Anda di halaman 1dari 1

Alexei Mateevici - Limba Noastra

Limba noastra-i o comoara n adncuri nfundata Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata. Limba noastra-i foc ce arde ntr-un neam, ce fara veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. Limba noastra-i graiul pinii, Cnd de vnt se misca vara; In rostirea ei batrnii Cu sudori sfintit-au tara. Limba noastra-i frunza verde, Zbuciumul din codrii vesnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfesnici. Nu veti plnge-atunci amarnic, Ca vi-i limba prea saraca, Si-ti vedea, ct i de darnic Graiul tarii noastre draga. Limba noastra-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Si citindu-le 'nsirate, Te-nfiori adnc si tremuri. Limba noastra i aleasa Sa ridice slava-n ceruri, Sa ne spiue-n hram si-acasa Vesnicele adevaruri. Limba noastra-i limba sfnta, Limba vechilor cazanii, Care o plng si care o cnta Pe la vatra lor taranii. nviati-va dar graiul, Ruginit de multa vreme, Stergeti slinul, mucegaiul Al uitarii 'n care geme. Strngeti piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Si-ti avea n revarsare Un potop nou de cuvinte. Rasari-va o comoara n adncuri nfundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata.