Cupffoft"rll* Snnul

Daci Augustin, plec6nd de la evidenta ci dispune de un suflet cu caracteristici proprii, specifice, diferite de ale corpului,uajunge sd gdseascd in reculegerea inlerioar"S calea cdtrc cscnti (Du:lnezcu), R. Descarles*, plecdnd de la aceeaqi dihotomie coryr-suflct {res extensa qi res cogitans), ajunge la o altd concluzie: o singurd certitudine ner-nijlociti poate urma acestui demors, qi anume certihtclinea de sine (cugel, der:i exist). intrebarii cine stnt ert?, Descartes ii rdspundt: cel care gandeEte (Je sttis une chose qui pense). in lucrarea,,Despre triberul arbitru',, Augustin intrebuinrase, inaintea lui I)escartes, un mod de argumentare simiiar: tr)eci sunt si cunosc si voiesc; sunt {ceval core slie si vrea, si stiu cd exist, cd voiesc si voiesc sci fu ;i sd Etit"t. Descafies are marele merit, insi, de a se fi descoperit pe sine ca gandire, din luciditatea gandirii (care gandegte c6 gdndeqte), el exlrage eviclenfa existenfei de sine: Cogito ergo sum. Corpul, deqi irnportant gi - in realitate - str6ns legat de suflet, este doar o substanld divizibiid, caractertzatl prin intinCere, un lucru a cdrui existen![ nu este deioc cerld gi in lipsa ciruia omul nu iqi pierde esenta. Alcatuit din corp gi sr-rflet, omul este, gi ra pascal*, o flin{i. definitd. tct prin cugetare. insd, pdni 1a a-i evidenlia rnirelia cugetirii, Pascal reliefeazdcaracterul dwizat qi contradictoriu al omului. Pe nmrelc unor filosofi care-exacerbaserd fie latura divind a fiin{ei umane (Epictet), fie latura teluric5 a acestuia (Montaigne), Firscal afirnia ri,rtit.iinge4 nici beslie, omul iurndnuncheazd in fiinia sa latLiii qi tendinle opuse, fiind exponent, deopotrivd, al decdderii qi ai grandorii. Dincolo de mizeria condiliei sale, de deqerticiunea qi de zldirnicia proprii existenlei hii, omul i$i gdsegte demnitatea gi mbrelia in cugetare. Gdndirea (deschisi spre inf,nit qi spre viatd vegnici) ii conferd in mdsura in care omul este capabil sd mediteze asupra propriei sale condilii nefericite gi mizere o demnitate inegalabild,. Omul esle o trestie, dar este o trestie ganditoare.

ir

iI

*.,.

lRend Descarts

(1596*.1650)

3;
gi

filosof, rnaternatician 9i {izician francez.

{,
$.

0pre
pasi'tni.

pincipale:

Mdtati

nntafizice,
:

*
Y;.

t $.

1iscurs awpn metdei Tratat despre

fi
;F 6t $:
AI

s
;$.

$'. i{.
#,' 1:

t.

{exte
sunf <<un lu$u c*re gdndegfe> ,,Eu sunt, eu exist: aceasta este sigur; dar pentru cat timp? Anume, atita timp cat gandesc; cici se poate, probabil, intdmpla ca, daci aq inceta si gdndesc, sd incetez in acelagi timp de a fi sau de a exista. Nu admit nimic acum care si nu fie cu necesitate adevrrat: agadar, vorbind cu toatr precizia, nu sunt decAt *ya gare gAndeqte, adici un spirit, un in_telect sau o rg[!u4g:;4te:U!t
Frr

tar*"

,,DarceSunteu,agadar?9l-lu.rg*-"3]egdnde$te.cffivacaregdndeqte?
Prin urmar",
(BJ9S9il, cdva din toate acestea cai6sE nu'fiJlot'?tei a"e iae-"erat * girupt"t cx este sigur ci eu sunt Ei cX exist, chiar daci aq dormi intotdeauna gi chiar dac5 acel cire mi-a dat fiinla s-ar sen'i de toate forfele sale pentru a mr amigi. La fel, existl oare micar unul-dintre-.a99!!e atribute ca_re sd poati fi deosebit de garuiiffia mea sau despre fr-re sx-ie pbati spiine cd esie ip;aiae *i"" 6ft6-de la sine atAt de evident cI eu sunt acela caie se indoieqte, care in{elege

acst ansamblu de membre, care este numit corpul omenesc...

oa

@.I!#,-"aiEinlelege, care afirmx, care neagr, care""rujui9 care igi imagin-eai,q-f,,c_AJg.gi$F.-t-;fExista o?le n-u wea,

supun cd un anumit spirit

m-a

"Ce

si

cred; insd, acum, e6nd pre.

inselitor[...]
a

amigit in loate

pe

cit

putut gi cu

tot dinadinsul? C5, poate, cuget? Aici aflu ce-mi trebuie: e cugetarea; doar
ea nu poate

L
,

si

se desprindi de mine."

i;r;iliiteJ

{R. Descartes, Meditatii netafizice}

si lare .dol$1g"gL$qi .t,,

epffi

'cene*pn'tuT

.:'i1'1,if