Anda di halaman 1dari 3

Angajarea raspunderii Guvernului

Punerea n discutie a raspunderii Guvernului se poate realiza nu numai ca urmare a initiativei Parlamentului, ci si a Guvernului nsusi. Initiativa care face posibila denuntarea unilaterala a contractului de guvernare, despre care se vorbeste in doctrina49, este angajarea raspunderii Guvernului, reglementata de art. 113 din Constitutie. Institutie relativ noua si reglementata de un numar restr ns de constitutii, angajarea raspunderii Guvernului permite o procedura de "clarificare de pozitii"50 ntre Guvern si Parlament, atunci c nd relatiile dintre cele doua autoritati tind sa paraseasca cursul obisnuit, ajung ndu-se la o anumita "raceala", dupa cum arata profesorul Iorgovan. Asa cum precizeaza un autor51, angajarea raspunderii Guvernului reprezinta o procedura parlamentara prin care Guvernul, pentru a face fata unor situatii deosebite care reclama masuri urgente ce sunt nsa de competenta Parlamentului, urmareste adoptarea acestora sub forma unui program, a unui proiect de lege sau a unei declaratii de politica generala, dupa caz. "Angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa este procedura constitutionala prin care, n conditiile unui regim parlamentar si exprim nd esenta acestuia. Guvernul pune Parlamentul n situatia limita de a opta ntre acceptarea opiniei lui sau demitere"52 "Sensul angajarii raspunderii sale politice consta n faptul ca astfel Guvernul si afirma, din initiativa sa, hotar rea de a-si continua mandatul de ncredere acordat, doar cu conditia sa-i fie aprobate programul, declaratia de politica generala sau proiectul de lege prezentat." 53 Angajarea raspunderii Guvernului reprezinta un mijloc de presiune asupra Legislativului, care este pus sa aleaga ntre aprobarea politicii Guvernului, chiar daca ea difera de vederile majoritatii parlamentare n unele puncte, si rasturnarea Guvernului, cu toate consecintele acesteia, inclusiv posibilitatea dizvolvarii. "Discutia parlamentara si apoi votul sunt astfel deturnate de la chestiunea princi piala n joc si orientate catre discutarea riscului de a rasturna Guvernul." 54 Prin procedura angajarii raspunderii sale, Guvernul urmareste sa verifice n mod concret pe ce sprijin poate conta n Parlament, si eventual, sa convinga Camera Deputatilor si Senatul ca programul sau de guvernare este nca viabil si ca echipa guvernamentala are, n continuare, capacitatea de a-l nfaptui." 55 Guvernul se bucura de o libertate deplina n ceea ce priveste alegerea momentului angajarii raspunderii sale, si n ceea ce priveste continutul programului, al declaratiei sau al naturii ori domeniului reglementat de proiectul de lege. Nu exista prin urmare nici o conditie impusa de Constitutie care sa limiteze aprecierea exclusiva a Guvernului asupra oportunitatii si continutului initiativei sale. Mai mult, Guvernul nu este obligat sa-si angajeze raspunderea, iniativa fiind facultativa, el poate sa o faca daca semnalele din sfera parlamentara i sunt favorabile. De precizat ca angajarea rasunderii o face Guvernul, ca organ colectiv si solidar,ceea ce presupune o hotar re n acest sens a acestuia. Asa cum accentueaza un autor56, angajarea raspunderii politice a Guvernului nu este apanajului Primului-ministru, ci "sansa" sau "riscul" ntregului Guvern. Intr-o opinie se arata ca initiativa angajarii raspunderii Guvernului revine ntregii echipe guvernamentale, solutie diferita de cea din legislatia franceza unde Primul-ministru, dupa deliberarile din Consiliul de Ministri, angajeaza responsabilitatea Guvernului. 57 Pentru a se putea declansa procedura de angajare a raspundeirii politice a Guvernului n fata Parlamentului, este necesar sa existe o hotar re a Guvernului prin care acesta sa declare ca si angajeaza raspunderea politica, hotar re prin care va prezenta si textul de acceptarea caruia Guvernul ntelege sa lege continuarea mandatului sau. Problema care se pune n aceasta situatie este daca o asemenea hotar re, pentru a fi valabila trebuie

publicata n Monitorul Oficial. Conform art. 107 (4) ,teza a doua, nepublicarea n Monitorul Oficial a hotar rilor are ca efect inexistenta acestora. "Daca se ia nsa n consideratie faptul ca prevederile art. 107 (4) din Constitutie se refera n mod evident numai la actele normative ale Guvernului, consecinta inevitabila va fi ca actul de sesizare a Parlamentului prin care se angajeaza raspunderea politica a Guvernului, ntruc t nu are caracter normativ, nu va trebui, pentru a fi valabil, sa fie neaparat publicat n Monitorul Oficial". 58 n ceea ce priveste textele asupra carora Guvernul si angajeaza raspunderea, trebuie aratat ca programul si declaratia de politica generala pot at t sa completeze, c t si sa modifice programul de guvernare acceptat de Parlament la nvestitura. 59 "Distinctia dintre "program" si "declaratie" este fragila. Totusi s -ar putea considera ca "programul", desi nu este punctual, pentru un anumit domeniu, pentru un sector sau pentru rezolvarea unei probleme determinate, el defineste, n linii generale, politica pe care Gu vernul intentioneaza sa o transpuna n practica. "Declaratia", dupa o anumita perioada de functionare a Guvernului, ar fi pretextul reconsolidarii sprijinului parlamentar si al sporirii credibilitatii Guvernului Declaratia este, oricum, mai vaga, programul este mai concret. "60 C t priveste proiectul de lege, aici textul constitutional are n vedere sensul strict al notiunii de lege, iar ca tip, el poate sa se refere la un domeniu obisnuit sau la un domeniu rezervat legii organice. Prin angajarea raspunderii sale, Guvernul se expune riscului formularii si adoptarii unei motiuni de cenzura. Astfel, angajarea raspunderii Guvernului se face prin prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, dupa caz, n fata Camerei Deputatilor si Senatului, n sedinta comuna. n termen de 3 zile de la prezentare, se poate formula o motiune de cenzura, care poate fi semnata chiar si de catre deputatii si senatorii care au mai initiat, n aceeasi sesiune, o motiune de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie depusa p na la mplinirea termenului de 3 zile sub sanctiunea decaderii, av nd n vedere necesitatea solutionarii rapide a situatiei rezultate din angajarea de catre Guvern a raspunderii sale politice. Practic, parlamentarii au de ales ntre:

a) Posibilitatea de a nu depune o motiune de cenzura si n aceasta situatie textul proiectului de lege se considera adoptat n ntregime fara un vot explicit asupra lui; daca Guvernul si-a angajat raspunderea asupra unui program sau declaratie de politica generala, aceasta devine obligatorie pentru Guvern ; b) Posibilitatea de a depune o motiune de cenzura, situatie n care, daca aceasta nu este admisa, votul negativ asupra motiunii se transforma ntr-unul pozitiv - rezultat din cumulul voturilor negative cu cele de abtinere, precum si cu cele virtuale ale parlamentarilor absenti - n favoarea proiectului de lege si, la fel, daca este vorba de un program sau o declaratie de politica generala, acestea devin obligatorii pentru Guvern; c) Posibilitatea de a depune o motiune de cenzura, si daca aceasta este admisa, Guvernul este demis, situatie n care evident, nici unul din actele asupra caruia Guvernul si poate angaja raspunderea nu mai produce efecte juridice. Este consecinta faptului ca nsusi Guvernul a conditionat ram nerea sa n functiune de acceptarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege. Este de remarcat faptul ca, n situatia angajarii raspunderii asupra unui proiect de lege, Parlamentul, cu ocazia dezbaterilor care pot avea loc chiar si n situatia nedepunerii unei motiuni, poate propune amendamente la proiectul de lege. Asa cum arata profesorul A. Iorgovan, "Guvernul poate aduce modificari, dar nu este obligat sa o faca, Parlamentul nu are dec t sa contracareze printr-o motiune de cenzura". 61 Numai n doua situatii Parlamentul poate reveni asupra legii adoptate n conditiile aratate, si anume atunci c nd Presedintele Rom niei, primind legea pentru promulgare, cere reexaminarea acesteia - art 113, alin. 4 -, precum si atunci c nd n conditiile prevazute de art. 144, al. 1. lit. a, Curtea Constitutionala constata neconstitutionalitatea legii si trimite legea spre reexaminare Parlamentului; n prima situatie, Parlamentul decide n sedinta comuna a celor doua Camere; n cea de-a doua situatie, legea este reexaminata potrivit procedurii legislative obisnuite - adica de fiecare Camera - si poate fi adoptata n aceeasi forma cu o majoritate de cel putin 2/3 din numarul membrilor fiecarei Camere, ceea ce are ca rezultat nlaturarea obiectiei de neconstitutionalitate si promulgarea obligatorie a legii.

n legatura cu art. 113, alin. 4 din Constitutie, textul nu precizeaza cvorumul legal pentru adoptarea legii, dupa reexaminare, nici daca cvorumul este diferit, dupa cum legea este ordinara sau organica. Doua solutii ar fi posibile: a) Av nd ca reper art. 74, alin. 1 si 2, legea organica sa fie adoptata cu o majoritate absoluta, iar legea ordinara cu o majoritate simpla; b) Av nd ca reper art. 112, alin. 1, care pentru admiterea unei motiuni de cenzura solicita majoritatea absoluta si ntruc t initial legea a fost implicit adoptata prin nedepunerea sau refuzul motiunii de cenzura, readoptarea ei - de aceasta data implicit - , sa poata fi facuta cu cel putin majoritate absoluta. Sintetiz nd aceste doua solutii, I. Deleanu nclina spre cea de-a doua, deoarece, "daca legea putea fi implicit - respinsa prin admiterea unei motiuni de cenzura cu cel putin majoritatea absoluta, ea nu ar putea fi acum adoptata - explicit - cu o majoritate inferioara celei cerute la respingere." 62 "Acest punct de vedere nu tine nsa seama de faptul ca respingerea unei motiuni de cenzura, depusa ca urmare a angajarii raspunderii politice a Guvernului n fata Parlamentului, poate sa nu fie consecinta formarii unei majoritati favorabile unui proiect de lege, ci a imposibilitatii de a se reuni numarul de voturi necesar pentru adoptarea motiunii de cenzura. Prin urmare, nu poate fi vorba de prezumtia ca proiectul de lege, n legatura cu care Guvernul si-a angajat raspunderea politica, a fost adoptat cu majoritatea membrilor Parlamentului." 63 Se mai pune problema daca cu prilejul reexaminarii deputatii sau senatorii pot aduce amendamente susceptibile de dezbatere si adoptare, sau respingere prin vot. Raspunsul nu ar putea fi dec t afirmativ, n caz contrar reexaminarea insasi nemaiav nd nici un sens. Asa cum arata un autor, " n urma reexaminarii, legea poate fi respinsa n ntregime"64 , ceea ce, eo ipso, nu duce nsa la demiterea Guvernului, lucru posibil doar prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Revenind la problema cvorumului, de remarcat opinia n sensul aplicarii regulilor de cvorum dupa cum este vorba de o lege organica sau o lege ordinara65, care apare ca fiind logica, caci, asa cum remarca si sustinatorul celeilalte opinii, "legile adoptate prin procedura angajarii raspunderii Guvernului nu se bucura de un regim juridic special". 66 " Procedeul angajarii raspunderii Guvernului asupra unui text sau proiect de lege produce o scurtcircuitare a activitatii legislative. C nd se uzeaza de el, Parlamentul pierde controlul legiferarii. De aceea recurgerea la el trebuie sa fie exceptionala si sa priveasca texte de o anumita importanta ." 67 C t priveste angajarea raspunderii asupra unei declaratii de politica generala sau program, eficacitatea acestui procedeu este destul de ridicata, ca mijloc de presiune la ndem na Guvernului, Parlamentul fiind putin dispus sa nfrunte consecintele unei rasturnari a Guvernului. Tudor Draganu constata producerea n practica a unor consecinte greu de conciliat cu principiile de baza ale Cosntitutiei. Se arata astfel ca Senatul, n viziunea Constitutiei egalul Camerei Deputatilor, si vede considerabil redus rolul ca urmare a faptului ca motiunea de cenzura se adopta n sedinte comune ale celor doua Camere, sedinte n care "numarul mic al senatorilor nu poate contrabalansa ponderea voturilor deputatilor." 68 Este o opinie interesanta, nu mai putin nsa nu Constitutia este cea care stabileste numarul deputatilor si senatorilor, ci legea, a carei neconciliere cu principiile de baza ale Constitutiei ar putea fi eventual pusa de autor n discutie, desi Constitutia nu cuprinde nici o referire la numarul deputatilor si senatorilor, n sensul stabilirii sau limitarii lui. Si oricum, observatia este artificiala, pentru ca n fond votul se da pe linie de partid, n sedinta Comuna a Camerelor ceea ce prevaleaza fiind apartenenta la partidul politic si la interesele si opiniile pe care acesta le promoveaza.