Adrian Paunescu - Niciodat

Un cntec nu-i nimic n lumea asta Mai bine s-l zdrobeti i apoi s taci Cnd el cu o iluzie nu umple Ghiozdanele copiilor saraci. Destul cu-attea gti aristocrate Ce caut i-n cntece ctig Un cntec nu-i nimic dac nu face Mai cald n casele n care-i frig. Niciodat, niciodat S nu uitm de cei mai triti ca noi... Dezmoteniii-i caut o cale Nenorociii trec cu paii grei Nu ne putem nchide-n cabinete Facnd uor abstracie de ei. Mizeria exist pn-n oase Popoare mor i indivizi decad Nu-i cntec pe pmnt s nu miroase A foc, a ndueala i a iad.

Niciodat, niciodat S nu uitm de cei mai triti ca noi...

i dac toate cntecele noastre Nimic nu sunt i chiar nimic nu pot Noi pentru cei sraci i fr anse Suntem mereu datori s facem tot. Mcar att din toate s rmna Din tot ce-am ptimit la focul mic Un vers, o spovedanie, un cntec De partea celor care n-au nimic Niciodat, niciodat S nu uitm de cei mai triti ca noi...

Adrian Paunescu - Colindul Gutuii Din Geam

Dulce, galben lumina Cum si eu balai-eram Mi-a pus mama o gutuie Ce se coace-ncet la geam... As musca-o dar ma doare Ma cuprinde-un fel de jind Si acum cnd trece anul Parc-o simt mbatrnind Galben gutuie Dulce, amruie Lamp la fereastr Toat iarna noastr! Mama mea n-avea nici globuri Nici beteal si nici stea Srbtorile de iarn Cu gutui le-mpodobea... Mi-a pus mama o gutuie n fereastra dinspre drum i o vznd cum lumineaz N-am puterea s-o consum.

Galben gutuie Dulce, amruie Lamp la fereastr Toat iarna noastr! Parca are-n ea ceasornic i al mamei plnset sfnt Lumineaz i se stinge O gutuie pe pmnt. Luxul mamei cel mai mare Cnd copii ne mai simeam Era pinea de pe mas i gutuia de la geam Galben gutuie Dulce, amruie Lamp la fereastr Toat iarna noastr!