Antraxul in judetul banatean

Antraxul (carbunele sau dalacul)

Definitie: Antraxul este o boala infectioasa si contagioasa (la animala si la oameni) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si cutanate. Poppular se mai numeste buba neagra , carbune sau dalac . Dalac se mai numeste planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreapta, terminata cu o unica floare, verzuie si cu fructul o unica boaba neagra-albastruie de marimea unui bob de mazare. Frunzele acestei flori sunt intrebuintate in popor pentru tratarea antrax-ului. Aceasta este una din cele mai vechi boli cunoscute. Initial a fost epidemica si inca apare in multe parti ale lumii insa numai sporadic in centrul si sudul

Americii, sudul si estul Europei, Asia, Africa si Orientul Mijlociu (zone dezvoltate din punctul de vedere al agriculturii). Intre anii 1790 1810 antraxul era foarte raspandit in unele zone ala Banatului. Aceasta boala ne este foarte bine prezentata de Franz von Schraud in lucrarea sa asupra scorbutului, in care intr-un capitol aparte, intitulat Informari asupra istoriei furunculului gangrenos, care in Ungaria se numeste pokalwar autorul se ocupa de aceasta boala, pe care o considera ca avand un debut insidios si fiind adeseori mortala, boala fiind raspandita in comitatele din sudul Ungariei, din campia Tisei si in unele zone din sesul Banatului, mai ales in zona Cenadului si a comuneleor invecinate. Preocupat fiind de cunoasterea amanuntita a aspectelor clinico-epidemiologice ale acestei boli, Schraud scria Este obligatia fiecarui medic, caruia i s-a incredintat o functie, in politia sanitara a tarii, sa acorde o atentie speciala acestor boli, care sunt endemice intr-un comitat sau altul , considerand ca intre acestea se afla si furunculul gangrenos. Boala a aparut inca din secolul XVI, asupra prezentei ei existand date sigure inca din 1527, iar in 1787, dr. Riegler Zsigmond, afirma ca boala era raspandita in comitatele Bekes, Csongrad si Cenad. Tratamentul era realizat prin sacrificatii adanci, apoi pe leziune se aplica un amestec de coaja de chinina si camfor. Magyary-Kossa Gyula din 1940 denumeste aceasta boala Magyar himlo care deja de la sfarsitul secolului al XVI-lea era cunoscuta in Germania sub numele de Ungarische Pestbeule adica postula maligna ungara, deoarece boala a patruns aici, datorita importului de bovine din Ungaria. Revenind la lucrarea lui Schraud, referitoare la furunculul gangrenos, aflam faptul ca acesta fusese anuntat de medicul sef al comitatului Bereg ca in unele localitati ale comitatului au fost descoperite unele cazuri de imbolnaviri cunoscute sub numele popular de pokolwar. Dupa aflarea acestor lucruri, dr. Schraud, doreste sa i se prezinte o descriere, cat mai amanuntita, asupra cazurilor de pokolwar aparute in localitatile comoiatului Bereg. Dr.Sebok ii prezinta intr-un raport detaliat, o serie de observatii clinico-epidemiologice asupra bolii. Boala a aparut in comitat, in lunile septembrie-octombrie 1802, interesand in egala masura, ambele sexe si toate grupele de varsta, cu exceptia copiilor mici. Mai mentioneaza ca boala pare a fi mai frecvent intalnita la persoanele pletorice, la consumatorii mari de alimente si bauturi alcoolice. In acele timpuri, in lumea medicala, boala era considerata ca fiind cauzata de o indispozitie gastro-intestinala. Este foarte amanuntit descrisa simptomatologia bolii, asa cum o cunoastem noi in prezent. Debutul bolii era de obicei insidios, cu o stare generala de disconfort, tegumentele si mucoasele usor icterice, urmate de febra, alterand cu frisoane. Pe corp, neexistand nici o parte a corpului, care sa nu fie afectata, apare un punct dureros, dur de marimea unui bob de linte sau a unei alune. Dupa un anumit timp apare o vezica, in care continutul este initial albicios, apoi devine galbui, rosiatic, cenusiu si in final negru. Dupa scurgerea din vezica a

serozitatii, pe plaga se formeaza o crusta, care dupa un timp se desprinde. Uneori insa, formarea veziculei si scurgerea puroiului din aceasta este insotita de dureri mari., febra, tulburari respiratorii si cardiace, bolnavul decedand dupa 2-3 zile. Bolnavii isi dau seama ca tratamentul aplicat de medici nu are nici un efect asupra bolii lor si apeleaza la medicina empirica, folosind comprese de frunze ale plantei piciorul cocosului . Tratamentul aplicat de catre medici consta din scarificatii multiple si adanci urmate de aplicarea de antiseptice. In acelasi an, au aparut imbolnaviri similare si in comitatul Turocz, mai ales in comuna Skleno. De data aceasta cazurile de imbolnavire sunt investigate, personal, de catre Schraud a carui calitate de fin observator si spirit de cercetator, semnaleaza existenta a trei forme de imbolnaviri: Prima, in care apare o vezicula sub care pielea nu se inflameaza; A doua, in care dupa ce vezicula se deschide in locul ei apare un tesut extrem de inflamat; A treia, in care pe piele apare o crusta inconjurata de o masiva zona inflamata. Ca aspect clinic, Schraud semnaleaza existenta a doua forma: una usoara, benigna, in care apare o inflamatie, cu o febra moderata de cateva zile, care dispare dupa ce vezicula plesneste, iar bolnavul se vindeca, uneori fara nici un tratament si alta grava cu simptome locale si generale grave si rapide care duc la moarte in cateva zile si chiar 24 de ore.

Formele antrx-ului:
La oameni antrax-ul apare intern si extern cu o rata a mortalitatii de 20%. I. Forma externa sau cutanata se contacteaza prin zgarieturi, taieturi ale epidermei celor care lucreaza cu pielea netabacita sau lesuri ale animalelor infectate cum ar fi oaia, capra, calul etc. Se caracterizeaza prin infectii ale pielii expuse in locul respectiv. Aceasta forma a bolii este cea mai usoara si cea mai comuna ( 95 % din cazurile de antrax este cel cutanat). Sporii germineaza, celulele vegetale se multiplica si devine vizibila. Este observata dupa trei zile de la contactare pentru ca atunci apare un fel de cos ce se inflameaza. Dupa cateva zile se extinde si devine negru in centru fara dureri considerabile. La inceput bacteria cauzeaza o mancarime comparabila cu o muscatura de insecta. :n jurul zonei se formeaza basicute rosii. Alte simptome pot include febra si frisoane. In cele mai multe cazuri bacteria ramane in interiorul bubei. Daca totusi se raspandesc la cel mai apropiat punct nervos, sau, in cele mai rare cazuri, in sange, bacteria poate cauza o forma de otravire a sangelui care provoaca moartea. II. Faza interna este de doua tipuri : Antraxul pulmonar se contacteaza prin inhalarea sporilor de antrax ca cei de la parul si blana animalelor. Simptomele apar dupa 2-3 zile de la expunere si se manifesta prin tuse convulsiva si lesinuri. Sporii patrund in plamani si uneori produc hemoragii in interiorul traheii. De asemenea ataca grav plamanii si este condus uneori pana in creier. Este cea mai rara forma, dar si mortala (rata mortalitatii este cuprinsa intre 90 % si 100%) chiar daca este tratata in mai putin de 1-2 zile dupa ce apar simptomele. Antax-ul pulmonar se manifesta

prin simptome cum ar fi indispozitia, febra, greata, dureri de cap, dureri de piept si probleme respiratorii care progreseaza spre bronsita. Uneori boala manifestata prin ameteli, hemoragii, convulsii si sufocari in cazuri acute poate fi fatala imediat. In cazuri mai putin grave este fatala in 3- 5 zile. Moartea esta cauzata de toxiinfectie. :n cele din urma bolnavul are mari probleme respiratori pana ajunge intr-o stare de soc. Muncitorii care se afla in contact direct cu produse animaliere, in special lana, sunt protejati prin vaccinuri. Meseriile cu risc sporit sunt :veterinari, fermieri, lucratori la abator si lucratori in laboratoare. Vaccinarile si antibioticele preventive sunt eficiente. Antraxul gastrointestinal se contacteaza prin ingerarea bacteriei in urma consumarii carnii sau a laptelui contaminat. Pacientii cu aceasta faza au rata de mortalitate cuprinsa intre 25%- 75%. Este o forma mai rara care provoaca inflamatii stomacale si intestinale, bube sau leziuni, cum ar fi ulcerul, ca cele ce apar pe piele la forma cutanata. Bacteria se intinde in sistemul limfatic. Primele simptome sunt greata si starea de voma, lipsa apetitului, febra urmata de dureri abdominale, eliminari de sange pe cale orala si diaree.

Concluzie: Septicemia

dezvolta rar in antrax-ul cutanat, mai comuna fiind in cel

pulmonar. Bacteria se multiplica in fluxul sanguin atingand concentratii enorme. Se caracterizeaza prin febra mare, lesinuri si dereglari vasculare ducand la o moarte neasteptata. Simptomele variaza in functie de modul de contaminare, dar apar de obicei dupa o expunere de aproximativ o saptamana la boala.

Bibliografie:
Istoria medicinei in judetul banatean Autori: Mircea Ancusa Virgil Ciobanu http://www.referatele.com