REFERAT
A efectuat:
Masteranda an. I, SPP
Razgradscaia Tatiana
A verificat:
Vl. Borș
Chișinău 2011
Cuprins:
1. Introducere.
2. Sistemul de partide.
3. Autoritatea executiva in Italia
4. Autoritatea legislativa.
Introducere.
Sistemul de partide:
Multipartidizmul italian – ca fenomen – are patru trasaturi care ii confera conotatii specifice,
generate in parte si de factori social-istorici ce caracterizeaza natiunea italiana, cum ar fi:
promovarea extremismului politic, fie de stinga, fie de dreapta; marea diversitate ideologica a
formatiunelor politice; exclusivismul politic cvasi-genetic- reminescenta a marelui Imperiu
Roman;contradictia intre institutiile democratice si principiile antisocialeale Mafiei. Din
perspectiva analizei istorice trasaturile multipartidismului italian – ca sistem de partide - au fost
considerate:
a) Existenta a doua partide politice proeminente, avind o pondere asemanatoare, dar
insuficienta pentru obtinerea majoritatii absoute a mandatelor in parlament si care nu
putea forma un guvern monocolor. Pina la alegerile parlamentare din 1994 aveau rolul de
partide proeminente Uniunea Crestin Democratica si Partidul Democrat al Stingii (fostul
partid comunist). Cele doua formatiuni erau ireconciliabil opuse din punct de vedere
politic si ideologic;
b) Partidul comunist, transformat in Partidul Democrat al Stingii s-a aflat intr-o perpetua
opozitie parlamentara si guvernamentala. Mai mult, participarea comunistilor la
guvernare a fost traditional exclusa, deoarece erau scotiti chiar si dupa reorientarea
ideologica si cererea de a fi admisi in Internationala Socialista, ca adversari ai regimului
si ai ordinii constitutionale;
c) Existenta in cadrul fiecarei formatiuni politice a curentelor, fractiunilor, grupurilor
dizidente ceea ce nu favorizeaza formarea unei coeziuni a programului politic si
promovarea unei linii politice unitare.
Principalele partide politice in Italia sunt:
- Partidul Crestin-Democrat;
- Partidul Democrat de Stinga;Partidul Comunist Restructurat;
- Liga Lombarda;
- Partidul Socialist;
- Partidul Liberal;
- Partidul Social Democrat.
In afara partidelor politice , in Italia exista numeroase sindicate, asociatii patronale, cercuri
religioase si etc.. care tind sa exercite o puternica presiune si influenta asupra guvernantilor, ca
si asupra maselor de cetateni prin metode de manipulare a opiniei publice. In felul acesta
organismele mentionate participa indirect la jocul politic.2
Desfasurarea activitatii in cadrul Camerelor este sustinuta de implicarea directa a comisiilor
parlamentare diferite ca numar de la o camera la alta. Camera Deputatilor are 14 comisii
permanente, fiecare aproximativ cu 45 de membri. Acestea sunt structurate in subcomisii si
subcomisii ad-hoc. Senatul are 12 comisii, fiecare cu cite 30 de membri structuralipe subcomisii,
subgrupuri si grupuri de lucru.
Comisiile Parlamentare au autoritate in a dezbate actele normative primate de la Guvern si de
a analiza propunerile legislative formulat de catre cealalta camera. Aceste propuneri urmeaza a
se dezbate si aproba in plen. Frecvent comisiile sunt imputernicite sa exercite direct putere
legislativa. De asemenea, comisiile parlamentare sunt implicate in exercitarea functiei de control
si chiar derularea de investigatii in legatura cu activitatea desfasurata de Guvern.
Camerele pot constitui comisii bicamerale si comisii de interpelare, care colaboreaza cu
institutiile juridice pentru a obtine informatii.
Consiliul National pentru Economie si Probleme si Probleme de Munca este format din
reprezentanti din industrie si forta de munca numiti de Presedintele Republicii. Acesta are
2
Ionescu Cristian. Drept constitutional si institutii politice. Teoria generala a institutiilor politice. Vol. I.- Bucuresti:
Luminalex, 2001, p. 494-495.
functie de consultare si investigare in domeniul muncii, angajarii fortei de munca si economiei.
Influenta pe care o exercita este relativ redusa.3
Autoritatea legislativa.
Autoritatea legislativa in Italia apartine parlamentului.
Initiativa legislativa in Italia apartine:
Guvernului;
Camerei Deputatilor;
Senatului;
Adunarilor Regionale;
Consiliului National pentru Economie si Probleme de Munca;
Cetatenilor, daca aceasta dorinta estevexprimata in scris si este sustinuta de cel
putin 50000 de votanti.
Parlamentul este bicameral,Camera Deputatilor si Senatul Republicii. Ambele camera au
aceeasi autoritate si functii identice: fiecare lege trebuie sa fie aprobatade ambele camera, ceea
cev in Italia se numeste “bicameralism perfect”. Membrii ambelor camera sunt alesi pentru 5 ani
si pot fi eliberati din functie inainte de expirarea mandatului, daca nu reusesc sa formeze
majoritatea guvernului.
Camera Deputatilor isi desfasoara activitatea in Palazzo di Montecitorio si este compusa
din 630 deputati alesi prin vot direct universal.Numarul deputatilor este proportional cu
populatia, iar virsta nlor trebuie sa fie peste 25 de ani.
Senatul Republicii se afla in Palazzo Madame si este format din 315 senatori alesi plus
senatorii alesi pe viata (primul Presedinte al Republicii si 5 senatori numiti de Presedintele
Republicii).Senatorii sunt alesinla nivelul regiunilor si trebuie sa aiba ca virsta mai mult de 40
de ani.
Autoritatea executiva.
Autoritate executiva se exercita prin Consiliul de Ministri numit de Presedintele Republicii.
Guvernul are o structură uniorganică, în sensul că Guvernul este format din Prim-ministru si
membrii guvernului, fără un nivel ierarhic intermediar.
Optiunea Presedintelui pentru Consiliul de Ministri este formulata dupa un proces de
consultare a partidelor politice desfasurat sub conducerea Presedintelui. Constituţia Italiei
3
Stanciulescu Gabriela, Androniceanu Armenia. Sisteme comparate de administratie publica europeana.- Bucuresti:
Editura economica, 2001, p.274-275.
prevede că Primul ministru este numit de Președinte. De asemenea, șeful satului îi numește și pe
miniștri la propunerea premierului. Guvernul trebuie să obţină încrederea ambelor Camere ale
Parlamentului, însă este posibil să fie învestit şi cu votul contraral unei Camere,dar va avea
puţine şanse de supravieţuire, deoarece acea Cameră îi va bloca iniţiativele legislative.
Președintele are la dispoziție o paletă largă de posibilități de desemnare a Primului –ministru
în funcție de configurația politică a Guvernului. Miniștrii pot fi recrutați fie din cadrul
Parlamentului, fie din afara acestuia. Statisticcile guvernamentale indică însă practica de
recrutare a miniștrilor din rîndul membrilor Parlamentului, miniștrii non-parlamentari fiind prin
excelența specialiști cu înaltă calificare sau militari. Primul ministru derecționează politica
general a Guvernului și își asumă răspunderea pentru aplicarea acesteia.
Cele mai importante componente ale Biroului Presedintelui Consiliului de Ministri sunt:
• Subsecretarul Biroului Presedintelui Consiliului de Ministrii este peincipalul colaborator
al Presedintelui si Secretarul Consiliului de Ministri;
• Departamentele, citeva cu sarcini de coordonare, altele responsabile pentru activitati
desfasurate in sectoare specifice. Citeva ministere sunt conduse de ministri fara
portofoliu, echivalent cu un ministru de stat. Acestea sunt atasate Biroului Presedintelui
Consiliului de Ministri si de obicei coordoneaza activitatea dintre diferite sectoare.
• Secretariatul General care coordoneaza activitatea diferitelor ministere.