Potentialul economic al Argentinei

Economia argentiniană se bazează în primul rând pe agricultură, dar în ultimele decenii s-a
dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune şi petrol) şi industria
manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul
Argentinei se bazează pe produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în
echipamente tehnologice, chimicale, metale, lubrifianţi.

Economia Argentinei este structurata pe 3 categorii .Principalul aport la PIB-ul tarii fiind adus de
catre servicii(56%),urmate de industrie(35%) si agricultura(9%).Ramurile principale ale industriei
ca aport la economia Argentinei sunt cele a industriei textile in special,industriei
alimentare,industria chimica si petrochimica,dar in ultima vreme o tot mai mare importanta
castiga industria constructoare de masini,metalurgia.Agricultura,desi contribuie cu doar 9% la
PIB-ul Argentinei,ester apreciata pe plan mondial prin produsele sale de calitate (floarea-
soarelui,soia,struguri si lamai,grau,porumb,ceai,tabac,arahide,produse din carne).

Economia financiară
Moneda naţională a Argentinei – peso (ARS) – a cunoscut o revigorare în 2002, când a fost
fixată paritatea fixă de 1:1 faţă de dolarul american, iar imediat după depăşirea crizei a cunoscut
un grad redus de devalorizare, astăzi stabilindu-se un curs de 3 peso
pentru 1 dolar american. În perioada crizei economice, inflaţia a depaşit 41%, peso-ul
argentinian fiind refuzat de majoritatea comercianţilor ca mijloc de plată. După
redresareasituaţiei şi până în 2006, inflaţia a fost sub 10%, în prezent fiind de 10,9% cu o
tendinţă de creştere. Pentru a opri tendinţele inflaţioniste, se estimează o creştere a presiunii
fiscale, ceea ce cumulat cu stagnarea salariilor ar putea duce la încetinirea ritmului de creştere
economică. Imediat după criză, gradul de îndatorare a Argentinei depaşea 100%
din PIB, dar rezultatele favorabile din ultimii ani au permis întoarcerea creditelor contractate, în
prezent datoria publică fiind de 64% din PIB.

Relaţiile comerciale internaţionale

După anul 2003, exporturile Argentinei au un grad anual de creşterede 11,6-13,5%, având o
pondere de 23-24,5% din PIB. Importurile au ritmuri de creştere asemănătoare celor ale
importurilor,reprezentând circa 19% din PIB. Produsele agricole reprezintă 58%
din totalul exporturilor. Argentina este unul dintre cei mai mari exportatori de grâu, porumb,
carne crudă şi preparată, peşte. 40% din produsele agricole sunt exportate în forma lor brută,
pe când 60% sunt comercializate după prelucrare. În anul 2004, Argentina stopează exportul de
gaze în Chile şi începe importul din Bolivia, dat fiind creşterea necesarului energetic al ţării.
Argentina import utilaje şi maşini grele, produse din masă plastică, substanţe chimice.
După cum se vede în fig.4, balanţa comercială este în favoarea Argentinei, exportul fiind o
sursă sigură de venit prin taxele aferente bunurilor exportate.
Principalele destinaţii ale exportului sunt Brazilia (17,5%), Chile,(9,5%), China (7,5%); importul
se realizeaza din Brazilia (34.8%),SUA (12.6%), China (9.1%), Germania (4.5%).

Criza economica a afectat mult Argentina,astfel ea se afla pe locul 1 intr-un top 10 state cu cel
mai mare risc de faliment.În octombrie 2001 guvernul Alianţei pierde alegerile legislative.
Preşedintele De la Rua refuză să-şi schimbe politicile iar în doi ani de guvernare, programul său
progresist a fost înlocuit cu strategiile FMI, o continuare a politicilor lui Carlos Menem.
Recesiunea se adânceşte şi milioane de oameni se zbat în sărăcie şi şomaj.
Au loc scurgeri masive de capital, conturile bancare sunt blocate – criza se adânceşte. Pe 19
decembrie 2001, preşedintele Argentinei decretă stare de asediu în întreaga ţară. Este cerută
demisia guvernului, de către populaţie, şi au loc revoluţii în fiecare cartier, până şi în centrele
importante ale oraşelor (oamenii au luat în stăpânire străzile, în mod spontan fără să primească
vreun avertisment, mii de cetăţeni alaturându-se protestelor).
Ţara a fost devastată printr-o nouă formă de agresiune, comisă în timp de pace şi într-o
democraţie. Au loc violenţe zilnice, care produc mai multă distrugere socială, mai multă
emigrare şi moarte, decât terorismul de stat şi războiul Malvinelor.
Pentru a identifica din cauzele dar şi evenimentele ce au condus la o criză de asemenea
amploare analizăm următorii factori:
1. datoria fără sfârşit- de la independenţă, de aproape 200 de ani încoace, datoria externă a
Argentinei a fost o sursă de sărăcie şi corupţie dar şi sursa celor mai mari scandaluri. De când a
fost negociat primul împrumut de către Rivadavia, în 1824, cu banca britanică Baring Brothers,
datoria a fost folosită pentru a îmbogăţi magnaţii argentinieni, pentru a controla finanţele, şi
pentru a goli ţara de bogăţiile ei. De atunci, această datorie externă a mers mână în mână cu
marile afaceri, cu complicitatea a aproape fiecărui guvern.
Politica de îndatorare a dat naştere în Argentina unor generaţii de tehnocrati şi birocraţi mai
degrabă dispuşi să servească interesele băncilor şi corporaţiilor internaţionale decât să-şi apere
propria ţară- administratori ai unei datorii care s-a născut în anii ’70 sub dictatura militară.
Datoria curentă a fost produsul ilegitim al dictaturii militare. De atunci au dictat politicile
naţionale şi a golit patrimoniul public.
În 1973 conservatorii se întorc la putere, are loc criza şi creşterea preţului petrolului. Petrodolarii
invadează lumea, băncile oferă credite la 3% şi se naşte datoria ţărilor din lumea a III-a.
În 1981 ratele dobânzilor ajung la 16%, are loc falimentul ţărilor îndatorate, iar o alianţă de bănci
străine şi multinaţionale vine la putere în Argentina. După 7 ani de politici neoliberale, dictatura
părăseşte o ţară secătuită, ramasă cu o datorie externa de 45 de miliarde de dolari, din care
jumătate era datorie privată. 23 de miliarde era datoria multinaţionalelor care operau în ţară
(Citibank, First Boston, Bank of America şi multe altele), a unor multinaţionale (Esso Fiat, IBM,
Ford, Mercedes Benz, Pirelli etc.), o datorie privată excesivă, cu care un birocrat de vârf al
dictaturii a împovărat statul: Domingo Cavallo- un ministru de finanţe responsabil de creşterea
nesfârşită a datoriei şi a celui mai mare jaf comis vreodată asupra poporului argentinian.
Guvernul a îngheţat depozitele, situaţia degenerând prin revolte populare extrem de violente
oamenii îndreptându-şi furia spre bănci şi spre companiile americane şi europene care activau
în Argentina. Companiile-mama trebuie să fi fost responsabile pentru aceste depozite, lucru
decis prin lege, în 1971, prin care s-a stabilit că băncile sunt reponsabile pentru datoriile filialelor
lor.
Cu privire la datoria externă, se susţinea că aceasta era ilegală: în primul rând fiind ilegitimă
despăgubirea băncilor când 18 milioane de oameni erau afectaţi de sărăcie, şi alţi 9 milioane
erau deja săraci; iar în al doilea rând băncile care au aplicat rate cămătăreşti de dobândă. Dacă
ar fi stabilit rate normale de dobândă, datoria externă ar fi fost plătită până în 1988.

Regiunea turistica a Argentinei

Situata in America de Sud si fiind a 8-a tara ca marime din lume, Argentina este marginita la est
de Anzi, la vest de Chile, la nord de Oceanul Atlantic, iar la nord si nord-est de Uruguay, Bolivia,
Paraguay si Brazilia. Exista patru arii geografice principale: Anzii, Nordul si Mesopotamia,
Pampasul si Patagonia. Clima si caracteristicile geografice variaza considerabil in aceste zone.
Chico ne intampina cu o caldura sufocanta, centrul Pampasului cu o clima placuta, iar Marea
Patagoniei cu o clima rece, specifica zonelor sub-antarctice. In sud-vest se afla o adevarata
Elvetie, cu frumoase lacuri inghetate imprejmuite de munti.
BUENOS AIRES

Capitala Argentinei este un oras stralucitor al superlativelo,un oras modern si cel mai mare port
al tarii. Pentru a ajunge la nivelul celorlalte metropole, multe dintre cladirile vechi si in paragina
au fost demolate, in locul lor fiind ridicate zone rezidentiale.
Considerat cel mai european oras din America de Sud, aici pot fi vazut cladiri din sec XIX,
adevarate exemple de arhitectura coloniala , multe din ele fiind in trecut locuite de cei mai
bogati dintre imigrantii spanioli.Capitala gazduieste numeroase muzee, biserici si catedrale,
parcuri si institutii culturale.

In Buenos Aires locuieste o treime din populatia tarii, peste 12 milioane de oameni. Pentru a
crea aceasta gigantica metropola, multe din cladirile vechi si modeste au fost demolate sau
transformate, creand astfel loc pentru zone rezidentiale. Orasul de pe Rio de la Plata rivalizeaza
cu orice capitala europeana prin caile ferate neoclasice si cladirile moderne ale bancilor, prin
elegantele apartamente situate pe bulevarde umbrite de frunzele copacilor, prin multele sale
parcuri, palmierii, ombusul si jaracanda conferindu-i un aer exotic de neegalat.
Un oras de dimensiunile Buenos Aires-ului nu poate fi vizitat decat daca este impartit initial in
sectoare de interes. Principalele cladiri publice sunt grupate in jurul Plazei de Mayo. Un tur de
trei ore cu autocarul va poate oferi o viziune de ansamblu. Principalele artere sunt de la nord la
sud Avenida 9 de Julio, iar de la est la vest Avenida de Mayo care face legatura intre Plaza de
Mayo si Plaza del Congreso. Plaza de Mayo este in inima centrului istoric, aici stabilindu-si
primul sediu insusi Mendoza. Catedrala Metropolitan este prima biserica a orasului, unde este
inmormantat eroul national José de San Martín.
Muzeul de Arta Hispanica Isaac Fernández Blanco adaposteste o colectie impresionanta de
artefacte coloniale si indiene, majoritatea lucrate in argint.
Adevaratul Champs-Elysées al Argentinei este Avenida de Mayo, bulevard unde se afla numai
hoteluri, restaurante si baruri, printre care si faimosul club Café Tortoni, considerat o Mecca a
tangoului.

DISTRICTUL DOCURILOR

In aceasta zona se afla faimosul port La Boca, ai carui primi rezidenti au fost in mare parte
italieni din Genova. Aici, unde raul Riachuelo se varsa in Rio de la Plata, a vazut lumina zilei
faimosul pictor argentinian Benito Quinquela Martín, care si-a gasit in aceste ape involburate
sursa de inspiratie pentru tablourile sale create din jocuri de lumini si umbre. Muzeul de Arte
Frumoase din Boca adaposteste nu numai cele mai valoroase creatii ale artistilor argentinieni,
dar si statuete gasite pe navele emigrantilor italieni. Nu este de neglijat faptul ca aici a ales sa
locuiasca celebrul Onassis.    

MAR DEL PLATA

Este cel mai mare port pescaresc al Argentinei, unde in zori de zi puteti insoti cu privirea
pescarii care iau drumul largului pentru a-si castiga existenta. Nenumaratele plaje mirifice,
practicarea tuturor sporturilor acvatice si, in plu, a golfului, tenisului, echitatiei, cluburile de
noapte pot face ca ziua sa para mult prea scurta. Viata culturala este si ea intensa, aici aflandu-
se multe teatre si o galerie de arta moderna.
La ceasurile amiezii, nimic nu poate fi mai frumos decat o vizita in port, de unde puteti admira
leii de mare scaldandu-se in razele soarelui.

Muzeul de Arta Hispanica "Isaac Fernandez Blanco", adaposteste o colectie impresionanta

de artefacte coloniale si indiene, multe dintre ele lucrate in argint. Muzeul Evita, va pune la
dispozitie o incursiune in viata Evitei, montaje video si o colectie formata din numeroasele ei
rochii, acestea reprezentand atractia principala a muzeului.
Teatro Colon, e printre primele opere din lume, avand o arhitectura impresionanta si una din
cele mai bune acustice. Cu ajutorul unui ghid se pot vizita atelierele teatrului, salile de repetitie
si numeroasele incaperi ale acestuia. Acesta e singurul teatru din Argentina, care deserveste
opera, baletul si concertele de muzica clasica sub acelasi acoperis.
 Cascada Iguazu,

e situata in Parque Nacional Iguazu, la confluenta raurilor Iguazu si Parana. Aceasta are o
inaltime de 70 de m si un volum de peste 5000 de m cubi de apa.
Parcul cuprinde si paduri subtropicale, cu vegetatie salbatica iar in zilele senine stropii de apa
creaza sute de curcubee.
Champs-Elysees-ul Argentinei il constituie Avenida de Mayo, un bulevard impresionant cu
numeroase hoteluri, baruri, printre care si faimosul Cafe Tortoni, unde tangoul este principala
atractie si restaurante.

Patagonia, se afla in sudul tarii, reprezentand o regiune cu ghetari, fauna si vegetatie de

coasta salbatica. Principale atractii turistice ale acestei zone sunt: El Chalten, un mic satuc,
foarte cautat de catre alpinisti datorita varfurilor muntoase dificil de atins si Parque Nacional Los
Glaciares, cu principala atractie Perito Moreno, un ghetar inalt de 60 de m.