DREPT
ARBITRAJ COMERCIAL
NOTE DE CURS
2009
_____________________________________________________________________Cuprins
Cuprins
1. Unitatea de invăţare 1
INTRODUCERE
1.1 Obiectivele cursului pag.4
1.2 Concepţia curriculară pag.4
1.3 Scopul unităţilor de învăţare pag.4
1.4 Tematica unităţilor de învăţare pag.5
1.5 Bibliografie pag.5
2. Unitatea de invăţare 2
EVOLUŢIA ARBITRAJULUI COMERCIAL ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN
LUME
2.1 Obiectivele cursului pag.6
2.2 Consideraţii introductive pag.6
2.3 Evoluţia arbitrajului comercial în România pag.7
2.4 Evoluţia arbitrajului comercial pe plan internaţional pag.9
2.5 Lucrare de verificare pag.11
2.6 Bibliografie pag.11
3. Unitatea de invăţare 3
CARACTERELE ARBITRAJULUI COMERCIAL
_______________________________________________________________________
2
_____________________________________________________________________Cuprins
5. Unitatea de invăţare 5
TRIBUNALUL ARBITRAL
5.1 Obiective
5.2 Constituirea tribunalului arbitral pag.19
5.3 Confidenţalitatea arbitrajului pag.19
5.4 Cheltuielile arbitrale pag.20
5.5 Termen de soluţionare a litigiului pag.21
5.6 Lucrare de verificare pag.23
5.7 Bibliografie pag.25
6. Unitatea de invăţare 6
HOTĂRÂREA ARBITRALĂ
7. Unitatea de invăţare 7
ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL
_______________________________________________________________________
3
___________________________________________________________________Introducere
Unitatea de învăţare nr.1
INTRODUCERE
OBIECTIVELE CURSULUI
CONCEPŢIE CURRICULARĂ
__________________________________________________________________________
4
___________________________________________________________________Introducere
TEMATICA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE
BIBLIOGRAFIE
J. Robert, B. Moreau, L'arbitrage-droit interne, droit internaţional prive, Dalloz,
Paris, 1993.
Deleanu Ion, Tratat de procedură civilă, vol. I, Editura Europa Nova, Bucureşti,
1995.
Boisseson de Matthieu, Le droit franqais de l’ arbitrage interne et internaţional,
gln - editions 1990.
Homotescu, Litigii patrimoniale.Soluţionarea pe calea arbitrajului, Editura
Lumina Lex; Bucureşti.
Tudor R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Octavian Căpăţână, Brânduşa Ştefănescu, Tratat de drept al comerţului
internaţional, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1985.
Ion Dogaru, Constantin Mocanu, Tudor R. Popescu, Măria Rusu, Principii şi
instituţii în dreptul comerţului internaţional, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1980.
Mircea Costin şi Sergiu Deleanu, Drept comercial internaţional, Partea generală,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.
Titus prescure, Radu Crişan, Curs de arbitraj comercial, Editura Rosetti, Bbucureşti,
2005.
Monica Ionaş Sălăgean, Arbitrajul comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
Codul de procedură civilă.
Codul civil.
Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat;
Convenţia de la new york – 1958.
Convenţia de la Washington – 1965 – pentru reglementarea diferendelor relative la
investiţii între state şi persoane ale altor state.
__________________________________________________________________________
5
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
2.1 OBIECTIVE
- să introducă studenţii în studiul acestei discipline
- să familiarizeze studenţii cu noţiunile de bază cu care operează această
disciplină
- să dezvolte capacitatea studenţilor de a delimita elementele specifice
acestei discipline de alte discipline de drept
Conceptul de arbitraj este folosit cel mai adesea în două accepţiuni foarte
precise, respectiv pentru a desemna organul însărcinat cu soluţionarea unui litigiu
pe cale amiabilă şi spre a determina chiar existenţa unei proceduri speciale de
soluţionare a litigiilor de drept privat. Arbitrajul nu este o instituţie nouă,
caracteristică dreptului modern, căci până la organizarea statală a justiţiei
judecătorul nu era altceva decât o persoană aleasă de părţi, adică un arbitru. 1
Arbitrajul este reglementat în Codul de procedură civilă în Cartea a IV -a –
“Despre arbitraj”, respectiv art. 340- 3703.
Instituţia arbitrajului a cunoscut în ţara noastră o mai mare dezvoltare
după anul 1989. În timpul regimului comunist, toate societăţile româneşti erau
cu capital de stat, iar situaţia unei litigiu internaţional era rar întâlnită. Mai mult,
persoanele juridice erau neinformate în legătură cu beneficiile soluţionării
litigiilor pe calea arbitrajului, iar programele şcolare ale facultăţilor de drept
făceau referire la acest subiect în numai câteva fraze.
În ultimii ani, pe măsură ce mediul de afaceri din România a interacţionat
tot mai des cu companii internaţionale, iar acestea din urmă se aşteaptă ca
soluţionarea litigiilor să se facă prin arbitraj internaţional, chiar insistă ca
partenerii lor contractuali să accepte arbitrajul internaţional în afara graniţelor
României.
Importanţa arbitrajului rezultă din multiplele avantaje pe care această
instituţie le prezintă faţă de justiţia statală:
Procedura arbitrală este mai simplă şi mai accesibilă părţilor decât
normele procesuale aplicate de instanţele judecătoreşti pentru soluţionarea unor
litigii similare;
Procedura arbitrală este mai rapidă şi mai puţin formală;
Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral este obligat să
pronunţe hotărârea în cel mult 5 luni de la constituirea sa, cu excepţia situaţiei
când, pentru motive temeinice, pronunţarea hotărîrii poate fi amânată cu cel
mult 2 luni de zile;
Arbitrii sunt specialişti cu înaltă calificare în domeniul dreptului şi al
relaţiilor comerciale internaţionale;
Părţile desemnează arbitrii care vor soluţiona litigiul comercial, ceea
1
Ioan Leş – Tratat de drept procesual civil, Ediţia a II a, Edit. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 685
6
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
7
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
8
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
9
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
10
_____________________________ Evoluţia arbitrajului comercial în românia şi în lume
2.8 BIBLIOGRAFIE
11
______________________________ Caracterele arbitrajului comercial
3.1 OBIECTIVE
- să prezinte caracterele arbitrajului comercial;
- să familiarizeze cursanţii cu importanţa practică a acestor caractere;
- să dezvolte capacitatea cursanţilor ca, folosindu-se de noţiunile dobândite
la alte dicipline, să distingă între particularităţile arbitrajului comercial
12
______________________________ Caracterele arbitrajului comercial
13
______________________________ Caracterele arbitrajului comercial
3.7 BIBLIOGRAFIE
14
______________________________ Caracterele arbitrajului comercial
15
Condiţiile soluţionării litigiilor pe calea arbitrajului
4.1 OBIECTIVE
- să prezinte cursanţilor condiţiile soluţionării unui litigiu prin procedura
arbitrajului;
- să familiarizeze cursanţii cu noile noţiuni, apelând la noţiuni deja
fundamentate din cadrul altor discipline studiate;
- să dezvolte capacitatea studenţilor de a delimita între noţiunile prezentate.
16
Condiţiile soluţionării litigiilor pe calea arbitrajului
17
Condiţiile soluţionării litigiilor pe calea arbitrajului
4.6 BIBLIOGRAFIE
Titus Prescure, Radu Crişan, Curs de arbitraj comercial, Editura Rosetti, Bucureşti,
2005;
Monica Ionaş Sălăgean, Arbitrajul comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
Codul de procedură civilă
Codul civil
18
Tribunalul arbitral
5.1 OBIECTIVE
- să prezinte particularătăţile soluţionării litigiilor pe calea arbitrajului
- să prezinte cursanţilor avantajele acestei proceduri;
- să dezvolte capacitatea studenţilor de a delimita între noţiunile prezentate.
19
Tribunalul arbitral
22
Tribunalul arbitral
23
Tribunalul arbitral
24
Tribunalul arbitral
5.6LUCRARE DE VERIFICARE
5.7BIBLIOGRAFIE
25
________________________________________________________Hotărârea arbitrală
6.1 OBIECTIVE
- să prezinte cursanţilor efectele hotărârii arbitrale;
- să prezinte condiţiile desfiinţării unei hotărâri arbitrale;
- să familiarizeze cursanţii cu procedura îndreptării erorilor materiale
şi a completării unei hotărâri arbitrale.
26
________________________________________________________Hotărârea arbitrală
27
________________________________________________________Hotărârea arbitrală
28
________________________________________________________Hotărârea arbitrală
6.6 BIBLIOGRAFIE
29
Arbitrajul comercial internaţional
7.1 OBIECTIVE
- să prezinte cursanţilor elementele specifice arbitrajului comercial
intrenaţional;
- să prezinte procedura recunoaşterii şi executării hotărârilor
arbitrale străine în România;
- să familiarizeze cu reglementările diferitelor convenţii
internaţionale în materie
Potrivit art. 369 C. proc. civ., “un litigiu arbitral care se desfăşoară în
România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept
privat cu element de extraneitate”.Arbitrajul internaţional este reglementat în
Codul de procedură civilă în capitolele X şi XI ale Cărţii a IV-a, respectiv art.
369- 3703.
Arbitrajul comercial internaţional este o instituţie juridică privind
soluţionarea litigiilor ce se ivesc în cadrul relaţiilor comerciale internaţionale,
de către persoane, învestite cu acestă sarcină, chiar de către părţile
contractante aflate în litigiu. Prorogarea convenţională a competenţei, prin
sustragerea litigiilor de sub competenţa jurisdicţiilor de drept comun, spre a fi
supuse spre soluţionare unor persoane care nu au calitate de judecător,
constituie caracteristica esenţială a arbitrajului. Părţile contractante au
posibilitatea legală de a prevedea în însuşi contractul lor, o clauză potrivit
căreia orice litigiu ce se va ivi cu privire la acel contract să nu fie dat spre
soluţionare instanţelor de drept comun, ci unor persoane desemnate prin
voinţa părţilor contractante, şi tot astfel, soluţionarea litigiului ce se va ivi se va
face potrivit stipulaţiunilor contractului aplicate şi interpretate în lumina unui
sistem de drept pe care tot părţile îl vor determina 1.
Arbitrajul poate fi definit ca o modalitate de rezolvare a conflictelor
prin instituirea unei justiţii private potrivit cu care, în temeiul unei convenţii,
litigiile pot fi sustrase jurisdicţiilor de drept comun, pentru a fi soluţionate de
anumite persoane învestite cu misiunea de a judeca. În dreptul internaţional
privat acordul poate să se nască din voinţa părţilor sau dintr-o convenţie
internaţională.2
Locul arbitrajului. Spre deosebire de arbitrajul intern, arbitrajul
internaţional se poate desfăşura atât în România, cât şi în orice ţară, în funcţie
de convenţia părţilor.
În cazul în care părţile nu au prevăzut altfel, legea procedurală
aplicabilă litigiului va fi cea a statului în care se desfăşoară arbitrajul – lex fori.
În timp ce în arbitrajul intern legea permite formarea tribunalului
arbitral dintr-un număr par de arbitri, pentru arbitrajul comercial legea impune
1
Tudor Popescu – Soluţionarea litigiilor patrimoniale, Bucureşti, 1980, pag. 7
2
Ovidiu Ungureanu şi Călina Jugastru – Manual de drept intrenaţional privat, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, pag.
175
30
Arbitrajul comercial internaţional
31
Arbitrajul comercial internaţional
32
Arbitrajul comercial internaţional
33
Arbitrajul comercial internaţional
34
Arbitrajul comercial internaţional
7.5 BIBLIOGRAFIE
35
Arbitrajul comercial internaţional
36