUL - ACINI PANCREATICI - COL. H.E. ........................................................................................... 100
RETICULUL ENDOPLASMATIC: RUGOS ŞI NETED- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ:.......... 102

RIBOZOMII-MICROSCOPIE ELECTRONICĂ..................................................................................... 103

COMPLEXUL GOLGI ................................................................................................................................ 104

TIROIDA - FOLICULI TIROIDIENI - COL H.E. .................................................................................................. 104
GANGLION VEGETATIV - NEURON VEGETATIV - IMPREGNAŢIE ARGENTICĂ CAJAL........................................ 106
COMPLEXUL GOLGI - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ................................................................ 108

FENOMENUL DE SECREŢIE CELULARĂ- MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: ............................. 111

LIZOZOMII.................................................................................................................................................. 112
MIOCARD DE PERSOANE ÎN VÂRSTĂ - LIZOZOMI LLL (CORPI REZIDUALI) - COL. H.E. .................................... 112
MIOCARD ISCHEMIC - COL. L.I.E. ................................................................................................................ 113
LIZOZOMII - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: .................................................................................. 115

MITOCONDRIA .......................................................................................................................................... 117

3
 RINICHI - TUBI URINIFERI - MITOCONDRII - COL. HEMATOXILINĂ FERICĂ ...................................................... 117
MITOCONDRIA - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ: .......................................................................... 119

PEROXIZOMII-MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ............................................................................... 120

IMAGINE DE ANSAMBLU A CELULEI ................................................................................................. 121

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................... 122

4
 Mijloacele tehnice de studiere a materiei vii

Biologia celulară şi moleculară studiază unitatea morfofuncţională

a lumii vii -celula- cu toate aspectele ei, utilizând o multitudine de
mijloace tehnice caracteristice fie nivelului morfologic (metodele de
microscopizare) fie nivelului funcţional al acesteia,ajungând până la
cele mai intime procese biochimice moleculare .
.Metodele de microscopizare variază funcţie de scopul urmărit şi
înlesnesc cunoaşterea celulei atât ca o structură morfologic unitară cât
şi ca un adevărat microcosmos al ultrastructurilor ei .

Tipuri de microscoape

Microscoape fotonice
Microscoape electronice
Difracţia cu raze X

Microscoape fotonice
1. Microscopul optic obişnuit
2. Microcopul cu contrast de fază
3. Microscopul cu lumină fluorescentă
4. microscopul cu lumină polarizată

Microscopul optic

a fost primul instrument studiat pentru studierea detaliilor celulelor.

este constituit din 2 părţi :
1. Partea mecanică se compune din :

-picior sau talpă- partea de sprijin pe masă

-coloană susţine tubul şi sistemele de vize.
-platina sau măsuţa pe care se aşează lama care se
fixează cu ajutorul călăreţilor sau clemelor

5
 -şurub -superior pentru mişcări înainte şi înapoi ale
măsuţei
-inferior pentru mişcări laterale
-macrovizele care apropie sau îndepărtează obiectivele de
măsuţă
-tubul microscopului susţine sistemul obiectiv şi ocular
la partea inferioară prezintă revolverul, iar la partea
superioară tuburile oculare
-revolverul are un disc mobil de care se fixeavă obiectivele
şi un disc fix cu un pinten care opreşte fiecare obiectiv în
dreptul axului optic.

2. Partea optică
-sistemul ocular cu lentila înferioară, de câmp, colimatoare
şi lentila superoară.
-sistemul obiectiv compus dintr-un sistem de lentile, cu
puteri de mărire de 6X, 10X, 20X, 40X, pentru obiectivele uscate şi
90X.pentru obiectivul de imersie (obiectiv umed -sau citologic).
-sistemul de transmis lumina, alcătuit din condensor,
oglindă şi sursa de lumină.

6
Puterea rezolutivă sau de separare

Puterea rezolutivă sau de separare este distanţa minimă la care

mai pot fi văzute distinct 2 puncte alăturate. Ochiul emetrop are puterea
rezolutivă de 0,1-0,2 mm, iar microscopul fotonic ajunge până la 0,2
microni. Calculul puterii rezolutive se face cu ajutorul formulei lui Abbe.

d= ----------------
n sin

= lungimea de undă a luminii fotonice

n=indicele de refracţie al mediului, pentru aer=1
=jumătate din unghiul de deschidere ale celor mai laterale raze dintr-
un punct care mai pătrund în sistemul obiectiv.
Pentru obiectivul de 90X , apertura unghiulară maximă este 180
grade, deci este 90 grade., iar sin=0,95 aprox =1

Puterea de mărire a Apertura numerică Puterea de rezoluţie d

sistemului obiectiv
10 0,3 1,83
20 0,4 1,38
40 0,65 0,85
90 1,25 0,44

7
Reguli de microscopizare

1. Preparatele se aşează cu lamela în sus şi se prinde cu jutorul

clemelor. Se porneşte sursa de lumină, şi se ridică condensorul la
maxim pentru a obţine un punct luminos pe lamă.
2. Se deplasează măsuţa prin rotirea şuruburilor măsuţei pentru a
aduce preparatul în axul optic (se suprapune preparatul pe punctul
luminous de pe lamă obţinându-se lumină colorată).
3. Se aduce în axulul optic cel mai mic obiectiv 10X şi se coboară
condensorul pentru a avea mai puţină lumină pe lamă . Se reglează
distanţa pupilară a ocularelor pentru a putea privi simultan cu ambii
ochi fiind microscoape binoculare.
4. Se coboară tubul microscopului la maxim apoi se ridică prin rotirea
cu ambele mâini a macrovizei, privindu-se pentru prima dată în
oculare până se obţine o imagine clară de ţesut şi structure celulare.
Se deplasează preparatul prin rotirea şuruburilor măsuţei până este
recunoscut.
5. Numai când imaginea este clară şi preparatul a fost recunoscut se
trece la obiective mai mari.
6. Pe măsură ce se trece la obiective mai mari se ridică condensorul
pentru a adduce mai multă lumină pe lamă.
7. Dacă se pierde imaginea la un obiectiv mai puternic se revine la un
obiectiv mai slab respectiv ob 10X, când se poate folosi şi
macroviza.
8. La obiectivele mai mari de 10X se foloseşte numai microviza pentru
a obţine o imagine mai clară, altfel se sparge lama port obiect.
9. Uleiul de imersie nu are voie să atingă alte obiective decât cel de
90X. Pentru aceasta după obţinerea imaginii clare la obiectivul de
40X, se aplică picătura de ulei de imersie, după ce a fost scos
obiectivul 40X din axul optic, în dreptul luminii maxime pe frotiu,
după care se trece la obiectivul de 90X.
10.La examinarea în imersie condensorul este ridicat la maxim.

Microscopul cu contrast de fază

Măreste contrastul, dintre structurile preparatului microscopic,

oferind posibilitatea examinării în condiţiile unei bune vizibilităţi a
celulelor vii.

8
 Microscopul cu contrast de fază prezintă un dispozitiv care
transformă diferenţele de fază la trecerea prin diverse structuri, în
diferenţe de amplitudine, perceptibile vederii.

Microscopul cu lumină fluorescentă

Microscopul cu lumină fluorescentă este un microscop pbişnuit la care

se montează o sursă de lumină ultravioletă- lampă tubulară de cuarţ cu
vapori de mercur, la o tensiune de 1000W, şi filtre pentru oprirea
radiaţiilor vizibile şi a celor infraroşii, şi filtre de protecţie a ochilor.
Tehnica se bazează pe proprietatea unor substanţe(fluorocromi) de a
restitui o parte din energia primită, atunci când sunt iluminate cu radiaţii
cu lungime de undă mică, sub formă de radiaţii cu lungime de undă
mare = fenomen de fluorescenţă.
Diferiţi fluorocromi cunoscuţi se leagă specific de unele structuri
celulare care se evidenţiază în microscopia cu fluorescenţă.

Microscopul cu lumină polarizată

Lumina polarizată este folosită în scopul urmăririi fenomenului de

birefringenţă. Se folosesc 2 prisme nicol una în portdiafragmul irisului, a
2-a în ocular. Birefringenţa se studiază în poziţia de dipoli încrucişaţi
.Când câmpul cu preparatul rămâne întunecat, atunci obiectul examinat
este monorefringent, izotrop. Dacă în câmpul preparatului apar structuri
intens luminate, obiectul examinat este anizogrup sau birefringent.
Cu ajutorul microcopului polarizant se pot studia structuri
macromoleculare de aspect liniar, fibre de colagen, mielina, fibre
musculare striate,membrane plasmatice, granule proteice, lipidice, sau
de colsterol.

9
Microscopul electronic

Foloseşte în locul fascicolului de lumină un fascicol de electroni şi

în locul lentilelor de sticlă, lentile cu câmpuri electromagnetice. Se
ajunge la rezoluţii de 1,2 A şi putere maximă de mărire de 800.000X ,
permiţând cercetătorului să observe structura cea mai intimă a materiei,
ajungând până la atomul de hidrogen de 1 A, evidenţiind ultrastructura
diferitelor tipuri de celule şi a componentelor acestora în stare normal şi
patologică.

Microscoapele electronice sunt de transmisie, TEM

(Transmition electron microscope) -imaginea fiind obţinută prin
traversarea electronilor prin preparat, şi de baleiaj SEM ( Scanning
electron microscope )- imaginea fiind obţinută prin reflectarea
electronilor de pe suprafaţa preparatului pe un ecran fluorescent. In

10
ambele cazuri imaginile sunt înregistrate pe fotografii. Microscopul de
baleiaj oferă o imagine tridimensiunală a structurilor studiate.
Prin microscopia de baleiaj se obţin date privind aspectul
suprafeţei unei structuri sau formei ei tridimensionale şi date privind
proprietăţile fizice şi chimice ale preparatului. În hematologie se obţin
date privind proliferările limfocitare de tip T sau B, diferenţierii
histiocitelor macrofage precum şi a altor categorii de celule din seria
mielomonocitară.

11
 Plasmalema- Microscopie electronică:

Modelul în mozaic fluid al lui Singer şi Nicolson al

membranei celulare

Se observă un strat dublu lipidic (fosfolipide sau glicolipide) în

care lipidele privesc faţă în faţă cu părţile hidrofobe sau nepolare, iar
părţile polare sau hidrofile stau în afară. Din loc în loc apar integrate
molecule uriaşe proteice- proteine foarte complexe- deseori
mucopolizaharide în proporţie de aproximativ o proteină la 50 de lipide
în acest mozaic. Intregul mozaic este extrem de fluid datorită mobilităţii
crescute a componentelor sale, modelul fiind comparat cu o mare în
continuă mişcare, valurile sunt reprezentate de fosfolipide sau
glicolipide iar proteinele sunt iceberg-urile care ies din aceste valuri.

12
 Analog lui din membrane artificiale se obtin lipozomii - structuri extrem
de utile în terapia modernă –gelurile cu aplicare externă.

Imaginea de mai sus: Lipozomul

13
 Etapele de obţinere ale unui preparat microscopic
Obţinerea unui preparat microscopic permanent

Recoltarea
Constă în obţinerea de material biologic de la organisme vii când se
numeşte bioptică sau de la organisme moarte persoane decedate sau
animale de experienţă sacrificate numinduse recoltare necroptică.
Tipuri de recoltare bioptică
1. Puncţia bioptică se face prin absorbţia celulară cu un ac special din
cavităţi, pleurală, peritoneală, articulată, medulară. Dacă se aspiră
lichid biologic acesta va trebui centrifugat în prealabil, obţinându-se
un sediment din care se realizează un frotiu.
2. Prin raclaj cu ajutorul unor chiurete sau tampoane speciale se obţin
celule de pe mucoase, bucal, faringian, esofagian, vaginal,uterin din
care se prepară frotiuri.
3. Intraoperator se recoltează fragmente mici de aprox. 1 cm cub care
se plonjează în soluţii fixatorii.

Fixarea
Poate fi prin mijloace fizice, încălzire sau îngheţare cu zăpadă
carbonică, sau prin procese chimice, cu ajutorul soluţiilor de fixatori.
Rolul fixatorilor este de a opri brusc procesele biochimice intracelulare
cu menţinerea structurilior celulare.
Tipuri de fixatori: Cel mai utilizat este formolul in diluţie de 4-15%, dar
se mai folosesc şi metanolul, etanolul sau amestecuri de fixatori.
Există fixatori specifici care au o anumită electivitate pentru diverse
structuri: Bouin pentru acizi nucleici, Regand pentu mitocondrii, Carnoz
pentru cercetări biochimice sau Herovici utilizat în străinatate în locul
formolului.
Timpul de fixare diferă funcţie de fixator de exemplu pentru formol
peste 48 ore.
Fixatorul trebuie să fie în cantitate de 50 de ori mai mare decât piesa.

Spălarea
Opreşte procsul de fixare prin metode chimice şi se realizează sub jet
de apă timp de mai multe ore.

14
Includerea
Are mai multe subetape:
1. Deshidratarea constă în trecerea prin mai multe recipiente cu alcool
etilic ce concentraţii crescânde 70%, 90%, alcool absolut.
2. Clarificarea constă în plonjarea piesei în solvenţi organici, xilen sau
toluen.
3. Impregnarea propriuzisă se realizează prin includerea piesei în
parafină sau paraplast care se găsesc în stare lichidă la 57 grade
Celsius în forme de cuburi cu latura de 2 cm apoi se lasă la
temperatura camerei solidificându-se.

Secţionarea

Cubul de parafină obtinut se fixează într-un aparat numit microtom

care prin mişcări de culisare şi înaintare în faţa unei lame foarte
ascuţite, realizează secţiuni de 4-6 microni. Există diferite tipuri de
microtom: microtomul pentru preparate incluse (rotativ , cu mecanism
de sanie ) şi pentru preparate proaspete şi îngheţate (criotomul-utilizat
în diagnosticul anatomopatologic extemporaneu ).
Secţiunile astfel obtinute se aplică pe o lamă de sticlă pe care s-a
aplicat în prealabil albumină Meier. Se întind cât mai bine pentru deplia
secţiunea apoi lama se încălzeşte pentru a se topi parafina după care
se lasă la termostat 24 ore pentru buna lipire a preparatului de lamă.

15
Colorarea

Se realizează cu coloranţi naturali sau sintetici care sunt cromofori cu

predilecţie acidofilă, bazofilă sau neutră de ex. Col.May Grunwald
Giemsa( MGG), sau coloranţi indiferenţi Sudan lll pentru trigliceride
sau Sudan lV pentru fosfolipide.
Hematoxilina colorează componentele bazice ale celulelor nucleul,
nucleolul în mov, iar eozina colorează componentele acide ale
celulelor respectiv citoplasma şi unele organite în roz.
Coloraţia Hematoxilină Eozină prescurtat HE este cea mai des
folosită şi prezintă următoarele subetape:
Clarificarea constă în trecerea prin mai multe băi de benzen
sau xilen.
Hidratarea prin trecerea succesivă prin mai multe recipiente
cu concentraţii descrescânde de alcool etilic absolut, 90%, 70% apoi
apă distilată.
Colorarea cu hematoxilină prin introducerea în recipientul
cu colorant între 1 şi 4 minute în funcţie de tipul de ţesut şi
prospeţimea preparatului prin tatonare.
Clătirea cu apă ce conţine săruri de Litiu.
Tamponare
Colorarea cu eozină prin introducerea în recipientul cu
colorant
Clătirea cu apă distilată

Deshidratarea
constă în trecerea prin mai multe recipiente cu alcool etilic ce
concentraţii crescânde 70%, 90%, alcool absolut.

Clarificarea
Cu benzen, toluen sau xilen după care se lasă să se usuce câteva
minute

16
Montarea
Se face cu răşini sintetice sau naturale de ex. Balsam de Canada cu rol
în creşterea translucidităţii şi protecţia preparatului. Se pune o picărură
pe preparat după care se aplică lamela şi se pune la termostat la 37
grade 24 ore pentru uscare.

Etichetarea
Este ultima etapă a obtinerii unui preparat permanent.

Obţinerea unui preparat microscopic nativ

Frotiu cu celule din epiteliul mucoasei bucale- preparat

proaspăt, nefixat

Se raclează mucoasa bucală şi materialul astfel obţinut se întinde

în strat cât mai subţire şi uniform pe suprafaţa lamei port obiect . În
stare proaspătă se microscopizează trecănd succesiv de la obiectivul
10x la 20x şi la 40x. Se observă placarde de celule epiteliale ,
necolorate, de formă poliedrică. Ele prezintă un nucleu rotund situat
central şi diferite mici vacuole şi granule corespunzătoare
microorganitelor sau diverselor incluzii celulare. Pe măsură ce se
deshidratează, aceste celule se ratatinează, piezându-şi caracteristicile
prezentate.Între celule apare apar diverse componente din cavitatea
bucală (resturi alimentare şi floră microbiană).

17
 Forme celulare

Celula poliedrică -Ficatul - celula hepatică- coloraţie H E

Se caută vena centrolobulară pe secţiune transversală şi numai pe

aceste secţiuni se vede că pornesc de la ea ca nişte raze trabeculele,
cordoanele hepatice ale lui Remack, care prezintă un traiect sinuos şi
cu celulele destul de apropiate între ele, încât nu se observă bine
spaţiul dintre ele .Cordoanele sunt formate din înşiruiri de celule
hepatice , de formă poliedrică iar spaţiile dintre cordoane numesc
capilare sinusoide şi în ele se află din loc în loc macrofagele ficatului,
care se vor studia la altă lucrare.
Coloraţia hepatocitelor: citoplasma în roz, cu eozină iar nucleul în mov,
cu hematoxilină. Nucleul este rotund situat central şi prezintă unul sau
mai mulţi nucleoli. Pot exista celule cu doi nuclei din loc în loc , pentru
că este organul cu cea mai mare putere de regenerare .
Vena centolobulară prezintă hematii în lumen care au culoarea ocrului
şi ajută la recunoaşterea ei.

18
19
 Celula cubică-Rinichiul -tubi uriniferi-epiteliul - col. H.E.

Organul se recunoaşte după glomerulii renali, corpusculi ai lui Bowman,

care apar ca nişte formaţiuni rotunde încapsulate, care apar ici şi colo
pe preparat,( ca nişte mingi sau gheme). In jurul lor se găsesc tubii
uriniferi în diverse incidenţe, transversale, oblice sau longitudinale. Se
studiază celula cubică pe secţiunile transversale ale tubilor uriniferi
care prezintă în zona centrală lumenul tubului urinifer, în jurul lui
găsindu-se celulele cubice situate în cerc. Mai uşor de observat sunt
nucleii situaţi şi ei în cerc. Lumenul tubilor uriniferi poate fi umplut cu
urină primară - o substantă eozinofilă. Detaliile tubilor uriniferi se pot
observa mai bine doar la obiectivul 20 şi 40. In mod normal un tub
urinifer este alcătuit din 5-7 celule dispuse în cerc. Din loc în loc se
observă în secţiuni transversale şi tubi cu diametrul mai mare- tubii
colectori. La obiectivele de 20x, 40x se văd nucleii rotunzi cu nucleoli .

20
21
22
 Celula rotundă- Ovar-Folicul ovarian- Ovocitul- col.H.E.

Ovocitul este celula cea mai mare din organism -la om 250 microni cu
forma adaptată perfect la funcţie, plină cu principii nutritive, substanţe
de rezervă glucidice, lipidice,protidice plus diferite substanţe ionice
care se observă la obiectivul maxim sub formă de granulaţii în
citoplasmă.
Citoplasma este eozinofilă, iar nucleul, şi el foarte mare, este situat
central, colorat în mov cu hematoxilină, şi deschis la culoare încât se
observă foarte bine nucleolul , care este mai închis la culoare şi
voluminos.In jur se vede conturul celulei pentru că peste membrana
citoplasmatică se suprapune o membrană translucidă- membrana
pellucida cu rol de protecţie a ovocitului ce îi conferă un contur intens
eozinofil .
In jurul ovocitului se observă în rânduri concentrice celule ca o coroană
radiară- corona radiata cu rol trofic şi de susţinere. Tot acest complex
ovocitul, membrana pelucida şi corona radiata formează foliculul matur
de Graaf.În preparatul prezentat se pot întâlni foliculi în diferite stadii de
dezvoltare. Cu cât prezintă mai puţine straturi de celule în corona
radiata cu atât foliculul este mai imatur. Foliculii se situează în zona
marginală a ovarului.

23
24
 Celula pavimentoasă- mezenterul - impregnaţie argentică

Mezenterul de broască este ca şi la om o foiţă uniepitelială formată

dintr-un singur strat de celule foarte subţire. Celulele au forma de pietre
de pavaj, de paviment, neregulate, poliedrice. Metoda Ranvier nu este
o coloraţie ci o impregnaţie argentică- şi constă din precipitarea
sărurilor de nitrat de argint pe membrana citoplasmatică şi în spaţiul
dintre celule. Astfel vor fi puse în evidenţă numai contururile celulelor
nu şi nucleul . Se observă numai conturul celulelor în negru pentru că
aşa precipită sarurile de nitrat de argint, dar datorită balsamului de
Canada cu care se fixează lamela de preparat fondul va avea o nuanţă
maron.

25
 Celula stelată-maduva spinării- neuronul multipolar -
col. H.E.

Macroscopic se poate observa substanţa cenuşie dispusă in coarnele

anterioare şi posterioare, sub forma literei H. La microscop apar zone
mai intens eozinofile unde se găseşte substanţa cenuşie şi zone mai
deschise la culoare şi mai laxe corespunzătoaresubstanţei albe. Se
caută în substanţa cenuşie motoneuronii din coarnele anterioare-
celule multipolare dispuse în grupuri .
Neuronii au formă stelată şi după cum trece sectiunea aceasta poate
să taie prelungirile lor sau poate să treacă deasupra nucleului şi acesta
se va observa, rezultând cele mai diferite forme.
Nucleul este rotund , situat de cele mai multe ori central şi prezintă un
nucleol colorat intens în hematoxilină şi o citoplasmă eozinofilă in care
se găsesc corpusculii Nissl (la care se reveni la altă lucrare). In jurul
neuronilor apar punctiforme, o multitudine de nuclee ale celulelor gliale
la care nu se observă bine citoplasma. Celulele gliale sunt în număr
foarte mare şi sunt reprezentate de diferite categorii de astrocite.
(Componentele din jurul neuronului se retractă la preparare ca un halou
alb în jurul neuronului, acestea fiind arte facte).

26
27
 Celula prismatică- Epiteliul vezicii biliare- col.H.E.
Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat format din celule
columnare sau prismatice situat spre lumenul vezicii biliare şi care
constituie primul strat al mucoasei. Sub stratul de celule epiteliale se
găseşte membrana bazală care le desparte de ţesutul conjunctiv, toate
la un loc formând mucoasa .
Prin intermediul membranei bazale se leagă celulele epiteliale de
ţesutul conjunctiv subiacent. Pe secţiune mucoasa are un aspect
ondulat, iar celulele au forma dreptunghiulară. Nucleul acestor celule
are formă alungită, ovalară şi este situat la polul bazal. La polul apical
al celulei se observă o dungă eozinofilă- bordura striată care se va
studia în cadrul altei lucrări.

28
 Citoscheletul - Microscopie electronică:
Se observă mai bine după extragerea citoplasmei sub forma unei reţele
care împânzeşte celula şi care are rol şi de osatură percum şi în
mobilizarea diferitelor componente de unde şi denumirea de
motoschelet, toate filamentele care intră în componenţa lui sunt intr-o
continuă mişcare şi transformare prin polimerizare şi depolimerizare se
formează aceste filamente, se scurtează şi trimit organitele sau
macromoleculele necesare hrănirii celulei în diferite direcţii. În
imunofluorescentă anticorpii marcaţi se fixează pe filamentele proteice
de un anumit tip, actină, intermediare sau microtubuli. Când filamentele
se grupează în fascicule tot mai groase acestea poartă denumirea de
fibre de stress. Mai multe filamente intemediare se răsucesc în alfa-
helix pe anumite porţiuni şi formează fascicule- fenomenul de
fasciculare şi defasciculare. Ele la rândul lor se leagă între ele cu
proteine accesorii şi formează reţeaua, fenomenul de reticulare sau
dereticulare.

29
 Prelungiri permanente ale celulelor

Bordura striată (Cuticula-Bordura în perie-Marginea

în perie)
Se evidentiază ca o dungă eozinofilă cu striaţiuni transversale la
microscopul optic. Se găseşte la suprafaţa epiteliilor mucoasei tubului
digestiv, la polul apical al celulelor.
Rolul bordurii striate este de mărire a suprafeţei de absorbtie a celulelor
mucoasei tubului digestiv.
Celula prismatică- Epiteliul vezicii biliare- col.H.E.
Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat format din celule
columnare sau prismatice spre cavitatea vezicii biliare şi care constituie
primul strat al mucoasei. Sub stratul de celule epiteliale se găseşte
membrana bazală care le desparte de ţesutul conjunctiv, toate la un loc
formând mucoasa .
Prin intermediul membranei bazale se leagă celulele epiteliale de
ţesutul conjunctiv subiacent. Pe secţiune mucoasa are un aspect
ondulat, ca nişte valuri, iar celulele au forma dreptunghiulară. Nucleul
acestor celule are formă alungită, ovalară şi este situat la polul bazal.
La polul apical al celulei se observă - bordura striată - o dungă intens
eozinofilă .

30
 Intestinul subţire- vilozităţi intestinale- col. H.E.

Vilozităţile intestinale apar ca nişte limbi, ca nişte ferigi înalte, formate

din epiteliul cu celule cilindrice, cu nucleii situaţi la polul bazal al
celulelor, iar la polul apical apare pordura striată ca o dungă foarte
fină,mai puţin exprimată decât la vezica biliară. Axul fiecărei vilozităţi
este format din ţesut conjuctiv şi se găseşte sub polul bazal al celulelor
epiteliale. Dacă două vilozităţi sunt foarte apropiate se observă două
borduri striate una lângă alta. Se vor urmări numai vilozităţile pe
secţiune lungitudinală.

31
 Intestinul gros - epiteliul mucoasei- coloraţie albastru
alcian pentru mucopolizaharide (MPZ)

Coloraţia albastru alcian este specifică pentru mucopolizaharide pe

care le colorează în albastru.
Epiteliul este format tot dintr-un strat de celule cilindrice, dar se observă
şi formaţiuni glandulare, criptele sau glandele Lieberkuhn care secretă
mucus colorat în albastru. Glandele Lieberkuhn sunt căptuşite cu
celule rotunde cu rol de rezervor care secretă mucusul, celule ca nişte
calice, se numesc celule caliciforme. Mucusul este bobat în
mucopolizaharide şi de aceea se vor colora în albastru, şi care se
acumulează in glandă şi apoi este trimis la suprafaţa intestinală. De
asemenea la suprafaţa intestinului se găseşte şi glicocalixul (
componentă a bordurii striate),bogat în mucopolizaharide, care se
colorează şi el in albastru. Secţiunile transversale prin glandele
Lieberkuhn apar ca formaţiuni circulare care sunt şi ele căptuşite de
celule caliciforme,şi între ele se pot găsi celule epiteliale obişnuite cu
rol de susţinere.

32
33
 Ultrastructura bordurii striate- Microscopie
electronică:

La polul apical al celulelor epiteliale se observă prelungiri permanente

în deget de mânuşă numite microvilozităţi sau microvili. Se prelungeşte
citoplasma, plasmalema şi glicocalixul mărind mult suprafaţa de
absorbţie a fiecărei celule, toate la un loc formând bordura striată.

34
 Microvilozitătile- Microscopie electronică:

Prelungiri permanente ale membranei celulare ca şi cilii care se

observă doar la microscopul electronic ca nişte degete de mânuşă la
polul apical al celulelor epiteliale din mucoasa tubului digestiv, dar şi la
alte organe. În aceste microvilozităţi (microvili- a nu se confunda cu
noţiunea de vilozităţi intestinale) pătrunde citoplasma şi ectoplasma
(stratul superior al citoplasmei), deci vor conţine şi din citoschelet
filamentele de actină, acoperite de plasmalemă şi glicocalix (invelişul
dulce sau paltonaşul celular). Toate la un loc se observă ca bordură
striată la microscopul fotonic. Se observă o sectiune transversală şi o
secţiune longitudinală prin microvilozităţi.

Sectiune longitudinala Sectiune transversala

35
36
 Prelungiri permanente ale celulelor

Cilii
Cilii sunt de două feluri: mobili (vibratili) - de-a lungul mucoaselor
arborelui traheo-bronşic, de la cavitatea nazală, laringe, trahee, bronhii,
şi bronhiole pecum şi în mucoasa oviductelor (trompele uterine)şi
imobili (stereocili)- în urechea internă şi în canalul ependimar
(consideraţi mai recent potrivit funcţiei lor a fi microvilozităţi.
Cilii sunt totdeauna acoperiţi cu un covor de mucus pe care prin
mişcările lor îl rulează şi astfel epurează acest tub respirator. Prin
mişcările permanente de bătaie ale cililor se primeneşte epiteliul
respirator, pentru că în covorul de mucus pe care îl vehiculează rămân
cantonate toate impurităţile pe care organismul vrea să le elimine, fie
că sunt bacterii sau viruşi, fie că sunt diferite celule necrozate, fie că
sunt alte impurităţi din aer care au pătruns - corpusculi mici care trebuie
eliminaţi. Uneori se vor observa pe suprafaţa cililor resturi de
mucozitate eozinofilă .
La trompele uterine mişcările permanente ale cililor dinspre ovar spre
uter ajută la coborârea ovulului.
Celălalt tip de cili sunt numiţi imobili sau stereocili pentru că sunt cili
spaţiali şi întrucât apar lipiţi, aglutinaţi se mai numesc şi cili aglutinaţi.

37
 Trahee- epiteliul mucoasei -cili vibratili (mobili)- col H.E.

Secţiunea transversală prin acest organ se recunoaşte mai uşor după

ţesutul cartilaginos care se va studia la histologie, şi este un ţesut gri
albăstrui în care se găsesc celulele în căsuţe numite condroplaste .Se
microscopizează doar mucoasa traheei, şi anume epiteliul mucoasei,
format din celule cilindrice sau prismatice, cu nucleii ovalari situaţi in
spre 1/3 inferioară a celulei, coloraţi cu hematoxilină, iar citoplasma cu
eozină. Deosebit este faptul că nucleii se găsesc la diiferite înălţimi şi în
plus există şi celule de rezervă la baza acestui epiteliu care vor să
înlocuiască epiteliul, încât dau senzatia de falsă stratificare- motiv
pentu care se numeşte epiteliu pseudostratificat. Din loc în loc se
observă celule rotunjite şi mai puţin colorate-celule caliciforme care
secretă mucus (se vor studia la histologie).
Cilii coloraţi roz -eozinofil, se observă foarte bine la obiectivul 20 sau
40, ca firişoare separate, nu aglutinate şi câteodată la suprafaţa lor
apar resturi din covorul de mucus.

38
39
40
 Maduva spinării- canalul ependimar- stereocili- col. H.E.
Macroscopic se poate observa substanţa cenuşie dispusă in
coarnele anterioare şi posterioare sub forma literei H. La microscop
apar zone mai intens eozinofile unde se găseşte substanţa cenuşie şi
zone mai deschise la culoare şi mai laxe corespunzătoare substanţei
albe. In mijlocul substanţei cenuşii se găseşte canalul ependimar
format dintr-un epiteliu tot pseudostratificat, iar la polul apical al
celuleor din loc în loc se observă cilii aglutinaţi sub forma unor
smocuri.După noile teorii histologice se presupune că ar avea un rol
resorbtiv şi că deci pot fi consideraţi microvilozităţi. In lumenul canalului
ependimar se găseşte o substanţă eozinofilă-lichidul cefalorahidian
(LCR)
Motoneuronii din coarnele anterioare- celule multipolare dispuse
în grupuri au formă stelată şi după cum trece sectiunea aceasta poate
să taie prelungirile lor sau poate să treacă deasupra nucleului şi acesta
se va observa, rezultând cele mai diferite forme.
Nucleul este rotund , situat de cele mai multe ori central şi prezintă un
nucleol colorat intens în hematoxilină şi o citoplasmă eozinofilă in care
se găsesc corpusculii Nissl (la care se reveni la altă lucrare). In jurul
neuronilor apar punctiforme, o multitudine de nuclee ale celulelor gliale
la care nu se observă bine citoplasma. Celulele gliale sunt în număr
foarte mare şi sunt reprezentate de diferite categorii de astrocite.

41
42
 Frotiu cu spermatozoizi-celule flagelate-col. May-
Grunwald Giemsa (MGG)

Coloraţia May Grunwald Giemsa (MGG) este o coloraţie compusă

în care apar nucleele într-o nuanţă specială de violet .
Spermatozoizii sunt formaţi din cap, piesă intermediară(col) şi flagel
(coadă) . La nivelul capului se găseşte nucleul colorat în violet. La
microscopul electronic structura flagelului este identică cu structura
cilului, doar că în jurul axului central de microtubuli se află foarte multe
mitocondrii, care furnizează energia necesară mişcării.

43
Celule eucariote unicelulare cu cili sau flageli

Preparat nativ cu celule ciliate sau flagelate

-Se obţine din apă de baltă ţinută la temperatura camerei. După 2
săptămâni se dezvoltă eucariotele . Acestea sunt organisme
unicelulare prevăzute cu cili sau flageli cu rol în mişcare şi pot să se
deplaseze în diferite zone unde îşi caută hrana care constă în alge
verzi sau brune. Organitele celulare sunt mai dificil de observat, cu
excepţia nucleului sau diferitelor vacuole.

Clasa ciliate : Parameciul şi Vorticela

Parameciul
Cel mai des se întâlneşte parameciul care prezintă cili vibratili de jur
împrejur cu ajutorul cărora se mişcă extrem de rapid. Se observă
adevărate colonii de parameci adulţi şi mai ales tineri.

44
Vorticela este mai rară, emană un peduncul pe care şi-l poate
contracta şi are rol de prindere în plajele de alge. Are cili doar în jurul
stomei numiţi cili peritrihi cu ajutorul cărora dirijează prin curenţii de
apă creaţi microorganismele ce urmează a fi digerate.

Clasa flagelatelor : Euglena şi Clamidomonas

Euglena prezintă un flagel cu care se mobilizează, şi organite greu de

observat, cloroplaste, stigmă, vacuole pulsatile şi digestive.

45
Amoeba

Se deplaseaza ca şi leucocitele prin mişcări lente ameboidale prin

emiterea de pseudopode care sunt trimise în spaţiu şi cu care se
fixează de structurile învecinate.

46
Alge

Apar în colonii mici, verzi , multe, sau alge brune care au striaţiuni
aproape geometrice.

47
 Ultrastructura cilului - Microscopie electronică :
Sectiune longitudinală prin cil

Partea liberă a cililor - prelungiri permanente ale suprafeţei celulare (a

nu se confunda cu microvilozităţile) se numeşte axonemă şi în ea se
observă filamente foarte groase - microtubulii.
În citoplasmă se găsesc corpusculii bazali care prezintă fiecare în
partea inferioară rădăcina.

48
Secţiune transversală prin cil

În axonemă se găsesc 9 perechi de microtubuli, situate în cerc şi o

pereche centrală care prezintă în jurul ei o teacă. Intotdeauna
microtubulul A trimite braţe de dineină spre microtubulul B cu care vine
în contact, de asemenea microtubulul A trimite şi nişte braţe radiare
spre perechea centrală de microtubuli. Prin scurtarea bratelor de
dineină se produce glisarea lor în spaţiu şi cilul se încovoaie sau se
îndreaptă, rezultând mişcările vibratorii ale cilului (zeci pe secundă)
care fac să se mişte covorul de mucus. Fiecare microtubul e format din
13 protofilamente.
În corpusculul bazal se găsesc 9 triplete de microtubuli, situate în cerc
fără pereche centrală. Pe secţiune transversală corpusculul bazal
seamănă cu centriolul. (Acesta se va studia în cadrul mitozei când
apare al doilea centrozom. Centozomul este format din 2 centrioli si
apare în timpul diviziunii celulare.)
Flagelii au ultrastructura asemănătoare cu a cilului.

49
50
 Joncţiunile intercelulare- Microscopie electronică:

Sunt dispozitive speciale care menţin aderenţa celulară necesară

pentru a realiza o barieră de separare a 2 medii structuralizate diferit.
Se clasifică în :

1) Dispozitive joncţionale de adezivitate -desmozomii- care asigură

aderarea mecanică şi solidaritatea necesară tesuturilor supuse
solicitărilor mecanice intense: epitelii, miocard, mucoasa colului uterin .
Desmozomii în bandă sau centură (belt) - zonula
adherens- sunt alcătuiţi din mănunchiuri de filamente de
actină care înconjură celulele epiteliale la polul lor apical şi un
material fibrilar care ocupă spaţiul de 10-15 nm dintre celule.
Desmozomii în pată (spot) -macula adherens- menţine
coeziunea în puncte de contact ca nişte nituri. Citoplasma
prezintă condensări numite discuri citoplasmatice, precum şi
filamente de keratină.
Hemidesmozomii au structură asemănătoare cu desmozomii
în spot care leagă celula de membrana bazală subiacentă.
Structură formată jumătate din desmozom în pată şi jumătate
din membrana bazală.

51
2) Joncţiunile impermeabile (tight junctions) -zonula occludens-
Se găsesc în epiteliul tubilor contorţi, epiteliul vezicii urinare şi biliare şi
la nivelul barierei hematoencefalice. Sunt alcătuite din şiruri de proteine
integrale gemene care se întrepătrund ca dinţii unui fermoar.
Permeabilitatea lor este modificată de nivelul calcemiei, presiunea
osmotică şi inflamaţie.

3) Joncţiuni de comunicare - Sinapse

- Deschise ( gap junctions )

Gap junctions - macula comunicans permit traversarea moleculelor

mici solubile în apă (ioni, glucide, aminoacizi, hormoni, vitamine,
medicamente) prin canale formate din 6 proteine care trec de la o
celulă la alta şi care în funcţie de structura spaţială pot fi închise sau
deschise. Se găsesc între celulele endocrine, nervoase, musculare,
hepatice care sunt cuplate metabolic şi electrochimic- legate în cultură-.
La nivelul unei celule se găsesc multiple gap jonctions, acestea fiind
alcătuite din mii de conexoni. Conexonii sunt prevăzuţi cu mecanisme
de închidere în cazul apariţiei unui agresor, substanţă toxică sau virus,
izolându-se cele afectate de cele neafectate.

52
Complexele joncţionale apar la nivelul celulelor epiteliale cu rol de
transport şi de absorbţie şi sunt alcătuite din joncţiuni strânse, jonctiuni
în bandă şi jonctiuni în spot.

53
 Ultrafagocitoza
Ultrafagocitoza constă în fagocitarea unor pulberi foarte fine de către
celule numite macrofage. Macrofagele (fagocitele) din ţesuturi poartă
de obicei numele ţesutului respectiv: macrofagul din ficat, macrofagul
din plămân, macrofagul ţesutului osos etc..

Macrofagul din plămân- col H.E. şi granule de pigment

antracotic fagocitate

Plămân de fumător apare macroscopic absolut negru,întrucât

microscopic se observă intraalveolar cât şi în interstiţiu-ţesutul din
spaţiul interalveolar alveole extrem de multe macrofage încărcate cu
pigment antracotic, care dă o culoare brun închis sau neagră celulelor.
(Datorită balsamului de Canada de culoare galbenă prin suprapunere
cu negru apar nuanţe de brun). Macrofagele sunt mult hipertrofiate prin
fagocitoză şi formează adevărate plaje de celule .

54
55
 Macrofagul din piele - histiocitul -col Kernechtrot (roşu
nuclear) şi granule de albastru de tripan fagocitate

Pielea este formată din 3 straturi, epiderm, derm şi hipoderm. La

şobolan s-a injectat un colorant numit albastru de tripan care a fost
fagocitat de macrofage . Histiocitul are o formă alungită, nucleu situat
excentric colorat cu alt colorant roşu nuclear. Există posibilitatea de a
vedea numai nucleele precum şi fibre de colagen şi elastină care
formează o reţea de ţesut conjuctiv. Macrofagele care au fagocitat
albastru de tripan vor prezenta granulaţii albastre în jurul nucleului
colorat în roşu.

56
57
 Macrofagul din ficat( celula Kupfer)- col H.E.şi granule
de tuş de China fagocitate
Se caută vena centrolobulară pe secţiune transversală şi numai pe
aceste secţiuni se vede că pornesc de la ea ca nişte raze trabeculele,
cordoanele hepatice ale lui Remack, care prezintă un traiect sinuos şi
au celulele destul de apropiate între ele, încât nu se observă bine
spaţiul dintre ele . Intre cordoanele hepatice spaţiile se numesc capilare
sinusoide şi în ele se află din loc în loc macrofagele ficatului- celulele
Kupfer. In cazul injectării de tuş de China la animalul de experienţă în
vena portă, acesta va fi fagocitat de celulele Kupfer punăndu-le mai
bine în evidenţă sub formă de celule negre mult hipertrofiate.. La
obiective mari se pot observa granulaţile negre de tuş de China. Celula
Kupfer prezintă un nucleu excentric care în cazul fagocitării de tuş de
China poate să nu se vadă fiind acoperit de granulaţii negre.

58
59
Fenomene de transport - Transportul prin vezicule -
Microscopie electronică:

Endocitoza : Pinocitoza sau Fagocitoza

Pinocitoza: simplă sau mediată de receptori
Endocitoza este fenomenul de transport prin vezicule prin care pătrund
din exterior diferite substanţe care trebuie să fie înglobate şi de care
are nevoie celula. Înglobarea de substanţe solide se numeşte
fagocitoză, iar de substanţe în stare solubilă se numeşte pinocitoză.
La pinocitoza mediată de receptori se observă că în zona în care
se va produce fenomenul de endocitoză are loc creşterea numărului de
receptori precum şi acumularea de clatrină, o proteină specială care va
îmbrăca vezicula ca un paltonaş. Are loc învaginarea membranei şi se
formează o caveolă cu înveliş de clatrină- coated pit - care se
adânceste până când se rup pereţii plasmalemei şi se formează
vezicule îmbrăcate în clatrină - coated vesicles(endozomi), care contin
substanţa de care are nevoie celula.
Clatrina este formată din proteine-trimere numite triskelion care se vor
grupa în spaţiu formând hexagoane, care vor îmbrăca vezicula.

60
61
Exocitoza

Este fenomenul prin care sunt transportate prin vezicule la exterior

substanţele secretate de celulă- de exemplu substanţe hormonale. Mai
întâi plasmalema începe să înmugurească şi în această zonă se
acumulează substanţele care trebuie exocitate, zona se subţiază
treptat şi apoi se va rupe. Vezicula va conţine în membrana ei
fragmente din structura plasmalemei. Sute de astfel de vezicule se rup
de pe suprafaţa celulei în fiecare secundă -de exemplu veziculele
încărcate cu material de secreţie provenite din aparatul Golgi. În cazul
mastocitului veziculele formate sunt eliberate prin degranularea
mastocitului la contactul cu alergenul, provocând astfel eliberarea de
substanţe histaminice responsabile de stările alergice.

62
 Forme nucleare

Nucleul rotund - neuronul - maduva spinării col. H.E.

Macroscopic se poate observa substanţa cenuşie dispusă in coarnele
anterioare şi posterioare sub forma literei H. La microscop apar zone
mai intens eozinofile unde se găseşte substanţa cenuşie şi zone mai
deschise la culoare şi mai laxe corespunzătoaresubstanţei albe. Se
caută în substanţa cenuşie motoneuronii din coarnele anterioare-
celule multipolare dispuse în grupuri .
Neuronii au formă stelată şi după cum trece sectiunea aceasta poate
să taie prelungirile lor sau poate să treacă deasupra nucleului şi acesta
se va observa, rezultând cele mai diferite forme.
Nucleul este rotund globulos situat de cele mai multe ori central bogat
în eucromatină dar prezintă şi heterocromatină şi prezintă un nucleol
situat central şi întunecat la culoare faţă de restul nucleului. Citoplasma
este eozinofilă şi in ea se găsesc corpusculii Nissl (la care se reveni la
altă lucrare). In jurul neuronilor apar punctiforme, o multitudine de
nuclee ale celulelor gliale la care nu se observă bine citoplasma.
Celulele gliale sunt în număr foarte mare şi sunt reprezentate de
diferite categorii de astrocite.

63
 Nucleul rotund - Ovocitul - Ovar - col.H.E.
Ovocitul este celula cea mai mare din organism -la om 250 microni cu
forma adaptată perfect la funcţie, plină cu principii nutritive, substanţe
de rezervă glucidice, lipidice,protidice plus diferite substanţe ionice
care se observă la obiectivul maxim sub formă de granulaţii în
citoplasmă.
Citoplasma este eozinofilă, iar nucleul, şi el foarte mare, este situat
central, colorat în mov cu hematoxilină, şi deschis la culoare încât se
observă foarte bine nucleolul , care este mai închis la culoare şi
voluminos.In jur se vede conturul celulei pentru că peste membrana
citoplasmatică se suprapune o membrană translucidă- membrana
pellucida cu rol de protecţie a ovocitului ce îi conferă un contur intens
eozinofil .
In jurul ovocitului se observă în rânduri concentrice celule ca o coroană
radiară- corona radiata cu rol trofic şi de susţinere. Tot acest complex
ovocitul, membrana pelucida şi corona radiata formează foliculul matur
de Graaf.În preparatul prezentat se pot întâlni foliculi în diferite stadii de
dezvoltare. Cu cât prezintă mai puţine straturi de celule în corona
radiata cu atât foliculul este mai imatur. Foliculii se situează în zona
marginală a ovarului.

64
 Celula binucleată - ficatul,celula hepatică,coloraţie H. E.
Se caută vena centrolobulară pe secţiune transversală şi numai pe
aceste secţiuni se vede că pornesc de la ea ca nişte raze trabeculele,
cordoanele hepatice ale lui Remack, care prezintă un traiect sinuos şi
au celulele destul de apropiate între ele, încât nu se observă bine
spaţiul dintre ele . Intre cordoanele hepatice spaţiile se numesc capilare
sinusoide şi în ele se află din loc în loc macrofagele ficatului care se vor
studia la altă lucrare.
Coloraţia hepatocitelor: citoplasma în roz, cu eozină iar nucleul în mov,
cu hematoxilină. Nucleul este rotund situat central şi prezintă unul sau
mai mulţi nucleoli. Pot exista celule cu doi nuclei din loc în loc , pentru
că este organul cu cea mai mare putere de regenerare .
Vena centolobulară prezintă hematii în lumen care au culoarea ocrului
şi ajută la recunoaşterea ei. Postoperator pot apare zone cu zeci de
celule binucleate aceasta fiind semnul de regenerare rapidă.

65
 Nucleul turtit - fibra musculară striată - celula
multinucleată - col hematoxilină ferică

Fibra musculară striată sau celula musculară prezintă striaţiuni

longitudinale care sunt miofibrilele şi striaţiunile transversale mai fine,
vizibile doar la obiectivele mari care dau alternanţa de întunecat sau
deschis,- discuri clare sau întunecate. Fibra musculară striată prezintă
mulţi nuclei ( zeci de nuclei ) situaţi sub plasmalemă care se numeşte
sarcolemă şi care sunt alungiţi, uneori chiar turtiţi. Celulele sunt situate
într-un sinciţiu, sau reţea, imtotdeauna alungite, continuându-se una cu
cealaltă. Cu ajutorul sărurilor de fier se colorează în negru toate
structurile celulare .

66
67
68
 Nucleul ovalar- epiteliul prismatic al vezicii biliare
col.H.E.
Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat format din celule
columnare sau prismatice situat spre lumenul vezicii biliare şi care
constituie primul strat al mucoasei. Nucleul acestor celule are formă
alungită, ovalară şi este situat la polul bazal. La polul apical al celulei
se observă o dungă eozinofilă- bordura striată care se va studia în
cadrul altei lucrări.
Sub stratul de celule epiteliale se găseşte membrana bazală care
le desparte de ţesutul conjunctiv, toate la un loc formând mucoasa .
Prin intermediul membranei bazale se leagă celulele epiteliale de
ţesutul conjunctiv subiacent. Pe secţiune mucoasa are un aspect
ondulat, iar celulele au forma dreptunghiulară.

69
 Nucleul în pecete-ţesutul adipos-adipocitul-coloratie HE.

Se găseşte deobicei la periferia majorităţii organelor, şi este

format dintr-o multitudine de celule numite adipocite care au rolul de a
stoca lipidele şi colesterolul. In timpul preparării lamele fiind trecute prin
solvenţi organici (xilen, toluen sau benzen,) lipidele vor fi dizolvate de
aceştia şi celulele vor apărea optic goale. Lipidele acumulate împing
citoplasma la periferia celulei împreună cu nucleul şi se va observa un
uşor contur citoplasmatic care dublează plasmalema şi nucleul
caracteristic adipocitului- turtit ca o piatră de inel colorat cu
hematoxilină. Adipocitul se descrie ca o celulă având aspect de inel cu
pecete. Celula poate avea formă rotundă- ovoidală.

70
 Frotiul sanguin - coloraţie May Grunwald Giemsa (MGG)
Hematiile ocupă intregul câmp microscopic şi apar sub forma
unor celule rotunde, sub formă de disc biconcav, de culoare roşie
cărămizie, uneori dispuse în fişicuri.
Printre hematii din loc în loc apar celule cu nuclee colorate în mov
numite leucocite clasificate după forma nucleului în polimorfonucleare,
pentru că nucleii lor au mai mulţi lobi şi mononucleare.
Polimorfonuclearele sau granulocitele au fost numite în trecut
polinucleare, deoarece sa crezut că ar avea mai mulţi nuclei, astăzi
denumirea fiind evitată .
Granulocitele se clasifică după tipul de granulaţii secundare :
Neutrofilele prezintă granulaţii secundare care nu se colorează
nici cu coloranţii acizi şi nici bazici. Granulaţiile granulocitului eozinofil
reacţionează numai cu coloranţii acizi de unde şi denumirrea de
granlocit acidofil, iar culoarea acestor granule este un roşu cărămiziu
ca şi icrele de Manciuria. Granulaţiile bazofilului se colorează cu
coloranţii bazici .
Neutrofilul prezintă un nucleu care poate avea 2 sau mai mulţi
lobi, până la 5 lobi, precum şi uneori o prelungire fină, ca un băţ de
toboşar - drum stik leucocitar- un filament de cromatilă care reprezintă
corpusculul Barr, sau al 2-lea cromozom X inactivat la femei. Acesta
apare doar la 3% dintre neutrofilele acestora. Neutrofilele sunt primele
celule care fagocitează, ele merg la focarul de infecţie unde atacă
microbii şi începe necroza ţesuturilor, eliberează acolo echipamentul
enzimatic pe care îl conţin în lizozomi, o mulţime de enzime
antimicrobiene de tipul lizozimului, mieloperoxidazei, d-
aminioxidazei,care ajută la digerarea acestor microbi. Mai conţin şi alte
substanţe în granulele lor secundare cum este fosfataza alcalină care
pot fi evidenţiate cu ajutorul coloraţiilor speciale, şi fagocitine cu acţiune
importantă în acţiunea lor antibacteriană. PMN rămân la locul de
invazie şi împreună cu ţesuturile necrozate formează puroiul. În mod
normal apar în proporţie de 40 până la 75% în sângele circulant, fiind
fagocitele din prima linie de atac.

71
 Eozinofilele care deşi se găsesc în cantitate redusă de 1-6%au
un rol important în reacţiile imune de tip alergic la diferiţi alergeni :
polenuri (febra de fân până la astm alergic), la persoanele care
prezintă parazitoze (oxiuri sau helminţi ) .Dacă pătrund în organism duc
la creşterea numărului acestor eozinofile. Granulele lor specifice roşu
cărămizii, ca icrele de Manciuria, pot să acopere nucleul care este
bilobat, cu formă de desagă.Eozinofilele conţin şi: enzime cu ajutorul
cărora digeră complexele antigen - anticorp, precum şi histaminaze (
substanţe care inactivează histamina) şi alte substanţe vasoactive
secretate de bazofile . De aceea la alergici unde histamina se
eliberează în cantitate mare trebuie să crească şi numărul de
eozinofile. La microscopie electronică spre deosebire de neutrofile
unde se găseste un bogat echipament lizozomal la eozinofile se
observă un bogat echipament granular, cu granulele îmbrăcate în
membrane proprii, cu un centru cristaloid, bogate în histaminaze. şi mai
puţin în alte tipuri de organite.

Bazofilele au nucleul în desagă iar granulele lor se colorează cu

coloranţii bazici într-un albastru mov închis acoperind uneori cei 2 lobi

72
ai nucleului. Granulele lor mari, bogate în histamină, împreună cu alte
tipuri de amine cum ar fi slow reactive substances of anafilaxy (SRSA)
şi heparina se eliberează în sângele alergicilor când aceştia vin în
contact cu alergenii. Aminele cresc permeabilitatea capilară şi dau
fenomenele de exudat la nivelul bronhiilor, cavităţii nazale, sau eriteme
la nivel tegumentar datorită congestiei vasculare şi toate reacţiile
caracteristice alergicilor . Se găsesc în sângele circulant în cantitate
mică,normal sub 1%.

Mononuclearele- a 2-a clasă de leucocite se subîmpart în

limfocite şi monocite şi prezintă un singur nucleu nelobat .
Limfocitele se găsesc într-un număr de 20-40% în sângele
circulant şi după dimensiunea lor se clasifică în mici, mijlocii sau mari.
Limfocitele mici se aseamănă ca dimensiuni cu hematia, întreaga
celulă este ocupată de nucleu şi rar se observă la periferie puţină
citoplasmă. Limfocitele mijlocii şi mari prezintă mai multă citoplasmă
care ia o nuanţă azurofilă, un cenuşiu albăstrui, ca fumul de ţigară. Ele
nu au echipament bogat lizozomal dar au rol de a secreta substanţele
implicate în reacţiile imune de tip l, ll, lll, inclusiv reacţile de tip
anafilactic. Limfocitele de tip T secretă limfokine, interleukine, iar
limfocitele de tip B, (care la microscopul electronic prezintă perişori -
limfocite păroase,) după transformarea lor în plasmocite (prin diviziune
de întinerire), secretă imunoglobulinele, anticorpii ,IgA, IgG, IgM, IgE,
care intervin în toate reacţile imune. In microscopia electronică se
descrie un nucleu foarte puţin lobat , mitocondrii, aparat Golgi şi alte
tipuri de organite mai puţin lizozomi.

73
 Monocitul a doua categorie de mononucleare, este un macrofag.
După ce neutrofilele merg primele la focarul de invazie, se apropie prin
mişcări ameboidale lente se apropie monocitele care vor digera
resturile celulare mari rămase în zona de agresiune inclusiv corpurile
neutrofilelor, şi microbiene care se găsesc în acea zonă. Monocitele
sunt prevăzute cu un bogat echipament enzimatic lizozomal, pe care îl
eliberează în momentul atacului şi emană pseudopode. Nucleul lor este
uşor incizat reniform, asemănat şi cu o boabă de fasole se găseste
uşor excentric şi e inconjurat de citoplasmă azurofilă bazofilă. Se
găsesc în cantitate de 2-10% şi pe măsură ce migrează în ţesuturi se
transformă în macrofagele din respectivele ţesuturi cunoscute, celule
Kupffer, histiocite, sau alte tipuri de macrofage. Monocitele din sânge
împreună cu macrofagele din ţesuturi formează marele sistem
monocito - macrofagic de apărare în invaziile microbiene.
Tot în sângele circulant se pot observa mici fragmente, plachetele
sangvine, trombocitele care se găsesc între 150.000 - 400.000/ mm
cub, care provin dintr-o celulă mare numită megacariocit din măduva
hematogenă, din care se desprind. Prin aglomerare formează trombul
alb, şi realizează coagularea sângelui.

74
 Frotiu de sânge col. Albastru brillant crezil

Această coloraţie se face pentru evidenţierea reticulocitelor. În

mod normal hematiile se formează în măduva hematogenă ca celule
nucleate, dar pe măsură ce se maturează îşi pierd nucleul şi pătrund în
torentul circulator. În forma lor de hematii tinere se mai numesc şi
reticulocite şi mai prezintă resturi nucleare, respectiv ARN-ul din
nucleu, care se evidenţiază cu această coloraţie. Eritrocitele se
maturează şi după 1 -2 zile în sângele circulant se transformă în
hematii adulte, care au o viaţă de până la 120 de zile. Numărătoarea lor
este importantă deoarece la persoanele anemice numărul lor creşte,
ajutând la diagnosticarea respectivelor afecţiuni. Hematiile adulte se
colorează într-un verde cenuşiu, iar reticulocitele (hematiile tinere, care
sunt şi uşor mai mari) se recunosc după granulele violet pe care le
prezintă în citoplasmă.

75
 Ficat - hepatocite -coloraţie verde metil pironină

Această coloraţie este utilizată pentru diferenţierea acizilor nucleici . Ea

evidenţiază cu verde metil A.D.N.-ul din nucleu, care va conferi
nucleului o nuanţă verde cenuşiu deschis, iar A.R.N.-ul din toară celula
se va colora într-o nuanţă cărămizie cu pironină. În nucleol se găsesc
precursorii ribozomali care constau din ARN şi deci nucleolul (sau
nucleolii) se va colora în roşu in mijlocul nucleului, iar în citoplasmă se
evidenţiază ribozomii ataşaţi reticulului endoplasmatic rugos sub forma
unor granule roşii.

76
 Nucleul -Microscopie electronică:
Nucleul este alcătuit din :

Învelişul nuclear
-Membrana externă- prevăzută cu ribozomi, se continuă
cu RE rugos pe faţa sa externă
-Membrana internă- formează cu cea externă spaţiul
intermembranar
-Lamina nucleară (Lamina densă internă) formată
dintr-un strat fin fibros, aderă la memebrana internă

Cromatină- Se clasifică în :
Eucromatină, metabolic activă, slab colorată, care poate fi
trascrisă. Ea formează o reţea foarte fină în interiorul nucleului.
Heterocromatină, metabolic inactivă, condensată, mai închisă la
culoare .Din ea se formează la sexul feminin corpusculul Barr. Se
dispune frecvent periferic, sau în jurul nucleolului sau poate forma
grunji mari (cariozomi) .

77
* -Porii nucleari- formaţi din 8 proteine dispuse octogonal care
delimitează un spaţiu liber sau opturat de un diafragm fin.Străbat
învelişul nuclear în vederea transportului transmambranar.

78
Forme de nuclee : -rotund
-ovalar
-polilobat

79
Nucleolul
Nucleolul este cea mai densă structură corpusculară din interiorul
nucleului, prezent în interfază.
Prezintă mai multe zone:

* Zona granulară- formată din granulaţii de 15-20 nm, care reprezintă

precursori ribozomali.
* Zona fibrilară- mai întunecată formată din filamentele de cromatină
ale celor 5 perechi de cromozomi (organizatori nucleolari)
reprezentate prin fragmentele de A.D.N. cromozomial după modelul
cărora se sintetizează r A.R.N.
* Zona lacunară (interstiţială)- deschisă la culoare -cu aspect de
lacune.

80
81
 Fusul de divizune-Microscopie electronică
Apare în profază şi este alcătuit din zecile de microtubuli (polari şi
cinerocorici ) de care se prind cromozomii

-sectiune longitudinală

-secţiune transversală

82
 Mitoza

Mitoza este tipul de diviziune caracteristic celulelor somatice spre

deosebire de meioză(diviziune reducţională) care se întâlneşte doar la
celulele sexuale .

Celule vegetale de ceapă - coloraţie Hematoxilină ferică

Celulele de ceapă au formă dreptunghiulară, cu o structură foarte

simplă, şi la nivelul meristemului de creştere au o rată de diviziune
foarte accelerată, evidenţiindu-se diferitele etape ale mitozei: profaza,
metafaza, anafaza şi telofaza.Acestea apar colorate în negru.
* Profaza este cea mai lungă ca durată- la om 30 minute .
* Metafaza, este cea mai importantă şi durează numai 8 minute.
* Anafaza 18 minute
* Telofaza 4 minute
Ciclul celular este perioada cuprinsă între sfârşitul unei diviziuni care a
dat naştere unei celule şi terminarea diviziunii acestei celule. Normal
ciclul celular durează 25 ore, din care mitoza ocupă numai o oră.
1. Profaza se caracterizează prin apariţia celui de al 2-lea centru
celular sau centrozom, organit specific diviziunii celulare format din 2
centrioli. Pe secţiune transversală centriolul este format din 9
triplete de microtubuli,(structura se aseamănă cu a corpusculului
bazal). Intre centozomi apar microtubulii care se alungesc şi
formează fusul de divizune. Cromatina se condensează formând un
ghem numit spirem, apoi prin condensare apar ca nişte bastonaşe
de cromatină, cromozomii care se vor fixa mai târziu de filamentele
fusului de diviziune. Dispare nucleolul .Pe preparat cromozomii apar
ca nişte grunji, fără a putea distinge dispariţia învelişului nuclear.
2. Prometafaza este o etapă de trecere în care dispare învelişul
nuclear şi cromozomii se prind de filamentele fusului de diviziune cu
ajutorul cinetocorilor. Fiecare cromozom are 2 cinetocori ca nişte
cleşti cu care se fixează de filamente fusului, care sunt microtubulii
(cinetocorici), şi vor executa o serie de mişcări oscilatorii în trecerea
spre metafază.

83
3. Metafaza Are loc clivarea longitudinală a fiecărui cromozom în 2
cromatide, fiecare prevăzută cu cinetocorul ei, şi din cei 46
cromozomi se ajunge la 92 cromozomi şi deci dedublarea genomul.
Toţi cromozomii stau în această etapă la mijlocul fusului de diviziune
la ecuatorul său, motiv pentru care formaţiunea se numeşte placă
ecuatorială sau placă metafazică. Pe preparat se poate observa
placa ecuatorială dar nu se poate distinge fiecare cromozom în
parte.

4. Anafaza Cromatidele formate în metafază se îndepărtează între ele

când 46 pornesc spre un pol al celulei iar 46 vor porni spre celălalt
pol al celulei. Cromatidele se vor numi de acum cromozomi care se
vor deplasa datorită scurtării şi alungirii microtubulilor. Există o
anafază A când se scurtează microtubulii cinetocorici, şi o anafază B
când se alungesc microtubulii polari, asigurându-se înaintarea
cromozomilor în drumul lor spre poli. Pe preparat cromozomii se
observă la diferite distanţe .
5. Telofaza In această fază cromozomii au ajuns la cei 2 poli ai celulei
şi se grupează în mase ordonate în jurul acelui centrozom.
Microtubulii continuă să se alungească îndepărtând şi mai mult cei
doi poli celulari. La sfârşitul telofazei se formează nucleolul şi
reapare învelişul nuclear, dispar cromozomii pentru a remodela
cromatina sub formă de eucromatină.

84
6. Citodiereza sau citochineza constă în clivarea citoplasmei
împreună cu nucleul corespunzător ei, astfel încât dintr-o celulă
mamă să apară 2 celule fiice care vor avea acelaşi material genetic
cu celula mamă, şi vor semăna mai mult sau mai puţin cu aceasta.
În citochineză se formează la mijlocul celulei sub plasmalemă un inel
contractil în care apar filamente de actină care se scurtează, trag şi
astfel îngustează inelul de la mijlocul celulei şi în final citoplasma se
va fragmenta în 2 celule fiice.

85
 Celule în mitoză din meristemul radicular de ceapă
Vârful germinativ al rădăcinii de ceapă ( meristemul ) furnizează un
sistem adecvat studiului mitozei, deoarece aici se pot surprinde un
număr mare de celule aflate în diferite faze ale mitozei. Mitoza se
desfăşoară asemănător la celulele animale şi vegetale,iar materialul de
studiu este uşor de preparat.
* Recoltarea se prelevează vârfurile rădăcinii de ceapă, având
dimensiuni de 5-10 mm.
* Fixarea se introduc în soluţie de fixator 3:1 alcool etilic, acid acetic
glacial, timp de 24-48 ore.
* Colorarea cu colorant carmin acetic care se prepară astfel:
-Se dizolvă 1 g carmin într-un amestec de 45 ml acid acetic
glacialşi 55ml apă distilată
-Se fierbe câteva minute după care se lasă să se răcească
-Se filtrează
-Se păstrează la frigider în sticle colorate
Carminul acetic colorează nucleul şi cromozomii.
Se scot rădăcinuţele din fixator şi se introduc într-o eprubetă, peste
care se toarnă carmin acetic.
Se încălzeste până la fierbere câteva secunde.
Se toarnă într-o placă Petri de unde se scoate câte o rădăcinuţă şi se
aplică pe o lamă .
Se secţionează cu un bisturiu la 3 mm de vârf, lăsând pe lamă numai
vârful.
Se aplică o lamelă care se bate delicat cu un băţ de chibrit pentru
etalarea straturilor celulare.
Se urmăresc fazele mitozei la microscop.

86
87
88
Etapele mitozei -Microscopie electronică

89
90
91
 Cariotipul uman
Se stabileste la cromozomii în metafază şi se ordonează în funcţie de
mărime şi morfologie, în ordine descrescândă pe perechi. Se
formează 7 grupe notate de la A la G în ordine descrescătoare a
dimensiunilor lor şi cromozomul Y separat.

Grupa Numărul cromozomului

A 1,2,3
B 4,5
C 6,7,8,9,10,11
D 12,13,14
E 16,17,18
F 19,20
G 21,22

92
 Fenomenul de bandare

Ansele de cromatină sunt alcătuite din molecule de A.D.N. şi proteine

cromozomiale, predominant histone.
Nucleozomul este unitatea de împachetare a genomului,fiind alcătuit
din filamente de cromatină înfăşurate ca pe un mosor format din 8
histone.Nucleozomul constă din 200 de perechi de baze din care 140
sunt dispuse în jurul unui octamer de histone numit şi miez, iar 60
perechi formează partea liberă sau linker(A.D.N. de legătură).
Repetarea ordonată a acestor unităţi de împachetare a cromozomului
a fost comparată cu înşiruirea mărgelelor pe aţă.

93
Solenoidul este unitatea următoare de împachetare a cromatinei fiind
alcătuit din 6 nucleozomi şi având o grosime de 30 nm. În continuare
filamentul prezintă bucle care contribuie şi ele la condensarea
cromatinei care la rândul lor se răsucesc ducând la dispoziţia în benzi
clare şi întunecate vizibile la nivelul cromozomilor.

94
95
Fenomenul de bandare ajută la cartografierea genelor. Se poate studia
pe cromozomii uriaşi de Drosophila melanogaster.

96
 Ribozomii şi Reticulul endoplasmatic rugos

Hepatocite -corpusculii Berg - Ficatul - coloraţie H. E.

Se caută vena centrolobulară pe secţiune transversală şi numai pe
aceste secţiuni se vede că pornesc de la ea ca nişte raze trabecule,
cordoanele hepatice ale lui Remack, care nu sunt drepte , sunt sinuase
şi cu celulele destul de apropiate între ele încât nu se observă spaţiul
dintre ele .
Coloraţia hepatocitelor, citoplasma în roz, cu eozină iar nucleul în mov,
cu hematoxilină. Nucleul este rotund situat central şi prezintă unul sau
mai mulţi nucleoli. În jurul nucleului în citoplasmă, la obiectivul 40 şi cu
condensorul ridicat se observă corpusculii Berg, granulaţii bazofile care
sunt conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor. În general o celulă
prezintă citoplasmă cu atât mai bazofilă cu cât are o sinteză proteică
mai intensă (celulele tinere, celulele glandulare etc.).

97
 Neuronul - corpusculii Nissl -maduva spinării- col. H.E.
Se caută în substanţa cenuşie motoneuronii din coarnele anterioare-
celule multipolare dispuse în grupuri .
Neuronii au formă stelată şi după cum trece sectiunea aceasta poate
să taie prelungirile lor sau poate să treacă deasupra nucleului şi acesta
se va observa, rezultând cele mai diferite forme.
Nucleul este rotund şi prezintă un nucleol colorat în hematoxilină şi o
citoplasmă eozinofilă in care se găsesc corpusculii Nissl, granulaţii
bazofile (corespondenţii corpusculilor Berg de la ficat). Ei reprezintă
conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor, care dau un aspect de
tigru sau de panteră şi se numesc şi corpii tigroizi.

98
 Neuronul - corpusculii Nissl -maduva spinării- col.
albastru de toluidină
Asemănător cu preparatul anterior,neuronii au formă stelată după cum
trece sectiunea poate să taie din coarnele lor, poate să treacă
deasupra nucleului . Nucleul este rotund şi prezintă un nucleol colorat
în albastru mai intens, iar citoplasma are nuanţă albastru deschis şi
prezintă corpusculii Nissl, granulaţii bazofile (în albastru închis). Ei sunt
conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor, care dau un aspect de
tigru sau de panteră şi se numesc corpii tigroizi. Se vizualizează mai
bine decât în coloraţia H.E.

99
 Pancreasul - Acini pancreatici - col. H.E.
Acinii pancreatici constituie componenta exocrină a pancreasului care
secrtă complexul de enzimele digestive pancreatice şi sunt mai greu
de diferenţiat la obiectivele mici . La obiective mai mari se observă 6-7
celule situate în cerc cu un lumen care poate să fie liber sau umplut cu
substanţa secretată de aceste celule (granulele de zimogen ).Celulele
au o citoplasmă colorată diferit: în jurul nucleului şi la periferia lor spre
polul bazal, datorită acumulării de reticul endoplasmatic şi ribozomi
care sintetizează intens proteine, există o citoplasmă bazofilă, iar spre
lumenul acinului citoplasma este mai eozinofilă, datorită maturării
materialului secretat sub formă de granule de zimogen. Mai mulţi acini
se unesc şi îşi varsă conţinutul intr-un canalicul colector, mult mai
mare decât acinul şi mai deschis colorat decât acesta.

100
101
 Reticulul endoplasmatic: rugos şi neted-
Microscopie electronică:
Reticulul endoplasmatic rugos este o formă funcţională implicată în
sinteza substanţelor proteice alcătuit din tubi sau canalicule pe care se
găsesc ataşaţi ribozomii ca nişte granule . Din loc în loc tubii sau
canaliculele se lărgesc şi formează cisterne sau saci.

Reticulul endoplasmatic neted este o altă formă funcţională a

aceluiaş organit ,implicat în sinteza substanţelor lipidice şi se prezintă
ca o reţea de canalicule cu membrane netede, lipsite de ribozomi.
Se observă zone de trecere de la un tip de reticul la al alta.

102
 Ribozomii-Microscopie electronică
Ribozomii - corpusculii lui Palade sunt organitele in care se
realizează sinteza proteică propriuzisă . Ei sunt alcătuiţi din 2
corpusculi (subunităţi) notaţi după gradientul la care centrifughează :
corpusculul mare (subunitatea 50S) şi corpusculul mic (subunitatea
30S). Aceştia sunt uniţi prim intermediul filamentului de m ARN ( aspect
de mărgele înşirate pe o aţă) alcătuind unităţi morfofuncţionale numite
ergozomi sau poliribozomi.Se observă poliribozomii existenţi în
citoplasmă în 2 forme : fie ataşaţi memebranelor RER, fie liberi.

103
 Complexul Golgi

Tiroida - Foliculi tiroidieni - col H.E.

Diferitele tipuri de glande secretă proteine-hormoni numai după ce au
fost preluate de la RE şi prelucrate prin multiple transformări biochimice
în aparatul Golgi.
Acest organit este bine dezvoltat şi la nivelul tiroidei.
Ea face parte din glandele cu secreţie endocrină, se recunoaşte foarte
uşor după multitudinea de foliculi care sunt unităţile morfofuncţionale
ale tiroidei. În lumenul prezintă o substanţă eozinofilă, numită substanţă
coloidală, sau coloid, un amestec de proteine în care se găseşte şi
complexul de hormoni tiroidieni. Epiteliul simplu care înconjură coloidul
este format din celule cubice care secretă hormonul care se va
acumula în substanţa coloidală. Dacă foliculii sunt mici, ei sunt
hiperfuncţionali (fenomen abundent de secreţie) şi au epiteliul format
din celule cubice, bine vizibile, cu nucleul situat central şi citoplasma
eozinofilă. Foliculii normofuncţionali ceva mai mari, la care încă se
mai observă celulele cubice. Foliculi hipofuncţionali, de dimensiuni
foarte mari, ce se transformă în adevărate camere de rezervă pentru
coloid, care turteşte epiteliul .

104
105
 Ganglion vegetativ - neuron vegetativ - impregnaţie
argentică Cajal
Impregnaţie argentică Cajal este o combinaţie de coloranţi pentru că
pe lângă nitratul de argint care precipită şi dă o culoare neagră
aparatului Golgi propruzis, se colorează în roşu nucleolul. În jurul
nucleului se evidenţiază în negru canalicule sau cisterne Golgi care
vor fi secţionate transversal. Impregnaţia deşi conferă culoare neagră
structurilor pe care precipită sărurile de argint, datorită balsamului de
Canada ce se suprapune, va apărea o nuanţă brună la nivelul
citoplasmei. Ganglionul vegetativ este format din neuroni, celule mai
puţin stelate, şi în jurul lor ţesutul conjunctiv care se retractă formează
un halou (artefact).

106
107
 Complexul Golgi - Microscopie electronică:
Complexul Golgi (dichtiozomul) este situat frecvent în preajma
nucleului şi întotdeauna în apropierea unui RER. Partea centrală a
complexului, aparatului Golgi propriuzis, este formată din saci sau
cisterne turtite. La aparatul Golgi vine materialul sintetizat de RER sub
formă de mici vezicule (de ordinul Angstromilor),care vor pătrunde prin
faţa cis- partea convexă (ce priveşte spre RE şi deseori şi spre nucleu)
, vor fi îmbogăţite, prelucrate, modificate biochimic şi condensate în
partea centrală şi după ce vor fi sortate şi învelite în membrane, vor
ieşi prin partea trans sub formă de vezicule de secreţie(de exemplu
granule de zimogen) mult mai mari (ordinul nanometrilor). Prin
capetele laterale mult dilatate se desprind vezicule care sunt lizozomi
primari ce rămân în citoplasmă.

108
109
110
 Fenomenul de secreţie celulară- Microscopie
electronică:

Schema unei celule din acinul pancreatic. Nucleul este la periferie şi în

jurul nucleului se găseşte RER unde sunt sintetizate proteinele care
ajung la aparatul Golgi, de unde pleacă sub formă de vezicule mature
prevăzute cu membrane, conţinând materilul concentrat şi mult
îmbogăţit prin diversele modificări biochimice La pancreas aceste
vezicule de secreţie se numesc granule de zimogen, care prin
exocitoză părăsesc celula.

111
 Lizozomii

Miocard de persoane în vârstă - lizozomi lll (corpi

reziduali) - col. H.E.
Fibra miocardică se aseamănă cu fibra musculară scheletică pentru că
are striaţiuni transversale, dar este prevăzută cu un singur nucleu şi
despărţirea în celule se vede mult mai bine. În aceste fibre miocardice
(eozinofil colorate), se observă în jurul nucleului, (colorat cu
hematoxilină) granule gălbui cu nuanţă cărămizie, granulele de
lipofuscină sau pigmentul de îmbătrânire care pe măsură ce omul
înaintează în vârstă se depozitează în lizozomii terţiari(vezi M.E.
lizozomii). Acelaşi fenomen se petrece şi în neuroni, la vârstnici,
accentuând fenomenul de îmbătrânire a celulelor nervoase din creer.
Între aceste celule se observă vase de sânge cu hematii.

112
 Miocard ischemic - col. L.I.E.
Coloraţia L.I.E. este o coloraţie specială care pune în evidenţă fibrele
miocardice ichemice la pacienţii care au decedat prin moarte subită
urmare a infarctului miocardic complicat cu fibrilatie ventriculară.
Acest preparat e foarte important în medicina legală, pentru că este
singura dovadă a cauzei de deces prin infarct miocardic la persoanele
care au decedat subit.
Zonele cu celule miocardice ischemice se colorează în galben, iar
zonele neischemice, normale apar colorate in roşu.

113
114
 Lizozomii - Microscopie electronică:

Lizozomii se împart în :
* lizozomi primari, omogeni, bogaţi în echipament enzimatic dar încă
nedigerând particule. a
* lizozomi secundari, în care începe fagocitoza propriuzis, în
momentul în care înglobează particule, şi atunci se transformă în
fagolizozomi:
 heterofagolizozomi- care inglobează particule străine celulei
pentru a le digera cu enzimele cu care sunt echipaţi. c
 autofagolizozomi- care fagocitează organite proprii celulei, de
exemplu mitocondrii, sau întregi zone din citoplasma propriei
celule, care sunt digerate de aceşti autofagolizozomi. e
* lizozomii terţiari(telolizozomii), conţin resturile care nu au fost
digerate sub formă de corpi reziduali. f
Heterofagolizozom Autofagolizozom

115
116
 Mitocondria

Rinichi - tubi uriniferi - mitocondrii - col. Hematoxilină

ferică
Organul se recunoaşte după glomerulii renali, (corpusculi ai lui
Bowman), care apar ca nişte formaţiuni rotunde capsulate, care apar ici
şi colo pe preparat, ca nişte mici gheme. In jurul lor se găsesc tubii
uriniferi în diverse incidenţe, transversale, oblice sau longitudinale
coloraţi în negru. Se studiază pe secţiunile transversale ale tubilor
uriniferi care prezintă în zona centrală lumenul tubului urinifer, în jurul
lui găsindu-se celulele aşezate în cerc. Detaliile tubilor uriniferi sunt mai
evidente doar la obiectivul 20 şi 40. In mod normal un tub urinifer este
alcătuit din 5-7 celule . La obiective mai mari se văd nuclei rotunzi chiar
şi cu nucleoli, situaţi în cerc.
Înspre polul bazal al acestor celule şi în jurul nucleului lor se văd ca
nişte bastonaşe paralele, des înşiruite, mitocondriile, care fiind
organite mari pot fi demonstrate şi în microscopia obişnuită.
Hematoxilina ferică colorează conturul nuclelor, nucleolii şi
mitocondriile în negru .

117
118
 Mitocondria - Microscopie electronică:
Mitocondria (condriomul) este cel mai mare organit după nucleu.Are
o membrană externă şi o membrană internă care formează invaginaţii
numite creste mitocondriale. Spaţiul din interiorul crestelor se continuă
cu spaţiul dintre cele 2 membrane.
Între creste se găseşte matricea granulară. În organele în care este
nevoie de multă energie creşte numărul de mitocondrii şi mărimea
lor,observându-se mitocondrii gigante, ovalare sau de alte forme.

119
 Peroxizomii-Microscopie electronică

Sunt organite delimitate de o membrană proprie cu diametrul de

0,15-1,5 microni bogaţi în echipamente enzimatice. Caracteristică e
activitatea peroxidazelor cu rol de degradare a oxigenului activat şi a
agenţilor oxidanţi, extrem de corozivi.
Membrana peroxizomilor are o structură trilaminară. Ei prezintă o
matrice fin granulară, uşor opacă la fluxul electronic care poate să
conţină în funcţie de specie un miez - nucleoid în centru, sau o placă
marginală.

120
Imagine de ansamblu a celulei

121
BIBLIOGRAFIE

122