1

Audit Financiar

ADEVĂRAT

15. Aria de aplicabilitate a auditului este definită de procedurile de audit considerate a fi

necesare în circumstantele date, pentru a realiza obiectivul auditului. A

75. Auditarea situatiilor financiare are în vedere prevederile Legii contabilitătii, normele de
aplicare a legii si reglementările contabile armonizate cu privire la: contabilitatea agentilor
economici, exercitiul financiar, situatiile financiare ale agentului economic, principii si reguli
contabile, aprobarea si semnarea situatiilor financiare ale agentului economic; aprobarea
distribuirii profitului, raportul administratorilor, aprobarea si depunerea situatiilor financiare si a
raportului anual al agentului economic, publicarea raportului anual al agentului economic,
planul de conturi general, formatul bilantului si al contului de profit si pierdere, situatia
fluxurilor de trezorerie, situatia modificărilor capitalului propriu. A

12. Auditul de atestare financiară constă în exprimarea opiniei asupra rapoartelor financiare si în
furnizarea de credibilitate asupra situatiilor financiare. A

11. Auditul conformitătii sau legalitătii cuprinde atestarea responsabilitătii financiare a agentilor
economici si presupune examinarea si evaluarea înregistrărilor financiare si exprimarea opiniilor
asupra situatiilor financiare. A

89. Auditul de eficacitate sau auditul performantei examinează corectitudinea criteriilor stabilite
pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitătii publice, evaluează rezultatele si
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele. A

1.Auditul financiar reprezintă o examinare independentă (o expresie de opinie) a situatiilor

financiare efectuată de un auditor delegat, în conformitate cu orice obligatie statutară relevantă. A

2.Auditul financiar este un aport de credibilitate asupra informatiilor contabile publicate de

agentul economic. A

4. Auditul financiar reprezintă o examinare efectuată de un profesionist competent si

independent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra valabilitătii si corectei aplicări a
procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic, precum si asupra imaginii
fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de
agentul economic. A
2

5. Auditul financiar reprezintă o atestare sau certificare a documentelor si evidentelor, a

sistemului contabil. A

27. Auditul intern este:a) o revedere permanentă a activitătii agentului economic;b) o activitate
independentă de apreciere, pentru conducerea agentului economic, prin examinarea
operatiunilor financiare, contabile si de altă natură privind ansamblul serviciilor;c) o evaluare a
sarcinilor si a conformitătii înregistrărilor contabile, rapoartelor, elementelor de activ,
capitalurilor si rezultatelor;d) o atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile. A

29.Auditul intern are, între obiective si următoarele:a)conformitatea activitătilor din cadrul

agentului economic auditat cu politicile, programele, managementul acestuia si cu prevederile
legale;b)evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare
dispuse si efectuate de către conducerea agentului economic în scopul cresterii eficientei
activitătii. A

30.Auditul intern are, între obiective si următoarele: a)estimarea gradului de adecvare a

datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitătii
din cadrul agentului economic; b)protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere
si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. A

81. Auditul intern al entitătilor economice reprezintă activitatea de examinare obiectivă a

ansamblului activitătii economice în scopul desfăsurării unei evaluări independente a
managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia. . A

13. Auditul performantei sau al rezultatelor este sinonim cu sintagma „valoare pentru bani si
constă în economicitate, eficientă si eficacitate si acoperă: activităti economice si administrative,
urmărind principii si practici de management; eficienta utilizării resurselor umane, financiare,
inclusiv examinarea sistemelor de informare asupra indicatorilor de performantă si procedurilor
umane de agentii economici auditati; eficienra si performanta în legătură cu atingerea
obiectivelor agentului economic auditat, precum si impactul efectiv al activitătilor comparativ
cu impactul dorit. A

83. Auditul public intern are ca obiective:

a)asigurarea obiectivă si consilierea, destinate să îmbunătătească sistemele si activitătile entitătii
publice;
b)sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entitătii publice printr-o abordare sistematică si metodică, prin
care se evaluează si îmbunătăteste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a
controlului si a proceselor administrări. A

91. Auditul public intern este organizat astfel:

1)Comitetul pentru Audit Public Intern (COPI);
2)Unitatea Centrală de Amortizare pentru Audit Public Intern (UCAAPI);
3)Compartimentele
3

de audit public intern din entitătile publice. A

88. Audit de regulamente sau de conformitate, care constă în examinarea actiunilor asupra
efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul
respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, conform normelor
legale. A

68. Auditorii aplică proceduri analitice în planificarea auditului pentru: a)identificarea zonelor
de risc potential al auditului;b)identificarea tranzactiilor neobisnuite; c)planificarea naturii,
etapelor si modului de folosire a procedurilor de fond, inclusiv procedurile analitice pentru
stabilirea unui anumit grad de certitudine planificat al probelor de audit. A

22. Calitatea de auditor financiar se atribuie pe bază de examen de aptitudini profesionale, care
se organizează de Camera Auditorilor Financiari din România si constă în sustinerea de probe
scrise la următoarele discipline: a) 1. audit financiar; 2. contabilitate generală: reglementări
nationale, europene si internationale; aspecte teoretice, metodologice si practice privind
tratamentele contabile potrivit standardelor de contabilitate internatională; evaluarea elementelor
bilantiere; determinarea profitului si pierderii; 3. analiza si evaluarea critică a situatiilor
financiare; 4. reguli de consolidare a conturilor; 5. contabilitatea costurilor si contabilitatea
managerială; 6.relatia dintre contabilitate si management; 7. audit intern; 8. standardele privind
întocmirea situatiilor financiare si a bilanturilor consolidate si metodele de evaluare a
elementelor bilantiere si de determinare a profitului si pierderii; 9. normele legale si profesionale
privind auditul financiar al situatiilor financiare si al celorlalte documente contabile si
persoanele care efectuează audit financiar; b) alte discipline corelate cu auditul financiar: 1.
drept comercial; 2. drept fiscal; 3. drept civil; 4. dreptul muncii si protectiei sociale; 5. sisteme
informationale si sisteme informatice; 6. economia întreprinderii, economia generală si
financiară; 7. matematică si statistică; 8. principii de bază privind managementul financiar al
întreprinderii. A

18. Camera Auditorilor Financiari din România elaborează reglementări privind: 1)

Regulamentul de organizare si functionare al Camerei; 2) Codul privind conduita etică si
profesională în domeniul auditului financiar; 3) Standardele de audit financiar; 4) Programa
analitică pentru examenul în vederea accesului la profesia de auditor financiar; 5) Normele
privind controlul calitătii auditului financiar; 6) Normele privind pregătirea profesională
continuă a auditorilor financiari; 7) Normele minimale de audit financiar; 8) Standardele de
audit intern; 9) Normele de audit intern, în conformitate cu standardele internationale în
domeniu; 10) Normele privind perioada de pregătire practică profesională a stagiarilor în
activitatea de audit financiar. A

97. Ca functie a managementului, controlul financiar asigură realizarea unor functii specifice,
care rezultă din însesi continutul si natura sa. Dintre functiile specifice controlului financiar
mentionăm:
a)functia de prevenire si de perfectionare;
b)functia de constatare si de corectare;
c)functia de cunoastere si evaluare;
d)functia educativă si stimulativă a tuturor participantilor la realizarea procesului de management;
e)functia de reglare a sistemului. A
4

32. Cenzorii au între obligatii următoarele: a) să-si exercite personal mandatul; b) să

supravegheze gestiunea societătii; c) să controleze dacă situatiile financiare sunt legal întocmite
si în concordantă cu registrele. A

33. Cenzorii au între obligatii următoarele: a) să controleze dacă registrele sunt regulat tinute;
b) să controleze dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite
pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare; c) să facă în fiecare lună si pe neasteptate
inspectii casei si să controleze existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societătii sau
au fost primite în gaj, cautiune ori depozit. A

34. Cenzorii au între obligatii următoarele : a) să convoace adunarea generală ordinară sau
extraordinară, când n-a fost convocată de administratori b) să ia parte la adunările generale
ordinare si extraordinare, putând face să se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le cred
necesare; c) să constate regulat depunerea garantiei din partea administratorilor. A

92. Compartimentul de audit public intern are ca obiective să ajute entitatea publică în
ansamblul si pe structurile sale prin intermediul opiniilor si recomandărilor:
a)să gestioneze maibine riscurile;
b)să asigure o mai bună administrare si păstrare a patrimoniului;
c)să asigure o maibună monitorizare a conformitătii cu regulile si procedurile existente;
d)să asigure o evident contabilă si un management informatic fiabile si corecte;
e)să îmbunătătească calitatea managementului, a controlului si auditului intern;
f)să îmbunătătească eficienta si eficacitateaoperatiilor. A

93. Controlul este o necesitate obiectivă si subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de
perfectionare a activitătii executive, inclusiv a managementului. Pe această linie, controlul are,
între directiile esentiale, pe următoarele:
a)organizarea mai bună a muncii;
b)întărirea ordinii si disciplinei în organizarea si desfăsurarea activitătii economice, a disciplinei
tehnologice;
c)gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale si financiare;
d)descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si nelegale. A

94. Controlul este o necesitate obiectivă si subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de
perfectionare a activitătii executive, inclusiv a managementului. Pe această linie, controlul are,
între directiile esentiale, pe următoarele:
a)descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si nelegale;
b)preîntâmpinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;
c)evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;
d)recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitătii viitoare etc. A

96. Controlul financiar cuprinde în sfera sa:

a)relatiile, fenomenele si procesele financiare;

b)procesul de administrare si gestionare a bunurilor si valorilor; c)rezultatele activitătii
5

economico-sociale;
d)toate momentele, unitătile si locurile unde se gospodăresc valori material si bănesti si se fac
cheltuieli. A

100. Controlul, ca functie a managementului, presupune:

a)informatii cantitative si calitative;
b)observarea concordantei dintre activitatea economico-financiară si deciziile managementului
bazate pe legi, norme, standarde, ordine, previziuni, programe etc.;
c)relevarea influentei managementului asupra activitătii si a abaterilor de la decizii, precum si a
cauzelor acestor abateri;
d)stabilirea căilor de corectare si a mijloacelor de înlăturare a abaterilor, deficientelor si
dificultătilor care îngreunează desfăsurarea optimă a activitătii economico-sociale. A

101. Controlul documentelor justificative din punct de vedere al formei are ca obiective:
a)autenticitatea;
b)exactitatea întocmirii si valabilitatea documentelor;
c)efectuarea corectă a calculelor. A

102. Controlul documentelor justificative din punct de vedere al fondului (continutului) are ca
obiective:
a)legalitatea – justetea;
b)realitatea – exactitatea si eficienta;
c)necesitatea;
d)economicitatea;
e)oportunitatea în documente. A

109. Controlul intern legat de sistemul contabil priveste realizarea unor obiective, printre care
sunt de mentionat următoarele: a)executarea tranzactiilor în concordantă cu autorizarea generală
sau specifică a conducerii; b)înregistrarea tuturor tranzactiilor si a altor evenimente cu
promptitudine cu suma corectă, în conturile adecvate si în perioada contabilă adecvată, astfel
încât să permită întocmirea situatiilor financiare în concordantă cu un cadru general de raportare
financiară identificat. A

110. Controlul intern legat de sistemul contabil priveste realizarea unor obiective, printre care
sunt de mentionat următoarele: a)permiterea accesului la active si înregistrări doar în
conformitate cu autorizarea conducerii; b)compararea activelor înregistrate cu activele existente
la intervale rezonabile si luarea măsurilor adecvate în ceea ce priveste diferentele identificat. . A

112. Controlul financiar preventiv urmăreste să preîntâmpine încălcarea prevederilor legale si

producerea pagubelor si se exercită asupra documentelor care contin operatiile de utilizare a
fondurilor sau din care derivă drepturi sau obligatii. A

104. Dintre procedeele de control folosite în practică relevăm:

a)studiul general prealabil;
6

b)controlul documentar-contabil;
c)controlul faptic;
d)controlul total sau prin sondaj;
e)analiza economico-financiară etc. A

47.Eroarea se referă la greseli cum ar fi: a)greseli matematice sau contabile în cadrul
înregistrărilor aferente si al datelor contabile; b)trecerea cu vederea sau interpretarea gresită a
faptelor; c)aplicarea gresită a politicilor contabile. A

71. Esantionarea în audit presupune aplicarea procedurilor de audit pentru 100% din elementele
din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzactii. A

42. Forma si continutul scrisorilor de angajament diferă de la un audit la altul, dar acestea
includ, în general, referiri la probleme cum ar fi:a)obiectivul auditului situatiilor
financiare;b)responsabilitatea managerului agentului economic auditat pentru întocmirea
situatiilor financiare;c)aria de aplicabilitate a auditului, inclusiv referiri la legislatia în vigoare si
la reglementări sau hotărâri ale organelor profesionale la care a aderat auditorul. A

43. Forma si continutul scrisorilor de angajament diferă de la un audit la altul, dar acestea
includ, în general, referiri la probleme cum ar fi: 1)forma rapoartelor sau altor comunicări ca
rezultat al angajamentului;2)existenta riscului inevitabil ca unele erori semnificative să rămână
nedescoperite, deoarece auditul se bazează pe teste si datorită altor limitări inerente ale misiunii
de audit, ale sistemului contabil si de control intern;3)accesul nelimitat al auditorului la orice
înregistrări, documentatii si informatii cerute în legătură cu auditul. A

45. Frauda poate implica a)manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor sau
documentelor;b)alocarea necorespunzătoare a activelor;c)eliminarea sau omiterea efectelor
tranzactiilor din înregistrări sau documente;c)înregistrarea de tranzactii fără substantă;
d)aplicarea gresită a politicilor contabile. A

99. Formele controlului financiar după modul de corelare cu interesele economico-financiare

pentru care este organizat si exercitat, controlul financiar se prezintă sub două forme:
a)control financiar-fiscal al statului;
b)control financiar al agentilor economici, care la rândul său este preventiv si ulterior. A

79. Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci când efectul potential al limitării
activitătii este atât de semnificativ si cuprinzător încât auditorul nu a putut să obtină probe de
audit suficiente si, în consecintă, nu poate să formuleze o opinie asupra situatiilor financiare. A

73. Interviurile în audit: a)permit urmărirea în profunzime a informatiilor despre o anumită

problematică; b)se folosesc a urmări unii subiecti (persoane) care au răspuns în prealabil la
7

chestionare pentru a investiga suplimentar răspunsurile lor; c)se derulează prin întrebări cu
răspuns deschis, care nu presupun răspunderi de tipul „da” sau „nu”; d)presupune clarificarea,
înainte de derulare, a problemelor si obiectivelor ce se intentionează să se rezolve cu ajutorul
interviului. A

49. În etapa de lucru în teren se desfăsoară următoarele activităti pe linie de audit financiar:
a)colectarea si evaluarea probelor de audit; b)redactarea unor concluzii initiale; c)revederea
interimară-provizorie;d) identificarea si aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse
planului de audit. A

50. În etapa de planificare se desfăsoară următoarele activităti pe linie de audit financiar:

a)elaborarea planului de audit; b)stabilirea legăturii cu entitatea auditată; c)întocmirea
programelor de audit ca părti componente ale planului de audit; d) aprobarea planului de audit. A

70. În planificarea chestionării în audit, auditorul tine cont de: necesitatea si oportunitatea
utilizării chestionarului; pregătirea chestionarului; resursele necesare; proiectarea chestionarului;
tehnicile de chestionare. A

107. Mediul de control reprezintă atitudinea generală, constientizarea si actiunile întreprinse de

management privind sistemul intern de control si importanta lui pentru agentul economic si are
efect asupra eficacitătii procedurilor de control specifice. A

103. Metodologic, controlul, ca proces de cunoastere si perfectionare a activitătii

economicofinanciare si sociale, impune următoarele momente:
a)cunoasterea situatiei stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, previziuni etc.);
b)cunoasterea situatiei reale;
c)determinarea abaterilor prin compararea situatiei reale cu cea stabilită;
d)concluzii, sugestii, propuneri si măsuri. A

72. Riscul de esantionare apare din posibilitatea ca acea concluzie a auditorului, bazată pe un
esantion, să difere de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populatie ar fi fost supusă
aceleiasi proceduri de audit. A

14. Obiectivul auditului constă în posibilitatea exprimării opiniei auditorului cu privire la:a)
întocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru
general de raportare financiară (auditul de atestare financiară);b)respectarea reglementărilor
legale, a statutelor si reglementărilor, a normelor si deciziilor manageriale (auditul conformitătii
sau legalitătii);c)aplicarea bunei practici si respectarea principiilor sănătoase de management în
utilizarea fondurilor (auditul performantei sau rezultatelor). A

76. Opinia fără rezerve (necalificată) se formulează atunci când auditorul ajunge la concluzia că
situatiile oferă o imagine fidelă sau sunt prezentate în mod corect, în ceea ce priveste toate
aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară identificat (standarde). A
8

77. Opinia cu rezerve (calificată) se formulează atunci când auditorul ajunge la concluzia că nu
poate emite o opinie fără rezerve, dar efectul oricărei neîntelegeri cu conducerea sau cu limitarea
ariei de aplicabilitate nu este atât de semnificativ si cuprinzător, încât să conducă la o opinie
contrară sau la imposibilitatea exprimării unei opinii. A

78. Opinia contrară se formulează atunci când efectul unei neîntelegeri este atât de semnificativ
si de cuprinzător pentru situatiile financiare, încât auditorul ajunge la concluzia că un raport
calificat nu este adecvat pentru a prezenta informatii referitoare la natura incompletă sau eronată a
situatiilor financiare. A

19. Organele de conducere, decizie si control ale Camerei Auditorilor Financiari din România
sunt: Conferinta, Consiliul si Biroul permanent al Consiliului Camerei. A

48.O misiune de audit presupune parcurgerea următoarelor etape: a)preliminară (pre-planificare)

;b)de planificare ; c)de lucru în teren ; d)de raportare; e)de post-raportare . A

39. Pragul de semnificatie în cadrul auditului exprimă o valoare care se ia în considerare în

efectuarea auditului, în vederea estimării nivelului global al erorii, neregularitătii sau
inexactitătii, respectiv a nivelului erorii inacceptabile. A

21. Pentru atribuirea calitătii de auditor financiar, candidatii persoane fizice trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele conditii: a) să fie licentiate ale unei facultăti cu profil
economic si să aibă o vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 4 ani sau să aibă
calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice; b) au
promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar-contabil, pentru accesul la
stagiu; c) au satisfăcut pe parcursul stagiului cerintele Codului privind conduita etică si
profesională în domeniul auditului financiar. A

23. Pentru atribuirea calitătii de auditor financiar, candidatii persoane juridice trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele conditii:
a) persoanele fizice care afectează auditul financiar al situatiilor financiare în numele societătilor
de audit financiar să îndeplinească conditiile stabilite pentru atribuirea calitătii de auditor
financiar persoană fizică;
b) majoritatea drepturilor de vot să fie detinută direct sau indirect de persoane fizice – auditori
financiari activi ori de societăti de audit financiar;
c) majoritatea membrilor consiliului de administratie al unei societăti de audit financiar să fie
persoane fizice active sau societăti de audit financiar; A

52. Proba de audit competentă este informatia caracterizată ca suficientă si adecvată. A

53. Proba de audit suficientă face referire la cantitatea de informatii obtinută prin teste de
conformitate si proceduri de fond pe care auditorul le aplică pe parcursul desfăsurării misiunii
de audit. A
9

54. Proba de audit adecvată face referire la calitatea informatiilor obtinute, adică la caracterul lor
impartial, la gradul de încredere si fiabilitate (sigurantă). A

55. Proba de audit relevantă este acea informatie care este pertinentă, în sensul că sustine exact
obiectivele auditului. A

56. Proba de audit rezonabilă este informatia care, din punct de vedere al costului colectării,
comparat cu relevanta ei, respectă principiul economicitătii si eficientei. A

64. Proba de audit se obtine în urma unui amestec corespunzător de teste de control si proceduri
de fond. A

58. Proba de audit documentară se prezintă, de regulă, sub forma documentelor justificative
emise la nivelul agentului economic auditat, dar si sub forma documentelor generate în mod
direct de către auditor sau de către terti, fiind cea mai sigură. A

60. Probele pe care auditorul le obtine în cursul auditării trebuie să satisfacă mai multe
obiective, dintre care fac parte si următoarele: a)existenta: un activ sau o obligatie există la un
moment dat; b)drepturi si obligatii: un activ sau o obligatie apartine agentului economic la o
anumită dată; c)aparitie: o tranzactie sau un eveniment a avut loc în cursul perioadei si apartine
agentului economic. A

61. Probele pe care auditorul le obtine în cursul auditării trebuie să satisfacă mai multe
obiective, dintre care fac parte si următoarele: a)exhaustivitate: nu există active, obligatii,
tranzactii sau evenimente neînregistrate ori elemente neprezentate; b)valoare: un activ sau o
obligatie este înregistrată la o valoare contabilă corespunzătoare; c)comensurare: o tranzactie
sau un eveniment este înregistrat la valoarea adecvată, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate
perioadei corespunzătoare; d)prezentare: un element este prezentat, clasificat si descris conform
cadrului de raportare aplicabil (de exemplu, legislatia specifică si standardele contabile
aplicabile. A

63. Probele pot fi obtinute utilizând, dintre tehnici si următoarele: a)investigatia si confirmarea:
obtinerea de informatii din surse din afara agentului economic auditat, cum ar fi băncile,
furnizorii si clientii, precum si din interiorul agentului economic audiat, de la conducere si
angajati; b)calculul: verificarea exactitătii matematice a înregistrărilor contabile sau efectuare de
calcule independente; c)proceduri analitice: analizarea corelatiilor dintre datele financiare din
cadrul aceleiasi perioade sau din perioade diferite. A

108. Procedurile de control reprezintă acele politici si proceduri în plus fată de mediul de
control, pe care conducerea le-a stabilit în vederea atingerii obiectivelor specifice ale agentului
economic. A

106. Principalele modalităti sau tehnici de control faptic sunt: a)inventarierea; b)expertiza
10

tehnică; c)analiza de laborator; d)observarea directă; e)inspectia fizică A

80. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare (raportul de audit) cuprinde numai
următoarele elemente de bază:
a) Titlul;
b) Cui se adresează?
c) Paragraful de deschidere sau introductiv;
d) Paragraful referitor la aria de aplicabilitate. A

35. Riscul de audit reprezintă riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate,
atunci când situatiile financiare contin informatii eronate semnificative si are trei componente:
riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare. A

36. Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzactii în informatii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt
cumulate cu informatii eronate din alte solduri sau tranzactii, presupunând că nu au existat
controale interne adiacente. A

37. Riscul de control reprezintă riscul ca o declarare eronată, ce ar putea apărea în soldul unui
cont sau într-o categorie de tranzactii si care ar putea fi semnificativă în mod individual sau
atunci când este cumulată cu alte informatii eronate din alte solduri sau categorii, să nu poată fi
prevenită sau detectată si corectată în timp util de sistemele de contabilitate si de control intern. A

20. Stagiar este persoana fizică ce a promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul
financiar-contabil, pentru accesul la stagiu. A

41. Scrisoarea de angajament infirmă acceptarea de către auditor a numirii, obiectivului si ariei
de aplicabilitate a auditului, a responsabilitătilor fată de agentul economic auditat (client),
precum si a formei raportului de audit. A

84. Sfera auditului public intern cuprinde: a) activitătile financiare sau cu implicatii financiare
desfăsurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea
fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistentă externă. A

86. Sfera auditului public intern cuprinde administrarea patrimoniului public, precum si
vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului
ori al unitătilor administrativ-teritoriale. A

25. Societătile comerciale ale căror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar
extern independent au obligatia să organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de
Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop. A

6. Unul din obiectivele auditului financiar este reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului
11

si a rezultatelor financiare în bilantul contabil si în contul de profit si pierdere. A

7. Unul din obiectivele auditului financiar este exprimarea unei opinii privind măsura în care
situatiile financiare prezintă o imagine fidelă a afacerilor agentului economic la data bilantului si
a rezultatelor pentru exercitiul încheiat, cu respectarea legilor în vigoare si a practicilor din tara
în care agentul economic îsi are sediul; A

9. Unul din obiectivele auditului financiar este îmbunătătirea utilizării informatiei contabile. A

10. Unul din obiectivele auditului financiar este aprecierea performantelor si eficientei
sistemelor de informare si organizare. A

69. Un plan al cercetării prin sondaj cuprinde: a)delimitarea în timp si spatiu a colectivitătii
generale; b)verificarea gradului de omogenitate a colectivitătii generale; c)alegerea sau stabilirea
bazei de sondaj; d)alegerea si definirea unitătilor folosite la esantionare. A

False

40. Angajamentul de audit este acordul între auditor si client (agentul economic auditat) prin
care se stabilesc obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului, precum si obligatiile auditorului. F

3. Auditul financiar este o revedere aleatorie pentru evaluarea unei situatii financiar-contabile
speciale. F

26. Auditul intern examinează operatiunile, în principal, pentru a provoca ameliorarea, conduce
la aplicarea strictă a politicilor si procedurilor instituite de agentul economic si este limitat
numai la aspectele financiare. F

28. Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activitătilor

agentului economic în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului financiar. F

82. Auditul intern al entitătilor economice se exercită în cadrul entitătii economice de către
persoane numai din interiorul acesteia, iar practicile de audit intern sunt unice indiferent de
scopul, mărimea, structura si domeniul de activitate al entitătii economice. F

90. Auditul de sistem nu este o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control

intern, cu scopul de a stabili dacă acestea functionează economic, eficace si eficient, pentru
12

identificarea deficientelor si formularea de recomandări pentru cercetarea acestora. F

24. Auditorii financiari persoane fizice sau persoane juridice, care au dobândit această calitate si
sunt membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în exercitarea independentă a
profesiei pot desfăsura numai activităti de:
- audit financiar;
- audit intern;
- consultantă financiar-contabilă si fiscală;
- asigurare a managementului financiar-contabil. F

17. Camera Auditorilor Financiari din România este persoană juridică autonomă, ca organizatie
profesională de utilitate privată, cu scop lucrativ, care, sub subordonarea statului, organizează,
coordonează si autorizează desfăsurarea activitătii de audit financiar în România. F

31. Cenzorii functionează numai la agentii economici societăti comerciale pe actiuni si în

comandita pe actiuni. F

95. Controlul financiar care se efectuează în cadrul agentului economic, are o dublă
semnificatie, fiind în acelasi timp un control pentru sine (control interior) si un control pentru
altii (control exterior). F

105. Controlul documentar contabil poate fi numai preventiv (efectuat asupra documentelor de
dispozitie) sau ulterior (efectuat cu ajutorul documentelor de executie, care fac dovada
producerii efective a operatiunilor economice si financiare). F

111. Controlul financiar preventiv se organizează de conducerea entitătilor economice prin

compartimentul de audit intern si se exercită de seful acestui compartiment. F.

51. Etapa de planificare a misiunii de audit include următoarele actiuni desfăsurate de

auditor:a)elaborarea planului de audit;b) încetarea legăturii cu entitatea auditată; c)întocmirea
programelor de audit ca părti componente ale planului de audit; d) renuntarea la planul de audit. F

98. Formele controlului financiar după momentul în care se exercită controlul, raportat la
momentul desfăsurării activitătii sau efectuării operatiilor ce se controlează sunt numai
următoarele:
a)anticipat sau preventiv;
b)concomitent sau operativ-curent. F

67. În practica auditului se aplică categorii de proceduri de audit, cum sunt: a) Examenele
specifice de veridicitate b) Analizele statice c) Analizele dinamice d) Analizele matematice; e)
Analiza de continut . F
13

57. Proba de audit vizuală este foarte nesigură în cazul confirmării existentei bunurilor si foarte
sigură în cazul stabilirii sursei de provenientă, a proprietarului sau valorii acestora. F

59. Proba de audit orală (verbală) este considerată cea mai sigură, caz în care auditorul trebuie
să nu realizeze confirmarea sa prin documente. F

62. Probele pot fi obtinute utilizând, dintre tehnici si următoarele : a)inspectia: revizuirea si
examinarea înregistrărilor, documentelor sau activelor materializate; b)observatia: asistarea la o
operatie sau la unele proceduri în timp ce acestea se derulează. F

16. Procedurile de audit se determină de auditor numai pe baza standardelor de audit. F

74. Potrivit legii contabilitătii, situatiile financiare anuale se compun din: bilant, cont de rezultat
patrimonial, situatia modificărilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie si politici
contabile. F

38. Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond a managerului firmei să nu

detecteze o informatie eronată ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzactii care ar
putea fi semnificativă în mod individual sau când este cumulată cu informatii eronate din alte
solduri sau categorii. F

87. Sfera auditului public intern nu cuprinde sistemele de management financiar si control,
inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente. F

85. Sfera auditului public intern nu cuprinde constituirea veniturilor publice, respectiv
autorizarea si stabilirea titlurilor de creantă, precum si a facilitătilor acordate la încasarea
acestora. F

8. Unul din obiectivele auditului financiar este mentinerea calitătii si coerentei sistemului
contabil, astfel încât să asigure certitudinea reflectării în bilant si în contul de profit si pierdere,
în mod aproximativ a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor exercitiului. F
14
15