Anda di halaman 1dari 19

.

ACIZI NUCLEICI - STRUCTURA SI FUNCTII

Acizii nucleici reprezinta moleculele care pastreaza, transporta si manipuleaza informatia in orice celula vie. Cod valabil iar mecanismele biochimice implicate sunt pe de o parte complexe si pe de alta parte foarte precise.

Unitatile de baza din compozitia acizilor nucleici sunt reprezentate de nucleotide - structuri care contin pentoze ( azotate cu nucleu purinic sau pirimidinic:

Acizii nucleici pot fi impartiti in 2 mari clase, intre care exista diferente structurale si functionale: acizii r dezoxiribonucleic (ADN sau DNA).

Ambele macromolecule prezinta din punct de vedere chimic o structura polinucleotidica, construita cu aju componenta pentoze facand din ADN si ARN molecule inrudite. Exista insa diferente nete la nivelul structurii: -

pentoza din ARN este reprezentata de riboza iar in ADN de deoxiriboza, o riboza in care gruparea hid cu hidrogen. ARN are o structura predominant monocatenara iar ADN are o structura bicatenara. Timina din ADN este inlocuita cu uracilul in molecula de ARN.

ADN-ul, structura polinucleotidica dublu catenara, formeaza genomul unui organism, cu alte cuvinte, tota sistem biologic. ADN-ul este prezent in nucleul celulelor (si in mitocondrii) sub forma de cromatina sau cromozo procariote exista un cromozom circular in citoplasma, compactat -prin formarea unor superhelixuri cu ajutorul un sunt unitati mici de ADN specifice bacteriilor (exemplu: plasmidele care codifica rezistenta la antibiotice).

La eucariote cromatina apare in nucleul celulelor in perioadele de repaus. In momentul inceperii mitozei c complexe ADN-proteine cu numar diferit de la specie la specie (la om 44xy sau 44xx).

Lungimea de aproximativ 2m a ADN-ului eucariotelor face necesara o supercompactare a acestei molecu dimensiuni de ordinul micronilor. Aceasta superhelicare se realizeaza cu ajutorul unor proteine speciale numite h H2b, H3, H4) care realizeaza un miez proteic pe care ADN-ul se infasoara de aproximativ doua ori. Histona H1 n stabilizarea structurii. Celelalte histone formeaza un octamer(2H2a-2H2b-2H3-2H4) care impreuna cu 2 spire d ajutorul histonelor ADN-ul eucariot este impachetat de mai multe ori formandu-se o structura super spiralata.

Exista si proteine nehistonice in nucleu, mai mult de 1000 de tipuri, cu functii diverse: diferiti factori de t etc. Hertonele, de exemplu, au rol in modificarea structurii hipercompactate a ADN-ului in vederea citirii genelo

Nu toate nucleotidele din lantul ADN (numarul lor total fiind de aproximativ 3,5 miliarde de perechi) codifica in tipuri de portiuni in aceasta molecula:

Zone inalt repetitive construite din 6-10 perechi de baze ce se repeta de sute de mii de ori. Zone moderat repetitive

Zone non-repetitive, portiuni corespunzatoare genelor, detinatoare de informatii ce sunt stocate prin i ale alfabetului genetic: A, T, C, G. La eucariote, o gena apare doar o singura data in tot genomul, exce repeta, de exemplu genele care codifica histonele sau ARN-ul ribozomal.

Tot in cazul eucariotelor, s-a observat in ADN prezenta unor portiuni nepurtatoare de informatie chiar in introni si, in procesul de biosinteza proteica vor fi copiate pe ARN mesager dar vor fi apoi excizate. Doar genele prezinta introni.

Lantul unei catene de ADN este format prin insiruirea celor 4 tipuri de nucleotide care se unesc intre ele c formeaza legaturi fosfodiesterice intre deoxiriboza unui nucleotid si o deoxiriboza a urmatorului, in pozitiile 5' si succesiune deoxiriboza-acid fosforic, de fiecare pentoza fiind legata cate o baza azotata.

Legaturile 5'-3' vor conferi un sens pentru fiecare dintre cele 2 catene care se infasoara una in jurul celeilalte deci catena cu sens invers, 3'-5' numita si catena antisens (catene antiparalele).

S-a demonstrat ca ADN-ul adopta aceasta conformatie dublu helicoidala din ratiuni de stabilitate energeti interactiunea dintre bazele azotate care se plaseaza in interiorul dublului helix. Aici apar legaturi de hidrogen intr catena conform unui principiu al complementaritatii. Acest principiu postuleaza ca intotdauna adenina se leaga d se leaga de citozina prin 3 legaturi de hidrogen.

Cele 2 catene pot fi despartite in anumite conditii (de exemplu temperatura si pH) prin desfacerea legatur denaturare si este reversibil, prin revenirea la conditiile initiale, procesul numindu-se renaturare. S-a observat ca citozina sunt mai greu de denaturat din cauza legaturii de hidrogen in plus dintre acestea.

Hibridizarea reprezinta procesul de renaturare a doua catene provenind de la 2 acizi nucleici diferiti, tehn gradul de potrivire a acizilor nucleici provenind de la specii diferite.

Exista mai multe posibilitati de structurare a dublului helix (A,B,Z), cea mai raspandita fiind forma B. Ac doua lanturi antiparalele, stabilizata prin legaturile de hidrogen din interior. Diametrul este de 20 A, pasul elicei ( de 34 A si cuprinde o spira cu 10 perechi de nucleotide. Deci distanta dintre 2 nucleotide de pe acelasi lant este d (unul mare si unul mic), importante penru ca aici se poat face un contact mai intim intre diferite substante (medic Se poate vorbi deci de mai multe posibilitati de abordare structurala a ADN-ului: -

Structura primara, care ne arata insiruirea bazelor azotate pe scheletul format din pentoze unite prin p

Structura secundara, care ne arata forma de dubla elice stabilizata de puntile de hidrogen dintre bazel

Structura tertiara, ce explica superhelicarea si compactarea moleculei cu ajutorul proteinelor, fenome nucleului.

ACIZI NUCLEICI - PROCESE BIOCHIMICE GENETICE

Dogma centrala a geneticii postuleaza urmatoarea transformare: ADN ARN proteine sau O GENA U Descoperirile din ultimii ani nu au contrazis transformarile clasice care sunt fundamentul acestei stiinte ci au com mai complexa si mai apropiata de adevar.

Exista 3 procese esentiale in manipularea informatiei genetice pentru orice celula vie:

1. Replicarea ADN - reprezinta procesul prin care cantitatea de ADN dintr-o celula se dubleaza si se regaseste p fiice.

2. Transcriptia - reprezinta procesul prin care o parte din informatia de pe ADN este copiata pe ARN (o gena u

3. Translatia - reprezinta procesul prin care informatia din ARN este folosita la sinteza unei proteine in ribozom REPLICAREA ADN

Toate celulele se divid in timpul vietii, unele dintre ele sufera mai multe diviziuni si altele se divid de un

In timpul diviziunii celulare informatia prezenta la nivelul ADN-ului se conserva de la o generatie la alta Acest proces care se numeste replicare este semiconservativ deoarece in celulele noi constituite se regaseste o str mama si o catena noua, complementara.

Replicarea semiconservativa a fost demonstrata clar la bacterii: administrandu-se ca unica sursa de azot, c sa observat ca dupa prima diviziune bacteriana azotul radioactiv s-a regasit doar in procent de 50%. La urmatoare jumatate, s.a.m.d.. Replicarea ADN necesita un sistem biochimic si enzimatic complex format din: ADN matrita (ADN-ul mama) Deoxinucleotidele necesare sintezei (dATP, dGTP, dCTP, dTTP)

Ribonucleotidele necesare sintezei unui ARN care va folosi ca punct de plecare pentru sinteza ADN (ATP, G Ioni de magneziu Un sistem multi enzimatic compus din: a. topoizomeraze - enzime care detensioneaza elicea ADN-ului in timpul replicarii.

b. ADN primaza - enzima care produce mici fragmente de ARN, necesare inceperii procesului de replic c.

ADN polimeraza ADN dependenta si care are o serie de caracteristici: sintetizeaza ADN in directia 5 elimina unele nucleotide in timpul replicarii, are o inalta fidelitate pentru ca exercita un control strict polimeraze.

d. ADN ligaza - enzima care reuneste fragmentele de ADN rezultate in timpul replicarii. Intregul complex de factori care participa la acest proces se mai numeste replizom. Exista diferente in replicarea la procariote si eucariote. Replicarea la procariote

ADN-ul procariotelor este compus dintr-un singur cromozom circular. Replicarea incepe in puncte bine d unele bacterii exista o singura regiune de origine (punct de plecare). De aici procesul se desfasoara pa ambele cat moment dat un ADN bacterian poate lua forma literei grecesti theta.

Initierea replicarii incepe prin desfacerea legaturilor de hidrogen dintre nucleotidele de pe cele doua cat (reamintim ca adenina se leaga de timina prin 2 legaturi de hidrogen si guanina de citozina prin 3 legaturi de hidr complementaritatii;A=T, G=C). Enzimele implicate in acest proces se numesc helicaze. Astfel pe catenele elibera Deci in fata enzimelor care realizeza replicarea se afla aceste helicaze care separa cele 2 catene.

Prin separarea celor 2 catene dubla elice a ADN-ului devine din ce in ce mai tensionata. Aceasta situatie ar putea topoizomerazele care detensioneaza ADN-ul. Topoizomeraza 2 numita si ADN giraza poate induce tensionari ne helicaza permitand continuarea procesului. Astfel se poate explica actiune antimicrobiana a acidului nalidixic (ne deci diviziunea bacteriana. Topoizomeraza 1 detensioneaza ADN-ul suprahelicat pentru ca poate sa desfaca o leg ului permitand relaxarea elicei (catena rupta se roteste in jurul celelalte catene). Dupa detensionare catena desfac reversibil, mai mult decat atat neavand nevoie de energie pentru ca aceasta energie este conservata cu ajutorul un

Odata desfacut si detensionat, pe ADN-ul mama se poate incepe construirea celor 2 catene a noului ADN de ARN numite primeri sau initiatori (au 5-10 nucleotide). Acestea sunt realizate cu ajutorul ADN primazei.

De la capatul 3` al ARN-ului initiator pleaca sinteza ADN-ului propriu zis prin adaugarea succesiva a deo fosfodiesterice. Molecula fiica nou constituita respecta cu strictete ADN-ul matrita astfel incat daca pe ADN-ul m pentru citozina va veni guanina, s.a.m.d. , conform principiului complementaritatii. Enzima necesara este ADN p

Energia necesara procesului provine din legaturile fosfat tmacroergice ale nucleotidelor folosite. Pirofosfa fosfat impingind reactia ireversibil spre dreapta. Replicarea continua astfel pana la intalnirea unei noi unitati de o

Finalul replicarii necesita eliminarea ARN-ului initiator si asigurarea continuitatii catenei nou formate. En este deci si polimeraza si exonucleaza. Asta inseamna ca ribonucleotidele din ARN-ul initiator sunt inlocuite pe r ADN.

Exista proteine specifice legate pe catena ADN, cu rol in reglarea si optimizarea interactiunii dintre caten

Acest mecanism explica foarte bine sinteza lantului polinucleotidic cu directia 5`-3`. Insa este demonstrat in aceasta directie, deci la prima vedere s-ar putea crede ca cealalta catena a ADN-ului mama care are directie inv

S-a demonstrat ca si cealalta catena poate fi copiata cu ajutorul aceleiasi ADN polimeraze printr-un mecanism as de data asta punctul de plecare a polimerazei este bifurcatia de replicare construindu-se astfel catena in directia 5 ce punctul de bifurcatie avanseaza suficient de mult o noua sinteza pleaca din dreptul noului punct de bifurcatie. de ADN numite fragmente Okazaki.Fragmentele Okazaki au o lungime de cateva sute de nucleotide la eucariote reunite dupa excizia fiecarui fragment de ARN initiator care insoteste lanturile Okazaki. Cu excizia ARN-ului se lanturilor de ADN ramase se ocupa ADN ligaza (necesita cosum de ATP).

In final de pe fiecare catena a ADN-ului mama se construieste cate o catena noua rezultand 2 molecule p vechi (matrita sau mama) si un lant nou sintetizat de complexul enzimatic numit replicare.

Intregul mecanism este extrem de fidel astfel incat erori nu apar decat cu o frecventa de una la un milion -zece m extraordinara capacitate de autocontrol astfel incat daca o nucleotida nu este pusa conform principiului complem inlocuita cu nucleotidul corespunzator. Viteza replicarii este de sute de nucleotide pe secunda si se face aproape

Replicarea la eucariote Se face asemanator cu cea de la procariote. Exista totusi o serie de particularitati: -

ADN polimerazele: aici sunt in numar de trei E, F si G. E polimeraza este implicata in replicarea ADN-ului n replicarea ADN-ului mitocondrial. Pe de alta parte nici una din enzime nu are activitate exonucleazica.

originea replicarii: la eucariote viteza este mai mica si s-ar parea ca nu exista explicatie cum aprope 2 metri d jumatate de baze nucleotidice pot fi copiate doar in aproximativ 8 ore. Dar explicatia este foarte simpla pentr aproximativ una la cateva zeci de mii de baze care functioneaza in acelasi timp. Aici, in momentul inceperii c care se ocupa de ambele catene ale ADN-ului. Fidelitatea este si mai mare, riscul erorii fiind de una la cateva

exista un mecanism propus pentru catena 5`-3` a ADN-ului mama in momentul copierii. Se pare ca la nivelu bucla care permite folosirea complexului de sinteza in acelasi sens ca in cazul catenei 3`-5`.

biosinteza ADN apare in faza S a diviziunii celulare, intreaga cantitate de ADN si histone (necesare "impach ADN ligazele si fragmentele Okazaki se regasesc si la mamifere deci si aici procesul este discontinuu.

Diferite situatii (radiatii puternice, toxice, etc.) pot provoca mutatii in timpul replicarii. De exemplu radia intre 2 nucleotide pirimidinice (exemplu timina-timina). Acest defect poate fi inlaturat prin actiunea unor enzime anormale.

Molecula de ADN poate fi sintetizata folosindu-se ca matrita o molecula de ARN. Este o situatie mai rar intalnita Acestia prezinta o enzima speciala numita revers transcriptaza care este o ADN polimeraza ARN dependenta si a ARN-ul virusului care a patruns in celula pe o molecula de ADN care dupa ce devine dublu catenar se insera in g fabrica "inconstient" proteine si ARN, acesta fiind modul de inmultire a unui virus. Cel mai bun exemplu este vi limfocitele T helper si care poate fi partial inhibat cu medicamente care blocheaza revers transcriptaza.

Revers transcriptaza modifica intr-o mica masura teoria clasica mendeliana a geticii care postuleaza proce informatia poate fi copiata in ambele sensuri. Pe de alta parte revers transcriptaza este utila obtinerii genelor sinte usor de izolat.

Exista o multitudine de baze azotate modificate artificial care pot sa inhibe replicarea normala a AND-ulu medicamente antivirale sau citostatice (ex. : 5-fluorouracil, 5-bromouracil etc.)

TRANSCRIPTIA ARN
Exista 3 tipuri importante de ARN: 1. ARN mesager (ARNm). 2. ARN de transfer (ARNt). 3. ARN ribozomal (ARNr).

Reprezinta un proces absolut necesar de transfer a informatiei genetice de pe ADN (o portiune a ADN-ulu este modalitatea de transport a informatiei care se gaseste in nucleu la ribozomii din citoplasma in vederea sintez

Deci transcriptia reprezinta sinteza ARN-ului mesager. Structura acestuia este dictata de matrita ADN-ulu de ADN numita gena se poate afla pe oricare dintre cele 2 catene ale ADN-ului si este transcrisa in functie de nec

La procariote exista o singura ARN-polimeraza care catalizeaza formarea tuturor tipurilor de ARN (riboz La eucariote procesul este mai specializat in sensul ca exista 3 tipuri de ARN-polimeraza: ARN-polimeraza I pentru sinteza ARN ribozomal

ARN-polimeraza II pentru sinteza ARN mesager ARN-polimeraza III pentru sinteza ARN de transfer

a. Transcrierea informatiei pe ARN necesita la inceput un semnal de initiere. Deci ARN-polimeraza se fix promotor. Acest locus promotor este constituit din aproximativ 40 de perchi de nucleotide specifice inceputului f nucleotide situata inaintea celei dintai care mareste exactitatea initierii transcrierii, si un factor sigma care creste

b. Odata fixata, ARN-polimeraza va incepe elongarea moleculei de ARN folosind ribonucleotide care s copie. Deci gena impune cu ajutorul enzimei aranjarea nucleotidelor intr-o ordine stricta care respecta principiul factorul sigma se disociaza de ADN permitand ARN-polimerazaei sa gliseze dea lungul moleculei si sa adauge ra moleculei de ARN. Prin atacuri nucleofile ribonucleotidele se leaga una de alta fiecare la capatul 3`-OH a celei d

c. Terminarea transcrierii se face cand ARN-polimeraza ajunge la capatul genei unde intalneste un numar factorului V aceste semnale sunt recunoscute, enzima paraseste gena matrita si poate sa isi reia functionarea in alt

Exista situsuri reglatoare ale transcriptiei situate in fata situsurilor promotoare care supravegheaza frecventa trans imprima viteze diferite procesului ceea ce face ca anumite gene sa fie mai active decat altele.

Exista diferite substante care pot bloca transcrierea. Exemple: actinomicina modifica structura ADN-ului rifampicina, chimioterapic folosit in tratarea TBC-ului si activ pe un spectru larg microbian inhiba ARN-polimer

ARN-ul mesager astfel obtinut difera la procariote fata de eucariote. Astfel in ARN-ul procariot molecula poate fi folosita pentru sinteza proteinelor. In ARN-ul eucariot s-a observat prezenta unor portiuni repetitive de n informatie pentru sinteza proteica. Acesta este motivul pentru care ARN-ul mesager primar este mult mai lung de intronii trebuie excizati si pastrate doar portiunile cu informatie utila numite exoni.

Excizarea intronilor se poate face in 2 feluri: -

Cu ajutorul unor enzime speciale care recunosc capetele fiecarui intron (exemplu: ARN U1) acestia sunt elim sudate.

Prin autocataliza, fenomen remarcabil care pune pentru prima data in discutie posibilitatea catalitica a unui c ribozomal isi autoelimina intronii printr-un proces care genereaza o bucla (reprezentata de intron), eliminarea coaserea exonilor.

O astfel de posibilitate surprinzatoare a facut ca primul ARN mesager descoperit cu aceasta insusire sa fie asupra acizilor nucleici care erau vazuti doar ca molecule informationale si care acum sunt priviti si ca enzime.

Rolul intronilor, departe de a fi pe dea intregul cunoscut, se conturreaza in directia reglarii procesului de d ca detin controlul transportului ARN-ului mesager din nucleu in citoplasma.

Este posibila biosinteza ARN pe matrita de ARN, de exemplu in cazul unor virusuri. Acestea isi injecteaz ajutorul unei ARN-polimeraze ARN dependenta numita si replicaza reuseste sa isi multiplice molecula informati obisnuite.

Un exemplu clasic de inhibitie a transcriptiei este mecanismul de blocare a ARN polimerazei II de catre a octapeptid ciclic produs de Amanita phalloides (buretele viperei) - cea mai toxica ciuperca din aceasta zona geog sa omoare doi oameni. TRNSLATIA(BIOSINTEZA PROTEINELOR)

Este un fenomen foarte complex care necsita conlucrarea a peste 300 de enzime si diverse tipuri de acizi r aminoacizilor in proteine (deci constituirea structurii primare) este transportata de pe gena de la nivelul ADN-ulu mesager. Deci fiecare acid ribonucleic are fuctii specifice: a. ARN-ul ribozomal intra in structura ribozomului care reprezinta "fabrica" de proteine.

b. ARN-ul de transfer este molecula care transporta fiecare din cei 20 de aminoacizi la locul de sinteza. c. ARN-ul mesager detine informatia constructiei corecte a proteinei.

a. ARN-ul ribozomal prin asociere cu proteine si lipide constituie ribozomul sau corpusculul lui Palade. Ribozom (30S la procariote si 40S la eucariote) si una mare (50S la procariote si 60S la eucariote). Astfel ribozomul va av 80S la organismele superioare.

Precum am vazut, ribozomul prezinta 2 situsuri speciale: situsul A care este sediul ARN-ului de transfer c proteice si situsul P ce gazduieste ARN-ul de transfer legat de un lant polipeptidic deja sintetizat.

Procesul de sinteza proteica poate fi schitat sumar prin interactiunea celor 3 tipuri de ARN. Cu alte cuvinte inform ribozom si transpusa in proteine, aminoacizii necesari fiind adusi de ARN-ul de transfer.

Mai multi ribozomi pot citi simultan acelasi ARN mesager pe care il parcurg in acelasi sens. Se constituie accelerarea sintezei proteice.

b. ARN-urile de transfer sunt molecule mici cu o forma care poate fi asemanata cu un "trifoi cu patru foi" sau cu (capatul 3` terminal) toti ARNt au secventa CCA. Aici se fixeaza unul din cei 20 de aminoacizi. Deci exista cel p

mai multe tipuri pentru ca un aminoacid poate fi transportat de diferiti ARNt. O regula este insa sigura: fiecare A diametral opus o secventa de 3 nucleotide numita anticodon care este strict specifica aminoacidului transportat. A prin complementaritate cu codonul corespunzator de pe ARN-ul mesager.

S-a demonstrat ca informatia genetica este foarte bine organizata. Astfel la nivelul ADN-ului, exceptand p sunt doar zone polinucleotidice repetitive sau moderat repetitive, informatia pentru fiecare proteina este organiza mare sau mai mic de nucleotide purtatoare de informatie. Un codon reprezinta 3 nucleotide. Fiecare codon codifi proteina. Deci ARN-ul mesager copie toti codonii unei gene transportand in acest fel informatia pentru fiecare am

La nivelul ribozomului fiecare codon se potriveste cu anticodonul complementar de pe ARNt si aceasta e adusi in ordine, uniti prin legaturi peptidice si transformati in proteine.

Se poate face o comparatie intre modul de stocare a informatiei in meomoria calculatoarelor si acizii nucleici. Pe (binar), pentru acizii nucleici limbajul este in baza 4 (patru nucleotide) si este transferat proteinelor ca limbaj in b reprezinta "alfabetul" necesar sintezei de proteine si ne arata care codoni (3 nucleotide) corespund fiecaruia dintr Biosinteza proteinelor (translatia) se realizeaza in 5 etape: 1. Activarea aminoacizilor. 2. Initierea lantului polipeptidic. 3. Elongarea lantului polipeptidic. 4. Terminarea lantului polipeptidic si eliberarea acestuia. 5. Prelucrari post traducere ale proteinei sintetizate. 1. Activarea aminoacizilor este necesara inceperii biosintezei si poate fi explicata in 2 etape: -

In prima etapa aminoacidul reactioneaza cu ATP rezultand un complex aminoacil-AMP. Pirofosfatul eliberat impinsa spre dreapta, fiind ireversibila.

In a doua etapa complexul cedeaza aminoacidul unei molecule de ARNt, specifica acelui aminoacid (deoarec codonului de pe ARN-ul mesager care codifica aminoacidul respectiv).

Precum se observa, activarea se face cu consum de energie, enzimele implicate sunt ligazele (aminoacil-A Aminoacidul este legat deci de carausul sau specific la capatul CCA al acestuia, la gruparea OH din pozitia 2 sau recunoaste daca un aminoacid gresit s-a fixat pe ARNt, situatie in care il elimina si il inlocuieste cu aminoacidul hidrolitic.

2. Initierea lantului polipeptidic incepe prin legarea ARN-ului mesager de subunitatea mica a ribozomului. Rea ribozomale este prevenita de factorul de initiere 3 (IF3). Legarea se face la codonul aminoacidului amino-term metionina sau metionina, deci codonul AUG sau GUG este codonul de initiere. Se consuma energie generata

Unele molecule de ARN mesager pot codifica mai multe proteine pe acelasi lant, deci asta inseamna ca v

lantul acestui tip de ARN. Exista o secventa polinucleotidica bogata in purine situata in fata codonului de initiere ribozomale pentru acesta.

Urmeaza legarea primului aminoacid care reste bineinteles formil-metionina. Acesta este adus de ARN-u ribozomal in dreptul codonului corespunzator prin potrivirea codon-anticodon(deci anticodonul ARN-ului de tran al ARN-ului mesager). Etapa necesita factorii de initiere 1 si 2(IF1, IF2).

Ultima etapa a procesului de initiere implica legarea subunitatii ribozomale mari care reintregeste ribozom ribozom, ARN mesager si primul ARN de transfer. Constructia proteinei va necesita mai departe miscarea lantul informatia va servi sintezei proteinei.

3. Elongarea lantului polipeptidic se face prin adaugarea succesiva a aminoacizilor necesari sintezei. Fiecar transfer specific si pozitionat corect prin potrivirea codon-anticodon intre ARN-ul mesager si ARN-ul de transfer sub forma de GTP. Intregul mecanism consta de fapt in miscarea ARN-ului mesager in ribozom care isi expune reprezinta contactul intre acesti codoni si anticodonii ARN-urilor de transfer, care vin rand pe rand cu aminoaciz desfasoara deci in ribozom, la nivelul situsurilor p si a. ARNt vine cu aminoacidul 2 in situsul a, aminoacidul init dipeptid pozitionat deci in situsul a, ARNt ramas liber pleaca din situsul p si ARNt-dipeptidul se muta in situsul p

Procesul continua in aceeasi maniera pana la elongarea completa a proteinei. Deci, spre exemplu, aminoa peptidica intre aminoacizii 2 si 3, ARN-ul mesager se muta in ribozom astfel incat complexul ARNt-tripeptid se s.a.m.d.

Miscarea ARN-ului mesager in ribozom consuma GTP si este posibila datorita unei translocaze. Aminoacidul ini lantul polipeptidic deorece nu are decat un rol de start al sintezei proteice.

Pentru realizarea legaturii peptidice intre aminoacizi este nevoie de o enzima numita peptidiltransferaza, u

Toxina difterica, molecula foarte toxica fabricate de Corynebacterium diphtheriae - microorganismul car prin inhibarea unui singur factor de elongare. Astfel, o singura molecula poate distruge o celula.

4. Terminarea sintezei se face cand pe ARN-ul mesager ce trece prin ribozom apare un codon care nu codifi codon stop sau nonsens si nu exista un ARN de transfer cu anticodonul corespunzator. In acest moment polipepti ARNt este eliberat din ribozom si ribozomul se desface din nou in cele doua subunitati fiind pregatit pentru o nou prin hidroliza.

Sinteza de proteine necesita deci un complex de factori, o mare cantitate de energie si se desfasoara foarte secunde). La eucariote aminoacidul initiator este metionina, si viteza de sinteza este mult mai mare decat la procariote.

4. Prelucrarile postraducere ale proteinelor sunt necesare definitivarii sintezei si transformarii acestor molecule se va elimina formil-metionina initiatoare, se hidroxileaza unii aminoacizi (prolina, lizina), unlele proteine se combina cu molecule neproteice (fosfoproteine, glicoproteine), altele se pot desface in fragmente mai mici (p

Biosinteza proteinelor dispune de mecanisme exacte de reglare. Cel mai acceptat este cel descris de Jacob S-ar parea ca exista inductori si represori ai biosintezei care mentin o balanta a procesului. Inhibitori ai sintezei proteice Sunt in general antibiotice, compusi care pot astfel sa blocheze activitatea celulara la procariote. Inhibitorul Mitomicina Acid nalidixic Rifampicina Actinomicina Streptomicina Cloramfenicol Tetraciclina Eritromicina,Azitromicina Puromicina Kanamicina Procesul inhibat Mecanismul de actiune Impiedica separarea catenelor de ADN Inhiba ADN giraza Inhiba ARN polimeraza Se fixeaza pe ADN Inhiba legarea ARNt initiator la subunitatea 30S Inhiba peptidil transferaza Inhiba legarea ARNt la ribozomi Blocheaza subunitatea 50S Blocheaza elongarea inhiband competitiv ARNt Inhiba citirea codului genetic

Replicare
Replicare Transcriere Transcriere Translatie Translatie Translatie Translatie Translatie Translatie

Se pot da exemple de substante care interfera sinteza proteica in celulele eucariote. Acestea sunt toxinele termolabile), heteropolimeri compusi in general din 2 fragmente: un fragment A cu rol determinant in actiunea to liganzi la diferite tipuri de receptori specifici ai celulelor eucariote. Fragmentul A poate sa catalizeze transferul A molecule tinta implicate in sinteza proteica. Astfel functia acestora va fi modificata si apare efectul toxic ca in ur Toxina (bacteria) Mecanisme de actiune (acceptori de ADP-riboza) Factorul de elongare 2 (EF-2) EF-2 Efecte biologice sau clinice Stopeaza sinteza proteica: efecte necrotice, miocardosi neurotoxice Stopeaza sinteza proteica: efecte necrotice Stopeaza sinteza proteica: efecte enteroneurotoxice

Difterica (C. Diphtheriae) Toxina A (Bacilul pioceanic) Toxina Shiga (S. dysenteriae)

Fractiunea ribozomala 60S si factorul EF-1