Anda di halaman 1dari 3

Activitati fizice pentru copii

Indiferent de varsta, copiii trebuie sa fie liberi sa se implice n mod activ n procesul nvatarii. Pentru ei, a nvata nu nseamna sa stea n banca si doar sa asculte si sa priveasca; pentru copii, a nvata nseamna sa se miste, sa exploreze, sa creeze, sa se exprime si sa se joace. Insa acest tip de nvatare poate sa aiba loc numai ntr-un mediu n care copilul se simte relativ liber. Ca sa dezvolte acest simtamant de libertate, un copil foarte mic are nevoie nu doar de un mediu care sa-i ofere siguranta fizica, n care sa nu-i fie teama ca, daca va alerga, va sari, se va catara sau va explora, va fi n pericol sa se raneasca, ci si de un mediu care sa-i ofere, n acelasi timp, siguranta psihica un mediu n care sa nu-i fie teama ca va fi criticat si mustrat. Ca sa satisfaci nevoia de libertate a copilului, ngrijeste-te de urmatoarele aspecte: mai ntai, asigura-te ca locuinta si gradina ta prezinta siguranta pentru jocul copiilor. n al doilea rand, trebuie sa fii acel gen de persoana care sa ncurajeze simtamantul de bine si de siguranta al copilului o persoana capabila sa-l protejeze atat de pericole fizice, cat si de vatamari psihice. Nu folosi cuvinte aspre, jignitoare, nu te deda la vorbe nefolositoare, la barfa, la acuzatii sau la critica la adresa altora, n prezenta copiilor. Copiii au nevoie sa faca miscare. Copiii, n special cei mici, nvata prin propriile miscari. Asezarea unei temelii sanatoase, n ceea ce priveste capacitatile fizice ale copilului, s-a dovedit a fi o premisa importanta pentru deprinderea unor abilitati predominant intelectuale, cum ar fi cititul. nainte ca un copil sa intre n clasa ntai, el trebuie sa fi experimentat o varietate de activitati fizice, menite sa-i dezvolte abilitatile motorii. De fapt, n momentul nceperii scolii, sunt recomandate urmatoarele activitati fizice:

1. Sa alerge cu mare atentie, fara sa se loveasca de obstacole. 2. Sa fuga, sa sara peste un obstacol, sa sara de pe o treapta, ntr-un picior. 3. Sa stea n echilibru pe un singur picior. 4. Sa loveasca o tinta mare, aruncand o minge pe sub mana sau peste mana. 5. Sa deseneze un cerc, un patrat, un triunghi si un dreptunghi. 6. Sa se mbrace singur, aceasta incluzand si ncheierea nasturilor sau a altor nchizatori (fermoar, capse etc.). 7. Sa se lege la sireturi. S-ar putea ca, la nceputul clasei ntai, unii copii sa nu fie n stare sa ndeplineasca n mod perfect toate aceste lucruri, dar ar trebui sa progreseze, dobandind control total asupra miscarilor lor. Precizia n miscare trebuie sa fie castigata naintea deprinderilor din domeniul intelectual mai avansat. Fara libertatea (si ncurajarea) de a practica si dezvolta aceste capacitati, pe parcursul anilor prescolari, copilul tau va fi inferior celorlalti cand va intra ntr-un program scolar predominant intelectual. Relatiile lui cu alti copii, de asemenea, pot avea de suferit, daca deprinderile de miscare sunt deficitare. Prietenii de joaca vor ncepe sa rada de copilul nendemanatic, care nu este n stare sa se dea singur n leagan, sa mearga cu tricicleta sau sa se catere n copac la fel ca ei. Copiii au nevoie sa exploreze. La copilul mic, mintea este la fel de activa pe cat i este corpul. El este curios: vrea sa descopere cum functioneaza lucrurile, unde se afla ele si cum se simt la pipait. Combinand nevoia de miscare a copilului cu cea de cunoastere, l veti putea conduce catre o atitudine cercetatoare, exploratoare, ncununata de descoperiri. Psihologii afirma ca, pe parcursul acestor ani, curiozitatea este o caracteristica de comportament n pericol de a ramane neexploatata, daca parintii nu-i nteleg pe deplin valoarea. Atunci cand bebelusii, aflati la varsta mersului de-a busilea, sunt tinuti nchisi n tarcul de joaca, doar pentru ca parintii sa stea linistiti, micutii sunt limitati n dorinta lor de cunoastere. Cand, la varsta mersului n picioare, copii sunt tinuti n casa, de teama ca se vor murdari sau vor cadea si se vor lovi, posibilitatea lor de explorare este, de asemenea, ngradita. Cand i spui tot timpul copilului: Nu atinge, sau cand toate obiectele pe care vrea sa le cerceteze i sunt luate imediat din mana, el se simte frustrat n dorinta sa de cunoastere si este mpiedicat sa-si dezvolte sistemul mental necesar gandirii abstracte, de mai tarziu.

Probabil ca va actiona ntr-unul din aceste doua moduri: O prima posibilitate este sa exploreze pe ascuns, atingand obiectele interzise sau ducandu-se n locurile oprite, atunci cand tu esti ntors cu spatele. Aceasta atitudine poate conduce la accidentari, datorate lipsei de supraveghere. Este mult mai bine sa-i spui copilului curios: ti tin eu vaza, daca vrei s-o atingi sau: Daca vrei sa stii ce este dincolo de gard, hai sa mergem mpreuna. Sau, mai simplu, ndeparteaza din calea lui acele lucruri de valoare, de care nu vrei sa se atinga. Cea de-a doua reactie pe care o poate avea copilul tau, daca nu-i ngadui sa exploreze, este aceea de a asculta avertizarea ta si de a-si inhiba dorinta de explorare. Aceasta atitudine va afecta, peste ani, succesul sau n activitatile intelectuale scolare. Spiritul explorator este important pentru nvatare. Cand va atinge varsta gradinitei sau a clasei ntai, copilul cu dorinta de explorare franta s-ar putea sa-i fie teama sa cerceteze mediul nconjurator, chiar daca, n sufletul sau, este curios sa-l descopere. Doriti sa castigati o cartea in format electronic "Cantece si poezii " ? Trimiteti-ne un sfat scris de dvs pentru parinti.