Răsări-va o comoară...

Data adaugarii: 2010-08-13

Alexei Mateevici este unul din cei mai

reprezentativi scriitori români născuți în
Basarabia. Primul copil al preotului Mihail
Mateevici, originar de prin părțile Sorocii
va vedea lumina zilei la 27 martie 1888 la
Căinari, dar în 1893 părinții săi se mută
cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei
învață la școala primară și se
familiarizează cu frumoasele povești și
balade, pe care le aude de la părinții săi,
precum și de la țăranii de prin partea
locului. Ulterior în 1897 este înscris de
părinți la școala teologică din Chişinău, pe
care o termină (conform adeverinței de
absolvire) în 1902, "cu privilegii"( merite
deosebite).

Între 1902 şi 1910 își urmează studiile la

seminarul teologic. Face cunoștință și se
împrietenește cu viitorul sculptor
Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care
studia și el la seminar în aceeași
perioadă. Viaţa sa literară începe odată cu apariţia în primele numere ale ziarului
"Basarabia" (din 1907) poeziilor "Țăranii", "Eu cânt", "Țara". Tot aici publică
articolele "Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni" (nr.1)
și "Din cântecele poporane ale Basarabiei" (nr.11).

În 1910 devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolvește în

1914. În aceiași ani, dupa mărturisirea unui coleg, "Mateevici trăia ca într-o beție
a cititului". Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și
cultural al poporului său. În 1913 publică în revista "Luminatorul" (nr. 8, 9, 10,
11) studiul "Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni", dedicat acestuia.

În 1914 se căsătorește cu Teodora Novitschi, absolvă Academia teologică și se

întoarce la Chișinău. Unde va fi numit provizoriu la 22 septembrie profesor de
limba greacă la seminarul unde învățase. În 1915 ţine o cuvântare în fața
absolvenților seminarului din Chișinău, iar în vara lui 1917 scrie poeziile: "Văd
prăbușirea", "Cântec de leagăn", "Basarabenilor", "Frunza nucului", "Unora" s.a.
La 17 iulie plăsmuiește poezia "Limba noastră", poate cea mai frumoasă odă
închinată limbii române.

Se stinge din viaţă la 13 august (stil vechi) 1917 la spitalul nr.1 din Chișinău,
bolnav de tifos exantematic și este înmormântat la cimitirul central de pe strada
Armenească. 17 ani mai târziu, în 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust
realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală.