joi
20 mai
România plăteşte puţin pentru
sănătate, educaţie, pensii şi tot nu-i
de‑ajuns. Unde sunt banii?
| Lucian Davidescu
Cel puţin trei sectoare publice
fundamentale – sănătatea, educaţia
şi pensiile – au fost tot timpul
subfinanţate. Dacă banii n-au ajuns
unde trebuie, este doar din lipsă de
principii şi de proceduri bugetare.
Sănătatea, educaţia şi pensiile au
însemnat tot timpul mai puţin de ju-
mătate dintr-un buget deja mic. În anii
‘90, principalul client pentru cealaltă
jumătate din buget au fost companiile
falimentare ale statului. Pe măsură ce
opinii comentarii
Momentul adevărului
Mircea Coşea
”Aș spune, fără să încerc
nominalizări, că după 20 de ani de
la revoluţie, 20 de ani de democraţie
să spunem, am însoţit evoluţia
democratică de dezvoltare a unui
stat clientelar, în care toate partidele,
întreaga clasă politică au acceptat
dezvoltarea unui stat clientelar. Repet,
statul român, în paralel cu dezvoltarea
sistemului democratic, atât cât e el, s-a
dezvoltat și ca un stat clientelar, și aici
e de discutat cât de democratic este un
astfel de stat clientelar ”.
Am citat, cred eu, unul dintre
cele mai importante paragrafe din
conferinţa televizată a domnului
președinte Traian Băsescu, ţinută la 13
mai anul curent.
Cred că este deosebit de important
pentru că domnul președinte are curajul
să recunoscă nu numai că trăim într-un
stat clientelar dar și că democtraţia cu
care ne mândrim este discutabilă.
Iată un adevărat moment al
adevărului pe care domnul președinte
www.standard.ro >
porţia lor a scăzut, s-au eliberat bani.
Însă ei au fost rapid devoraţi de noua
vedetă naţională, birocraţia. Pe măsu-
ră ce s-a umflat, birocraţia a avut grijă
ca banii să nu mai ajungă niciodată
acolo unde era cu adevărat nevoie de
ei. Azi, medicii, profesorii şi pensiona-
rii sunt puşi să dea înapoi ce n-au pri-
mit niciodată.
Sănătatea. Cu 3-3,5% din PIB aloca-
te de la buget, sănătatea este la jumă-
tate din ponderea majorităţii ţărilor,
civilizate sau nu. Partea bună este
sistemul independent de asigurare,
ale cărui baze au fost puse acum mai
îl prezintă în plină criză întregii
naţiuni.
Este adevărat că face acest lucru prea
târziu dar aș fi preferat să nu fie nevoie
să o spună niciodată, adică să fi reușit
până la această dată a celui de al doilea
mandat al său să reducă substanţial
dacă nu să elimine în întregime
caracterul clientelar al statului român.
Statul clientelar este o creaţie a
corupţiei politice, adică a abuzului pe
care îl săvârșesc oamenii politici cărora
le este încredinţată puterea, în vederea
satisfacerii unor necesităţi personale
sau pentru a-și întări poziţia și mări
averea. Corupţia politică implică o
varietate de infracţiuni și acte ilicite
comise de oamenii politici înainte,
în timpul și după ce părăsesc funcţia
pe care o ocupă. Acest tip de corupţie
este un obstacol în calea realizării
unei vieţi publice transparente, ceea
ce generează pierderea încrederii în
politică și politicieni, în sistemul de
valori și în instituţiile democraţiei.
Forma cea mai expresivă a
corupţiei politice o reprezintă așa
numita ”capturare a statului ”.
bine de zece ani. Partea proastă este că
acest sistem nu mai este respectat, iar
Guvernul a ajuns să impună medicilor
plafoane de pacienţi şi de timp de lu-
cru. Partea şi mai proastă este că a fost
păstrat un binom ambiguu, în care o
parte din finanţare vine în continuare
din bugetul public.
Din cauza acestei ambiguităţi,
sursele de finanţare nu au fost nicio-
dată ajustate la necesităţi, iar decizia
de alocare a banilor a rămas politică.
Rezultatul: un nivel salarial mediu de
300 de euro net pe lună, adică mai pu-
ţin chiar decât media pe economie.
Nu există nici o îndoială că
statul român se află în captivitatea
mecanismului corupţiei politice care,
încă din primii ani de după 1990, se
caracterizeză prin :
l Acţiunile deliberate ale unor indivizi,
grupuri sau firme românești, străine
sau multinaţionale orientate spre
influenţarea sau chiar determinarea
adoptării unor legi, ordonanţe de
urgenţă sau set de politici economice
care să îi favorizeze direct și
nemijlocit în realizarea unor beneficii
în interes propriu sau de grup
l Utilizarea pentru realizarea acestui
obiectiv a unor forme ilicite și
netransparente de cointeresare, în
interes personal, a acelor oameni
politci și oficiali ai puterii care au
capacitatea decizională necesară
atingerii obiectivului propus.
Corupţia politică este un sine qua
non al statului și societăţii românești
de după 1990. Nici o analiză a acestei
perioade de douăzeci de ani nu poate
trece peste efectele dezastruoase și
antinaţionale pe care aceasta a avut-o.
De la distrugerea structurii economice
Educaţia. Din 6 procente din PIB
promise, doar 4,5 sunt alocate în rea-
litate. Chiar şi aşa, cifra este destul de
apropiată de media majorităţii ţărilor.
Civilizate sau nu.
Însă până la beneficiari banii ajung
tot pe un traseu netransparent. Aproa-
pe că li se pierde urma. O parte din
bani sunt distribuiţi prin intermediul
bugetelor locale, cu ţintă relativ pre-
cisă. „Flexibilitatea” rămâne tot în
mâna bugetului central, care virează
separat sume necesare pentru ce cre-
de de cuviinţă. Una peste alta, nimeni
nu are în mână decizia de-a optimiza
până la înstrăinarea resurselor
naturale, toate actele de așa zisă
reformă economică și democratizare
au reflectat acte de corupţie politică.
Marile averi și marii capitaliști
ai României post revoluţionare sunt
rezultatele mecanismului de corupţie
politică.
Președinţii noștri au spus câte ceva
dar nu au întreprins nimic. Domnul
Iliescu a spus că avem un capitalism
de cumetrie, domnul Constantinescu
că a fost învins de sistem, domnul
Băsescu o spune pe șleau că trăim într-
o republică clientelară cu o democraţie
discutabilă.
De ce nu s-a întreprins nimic până
acum ? Pentru că înșiși președinţii
noștri sunt capturaţi de sistemul
și mecanismele corupţiei politice.
Sunt prinși între ciocanul intereselor
partidului sau partidelor care i-au
susţinut și nicovala ciclurilor electorale.
Domnii Iliescu și Constantinescu
au ratat ocazia intrării în istorie la
capitolul reformatori și justiţiari ai
neamului.
2010
cheltuielile în funcţie de performanţe.
În total, cele 4,5% din PIB înseamnă
5,4 miliarde de euro. Astfel, cheltuie-
lile cu educaţia per elev se apropie de
2.000 de euro pe an.
Calculat după numărul cadrelor
didactice, costurile sunt de 1.600 de
euro pe lună. Însă din aceşti bani nu
ajung în cheltuieli salariale nici ju-
mătate. Iar salariile medii nete ajung
la jumătatea acestei jumătăţi: 400 de
euro net pe lună.
> Citeşte continuarea
în România Liberă
Domnul Băsescu mai are încă
această șansă.
Nu este doar o șansă istorică,
ci una extrem de necesară și
pragmatică. Este șansa ca
recunoașterea publică a domnului
președinte a stării de stat clientelar
a ţării pe care o prezidează să fie
imediat urmată de măsuri politice
menite să dezvăluie actele de clară
și ”nerușinată” corupţie întreprinse
de politicieni mai mult sau mai
puţin apropiaţi puterii. Nu este
menirea președintelui să ancheteze
și să pedepsească juridic corupţia
dar poate să o dezvăluie și să o
nominalizeze dacă a avut curajul să o
recunoască.
Ar fi cel mai important aport pe
care instituţia prezidenţială l-ar
aduce efortului de ieșire din falimentul
econmomic în care ne aflăm, căci ar fi
o naivitate să credem că se va realiza
cu adevărat o reducere a achiziţiilor
publice, a evaziunii, a contrabandei
și o creștere a eficientizării prin
depolitizare a instituţiilor statului fără
eliminarea clientelismului și corupţiei
politice.
 
Performanţa echipei:
o metodologie concretă.
A
Mihai Stănescu
ceastă serie de articole
pornește de la ipoteza
ca performanţa profesională
este înţeleasă în România drept
performanţă individuală în
atingerea obiectivelor profesionale.
Ipoteza aceasta este bazată pe
observarea participativă a echipelor
de manageri cu care am intrat in
contact pe parcursul a 10 ani de
coaching executiv, atât în mediul
antreprenorial cât și în cel corporativ.
Având în minte o serie întreagă de
companii, consider ca implementarea
unei metodologii, unui model de
management al performanţei în
direcţia dezvoltării echipei este
extrem de importantă pentru
creșterea efectivă a afacerii. Fără
o echipă puternică și performantă,
posibilitatea de a face un business
bun, solid și mai ales eficient scade
simţitor.
Uneori, o echipă poate fi
confundată cu un grup funcţional:
o seamă de indivizi care sunt puși
împreună din cauza conventienţelor
ierarhice și administrative dintr-
o companie. Dacă este nevoie,
verificarea identităţii unei echipe
“adevărate” se paote face destul de
simplu, printr-o întrebare:
Care este obiectivul comun
al echipei, obiectiv către care se
îndreaptă echipa și care nu poate
fi atins decât cu efortul întregii
echipe?
Daca această întrebare nu își
găsește un răspuns rapid și clar
definit, puteţi avea de-a face cu
un simplu grup, nu cu o echipă.
Implicit, acest model de management
performant al echipei nu poate fi
folosit.
Pe de altă parte, am întâlnit
mai multe echipe care nu sunt
neapărat conștiente de obiectivul
comun al coechipierilor. În acestă
situaţie, explorarea și identificarea
definiţiei echipei va avea ca efect
conștientizarea scopului comun și
crearea de relaţii productive în grup.
De altfel, identificarea responsabililor
principali în îndeplinirea obiectivelor
echipei poate fi un parcurs dificil. Însă
de cele mai multe ori, în cadrul echipei
există un centru al acesteia – alcătuit
din membrii cei mai responsabili
și mai experimentaţi – care este
concentrat exclusiv pe îndeplinirea
obiectivelor, și un strat extern al
echipei, distrubuit pe o arie mai largă
de responsabilităţi (și răspunzând
mai multor presiuni ierarhice și
funcţionale).
În momentul în care evaluezi
dacă o echipă este sau nu într-
adevăr o echipă, nu face confuzia cu
nivelul calitativ al acesteia. Dacă,
de exemplu, oamenii declară că
fac parte dintr-o echipă și totuși ei
funcţionează individual, atunci
este destul de clar că avem de-a face
cu o echipă disfuncţională. Însă
totuși este o echipă! Adică există un
obiectiv comun, o responsabilitate
împărtășită în atingerea acestuia și
acţiuni concrete în această direcţie.
Această metodologie, acest sistem de
management al performanţei rămâne
și în acest caz un intstrument relevant
și potenţial de succes.
De ce metodologie? Pentru că
am observat că în comunitatea
românească de afaceri lipsește de celel
www.standard.ro >
mai multe ori o aplicare sistematică
a unui proces de schimbare a
comportamentelor de echipă.
Schimbare care are ca obiectiv direct
și măsurabil creșterea performanţei
organizaţionale cu beneficial implicit
al creșterii profitabilităţii afacerii.
În miezul acestui proces stă ideea
conform căreia performanţa unei
echipe poate fi radical îmbunătăţită
urmând câţiva pași fundamentali.
Identifică-ţi obiectivele
care ţin în mare măsură de
comportamentele echipei.
În acest pas poate intra o
cercetare atentă a ideilor și opiniilor
privitoare la obiectivele corelate direct
comportamentelor, din partea echipei
însăși, a clienţilor, a managementului,
a colegilor și a altor personae
relevante din contextual echipei.
Întrebarea asociată acestui
pas este: Ce comportamente pot
determina cu siguranţă succesul
acestei echipe?
Măsoară comportamentele
existente.
Evaluează comportamentele
echipei de la momentul actual,
folosind același mod de măsurare ca
și la primul pas. Astfel, vei putea să
faci comparaţii între situaţia actuală
și cea dorită.
Întrebarea acestui pas este: Cum
execută task-urile de zi cu zi echipa,
în mod specific?
Iniţiază o analiză a golurilor
dintre prezent și viitorul dorit.
În acest pas este nevoie să identifici
clar și concret punctele cele mai
îndepartate de ceea ce îţi dorești să
vezi ca și comportamente performante
în echipă. Eventual, o ierarhie a
acestor diferenţe comportamentale te-
ar putea ajuta în pasul următor.
Întrebarea din acest pas este: Care
sunt diferenţele dintre prezent și
viitor, decelabile imediat?
Acoperă golurile.
Concepe și agrează cu echipa un
program de dezvoltare sau o serie de
acţiuni practice care să delimiteze
ariile de îmbunătăţire și să provoace
schimbarea la nivel comportamental.
Întrebare: Care este cel mai
potrivit process de schimbare
comportamentală în echipă, având
în vedere stadiul ei de dezvoltare și
specificul obiectivelor echipei?
Măsoară rezultatele.
În acest pas se grupează
monitorizarea programului
de dezvoltare stabilit în pasul
precedent, re-măsurarea constantă
a comportamentelor curente pentru
a te asigura că echipa face progrese
realiste în direcţia obiectivelor
comportamentale pe care și le-au
asumat și chiar o serie de acţiuni
corrective, necesare în cazul în care se
constată un ritm de dezvoltare prea
lax.
Întrebarea acestui pas este: La
ce este nevoie să mă uit cu atenţie
ca să-mi dau seama imediat dacă
progresul este cel dorit?
> (va urma)
Ungaria: Război între
Guvern şi Banca Centrală.
Cu ce consecinţe?
| Mircea Marin
Relaţia dintre banca centrală
a Ungariei şi noul guvern de la
Budapesta va semăna cu un război
între palate. Încă din timpul
campaniei electorale noul premier
Viktor Orban, liderul Fidezs, partid
care a câştigat alegerile parlamentare
detaşat formând o majoritate de
aproape două treimi, l-a atacat
deseori pe guvernatorul Andras
Simor, acuzând politica monetară a
instituţiei conduse de acesta dar şi
disciplina prea puţin strictă impusă
băncilor comerciale într-o perioadă în
care foarte mulţi dintre unguri suferă
sub povara creditelor luate în valută.
În primul interviu acordat presei
după victoria în alegeri Viktor Orban a
anunţat o schimbare radicală a atitudinii
Ungariei faţă de Fondul Monetar Inter-
naţional, instituţie care a acordat ţării un
împrumut de 27 de miliarde de dolari.
Orban doreşte să obţină din partea
FMI o majorare a ţintei de deficit buge-
opinii comentarii
O ţară de bugetari e o ţară falimentară!
O
Mihai Giurgea
mulţime de bugetari sunt
acum in strada. Ei nu vor
tăieri de salarii. Dar nici concedieri. Ce
vor ei? Sa ramâna lucrurile cum erau. Ei
uite, nu prea se poate. In Romania statul,
care este doar angajatul nostru, a ajuns
sa fie mai important ca noi. Am ajuns sa
ne punem întrebări foarte stranii:
1 Cum să atragem mai mulţi bani la
stat? Pai, de ce sa atragem mai mulţi
bani? Statul este doar un furnizor de
servicii, si orice om normal se gândește
cum sa plătească cit mai puţin pentru
serviciile pe care le cumpara – nu cit mai
mult. Daca vrem sa angajam o firma
paza la o scoală (ca politia nu-si face
treaba), căutam una cit mai ieftina,
nu cit mai scumpa! Daca politicienii ar
avea intr-adevăr interesele „poporului”
la suflet, s-ar bate sa facă economii, nu
cheltuieli! Deci întrebarea corecta este:
cum sa atragem cit mai putini bani la
stat?
2 Cum să atragem oameni cât mai
buni la stat? Asta e cea mai mare
aberaţie. Vreti bani, dar lasati sectorul
privat si fara resurse financiare, si fara
resurse umane! Statul oferă doar niște
amărâte de servicii administrative
auxiliare (si alea proaste!). De ce sa
trimitem cei mai bine pregătiţi romani sa
plimbe hârtii, in loc sa vândă si sa facă
bani? De aia suntem acum in faliment!
Vrem sa ieșim din dezastru? Trebuie
sa păstram pe viitor statul mai puţin
atractiv decât sistemul privat – la toate
nivelurile: si la manageri si la executanţi!
Salariile la stat trebuie plafonate: sa fie
cel mult 50% din privat!
tar pentru anul în curs de la 3,8% la 6%,
dorind să relaxeze povara fiscală care
apasă asupra companiilor şi intrepri-
zătorilor pentru a stimula investiţiile şi
redinamizarea cererii interne.
Simor recomandă însă guvernului,
care va fi pus în funcţie săptămâna vi-
itoare, să respecte o politică foarte stric-
tă în materie bugetară.
“O datorie externă netă mare, un
deficit guvernamental înalt, un raport
delicat între depozite şi credite în şi o
componentă semnificativă a creditelor
în valută sunt surse de vulnerabilitate”
a avertizat Simor, citat de Bloomberg.
Guvernatorul a mai precizat că din
informaţiile sale Comisia Europeană nu
va aproba o majorare a ţintei deficitului
bugetar.
Analiştii străini deja mizează pe o
depreciere şi mai accentuată a forintu-
lui dacă propunerile lui Orban se vor
transforma din nişte oferte de campa-
nie electorală în politici publice.
Majorarea ţintei de deficit bugetar
de către guvernul de la Budapesta ar
putea lovi forintul şi mi mult, conside-
Cele mai mari salarii din Romania
sunt la stat!
Salariul mediu pe economie este de
circa 1300 de lei . Dar uite diferenta
intre stat si privat:
1 La stat: salariul mediu este de 2100 de
lei. Salariul minim este de 700 de lei.
Așa ca profesorii sau educatorii care se
plâng ca nu pot sa trăiască din 700 de lei,
ar trebui sa vina cu picioarele pe pământ
si sa vadă care e situaţia in privat.
2 În privat: salariul mediu este 1100
de lei. Adică cu 15% mai mic decât
salariul mediu pe tara! Si exact cei din
privat sunt cei care plătesc salariile
bugetarilor! Iar salariul minim din privat
este de circa 300 de lei, pentru full time!
Adică jumătate din salariul minim pe
economie! Oamenii sunt angajaţi pe
contracte part-time, dar trebuie sa stea 8
ore, altfel își pierd jobul!
Si managerii de la stat (inclusiv
politrucii) sunt mult mai bine plătiţi
decât managerii din sectorul privat.
Deci statul da bani mai mulţi la toate
nivelurile! Bugetarii ameninta ca pleaca?
sa fim seriosi: n-au unde sa se duca!
Oamenii dau șpăgi ca să lucreze la stat!
Știm cu toţii: la stat se vând posturi.
Toate posturile: de la cele mari, de
prefect (care se dau pe 20 000 de
euro), până la cele mici, de poliţist,
sau funcţionar. Asta arata clar unde e
„șmecheria” in Romania. Bani mulţi si
munca putina! Pai cum sa nu-ti convină?
De ce nu se plătesc cheltuit din banii publici. Dar de adus,
salarii mai mari în privat?
news
ră Elisabeth Gruie, analist BNP Paribas
(Londra). Măsura ar fi împlinirea unei
promisiuni electorale a Fidesz, partid
care a căştigat ultimele alegeri legislati-
ve, alcătuind în parlament o solidă ma-
joritate de două treimi.
“Marea majoritate a investitorilor
au crezut că este vorba doar despre
o promisiune electorală care nu va fi
pusă niciodată în aplicare. Acum re-
evaluam această presupunere. Suntem
într-o peioadă în care apetitul pentru
risc este labil. Piaţa va pedepsi foarte
repede o politică bugetară prea gene-
roasă” a declarat pe marginea acestei
probleme Gruie, într-un interviu acor-
dat Bloomberg.
Elisabeth Gruie care ne-a făcut şi
nouă onoarea de a ne fi acordat un inter-
viu în exclusivitate, vezi postările din
luna ianuarie este un important analist
pentru pe zona FX. Ea consideră că fo-
rintul, care s-a depreciat de la victoria
Fidesz-ului cu 4,1% ar putea să se depre-
cieze cu încă 5% luna viitoare dacă Vik-
tor Orban nu îşi va schimba atitudinea
faţă de acordul cu FMI.
Asta zic acum sindicatele. Răspunsul
e simplu: pentru ca in economia reala, o
firma nu poate sa cheltuiască mai mulţi
bani decât vinde! Iar mărfurile romanești
nu se vând! Sunt prea scumpe pentru
piaţa mondiala. Cu foarte puţine excepţii
(ca Dacia Logan), care se vând tocmai
pentru ca sunt ieftine. Așa ca nivelul
salariilor din Romania nu poate sa urce
până la cer: e limitat de performantele
economiei romanești. Care nu prea exista!
Mitingurile bugetarilor
sunt egale cu zero!
Pentru ca bugetarii au nevoie de
bani. Romania are nevoie de bani. Iar
banii nu se fac in strada.
Atit cei care urla acum in fata
guvernului, cit si cei din guvern, sunt
bugetari cu toţii : adică trăiesc toţi din
bugetul de stat. Ei nu-si dau seama ca
firmele private au închis deja robinetul
cu bani, iar ei se bat acum pe ultimele
picături.
Aș vrea ca mitingurile
să duca la căderea guvernului.
In primul rând, pentru ca guvernul
o merita: sa reduci salariile si pensiile
înainte sa-ti reduci tu cheltuielile, e
evident o mare prostie. Ti-o cauti cu
luminarea. Toţi se întreabă pe buna
dreptate: ce „solidaritate” mai e si asta?
In al doilea rând, pentru ca m-ar
amuza sa vad cum se descurca „ceilalţi”
politruci, împreuna cu sindicatele, sa
facă rost de bani. Pentru ca toti sunt de
fapt statul roman! Si, 20 de ani, doar au
n-au adus nici un ban.