Alimentatia lacto-vegetariana

Data aparitiei: 21.02.2007 O foarte mare parte din populatia globului are in mod natural tendinta de a consuma hrana vegetariana, iar consumul de carne reprezinta mai mult o exceptie decat o regula. Pe de alta parte, Organizatia Mondiala a Sanatatii impreuna cu FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru agricultura si alimentatie) si UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru educatie, stiinta si cultura), afirma: "Este fals faptul ca dietele vegetariene slabesc corpul si nu favorizeaza cresterea. O alimentatie vegetariana bine echilibrata poate dezvolta musculatura, poate produce energie si forta mai mult decat o alimentatie pe baza de produse animale. Este suficient ca hrana vegetariana sa fie echilibrata si consumata in cantitati corespunzatoare. Este fals faptul ca majoritatea populatiei din tarile in curs de dezvoltare are o alimentatie care nu contine o cantitate suficienta de proteine. In afara unor cazuri exceptionale, subnutritia este cauzata de o alimentatie insuficienta. De fapt, in aproape toata lumea alimentatia traditionala, in cazul in care exista o cantitate suficienta, furnizeaza toate proteinele necesare unui perfect echilibru al organismului..." Carnea, desi constituie una dintre sursele importante de proteine, se dovedeste totodata saraca in minerale, vitamine si hidrati de carbon. Intre altele, consumul de carne - s-a constatat statistic - da nastere unor tulburari multiple in organismul uman, al carui colon este mult mai lung decat cel al carnivorelor. Iata principalele tulburari la care poate sa se astepte un mancator de carne: 1) bacteriile intestinale, in loc sa actioneze ca fermenti, provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie care antreneaza infiltrarea substantelor toxice in vasele sanguine; pentru a le elimina, organismul va trebui deci sa cheltuiasca o cantitate mai mare sau mai mica de energie, sustrasa din cea care ar trebui sa alimenteze alte functii vitale, aici fiind inclusa si activitatea creierului; 2) sinteza vitaminei B12 este mult franata, ceea ce va antrena starea de anemie; 3) toxinele de origine animala au tendinta sa perturbe metabolismul hidratilor de carbon, de unde apare pericolul diabetului; 4) substantele neasimilabile produse in timpul digestiei carnii se pot fixa si creeaza astfel premizele aparitiei tumorilor, adesea canceroase. Totalul de proteine necesare pe zi si pe individ este, dupa experti, cuprins intre 70 si 90 de grame, el putand fi asigurat cu usurinta din produsele lactate si alimentele vegetale. Se stie ca un procentaj important de proteine se afla si in lapte, branza, iaurt, grau complet, porumb, nuci, etc. Un regim avand la baza fructe, legume, cereale si produse lactate poate fi considerat ca perfect echilibrat. In plus, este bine sa stim ca supraabundenta de proteine, datorata consumului de carne, nu este mai putin grava decat lipsa lor, antrenand bolile ficatului, o crestere a presiunii sanguine si arterioscleroza. Carnea contine si o serie de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi: 1) deseuri provenite din vasele sanguine ale animalului taiat, diferiti microbi si urme de medicamente inoculate animalului sub forma vaccinurilor, antibioticelor etc.; 2) substante toxice sintetizate de animal in momentul taierii si raspandite in intregul sistem sanguin;

3) bacterii provenind din descompunerea tesuturilor, care incepe imediat dupa moartea animalului; carnea fiind un bun izolator termic, fierberea sau prajirea nu ajung niciodata sa le distruga pe toate. Efecte benefice ale alimentatiei lacto-vegetariene Alimentatia echilibrata lacto-vegetariana, din care s-a exclus complet carnea, va determina in timp o stare de sanatate excelenta, generand totodata ca reflex launtric in sfera psihica a fiintei noastre o traire euforica complexa, foarte armonioasa, determinata de rezonanta benefica cu energiile subtile cosmice ce exista in vecinatatea noastra imediata cat si foarte indepartata. In plus, alimentatia lacto-vegetariana va avea ca efect echilibrarea deplina a fiintei si integrarea acesteia in armonia universala, generand in universul nostru launtric inefabile experiente spirituale. In conceptia intelepciunii milenare, noi suntem intr-o mare masura exact ceea ce mancam. Delicioasele imbucaturi pe care noi le inghitim cu pofta se regasesc in final mai mult sau mai putin transformate, continuand apoi sa existe catva timp in fiecare dintre celulele noastre, influentandu-ne nu numai vitalitatea si sanatatea fizica ci, de asemenea, chiar modul de a gandi si trairile spirituale. Experientele stiintifice recente au aratat destul de clar cum pot interveni in mod direct unele alimente asupra activitatii cerebrale, afectand din punct de vedere chimic neuronii de transmisie ai creierului implicati in functiile mentale, psihice si fizice ca memoria, somnul, coordonarea motorie, durerea, depresia, capacitatea de a invata si chiar perceptia realitatii obiective. Lecitina, de exemplu (continuta in boabele de soia sau in galbenusul de ou crud) poate face sa creasca apreciabil puterea memoriei, in timp ce o masa bogata in hidrati de carbon si saraca in proteine face creierul sa fie somnolent timp de mai multe ore in sir, generand si efecte sistemice, decelabile la un numar foarte mare de persoane. Se stie in plus ca hidratii de carbon stimuleaza secretia de insulina, care, la randul sau, face sa creasca nivelul serotoninei in creier, ceea ce va avea drept efect faptul ca vom dormi mai mult. Cercetari sistematice au dovedit ca pana si simptomele anumitor tulburari psihice si mentale pot fi eliminate gradat printr-o terapie alimentara adecvata. Cu mai multe mii de ani in urma, inteleptii yoghini au realizat imensa importanta a hranei lacto-vegetariene asupra sanatatii, remarcand totodata efectele sale multiple atat asupra vitalitatii si regenerarii corpului cat si asupra mentalului. La o cercetare atenta apare destul de evident ca omul nu este un carnivor prin natura sa, anatomia sistemului sau digestiv demonstrand ca el a evoluat excelent de-a lungul milioanelor de ani hranindu-se numai cu fructe, oleaginoase, cereale si legume. Ca si in cazul maimutei antropoide, intestinele omului totalizeaza cam de 12 ori lungimea corpului. Este deci evident ca ele sunt adaptate cu anticipatie pentru digestia inceata a legumelor si fructelor care se descompun lent. Intr-un articol publicat de curand in revista americana "Medical Counter Point", Williams S. Collius scria: "Omul este inzestrat in mod evident cu o dantura care se aseamana mai mult cu cea a ierbivorelor decat cu cea a carnivorelor: acestea au incisivii ascutiti pentru a taia iarba, molarii cu suprafata plata pentru a zdrobi legumele si fructele, iar caninii scurti si rotunjiti inapti sa sfasie si sa striveasca carnea." Collius mentioneaza de asemenea studii care pun in mod serios la indoiala validitatea teoriei care pretinde ca fiintele umane ar avea o fiziologie de carnivore. Carnivorele au o capacitate aproape nelimitata de a asimila grasimile saturate de colesterol. Cainii, de exemplu, pot consuma 250 g de unt impreuna cu ratia lor de carne obisnuita, fara sa apara totusi nici cea mai mica schimbare in arterele lor. Aceasta cantitate de colesterol este de circa 100 de ori mai mare decat cea gasita in regimul nostru alimentar obisnuit. La iepuri se inregistreaza o schimbare uimitoare a peretilor arteriali la o marire cu numai 2 g pe zi a cantitatii de colesterol. La o analiza atenta, apare evident ca instinctul nostru natural nu este inclinat catre hrana pe baza de carne. Sa ne gandim acum ce este in mod normal cel mai atragator pentru fiecare: o plimbare intr-o livada ori intr-o gradina de legume sau o confruntare cu mirosul de sange proaspat si cu urletele de teroare si agonie ale animalelor dintr-un abator? Raportul intre energia fizica si hrana vegetariana

Valoarea regimului vegetarian a fost spontan recunoscuta in timpul blocadei instituite asupra Danemarcei in perioada primului razboi mondial. In timpul respectivei blocade, danezii au fost oarecum constransi sa traiasca hranindu-se numai cu cereale, legume, fructe, miere si produse lactate. In timpul primului an de rationalizare, uluitor a fost faptul ca efectele extraordinare ale acestui regim s-au remarcat pe ansamblul intregii populatii: o sanatate globala mult mai buna si o scadere neta a ratei mortalitatii cu 17 %. Intre anii 1940-1945 Norvegia, la randul sau, a fost supusa unei experiente similare cand a fost stringent necesar sa se faca restrictii foarte mari in ceea ce priveste consumul de carne. O scadere aproape imediata a ratei generale a mortalitatii datorita bolilor vasculare a fost urmata apoi de o semnificativa revenire rapida la rata mortalitatii de dinainte de razboi, atunci cand s-a reluat regimul alimentar obisnuit, in care predomina carnea.