Anda di halaman 1dari 4

AN II CSRP

Orientari actuale in antropologia culturala

Redactati un eseu intre 3 si 5 pg in care sa creditati sau sa discreditati


ideea potrivit careia cultura este o forma de adaptare la mediul natural.

Istoria ne pune in prim plan societatea si componenta ei fundamentala,


omul. Mediul natural ne urmareste, de la distanta, chiar daca nu in sensul unui
determinism absolut. Vechimea societatilor si culturilor, cercetarile celor mai
simple forme, a celor mai primitive organizari umane ale limbajului, ale religiei,
ale familiei au reprezentat tentatii permanente pentru antropologie. Problema
raportului dintre natura si cultura, ca posibilitate naturala a exiatentei sociale si
cauza a diversitatii culturale a constituit una dintre dilemele fondatoare ale
etnologiei si antropologiei.
Claude Levi Strauss trasa o distinctie clara intre cele doua universuri:
natura si cultura: ”tot ceea ce este universal la om tine de ordinea naturala si se
caracterizeaza prin spontaneitate... tot ceea ce se supune unei norme apartine
culturii si prezinta atributele relativului si particularului”. Dar interactiunea dintre
cele doua medii nu are loc in sens unic. Daca antropologia ecologica poate
merge pana acolo incat sa includa cultura pe lista variabilelor de mediu,
abordarile evolutioniste si culturaliste clasice pun in evidenta factorii de adaptare
si de transformare. In Franta conceptia geografica cu privire la modurile de viata
a constituit o prima forma de clasare, dar pentru structuralisti sau maxisti mediul
natural este definit mai curand ca o resursa simbolica in primul caz (gandirea
salbatica), sau economica in am doilea caz (fortele productive ale fortelor de
productie).
Cultura reprezinta un intreg complex ce include cunostinte, convingeri,
arta, morala, lege, obiceiuri cat si alte capacitati si obisnuinte dobandite de om ca
membru al societatii. De asemenea, cultura reprezinta un sistem istoric
AN II CSRP

determinat de modul de viata ce tinde sa fie impartasit de toti membrii unui grup.
Cultura include limbajul grupului, traditiile, obiceiurile si institutiile inclusiv ideile
motivatoare, convingerile si valorile cat si implementarea lor in instrumentele
materiale si artefacte.
Conceptul de civilizatie a fost utilizat cu referire la totalitatea
caracteristicilor afisate in viata colectivului a unei populatii avansate sau intr-o
perioada istorica cum ar fi “civilizatia greaca din timpul lui Pericle”. Termenul de
civilizatie poate fi folosit pentru a ne referi la achizitiile celei mai avansate
populatii. Astfel, civilizatia apare ca un factor de progres iar cultura ca factor de
stabilitate.
Elementele culturale pot trece liber dintr-un sistem in altul, aparand astfel
difuzia culturala iar granita generata de diferenta dintre un sistem si altul face
posibil studiul sistemului in orice moment sau pe o perioada de timp. De aceea,
se poate afirma ca, orice societate umana isi are propriul sistem sociocultural
adica o expresie specifica, unica a culturii umane ca intreg.
In scopul analizei si comparatiei sistemelor socioculturale factorul biologic
al omului poate fi considerat ca o constanta. Chiar daca egalitatea sau
inegalitatea raselor sau a tipologiilor fizice nu au fost determinate de catre stiinta
toate dovezile si motivele conduc la evidentierea fortei influentei deosebite a
traditiei externe care este cultura. De aici si actiunile psihologice de destramare a
culturii anumitor spatii prin care se urmareste inlocuirea acelor cutume si traditii
cu norme si valori (ex: sarbatori, aniversari) a altor state. Aceasta se realizeaza
printre altele prin contagiune culturala.
Problema principala surprinsa in studiile de cultura si personalitate a fost
investigarea procesului prin care personalitatea individului se formeaza, precum
si dezvoltarea sub influenta mijloacelor sale culturale. Dar organismul biologic al
individului reprezinta un element determinant in dezvoltarea personalitatii si se
considera a fi stabil la influentele mediului. De aceea, personalitatea matura este
o functie a factorilor culturali cat si biologici. Este aproape imposibil de a distinge
acesti factori unii de altii si de a evalua magnitudinea fiecaruia in cazuri
particulare. Daca factorul cultural ar fi constant, personalitatea ar varia odata cu
AN II CSRP

variatia structurii neurosenzoriale, endocrinologice si musculare a individului.


Trebuie sa notam ca, cel putin la nivel teoretic, chiar daca ambele categorii de
factori, biologici si culturali ar fi constanti, ceea ce nu se intampla de fapt, ar fi
posibila o variatie a personalitatii.
Se afirma adesea, “cultura este contagioasa”. Obiceiurile, convingerile,
instrumentele de lucru, tehnicile, folclorul, ornamentele se pot propaga de la un
individ la altul, de la o regiune la alta. Pentru a fi sigura, o trasatura culturala
trebuie sa ofere unele avantaje, o anumita utilitate sau incantare, sa fie vazuta,
acceptata de populatie. Gradul de izolare a unui sistem sociocultural indus de
bariere fizice cum ar fi desert, masive muntoase si intinderi de apa constituie
elemente fundamentale in lejeritatea sau dificultatea de difuzare, raspandire. In
limitele dorintei cat si a posibilitatii de comunicare, difuzia culturala are loc
pretutindeni si in toate timpurile. Baza o constituie dorinta omului de a cunoaste,
de a fi informat, curiozitatea stiintifica sau la nivel de cunoastere comuna.
O zona culturala constituie o regiune omogena sau uniforma. Conceptul
implica trei componente:
a. o populatie identificabila din punct de vedere social sau cultural,
b. un mediu “natural”,
c. o interactiune implicata sau identificata intre mai mult de doua persoane.
Ponderea pe care o are una dintre cele trei componente variaza. Arealele
si regiunile sunt astfel constructii intelectuale si nu entitati reale.
Problema fundamentala in incercarea de a regionaliza fenomenul cultural implica
identificarea a doua tipuri principale de regiuni, una denumita regiune nodala si o
alta, regiune uniforma.
Regiunile nodale sunt zonele terestre concepute ca fiind formate in jurul
unui punct central sau nod. Concentrarea activitatii spatiale ce apare in astfel de
zone se face in nod iar limitele regiunii sunt limitele activitatii sau activitatile ce
sunt in legatura prin diferite canale de circulatie fata de nod.
Fiecare dintre indivizii acestei lumi formeaza o regiune nodala dupa cum
si fiecare locuinta, sat, oras sau stat.
AN II CSRP

Individul reprezinta punctul focal al deplasarilor curente, zilnice la serviciu


sau la intoarcere, a activitatilor lui sociale sau religioase, a consumurilor,
comunicatiilor etc. El poate fi vazut ca un punct din care pornesc linii de
interconectare. Constituie un punct in matricea sociala pe care o construieste pe
baza relatiilor sale interumane, “calde” (de apropiere: familia, prietenii), „reci”
(sociale: grupuri de interese). O granita schitata in sensul de a uni toate punctele
terminale ale acetor linii va structura o regiune nodala particulara.