Anda di halaman 1dari 25

Rubin Pati ia senior

Mun ii notri

ARA OPILOR
Despre trecutul Mun ilor Apuseni ai Transilvaniei

Date adunate din autori, manuscripte i tradi ii Din cele mai vechi vremuri pn la 1785

ORTIE Tipografia Nou, I. Mo a 1912


1

http://www.taramotilor.ro/taratopilor.html

CUPRINS

Prefa (3) Introducere (4) Stri ncordate ntre Romni i Unguri (9) Un lucru minunat: libertatea n ara opilor (14) Judectoriile steti la ei (21) Rscoala Romnilor din Mun ii Apuseni i din Cri, la 1610 (22)
Clugrul Sofronie n Mun i Spargerea bu ilor arendailor armeni n Cmpeni, 1780 HOREA O peti ie a lui Horea Cum s-a nceput potera lui Horea? Planul de rzboi Armisti iul dela Tibru A doua ridicare a lui Horea Lupta de la Mihleni Sentin a de moarte a lui Horea i Closca Sentin a asupra lui Crian Rsplata vnztorilor albceni, serbarea de la Zlatna Biografii

PREFA
2

"Mun ii Apuseni ai Transilvaniei chiar ndat dup ocuparea Daciei prin Traian, jucau un rol nsemnat, din cauza bog iei lor n aur i n alte minerale pre ioase. n Ampelum (Zlatna) mpra ii romani aveau chiar un representant propriu i prin urmare acest inut era bine ngrijit i tare mpopulat, ba un al doilea val roman cuprindea aceti mun i dela Radna pn la Huedin (Uidin n original nota tehnoredactor). Trecutul poporului aezat n aceti mun i ne arat, c ce puternici oameni rmaser aci i dup prsirea Daciei de legiunile romane i limba romn conservat n aceti mun i mai curat dect n orice pr i, dovedesc descenden a lor roman. M-am nizuit a aduna cteva date din autori, manuscripte i tradi ii, despre ara opilor nume conservat aci n Mun i pn n zilele noastre i de care nume nu-i puteau da sama istoricii notri. Petru Maior l aduce n legatur cu familia opa, Xenopol cu satul apu de pe Trnava, dar lui Hadeu aceste preri nu-i convin i-i nedumerit. Aceasta provine din cauz c noi nc pu in ne cunoatem trecutul i pu ini sunt cari cunosc situa iunea poporului romn peste tot. Trebuie nc mult s scrutm, s scriem i s cercetm prin inuturile romneti. Cartea aceasta e menit a face cunoscut trecutul unei popora iuni binemeritate pentru liberarea poporului transilvnean dela es din iobgia de care muntenii nainte de 150 de ani erau scuti i. Atunci se aflau ei mai bine ca cei de la ar (dela es), iar azi sunt, srmanii, n o stare desndjduit, lundu-li-se pe rnd mijloacele de trai. Nime nu s-a ntrepus mai cu inim la timpul su pentru ferirea rului, ba chiar i azi conductorii i popora iunea romn ajuns la o stare mai fericit, nu se gndesc a contribui la
3

ajutorarea acelor munteni, cari cu jertf de snge i cu perderea avu iilor avute, au rupt lan urile robiei, n care zcu rnimea din Ardeal i Ungaria. Chiar i ocrmuirea bisericeasc, n administra ia proprie nu i-a ocrotit aa cum se cerea!" Videant Consules! Alba Iulia, n Octobre 1912 Rubin Pati ia Senior, advocat.

INTRODUCERE n vremea ct inu revrsarea popoarelor slbatece venite din Asia, asupra Daciei traiane, pe care o clcar i cutropir unele dup altele mai multe sute de ani de-a rndul, de o via pacinic n ara Daciei, nu mai putu fi vorba. Locuitorii ei, scpa i din acele potopuri, se refugiar n mun i i de spaima barbarilor nu mai cutezar a cobor n esurile unde i avuse mai nainte locuin ele i moiile lor, i de sil trebuir s-i chiverniseasc via a i avutul aci, ntre cutele mun ilor Carpa i, unde hoardele barbare nu puteau strbate deloc, ori numai pu in i foarte cu greu. Trei fortre e naturale dau Carpa ii: Mun ii Ha egului, Mun ii Apuseni i Maramureul. Dup scurgerea popoarelor barbare din inutul Daciei, aci n cuiburile acestea aflm restul poporului romn din popora iunea Daciei pustiite. n toate aceste trei inuturi se afla o deas popora iune romneasc, sub Voevozii lor, i din aceste locuri a roit mai apoi n timpurile linitite de mai trziu, poporul romn n Banat, n Ardeal, n Moldova i n Romnia.
4

La nceput Romnii slobozindu-se iar spre es, au mpopulat numai pr ile mai apropiate de mun i, doar ca s fie aproape de aceti buni ocrotitori, n cari i-au aflat totdeauna i uor refugiul n zile de primejdie i abia n veacul al 14-lea se ntinse Romnia pn la Dunre i Moldova pn la Basarabia. Cte inuturi, at i Voevozi de sine stttori aveau, ns fr legturi ntre ei, o slbiciune aceasta, care pricinui cderea Romnilor din Bihor, din Banat i din Ardeal sub domnia Regelui unguresc, domnie care era mai mult o suzeranitate, cci voivodatele romne se sus inur pn ctr captul veacului al 14-lea mult pu in de sine stttoare. Dovada despre fiin a Voivozilor romni din Ardeal, este ntre altele i bulla Papei Clement al VI-lea adresat acelor Voevozi romni la 1345. Printre aceti Voevozi se vorbete n acea bulla, i de un Voevod de Tzopus, cu numele Aprozie. Cuvntul acesta op, s-a pstrat pn n zilele noastre, cci locuitorii munteni din inutul Cmpenilor, n Mun ii Apuseni ai Ardealului, - i azi sunt i se numesc opi, - dar nu Mo i, cum s-au ndtinat locuitorii dela ar, a-i numi. Aceast numire vine nainte i n descrierea Ardealului fcut de Constantin Porfirogenita, care le zice pe grecete Tzopon. Cnd Regele Ungariei, tnrul Principe bavarez Otto, ajunse prinsonier al Voivodului ardelenesc Apor n Deva i fu dat n sama Voivodului din Ha eg spre perzare, - acesta l fcu scpat i prin oamenii si l-a condus prin

Terra tzopus, apoi prin Terra belinis (Beini)1 n Maramure, - adeca tot prin inuturi de ale Voevozilor romni, cu a cror ajutor scap n Gali ia, de urmrirea magna ilor unguri (Ottokar de Hornek, 1308). inutul aa numit Terra Tzopus era, dar, dela Mure pn n Mun ii Bihorului, iar Voivodul i avea reedin a n Abrud numit sub domnia roman Alburnum, precum dovedesc tabelele scrise n cear, aflate pe la 1852 n nite mine (bi) de aur, lucrate pe la anii 160 dup Christos n hotarul comunei Roia Montan de lng Abrud. Trecutul acestui inut, locuit peste tot de o poporaiune ndesat i ntr-una romneasc, vrednicete luarea aminte a ntregului popor romn, pentru a-l cunoate i preui dup vredniciile ctigate pe teren na ional de ctr locuitorii lui, a cror fapte mult au ajutat la mbunt irea strei materiale i sufleteti a Romnilor din Ardeal i ara ungureasc, i de cari s ne aducem aminte de cte ori vedem cte un op umblnd pribeag prin ar cu ciubare i cu cercuri Pu in s-a scris pn acum despre aceti opi, i mai ales nimic despre petrecerea lor pe timpul domnirei Principilor transilvneni. nct m-au ajutat mprejurrile, am cercat a aduna date despre trecutul opilor, ca, prin cartea aceasta, s fac cunoscut publicului romnesc starea lucrurilor din trecut, socotind de o pagub a le da uitrii pe acele, i a nu povesti unele lucruri vzute de mine nsumi n timpul epocal al anilor 1848 i 1849, cari mi-au rmas vii n memorie, cu toate c eram pe atunci abia biat de 8 ani, n Cmpeni.
1 - Probabil actualul Beiu, al crui nume se pronun de ctre localnici i n zilele noastre exact asa cum scrie i Rubin Pati ia citnd cronica. 6

Mun ii Apuseni ai Transilvaniei, sunt vesti i nu numai prin faptele rzboinice a poporului, dar i prin frumuse a naturei. Vulcanul, Gina, Bihorul, Vldeasa, Balomireasa i Muntele Mare, sunt strjile inutului auros. Cu vile i strmtorile lor naturale, ei formeaz o fortrea ce a fost menit ntru scparea de urgia veacurilor vitrege, pentru popora iunea daco-roman, a crei locuin e n orae i sate czuse prad focului i drmrii din fundamente! Din cte primejdii ne-au scpat pe vremuri mun ii i codrii acetia! Aici, n ntriturile acestea zidite de Dumnezeu, au stat adposti i o mie de ani strmoii notri, cnd prin esurile Dunrii, curgeau puhoaiele de barbari, cnd noroadele slbatece ale Asiei se npustiau cu duiumul, mpingndu-se unele dup altele asupra Europei, jfuind i pustiind totul pe unde treceau. n mun ii acetia s-a nchegat tria i unitatea neamului romnesc! Ei au fost ocrotirea i scparea noastr n zilele de groaz, cetatea sfnt n care s-au pstrat mai curate ca ori-i-unde, credin ele, limba i datinile poporului nostru! n locurile acestea tinuite, pe veci ngrdite de strjile Carpa ilor, plutesc umbrele strmoilor notri de nainte de desclecare. Aici, n opotul izvoarelor i n freamtul codrilor, a rsunat pentru ntia oar frumoasa noastr doin duioas, i nu e pru, nici plai, de care s nu fie legat o amintire scump sufletului nostru, nici vrf de munte, care s nu-i aib povestea lui frumoas i cntecul lui. Mai trziu, dupce au contenit nvlirile i s-au scobort ai notri iar la esuri, de cteori o primejdie mare ne-a amenin at, mun ii ne-au reprimit n adposturile lor, i vai de dumanul care ne-a urmrit n ntriturile cet ii acesteia naturale a noastre!
7

Firea locului a adus cu sine spiritul rzboinic a poporului muntean i curagiul lui propriu l-a scpat de soartea vitreg a iobagilor dela esuri, cci nici grofi, nici baroni nu avur gust a cere dela Domnitori dona iuni (stpnire prin druire) peste acest inut, nici dupce Voivodatul de Terra Tzopus a fost ncetat! opii rmaser n libertatea lor sub tot timpul Regilor Ungariei i a Principilor transilvneni, precum voiu descrie aceasta la alt loc. Deci, muntenii din aa numitul domeniu fiscuesc al Zlatnei de jos, de mijloc i de sus, sunt adevrate rmi e ale vechilor colonii romane, aduse de mpratul Traian n Dacia, cari la nvlirea barbarilor, aci i-au aflat loc de adpost i n aceti mun i au scpat i trit pn n ziua de azi, n aceti mun i, n cari aflar aa pu ine locuri de smntura i de fna e, pe care strbunii lor le tiase cu securi i cu crunte sudori, din acele pduri de veacuri, n care ei scpaser cu via , cu vitele i cu pu ina avere din naintea hoardelor Hunilor, Gepizilor, Go ilor, Avarilor, Vandalilor, cari se ntreceau n uciderea Romnilor i pustiirea nfloritoarelor lor cet i Muntenii acetia, Romni din timpurile cele mai vechi, triau unii cu bitul, iar al ii cu vnatul, cu pdurritul i cu inerea vitelor. i aa se vede c ei, ca oameni liberi dintru nceput i dup pacinica ocupare a Transilvaniei prin Maghiarul Tuhutum, n-au fost lega i nici la un domn pmntesc, fr numai Principelui rii ca Principe, iar nu ca domn pmntesc!, - cruia, ca oameni liberi, de bunvoie, n chip de onorariu, nu ca da ie iobageasc, i ddeau din productele lor n tot anul o ct ime sau mit de aur, precum Abrudstenii, Buciumanii, Crpenienii, - sau c ddeau piei de vulpe i
8

jder, miere de stup i unt pe sama casei principelui, care ct ime de aur principele Apaffy o hotrte n diploma sa dat la 30 Maiu 1676 din Blgrad Abrudstenilor, Buciumanilor i Crpenienilor n 50 de pizete, iar n diploma din 18 Decembre 1689 pune pe fietecare din aceste trei comunit i, cte 36 pizete i 6 cosai. Acest honorariu, i nu mai mult, s-a fcut dup aceea ca un obiceiu, ntocmai ca la Secui darea boului, cnd se nsura sau se ntea craiului un fiu. Nu numai vechii regi ai Ungariei, precum Ludovic cel mare n 2 diplome, date una din Zagrabia de dup srbtoarea S. Catarine fecioara i martira, la 1357, alta din anul 1365, n cari locuitorii mun ilor acestora se numesc: Cives hospites si Montanistae, i Sigismund la anul 1428 n a doua zi dup praznicul cercetrei prea fericitei fecioare Maria, i las i ntrete, precum n acele dou diplome se zice: n libertile, prerogativele, indultele i ludabilele obiceiuri a lor din vechime avute. Ba i Principii Ardealului, precum Bethlen, Rakotzy i Apaffy, n mai multe diplome le-au ntrit. Ca apoi, cu timpul, dup ce-a ajuns Transilvania sub Casa Austriei, cum s-a strmutat acel honorariu i da ie, n tax de bani, i apoi cum i n ce chip taxa aceasta nmulindu-se, s-a prefcut n o tax rscumprtoare de robote, vom vedea la alt loc. Stri ncordate ntre Romni i Unguri Un semn, o artare, ce se simte nc din aceste vremi a vie ei cet enesti din Ardeal, este marea nstrinare a Romnului fa de Unguri, chiar ura contra lor. i acest lucru i are pricini, fondate si multe, din trecutul istoric al
9

tarii. Stim ca Tuhutum la venirea sa pe ascuns in Ardeal, a cazut pe neasteptate asupra ducelui roman Gelu, pe care l-a apucat nepregatit. Dupa moartea lui Gelu, intamplata in acea batalie, Romanii de bunavoie isi aleasara de capetenie pe biruitorul Tuhutum, unul din cei 7 capitani ai lui Arpad, care se aseza cu Ungurii de sub comanda sa, cu regimentul sau cum am zice, in aceasta tara, dand mana dreapta si intarind cu juramant legatura frateasca cu locuitorii bastinasi, cu Romnii din tara lui Gelu. Acestea ni le adevereste si Notariul anonim al Regelui Bela, care nu le-ar fi scris, daca acelea nu ar fi fost fapte adevarate. Poporul romn intrand in legaturi apropiate cu veneticii Unguri pgni, i-au atras pe acetia la legea crestina de rit rasaritean, de care se tineau toti Romnii. Principele Gila se botez n aceast lege, ba i nepotul su Stefan, inca a fost botezat dupa ritul oriental si numai dupa casatoria sa cu o princesa germana, a imbratisat religia apuseana, romano-catolica. Aceasta intamplare fu o mare nenorocire att pentru principele ardelenesc Gila ct i pentru Romnii ortodoxi, caci Stefan la indemnul Papei, incepu goana asupra celor de rit oriental, iar contra unchiului sau Gila, s-a sculat cu razboiu si invingandu-l, l-a dus in robie, impreuna cu membrii familiei sale, dup ce lui Gila i-a scos ochii. Ardealul fu acum supus regatului Ungariei si se ocrmuia de un Voevod in numele regelui Tarii unguresti. Sub denumirea de Ardeal, in timpurile acelea nu se n elegea toata tara ce se numi mai trziu Ardeal, ci numai ct se intindea dela Selagiu spre sesul Murului cam pn la Lipova. Cele mai multe tinuturi a Ardealului de mai tarziu, erau inca sub Voevozi nationali de ai
10

poporului btina, precum era ara Fagarasului, a Haczagului (Ha eg), apoi ara opilor si alte Voivodate, de cari se face pomenire pana si in veacul al 14-lea. Toti acesti Voevozi se bucurau de neatarnare in coprinsurile lor si numai datorinta a urma in razboiu pe Regele, o avea fietecare. Si dupa sosirea colonilor sai, Voevozii romni mult timp si-au pastrat neatarnarea tarilor lor, si contra lor se adunasera acesti oaspeti, cari incungiurau tinuturile muntoase cuiburile romanesti dela Rodna-Bistrita-DejCluj-Turda-Aiudul-Sebesul si Orastia, - toate cet i zidite de poporul ssesc, - azi in mare parte desna ionalizate. Linia satelor de sub Pdurea romneasc Silva Blachorum se ntindea de la Turnul Rou pn la Ha eg si se tinea de teritoriul romanesc al Voevodului din Fgra. Din cauza ritului oriental, poporul romn si Voevozii sai, avura de indurat multe nacazuri, si nobilimea maghiara, cu ajutorul Sasilor intariti in cetati, intotdeauna se incerca sau a-i face papistasi, sau a-i starpi, - lucru la care in nenumarate bulle papale erau provocati Regii Ungariei! Au si izbutit cu timpul a cuceri pe multi Voevozi si a-i sili sa treaca la biserica apuseana, prin care trecere ei devenira contrari intereselor poporului roman, ramas asa fara capi nationali. Usor dar se tlcuete caderea poporului de rand in o iobagie tot mai grea, de care in zadar se incerca se scape in revolutiile dela 1437, 1466 si a lui Dozsa, care fu invins cu ajutorul Romnilor ardeleni, pe cari apoi, ca mul mit, i fcur glebae adscripti, adeca legati de glie, ca sa nu-si poata nici macar schimba stapanul, ba luandu-li-se chiar si dreptul de proprietate! Aceast soarte neomeneasca si
11

necrestineasca, a durat sute de ani peste Romnii din Ardeal, cari avura sa mai sufere si dela Calvini prigoniri religioase. Tinand seama de toate aceste asupriri poporatiunei romne si legei romnesti de catra nemeimea maghiara, putem intelege ce urmari avura acestea pentru starile dintre aceste doua popoare, si nime nu se va mai mira de izbucnirile de ura a iobagilor romni contra asupritorilor lor. Dintre Voivodatele romne, cel din urma care cazu naintea deplinei puteri a regelui Ungariei, se vede a fi fost Voivodul din Terra Tzopus, adeca tinutul Muntilor Apuseni ai Transilvaniei, care numai la inceputul veacului al 15-lea nu mai e numit asa, perzandu-si de la acest timp si el neatrnarea lui Voivodul opilor avea resedinta in Abrud, unde si azi se afla o biserica veche din timpurile acelea, - azi in proprietatea papistasilor. Zidirea acestei biserici dovedeste vechimea ei, caci murii (peretii nota BB) cuprind multe pietri vechi cu figuri din timpul Romnilor vechi, iara pictura din launtru cu sfintii romanesti si cu scrisoare slavona, o dovedesc de biseric romneasc. Azi e varuita in alb, insa sub acest strat alb, sunt si azi 12 apostoli in jurul Altarului, sub a caror figuri merge jur imprejur un brau tricolor, intocmai precum am aflat acesta la unele biserici mai vechi din Marginime. Am cercetat aceasta biserica de mai multe ori. Era ruina, dupa arderea Abrudului la anul 1849. Tenciuiala (vclaul) cznd de pe paretii bisericei n o ziua a anului 1870, cercetand atunci ruina, am descoperit aceste chipuri a bisericei orientale si, cu mine dimpreuna, mai multi Romni le-am vazut si le-am admirat.
12

Dupa anul 1872, s-a renovat biserica aceasta si catolicii s-au necajit mult a sterge chipurile sfintilor, dar n-au izbutit pe deplin, si asa i-au spoit de nou cu var. Pe un stalp in partea dreapta, era icoana Ioachim si Ana cu Is. Cristos ca prunc in potir, care icoana la ritul latin nu am vazut niciri. Dovada vadita despre trecutul rasaritean al bisericii. Desi cu timpul se desfiintase Voivodatul, poporatiunea acestor munti tot nu si-a perdut libertatea, caci in acest tinut nu aflam urme de grofi sau de baroni sau alti nemesi cu drepturi feudale (peste iobagi), ci tinutul acesta, ara opilor, era acum posesiunea Coroanei, care neavand pmnturi de lucrat, nu putu face si aci iobagie. Asa apoi, locuitorii Muntilor n-au suferit de iobagie sub principii Ardealului. Dar sufereau parca si pentru ei vecinii si fratii lor: Crienii din tinutul Bradului, Bii de Cri si a Hlmagiului, pe unde urmasii Voevozii romni, trecuti la biserica apuseana, s foloseau de dreptul de iobagie al domnilor de pmnt. Comunele din jurul Abrudului, cu poporatiunea romn lucratoare in bile de aur, erau scutite intocmai ca Abrudul. Acestea erau comunele Bucium, Abrudsat, si Carpenisul, iara Roia-Montan era ncorporat n opidul Abrud, - pn cnd comunele de pe Valea Arieului erau libere. Chiar din cauza selbtcimei locului, puterea statului nu-si putea supune aceasta poporatiune sub administratia sa. Ca cele mai vechi comune aici, sunt cunoscute Lupsa, Bistra si Offenbaia, a caror nume se pomeneste sub Regele Carol Robert in procesul Lupenilor contra unor cavaleri Ioaniti nemti din Offenbaia, pentru granitele hotarului, - proces judecat chiar prin rege, pe temeiul
13

fasiunilor unor nobili romni din comuna Bistra, unde isi avea locuinta familia Aron. Un lucru minunat Pe cand taranimea romn de la ses si pe sub poalele muntilor din Ardeal, gemea sub greutatile iobagiei, desbracata de toate drepturile omenesti prin legile zise Aprobate si Compilate legi alcatuite de nobilimea maghiara spre surparea totala a poporului roman btina, pe acele grele timpuri, o parte a poporului romn in marginile Principatului Transilvaniei, traia liber si in belsug, scutit de greutatile puse pe gtul celorlalti Romni. Acest popor romn liber din Ardeal, erau opii sau Mo ii cum le zic acum, dar cari mai demult purtau peste tot numele de opi si tara lor intre Mur si muntele Biharii se zicea, cum am mai aratat, Terra Tzopus. Locuitorii Muntilor Apuseni din Ardeal, aveau din vechime asigurata aceasta a lor libertate, atat de catra regii Ungariei, cat si de la Principii Transilvaniei incepand dela Izabela pana la Apaffi al II-lea, dar si dupa ce Ardealul ajunse sub casa domnitoare de Habsburg, ramasera in acea veche deplina libertate, pana pe la anul 1750, precum dovedeste o conscriptie facuta de oficiile fiscusesti la anul 1747 deci de organe, cari de sigur nu au putut sa fie partinitoare poporului roman din acesti munti. Acea conscriptie arata, c Muntenii aveau propriile lor locuri de samanat gru de primavara, secara si ovas; aveau fna ele lor si puni intinse in munti, paduri de brad si de fag, fara ca ei sa plateasca vreo dare pentru ele, nici zeciuiala (decima = dijma) din stuoi si porci, dare care numai mai tarziu s-a introdus la ei. Aveau dreptul trgurilor, a crmritului, a vnatului
14

si pescuitul liber. Pluteau lemne pe Arie, ducnd plute pana la Seghedin, fara a plati ceva, sau a fi impedecati in acest negot. Faceau scnduri in firezele lor proprii, cari fireze le-au folosit fara nici o tacs pana la anul 1820. Asemenea aveau mori de macinat farina si erariul insu nu avea nici fireze, nici mori, - si nici la taxe nu a supus morile si firezele pana la anul aci amintit, ba mori propri erariul numai la anul 1836 si-a facut. Pana pe la anul 1836-1846, pasunatul muntilor a fost liber si muntenii l-au folosit fara nici o contrazicere. Ei erau scutiti si de vama la trecerea cu productele aduse pe sama lor. Nu au dat nici statului, nici Principelui tarii contributie, ci duceau numai in tot anul la curtea Principelui, un dar n unt, miere si piei de vulpe si de jder, pe sama casei lui, intocmai cum ducea na ia scuiasc la anumite date, cte un bou ca dar Principelui. Ce este si mai mult: imunitatea acestor locuitori, adeca dreptul lor de a fi netulburati, a nu se putea atinge nime de ei, se constata si in cele politice si judecatoresti, caci comitatul, pana la anul 1820 n-a trimis in acest tinut nici un solgabiru, - si numai un adunator de dare se afla in Campeni, pentru vama marfurilor cari treceau granita. Poporul isi alegea biraele (biro, in limba maghiara, adica judecatorii nota BB) sale, care ingrijiau de buna ordine intre locuitori, iara scaunul satului judeca asupra pricinilor de drept. Dar si tricesatoriul (deregatorul pentru adunarea tarii) se numea dintre Romni, si pe la anul 1784 inca un Romn era, Georgiu Bistrai. Acest obiceiu (uz) se vede ca se prefacuse in regula, caci istoricul Cserei se plnge la pag. 223 a cronicei lui, ca acolo sa numesc de oficianti (deregatori) oameni de legea
15

greca. Aceasta libertate si imunitate (scutire) a opilor, a avut a se atribui mai multor jurstari, si Principii Transilvaniei au trebuit se aiba cuvinte intemeiate, ca sa scuteasca pe locuitorii acestui tinut de soartea vitrega de care sufereau Romnii dela tara precum numesc opii Ardealul. Pricina de capetenie va fi fost firea razboinica a muntenilor, pe cari istoricul Const. Porfirogenita i descrie, ca pe cei mai razboitori dintre locuitorii Ardealului! Cu greu ar fi fost a iobagi acest popor muntean cu locuintele lui risipite pe dealuri si vai, - dar mai ales era greu a-i iobagi si pentruca locurile lui erau tare potrivite pentru aparare si numai cu greu s-ar fi putut ispravi ceva cu puterea contra lor! Dovada ni s-a dat chiar si la anul 1849, cand generalul Bem cu 30.000 soldati bine inarmati incunjura Muntii, dar cte armadii intrara in Muntii Apuseni sub Hatvani, Vasvari Pal si Kemeny Farcas, toate se nimicir! Si Muntii nu putura fi supusi. Chiar si fortareata Alba Iulia numai tinutei brave a opilor nu a putut fi luata cu asalt! Principii Ardealului aveau in opi buni pazitori pentru granita de catra Ungaria, - unde, intr-o vreme, la Oradea-mare domniau Turcii, contra carora opii si Muntii lor, erau scut bun. Tocmai de aceea, pentru siguranta principatului, Principii i-au scutit pe opi de greutati. Muntenii peste tot, dar mai ales cei de pe Rul Mare, sunt vanatori alesi si neinfricati. Aceasta a lor insusire, o foloseau Principii ardeleni la vanatorile cele mari indatinate la curtea lor. In acest scop Principii aveau la intalnirea Rului mic cu Rul mare, in hotarul Cmpenilor, un castel de vanatoare, a carui ruine s-au
16

vazut si la inceputul veacului al XIX si locul se numeste si azi Cetatea. Serviciul la aceste vanatori li-l faceau opii cunoscatori ai vizuinilor pe unde treceau ursii, lupii si alte salbataciuni. Dar si la razboaiele purtate intru apararea tarii de dusmani, vor fi atras Principii pe acest popor razboinic, despre care stiau ca e pururea cu arma in mana, avand el, chiar in toate zilele lipsa a-si apara avutul contra multor fiare, cari traiau in padurile mari si intinse ale muntilor. Starea de libertate a opilor si mai bine se dovedeste prin imprejurarea, ca pe coprinsurile locuite de ei, nici regii Ungariei, nici principii Ardealului, nu au facut donatiuni pentru grofi si baroni, din cari donatiuni (daruiri) urma iobagia pentru locuitorii acelor locuri, iara cateva familii romne nobilitate, inca n-au avut iobagi, ci tot pamantul arator si fna e, apoi pasunile si padurile, erau in libera folosinta a locuitorilor. Aceasta fericita stare a muntenilor durand pana pe la anul 1760, prin o intamplare i se puse la acest an capat si ei Muntii Apuseni formau un tinut, in care administratia politica se conducea de batranii satelor. Oficiali comitatensi nu erau deci o supraveghiere mai inalta, nu exista. Multi oameni prigoniti scapau in acesti munti neumblati, aflandu-si aci mantuirea, si multe familii traesc aici, a caror protoparinti au venit in munti, de prin Ardeal, Banat si Bucovina, unde se asezau si unde nime nu-i mai urmaria. Un atare refugiat pricinui poporului o mare ingreunare, precum voiu povesti mai jos. Romnii, desi cu stare buna, din lipsa scolilor, ramasesera fara cultura si prin urmare nepricepatori ai mersului starilor politice din tara. Cand Ardealul ajunse
17

provincie austriaca, ei intrelasara a sta nainte cu documentele despre privilegiile (drepturile si scutirile lor dobandite dela vechii regi ai Ungariei, cum am aratat mai sus, desi atari dovezi (documente) pe la anul 1836 se aflau inca in mainile Buciumanilor, parte in original parte in transumpturi (copie) autentice. Cand ajunse Transilvania sub domnirea Casei de Habsburg (care domneste si acum din Viena), locuitorii din Munti urmara dupa vechiul obiceiu, a trimite acum la camara fiscuseasca honorarul si datia, care pana aci o duceau la curtea Principelui la Alba Iulia. Datia de miere, unt, piei de jderi, de vulpi, domnii de la camara o intrebuintara pe sama lor, si cand bagara de sama la chivernisirea averii statului (tezaurariat), ca din tinutul Muntilor Apuseni incurge foarte putin venit, s-a facut cercetare. Comunele dovedira ca ele au trimis, dupa vechiul obiceiu, darea lor, si domnii de la camara se scuzara, ca mierea si untul s-a topit si evaporat, iara pieile s-au stricat. De aci vine proverbul, ca cel ce umbla cu miere, se unge pe degete. Ca sa se faca capat acestei chiverniseli, erarul (visteria tarii) a facut un contract cu locuitorii, stramutand datia, in rascumparare cu bani, a caror suma la inceput fu o taxa neinsemnat de mica. Mai tarziu insa, ea crescu tot mai mare si mai ales dupa urmatoarea intamplare: Un Ungur urmarit pentru defraudari (mancare de bani obstesti) si pentru alte fapte rele, fugi in Muntii Apuseni, unde nu mai fu urmarit, iara locuitorii romni l miluir. Acest pribeag petrecand mai mult timp in munti, nu s-a apucat nici de un lucru, ci traia cu cersitul cand la o gazda cand la alta, si cutreera ca un vagabond toate comunele. Fiind insa el om tinar si sanatos, in urma fu
18

indrumat a se apuca si el de ceva lucru, ca sa-si castige traiul vietii. Vazandu-se acest vagabond respins de la traiul usor ce-l avuse pana aci, - s-a inversunat, si socotind a-si razbuna, si-a facut o banda de hoti, cu care apoi jafuia casele oamenilor, prada si rapea, pricinuind mari pagube pacinicilor locuitori, carora in felul acesta nerusinat le rasplatea, pentru ca l-au primit si l-au scapat de temnita ce-l astepta pentru faptele sale. Pentru a pune capat jafurilor, locuitorii satelor se sculara in gloate si incunjurand banda de hoti, ii prinsera si-i omorara, iara pe conducatorul bandei, il trimisera legat la comanda militara din Alba Iulia, unde fu pus in prinsoare. Uciderea acelor hoti, s-a intamplat in padurea dintre Vidra si Tomnatec. Capul lor iscusit, prinsonierul, care era om mai invatat, spre a se mantui de pedeapsa ce-l astepta, a rugat pe judecatori, sa-i deie voie a vorbi cu vicispanul, caruia ii va descoperi un lucru insemnat si de mare folos pentru tara, daca lui i va ierta pedeapsa. Cererii lui se dete loc si el atunci a denuntat pe locuitorii din Munti ca pe niste oameni cu averi mari si venite frumoase, cari insa platesc foarte putina dare si nu fac slujba in folosul fiscului. Ei ar putea fi pusi la niste dari mai mari fata de fiscul ca domn pamantesc. Si spusele sale s-a legat a le dovedi de adevarate la fata locului. Nici nu intarzie acest lucru, caci Muntenii se trezira in o zi cu o comisie condusa de acel talhar, pe care ei il prinsese si-l dase spre osandire in mainile deregatorilor imparatesti. Comisia afl de adevarate spusele acelui prinsonier, caruia ii dete drumul, iara pe comunele muntene le obliga prin contract la platirea unei sume de bani cu mult mai mare ca in trecut, in chip de rascumparare a muncei de iobagi, care in munti n-o putea cere dela Romni in natura,
19

caci ei insisi aveau ca proprietate a lor pamantul si padurile cu muntii dimpreuna. De aci inainte se socot si Romnii munteni de iobagi si-si pierd libertatea personala si a proprietatii, care pana aci nime nu li-o tagaduise. Din partea ocarmuirii se tinea, c Romnul nu poate fi decat iobag, precum era scris in Aprobate si Compilate. Simtind muntenii raul ce-i asteapta, spre a se apara, scoasera din lazi diplomele si donatiunile Principilor, - dar aceasta nu le mai ajuta, si ele fura declarate de fara putere, pentruca nu s-au intarit de nici un domnitor din noua domnie a casei Habsburgice, ba ca nu s-au publicat, nu s-au dat pe cale legala, si altele pe care le stiau spune pentru respingerea lor, cei cu dor de asuprire. Urmeaza acum asuprire peste asuprire! Li se lua opilor de fisc dreptul de crasmarit, de pescuit si dreptul targului! Numai morile de macinat farina mai ramasera libere, dar si ele fura mai tarziu puse sub taxa (bir). Desi prin invoielile facute cu fiscul se pusese o stavila asupririlor mai mari, acele nu mai luau sfarsit, caci, precum se vede din scrisoarea mai inalta (imparateasca) din anul 1776; din decretul camerei din 15 Iulie 1807; din rescriptul imparatesc dela 30 Septembrie 1807 Nr. 3760, aceste scrisori cu porunci inalte, se sileau a-i scurta pe munteni, a-i desbraca de avutele libertati si beneficiuri si a-i asemana iobagilor dela ar, cari gemeau sub cea mai grea robotaNu puteau suferi noii Domni, ca intre Romnii munteni sa fie deosebire de ceilalti iobagi. Darea Muntenilor de miere, unt si piei, s-a stramutat in o suma de bani statorita prin contract cu ei. Suma de bani la inceput era mica, mai tarziu insa, la inoirea contractului, ea s-a tot marit, pana ajunse la suma de 12 mii floreni unguresti, care la alta data se prefacura in moneta conventionala. Si
20

aceasta suma au suportat-o muntenii, pentru c foloasele ce le aveau din stapanirea deplina a pamantului, padurilor si pasunatelor, erau cu mult mai insemnate, decat sa se simta prea impovarati cu platirea acestei sume, si nefiind obligati la alte slujbe. Aceasta bunastare a Muntenilor le era un ghimpe in ochii acelor deregatori fiscusesti de vi maghiar, cari stiau iobagia grea, care dupa Aprobate si Compilate apasa poporatiunea romn dela ar, si nu le venea la socoteala, ca atata popor romn din Munti sa duca o viata mai usoara, mai omeneasca. Incercara drept aceea toate mijloacele de a supune pe munteni la robote si fiindca fiscul nu avea pamanturi de lucrat, li-a pus pe cap, pe langa o oarecare plata, taiarea de stangeni de lemne din paduri si carausirea acelora la uzinele din Zlatna si Offenbaia! Taiarea stangenilor de lemne se facea iarna, cand e frigul mai mare, iara carausirea lor pe raul Aries, in timpul primaverii, cand se topea zapada. Amandoua aceste lucruri erau impreunate cu mari primejdii pentru sanatatea si chiar si pentru viata oamenilor, deci Muntenii se simteau foarte asupriti cu robotele acestea, a caror implinire se siluia cu batai trupesti si cu gloabe in bani! Aceste slujbe cu timpul se mai inmultira, ba se scoasera si unele paduri din folosinta oamenilor. Judecatoriile satesti In comunele muntene pana la capatul veacului al XVIII-lea, justitia (dreptatea) se facea acolo in sat, de catra scaunul satului, stand din barbati batrani, in frunte cu judele (biraul) satului. Inaintea acestui scaun de judecata se infatisau partile impricinate, si despre pricina dintre ei se lua un protocol, in care se scriau cele date de prtor si de
21

prt. Tot acest scaun da drept insurateilor a-si coprinde loc de casa si a-si face loc de mosie, cuprinzand loc in padure. Documente de aceasta natura s-au adus nainte multe de catra locuitorii munteni, cand comisarul Aldulcan, la anul 1852, a venit sa faca o cercetare in treburile padurilor din Munti. Muntenii nostri, precum aveau datinile lor in ce priveste pamantul, tot asa aveau datinile lor bine lamurite in ce priveste dreptatea! A fost in fiinta un drept vechiu la poporul roman, care drept, prin o durata de mii de ani, prin invatatura din patanie, a intrat in sufletul Romnilor, si facea o parte din fiinta lui! Dela judecata scaunulul satesc nu mai era apelata! Poate la rari intamplari de se supunea chibzuirii si din partea domnului pamantesc, care pentru munteni era Principele tarii. Ne putem inchipui de cata libertate erau partasi muntenii, avand ei si in administratie (deregatorii), si in judecati, neatarnarea lor deplina si putand hatari dupa plac de pamant, de pasunat si de paduri, netulburati de nimenea. Chiar in legile tarii si in diplome regale este vorba de uzul si dreptul Valach adeca deosebit de cel al ungurilor. Muntenii si dupa incetarea Voivodului din Abrud, intamplata pe la anul 1549 sub voevodul Iacob, ramasera in libertatea lor. Rscoala Romnilor din Mun ii Apuseni i din Cri n anul 1610 Dup uciderea Voivodului i Principe al Ardealului Mihaiu Viteazul pe cmpia Turzii, ara ajunse pe mna generalului mprtesc Basta, care pustia i ardea orae i
22

se purta ca un tiran, aducnd asupra rii o stpnire de groaz sold easc. Bathory rentors, se lepd din nou de tronul Ardealului n favorul mpratului Rudolf; apoi se alege Moise Szekely de Principe al Ardealului, care ns, nvins de Voevodul romn Radul, cade n acea lupt! Ardealul trece prin o mare zguduire. Nernduiala, nesiguran a averilor i a vie ii, procese nentemeiate de trdare, omoruri politice, urmriri i prigoniri religioase, erau lucruri de toate zilele. Basta, mna dreapt a mpratului Rudolf, provoc mpotrivirea Ungurilor sub Bocskay, ales de Principe al Ardealului cu ajutorul Turcilor la 1605, i apoi pentru Ungaria ca rege. Dup moartea acestuia, se alease de Principe al Ardealului, bolnviciosul Sigismund Rakotzy, care la anul 1608 abzice i se alege cel din urm vlstar al familiei: Gavriil Bathory. Nicicnd Ardealul nu a avut un domnitor mai tiran ca pe acest om prigonitor i desndjduit. Prigonea pe toata lumea, nici un om nu era sigur de via , vtma pe magna i, necinstea familia i era foarte urgisit de to i. Principele acesta ceru oraului Sibiu, ca s-i deie cvartir de iarn ntre zidurile oraului. Sibienii mplinir cererea lui. Principele la intrarea n ora, se folosi de un iretlic. n carle cu bagaje aez sub coperie solda i! Ajungnd n pia a Sibiulul, ctanele se ivir din car, prinser pe toate cpeteniile oraului i, n urm, chiar asupra srbtorii Crciunului, alungar pe to i brba ii din ora i solda ii cu Principele se deter la cele mai desfrnate petreceri i be ii. Groaza acestor oameni, a inut pn sosi tirea, c sub conducerea popei din Vidra, Muntenii i Crienii s-au
23

rsculat, i, pentru a sufoca aceasta revolu ie, Principele Bathory a prsit Sibiul, spre marea bucurie a Sailor, cari i amintesc n cronica Sibiului, c la Caienele s-a ntmplat lupta prin care s-a suprimat revolu ia Romnilor din Mun ii Apuseni. Nu se spune pricina acestei revolu iuni i aa numai dm cu socoteala urmtoarele: Se tie, c dup omorrea Voevodului Mihaiu Viteazul n inutul Turzii, au fost adui coloni Scui i s-a nfiin at scaunul Arieului. Locuitorii romni au fost alunga i cu puterea din acest inut i ei anumit n Mun ii Apuseni i-au cutat refugiu, scpare, i prin ei s-a pornit micarea poporului din Mun ii Apuseni, cari erau totdeauna gata a sri n ajutorul fra ilor prigoni i! Despre acest fapt istoric numai n cronica oraului Sibiu am aflat aceast amintire, i aflu de lips a o prinde aci, pentru a nu se da uitrii i a se cuta alte date despre acest act istoric.

24