AUDIT

I. ROLUL SI OBIECTIVELE AUDITULUI . PROFESIA DE AUDITOR

Def.auditului – Termenul de audit este folosit pentru a desemna verificarea profesionala a unei
institutii sau situatii in vederea exprimari unei opinii competente argumentale si independente pe
baza raportarii la un criteriu de calitate .
Obiectivul auditului financiar este obtinerea unei opinii bine fundamentate referitoare la
intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative in conformitate cu normele de
raportare financiara in vigoare .
Beneficiarii lucrarilor de audit pot fi : investitorii, creditorii, clientii, angajatii entitatii, statul,
comunitatea de afaceri etc.
Normele de raportare – Reguli asupra carora ne raportam auditul sunt standardele internationale
si sunt de tip anglo-saxon .
Auditul statutar - Clasificarea activitatilor de audit
1. In functie de aria de aplicabilitate
a) auditul financiar
b) auditul performantei sau a celor 3 E
c) auditul de conformitate
2. Modul de organizare
a) auditul intern catre manager
b) auditul extern catre actionar
3. Dupa momentul de desfasurare
a) auditul preventiv ( inainte )
b) auditul ulterior ( dupa ce s-a intamplat )
II . RESPONSABILITATI IN AUDIT
1. Angajamentul sau contractul de audit
Un contract contine :
- obiectivul auditului
- responsabilitatea conducerii pentru intocmirea situatiilor financiare
- aria de aplicabilitate a auditului
- forma rapoartelor sau a altor comunicari catre angajator
- riscul inevitabil ca unele erori semnificative sa ramana nedescoperite
- accesul nelimitat al auditorului la orice inregistrarii, documentatii si alte informatii in legatura cu
auditul
- baza de calcul a onorariului
- precizari referitoare la implicarea altor auditori sau experti
- restrictii asupra raspunderii auditorului ( cu privire la independenta sa )
2.Responsabilitatea legala si profesionala a auditorului
Exigentele profesiei de audit financiar sunt consemnate in codul privind conduita etica si
profesionala . Cerintele de baza ale profesiei de auditor sunt : credibilitatea, calitatea serviciilor,
increderea .
3. Principiile fundamentale ale profesiei de auditor
- independenta
- integritatea
-obiectivitatea
- competenta profesionala si atentia cuvenita
- confidentialitatea
- conduita profesionala
- standardele tehnice ale profesiei
.1.
4. Responsabilitatea managerului
Conducerea este responsabila pentru asigurarea ca operatiunile entitatii sunt desfasurate in
concordanta cu prevederile si reglementarile legale . Conducerea trebuie sa acorde auditorului
declarati scrise asupra aspectelor semnificative pentru situatiile financiare atunci cand in mod
rezonabil nu se poate astepta ca sa existe alte probe de audit adecvate si suficiente .
Conducerea societatii trebuie sa prezinte auditorului toate situatiile financiare la :
- exhausivitatea informatiilor furnizate cu privire la indentificarea partilor afiliate
- gradul de adecvare al prezentarilor partilor afiliate in situatiile financiare
5. Documentatia auditorului se imparte in :
- dosarul cu caracter permanent al auditorului ( care cuprinde documentele ce nu se schimba decat
foarte rar : statutul, organigrama etc. )
- dosarul curent sau documentul de lucru : probe, proceduri specifice etc.
III . PLANIFICAREA AUDITULUI
1 . Obiectivele planificarii auditului
Planificarea auditului reprezinta procesul prin care auditorul stabileste activitatile ce trebuiesc
intreprinse si resursele ce trebuiesc alocate pentru realizarea auditului .
2 . Scopul planificarii il reprezinta stabilirea domeniilor importante asupra carora se va concentra
auditorul : indentificarea probelor care ar putea deveni importante, organizarea si coordonarea
activitatilor celor care participa la realizarea auditului .
3. Intinderea auditului se stabileste in coleratie cu marimea entitatii, complexitatea, cu gradul de
cunostere al entitatii si experienta auditorului .
4. Obtinerea informatiilor preliminare
Scopul acestei etape este acceptarea actiunilor de audit prin prisma compabilitatii si integritatii .
Pentru a asigura compabilitatea si integritatea un auditor se considera ca si-a pierdut independenta
in urmatoarele situatii :
- are legaturi financiare cu clienti sau afacerile acestora
- are functii in cadrul entitatii auditate sau a avut
- acorda si alte servicii aceleasi entitati
- are relatii familiare sau personale
- primeste onorarii periodice de la client
- onorariul auditorului este conditionat de rezultate
- accepta bani si servicii de la client sau o exagerare
- exista litigii intre auditor si client
- a executat auditul aceleasi entitatii pe o perioada mare de timp
Auditorul obtine surse de informatii de la :
- informatii acumulate anterior din servicii prestate entitatii sau altor entitati din sector
- discutii cu personalul entitatii
- discutii cu auditorul anterior
- discutii cu juristi sau consultanti de alte srvicii
- publicatii de specialitate din alte ramuri
- legislatii
- vizitarea cladirii, constructiilor, instalatiilor
5 . Proceduri analitice preliminare care presupun comparatii de tipul :
- in cadrul entitatii de la o perioada la alta
- comparatii cu alte entitatii din ramura
- comparatii de tip international

.2.
Principalele categorii de proceduri analitice preliminare :
- examenele generale de veridicitate
- analizele previzionale
- analizele de tip statistic
- analiza globala
6 . Pragul de semnificatie in audit
Definitie – Pragul de semnificatie in audit reprezinta un nivel de referinta cu care se compara
marimea erorilor, a inexactitatilor sau a emisiunilor . In conditiile in care marimea lor depaseste
nivelul de referinta se considera ca ele pot afecta regularitatea si sinceritatea conturilor anuale, pot
deforma imaginea reala a rezultattului a situatilor financiare si a patrimoniului .
Marimea pragului de semnificatie depinde de factorii :
- natura informatiilor
- calitatea informatiilor
- conjunctura sau contextul
Marimea acestui prag din practica reprezinta un procent asupra urmatorilor indicatori :
- cifra de afaceri in proportie de 2 – 5 %
- profitul pana la 10%
- capitalul
Exista o relatie invers proportionala intre pragul de semnificatie si volumul lucrarilor de audit si
anume – cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie cu atat volumul lucrarilor este mai mic
si invers .
Pragul de semnificatie se analoizeaza in doua etape :
a) in faza de planificare
b) la revizuirea finala a situatiei financiare
7 . Planul general de audit cuprinde activitatile care sunt grupate astfel :
- cunosterea activitatilor entitatii
- stabilirea riscului de audit si a pragului de semnificatie
- stabilirea naturii, duratei si intinderii procedurii
- coordonarea, indrumarea, supervizarea si revizuirea
- incheierea auditului si predarea raportului de audit
In mod simplificat se impart in 4 mari grupe :
a) documentarea preliminara
b) realizarea testelor de control si a testelor de fond
c) realizarea procedurilor analitice si a testelor de detaliu asupra soldului
d) incheirea auditului si predarea raportului
IV. PROBELE IN AUDIT
Definitie – Termenul de probe in audit are semnificatia de informatie obtinuta si folosita de auditor
pentru fundamentarea opiniei referitoarea la corectitudinea intocmirii si prezentarii situatiei
financiare . Toate informatiile care pot contribui la formarea opiniei auditorului referitoare la
intocmirea situatiei financiare pot constitui probele de audit .
1. Termenul de eroare se refera la o greseala neintentionata privind matematic . Frauda se refera la
o actiune cu caracter intentionat intreprinsa de una sau mai multe persoane din randul salariatilor
sau a conducerii si care are ca scop modificarea in mod intentionat a situatiilor financiare .
2 . Exigente fata de probele de audit are doua caracteristicii :
a) probe suficiente – atunci cand auditorul ajunge sa detina informatiile necesare pentru
fundamentarea concluziilor sale, numarul de probe este stabilit de auditor pe baza rationamentului
sau profesional .

.3.
b) probe adecvate daca indeplinesc cerintele :
- relevante cand informatiile obtinute pot constitui dovezi importante pentru caracterizarea situatiei
financiare
- credibile este influentata de sursa lor si depinde de circumstantele individuale existente la
momentul obtinerii lor
- oportune daca ofera informatii referitoare la perioada si la situatia financiara auditate in intervalul
in care auditorul isi exercita mandatul .
3 . Tipuri de probe de audit
a) proceduri de control reprezinta verificari ale proiectelor sistemelor contabile si de control intern si
a sistemelor aflate in functiune ( ele se mai numesc si teste de control ) pot fi investigarea
documentelor semnificative ale tranzactiilor :
- investigarea si observarea controalelor interne care nu au lasat nici o urma care sa confirme ca
acestea sau realizat
- refacerea controalelor interne pentru a ase asigura corectitudine inregistrarilor operatiunilor
respective .
b) proceduri de fond reprezinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit in scopul detectarii
erorilor semnificative din situatia financiara . Se aplica cu scopul de a obtine probe de audit
referitoare la declaratiile eronate semnificative din situatiile financiare . Declaratiile sunt facute de
conducere si se refera la :
- exigenta
- drepturi si obligatii
- aparitia
- exhausivitatea
- evaluarea
- comensurarea
- pregatirea si prezentatrea informatiilor
In functie de scopul urmarit testele de fond se clasifica in :
a) testul de urmarire consta in obtinerea de probe asupra modului in care se reflecta o tranzactie in
contabilitate de la momentul efectuarii pana la incasare si plata .
4. proceduri pentru obtinerea probelor de audit
a) inspectia consta in examinarea inregistrarii documentelor sau imobilizarilor corporale
b) observatia consta in urmarirea unui proces sau proceduri efectuate de alti
c) investigatia consta in obtinerea de informatii de la diverse persoane din interiorul sau exteriorul
entitatii
d) confirmarea reprezinta raspunsul la o investigatie si este folosita pentru a stabili gradul de
incredere in informatiile oferite de inregistrarile efectuate .
5 . Esantionarea in audit
In cadrul selectiei sunt proceduri :
- selectarea tuturor elementelor
- selectarea elementelor specifice
- esantionarea presupune aplicarea procedurilor de audit asupra unui procent din elementele unei
populatii astfel incat toate esantioanele sa aiba posibilitatea de a fi selectate .
Populatia reprezinta un set de date care au caracteristici asemanatoare ( facturi, NIR-uri ) .
Marimea esantionului este determinata astfel incat riscul de esantionare sa fie redus la un nivel
minim acceptabil .
Selectarea esantionului se realizeaza atfel incat sa se respecte premiza ca toate unitatile de
esantionare pot fi selectate .
.4.
Selectia poate fi : sistematica care se determina prin impartirea populatiei la marimea esantionului
si se determina pasul de esantionare .
Selectia intamplatoare presupune alegerea esantionului in mod aleator fara a se urma o tehnica
structurata .
V . RISCUL IN AUDIT
Def. Posibilitatea de a exprima o opinie referitoare la situatiile financiare in conditiile in care acestea
contin erori semnificative care nu sunt descoperite de auditor poarta numele de risc de audit .
1 . Formele riscului de audit
a) riscul inirent evidentiaza importanta pierderilor de informatii corecte sau a erorilor aparute in
rulajul respectiv soldul unui cont ce evidentiaza tranzactiile efectuate care ar putea fi semnificative
ca urmare a lipsei controalelor interne specifice
b) riscul de control presupune pierderea in conditiile in care exista un sistem de control intern
ineficient
c) riscul de nedetectare – posibilitatea aparitiei unor erori dupa aplicarea procedurilor de fond
2 . Factorii care influenteaza marimea riscului de audit
a) La nivelul situatiei financiare
- integritatea conducerii
- experienta si cunostiintelor persoanelor de executie
- schimbarea personalului de conducere
- exercitatrea de presiuni asupra conducerii
- natura, comlexitatea si extinderea complexitatii
- factorii specifici de ramura
b) La nivelul conturilor si tranzactiilor
- complexitatea tranzactiilor
- inregistrarea operatiuni cu grad de estimare
- predispozitia ridicata a unor active la pierdere sau deturnare
- existenta unor corecturi dupa incheierea anului
- finalizarea unor tranzactii neobisnuite la sfarsit de an
- existenta unor tranzactii care nu se deruleaza obisnuit
3 . Evaluarea riscurilor de audit
Marimea riscurilor inerent si de control depinde de aparitia factorilor si manifestarea acestora in
cadrul entitatii :
a) Evaluarea riscului inerent
- riscul inerent general
- riscul inerent specific la nivelul unor conturi
Se determina riscul cu ajutorul unor chestionare cu intrebari de tip DA / NU si se apreciaza cu
urmatoarele nivele : foarte scazut, scazut, mediu si ridicat .
Riscul inerent general se refera la entitatea luata in ansamblul sau si care reprezinta o anumita
marime, urmarind a fi detaliat sub forma riscului inerent specific pe grupe .
Riscul de control se determina pe baza de chestionare, lista de verificari, diagrame etc.
In functie de gradul de incredere furnizat de sistemul de control intern depinde de rata erorilor care
apar si apoi se determina marimea riscului .
Din practica rezulta coleratii intre gradul de incredere, rata erorilor si marimea riscului de control .
Gradul de incredere Rata erorilor Riscul de control
Semnificativ Mai mic de 2% 13,5%
Moderat Intre 2 – 5% 23%
Limitat Intre 5 – 10% 56%
zero Peste 10% 100%
Evaluarea riscului nedectat se determina dupa formula
RA = RI * RC * RN
RA – riscul de audit
RI – riscul inerent
RC – riscul de control
RN – riscul nedectat
RN = RA / RI * RC
Riscul nedectat este :
a) RNNE – riscul nedectat nelegat de esantionare
b) RNLE – riscul nedectat legat de esantionare
Gradul de incredere in Riscul nedectat nelegat de
rezultatele procedurilor esantionare
analitice
Zero 100%
Moderat 56%
ridicat 31%
RA = RI * RC * RNNE * RNLE unde
RNLE = RA / RI * RC * RNNE
VIII. PROCEDURI SELECTIVE DE TESTARE
1. Cererea selectiva in audit este o cercetare partiala al carei scop este ca pe baza rezultatelor
prelucrarii datelor obtinute sa se etimeze in anumite conditii de probabilitate, parametrii
corespunzatori intregii colectivitati .
a) culegerea si prelucrarea datelor selectate
b) extinderea concluziilor asupra intregii colectivitati si caracterizarea acestuia
Selectia se aplica in doua modalitati :
- fie asupra atributiilor ( cum functioneaza sistemul de control sau contabil )
- asupra valorilor
2. Metode de selectie
a) selectarea baza pe rationament – auditorul decide marimea esantionului si metoda de
esantionare pe baza experientei pe care o are, a judecatilor pe care le face si a cunostiintelor
generale privind activitatea clientului .
b) sectarea baza pe risc ( statistica ) – necesita cuantificarea riscului de audit asociat fiecarui
domeniu si utilizarea acestor informatii pentru a determina statistic marimea esantionului de audit .
c) alte metode
Etapele unei cercetari selective sunt :
- alegerea metodelor de esantionare
- determinarea marimii esantionului
- selectarea esantionului
- studiul asupra esantionului
- evaluarea rezultatelor
- concluzii
3. Selectia elementelor pentru obtinerea probelor de audit :
- elemente cu valoare sau importanta mare
- toate elementele peste o anumita valoare
- elemente pentru obtinerea de informatii
- elemete pentru testarea procedurilor
4. Factorii care determina marimea esantionului

.6.
a) in cazul cand se verifica fiabilitatea sistemului de control :
Factorii in sistemul de control :
- increderea declarata a auditorului in sistemele contabile si de control intern
- rata abaterii de la procedurile de control prescrise pe care auditorul le poate accepta – eroare
torelabila .
- rata abaterii de la procedura de control prescrisa pe care auditorul se asteapta sa o gaseasaca in
populatia respectiva – eroare asteptata
- nivelul de incredere la care trebuie sa ajunga auditorul
- numarul elementelor ce formeaza populatia din care se va face selectia
b) in cazul cand se verifica procedurile de fond
Factorii procedurilor de fond
- marimea riscului inerent evaluat de auditor – regula cu cat este mai mare riscul inerent cu atat
este mai mare marimea esantionului
- marimea riscului de control – risc de control mare – risc esantion mare
- utilizarea mai multor proceduri de fond pentru verificarea unei asentiuni din situatiile financiare
- nivelul de incredere necesar auditorului – regula cu cat se doreste ca gradul de incredere in
esantionsa fie mai mare cu atat marimea esantionului este mai mare
- eroarea totala pe care auditorul este dispus sa o accepte – regula invers proportionala
- marimea si numarul elementelor semnificative pe care auditorul se asteapta sa gaseasca in
populatia audiata – eroare prevazuta
- stratificarea
5. Procedee de selectie
- selectia leatoare
- selectia mecanica
- selectia dirijata
6. Stratificarea esantionului – pentru asi atinge obiectivele auditorul trebuie sa se asigure in legatura
cu populatia ca aceasta indeplineste doua cerinte : este adecvata obiectivului procedurile de
esantion si este completa .
XII CONCLUZIILE SI RAPORTAREA
1. Forma si continutul standard al auditorului
Raportul contine :
a) titlul
b) cui I se adreseaza ( beneficiar )
c) paragraf de introducere
– situatiile financiare auditate si perioada la care acesta se refera
- o declaratie privind responsabilitatea entitatii respectiv a auditorului
d) paragraf referitor la aria de aplicabilitate :
- referiri la standardele de audit aplicabile
- o prezentare scurta a raportului
e) paragraful referitor la opinii
f) data raportului
g) adresa auditorului
h) semnatira auditorului
2. Opinia auditorului – conform standardelor de audit avem :
a) opinie fara rezerve – necalificata - se exprima atunci cand se ajunge la concluzia ca situatia
financiara prezinta o imagine fidela in concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilita
- opinie cu rezerve – calificata – se exprima atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca nu poate fi
.7.
exprimata o opinie fata rezerve, dar ca efectul dezacordului cu conducerea sau limitarea ariei de
aplicabilitate nu sunt atat de semnificative si de profunde incat sa necesite o opinie contrara sau
imposibilitatea exprimarii unei opinii .
- iresponsabilitatea exprimarii unei opinii apare atunci cand efectul posibil al limitarii ariei de
aplicabilitate este atat de semnificativ si de cuprinzator incat auditorul nu a mai putut sa obtina
suficiente probe de audit corespunzatoare si nu poate sa exprime o opinie asupra situatiei
financiare .
- opinie contrara apare atunci cand efectul unui dezacord este atat de mare incat auditorul
concluzioneaza ca nu este oportuna exprimarea unei opinii cu rezerve, situatiile financiare fiind
prezentate incomplect si inselatoare .

.8.