Armament nuclear

Datorita prigoanei fasciste din anii ‘30 si

imediat dupa inceperea celui de al doilea
razboi mondial, un mare numar de
savanti din Europa au emigrat in SUA.
Incepand din 1941 Hitler ameninta
mereu cu “arma finala”. Constienti de
faptul ca, odata cu descoperirea in
Germania, in 1937, a reactiei de fisiune
in lant exista posibilitatea construirii de
catre Germani fascista a bombei
atomice. Unii dintre savanti au atras
atentia presedintelui SUA asupra acestui
pericol. S-a lansat un astfel de proiect de
realizare a unei bombe atomice, proiect
la care au participat numerosi fizicieni.
Dupa trei ani de cercetari, in aprilie
1945, in desertul Alamogordo, in
apropiere de localitatea Los Alamos
(statul New Mexico, SUA) a avut loc
primul experiment constand in
detonarea unei bombe bazate pe fisiunea
uraniului.
• La 6 august 1945, Statele Unite au lansat prima bomba atomica asupra orasului Hiroshima (Japonia). In
urma acestei explozii au murit peste 100000 de oameni din cei aproximativ cei 350000 de locuitori, si au
ramas fara adapost inca aproximativ 170000 de locuitori (orasul a fost distrus in proportie de 60%). La 9
august 1945, Statele Unite au lansat a doua bomba atomica asupra orasului Nagasaki (Japonia). Au murit
aproximativ 40000 de oameni si a fost distrusa aproape o reime din oras.
• Efectele acestor explozii au fost devastatoare. Ele au fost depasite, probabil, numai de efectele
bombardamentelor cu bombe conventionale in toata Anglia si in orasele Dresda, Hamburg si Tokyo in
timpul celui de al doilea razboi mondial. Cele doua bombe lansate impotriva oraselor japoneze au fost
singurele utilizate intr-un conflict armat.
• Primele bombe nucleare construite au
utilizat reactia de fisiune. Principiul de
constructie al acestora este urmatorul:
doua bucati de material fisinabil
(depasind doar impreuna masa critica)
sunt aduse RAPID in contact. Energia
uriasa transferata mediului inconjurator
prin violenta reactiei in lant, care
cuprinde intregul material fisionabil
intr-o fractiune de secunda, are efecte
devastatoare. La locul exploziei bombei
se produce o uriasa “ciuperca”ce ridica
de pe sol o cantitate enorma de material.
• Efectele unei explozii nucleare sunt:
– termice: in centrul exploziei,
temperatura atinge valori enorme
(milioane de grade);
– mecanice: datorita temperaturilor
uriase, presiunea aerului creste
foarte mult. Aceasta perturbatie a
presiunii aerului se propaga sub
forma unei UNDE DE SOC, care
determina distrugerile mecanice;
– de iradiere: radiatiile de neutroni
care insotesc reactiile de fisiune
(formate, in general, din fluxuri de
neutroni si radiatii Y) determina
efecte biologice atat pe termen
scurt, cat si pe termen lung;
– luminoase: intensitatea luminoasa
este atat de mare incat poate
provoca leziuni grave ale retinei.
• La 1 noiembrie 1952 a fost detonata, pentru testare, in Statele Unite, prima versiune de dimensiuni mari a
bombei cu hidrogen. Aceasta foloseste reactii de fiziune si este de mii de ori mai puternica de cat bomba
atomica, bazata pe reactia de fisiune.
• Armele nucleare construite in ultimii ani, in general, bombe cu fiziune. Testare aacestora se face prin
explozii subterane, in zone desertice sau pe insule izolate.
• Bombele nucleare pot fi lansate spre tinte fie cu ajutorul AVIOANELOR, fie cu ajutorul RACHETELOR
PURTATOARE. Astfel de rachete pot fi lansate de pe sol, de pe avioane sau de pe submarine si pot ajunge
la tinta intr-un interval de ordinul minutelor. Conform diferitelor strategii militare, primele tinte vizionate
in cazul unui bombardament nuclear sunt ARSENALELE NUCLEARE ale potentialilor inamici. Datorita
puterii enore a acestor arme, detonarea lor ar insemna insa distrugerea completa a unor teritorii vaste.
• Deoarece un razboi nuclear ar putea insemna distrugerea vietii pe
Pamant, au fost semnate TRATATE PENTRU NEPROLIFERAREA
ARMELOR NUCLEARE. Aceste tratate prevad:
– distrugerea controlata a arsenalelor nucleare depasite fizic;
– neefectuarea de experimente care ar putea pune in pericol
viata pe pamant;
– limitarea armamentului nuclear existent in dotarea
STATELOR NUCLEARE;
– limitarea accesului statelor care nu poseda arme nucleare la
tehnologie care sa le permita realizarea de armament nuclear;
– nerecurgerea la amenintarea cu utilizarea si la utilizarea
armamentului nuclear.