Regimul juridic al antarcticii

Antarctica este al cincilea continent ca suprafata de pe Pamant, situat in emisfera sudica, fiind inconjurat de Oceanul Antarctic. Este cel mai rece, uscat si vanturos continent, acesta fiind considerat un desert, deoarece singurele fiinte care traiesc in acasta regiune polara sunt animalele adaptate la rece, precum si anumite tipuri de alge. Oamenii locuiesc in Antarctica la statiile de cercetare de pe intreg continentul, fiind in numar de 1000-5000 anual. Antarctica reprezinta intreaga zona polara, fiind constituita atat din continent care este demnuit Antrctida, precum si apa din jurul acestuia. Prin anii 1920, 7 state au avut pretentii cu privire la teritoriul Antarcticii, pe baza dreptului de descoperire si de afisare de autoritate. Astfel, Australia a pretins 42% din continent, datorita cecetarilor efectuate de Sir Douglas Mawson. De asemnea, Franta a pretins Terre Adelie, parte din zona pretinsa de australieni, pe baza explorarii de catre Dumont dUrville. In urma activitatilor de explorare, cercetare sau alte activitati au dat nastere unor noi creante. Astfel, in 1924 Statele Unite ale Americii a adoptat Doctrina Hughes, prin care se clarifica faptul ca simpla descoperire nu este un motiv suficient pentru o revendicare teritoriala, asa ca ei nu au acceptat niciun fel de pretentie asupra Antarcticii ceruta de catre orice stat. Intrucat Antarctica este un continent format din mari calote de gheata, nu exista o populatie umana stabila si, deoarece nicio tara nu are drepturi asupra acestui continent, s-a constituit un tratat care sa stabileasca suveranitatea ascetuia. Astfel, Antarcita este guvernata deTratatul asupra Antarcticii, dat spre semnare la 15 octombrie 1959 si incheiat la Washington pe 1 decembrie 1959, a intrat in vigoare la data de 23 iunie 1961 si este format din urmatoarele acorduri: Tratatul asupra Arcticticii, Conventiile pentru conservarea focilor din Antarctica, Conservarea resurselor marine vii din Antarctica, Conventia privind regulamentul activitatilor de resurse minerale din Antarctica si Protocoloul privind protectia mediului al TRATATULUI asupra Antarcticii. De asemnea, sunt incluse in TA si recomandarile care au fost adoptate la reuniunile partilor tratatului si rezultatele din reuniunile expertilor precum si deciziile date de reuniunile consultative speciale la nivel non-guvernamental. Conform acestui Tratat, Antarctica a fost declarata o regiune demilitarizata, neutralizata si denuclearizata, fiind prima de acest fel din lume. De asemnea, potrivit tratatului asupra Antarcticii este complet interzisa plasarea in zona a oricarui fel de deseuri radioactive. Intrucat in timp, mai multe state si-au cerut drepturile asupra acestei regiuni, tratatul prevede in cuprinsul sau, ca atat cat tratatul va fi in vigoare niciun state nu are dreptul de a cere pretentii asupra Antarcticii, iar ca activitatile desfasurate in zona nu dau dreptul unui stat sa afirme sau sa conteste revendicarile formulate anterior tratatului de catre unele state.

ats

Page 1

Scopul principal al Tratatului asupra Antarcticii este acela de a asigura, in interesul intregii omeniri, ca Antarctiva va continua la nesfarsit sa fie utilizata exclusiv in scopuri pasnice si nu va deveni scena sau obiectul de discordie internationala (footnote-Preambul AT). Primele tari care au semnat acest tratat sunt in numar de 12, ulterior, trasnformandu-se in 37. Din 1961 pana Ia 1994, Reuniunile consultative ale Tratatului asupra Antarticii s-au desfasurat din 2 in 2 ani, insa din 1994 au avut loc intalniri in fiecare an. La fiecare Reuniune participa reprezentanti ai: parilor consultative, partile non-consultative, observatorii (footnote-n prezent, Comitetul tiinific pentru Cercetri Antarctice (SCAR), Comisia pentru conservarea resurselor marine vii din Antarctica (CCAMLR) i a Consiliului din administratorii programelor naionale de Antarctica (COMNAP)), invitatii experti. Msurile, deciziile i rezoluiile care sunt adoptate la RCTA prin consen, dau efect principiilor din Tratatul asupra Antarcticii, precum i Protocolului de mediu i furnizeaza regulamente i linii directorii pentru gestionarea zonei Tratatului asupra Antarcticii i activitatea RCTA. Deciziile, care abordeaz chestiuni interne de organizare a RCTA, i rezoluiile, care sunt texte consultative, nu sunt obligatorii pentru prile contractante. n schimb, msurile sunt obligatorii pentru prile consultative dup ce au fost aprobate de ctre toate prile consultative. Numai prile consultative pot lua parte la luarea deciziilor, acestea fiind in numar de 28. Ali participani la reuniune, cu toate acestea, poate contribui doar la discuii.

Articolul VII din Tratat prevede ca fiecare parte trebuie sa faca schimb de informatii primare cu privire la activitatile sale prin notificare in avans a expeditiilor spre si in cadrul Antarcticii, statiile ocupate de cetatenii respectivului membru, si, de asemnea, a oricarui personal militar sau a echipamentelor destinate a fi introduce de catre accesta in Antarctica. Pentru pastrarea acestor informatii, secretariatul, sub indrumarea reuniunii, a dezvoltat un sistem electorinic de schimb de informatii (footnote-EIES), ca un deposit central. Pentru a promova obiectivele acestui Tratat si pentru a se asigura ca dispozitiile sunt respectate, partile au obligatia de a facilita inspectiile ale instalatiilor lor (footnote a se vedea Art VII). In acelasi timp, partile au dreptul de a numi observatori pentru a efectua insepctiile in conformitate cu Tratatul. Este necesar ca observatorii sa aiba dreptul unei libertati complete de acces oricand si in orice zona a Antarcticii. Adaosurile la Tratatul asupra Antarcticii sunt cunoscute sub numele de protocoale. Cel mai semnificativ dintre protocoalele adaugate la Tratat este cunoscut sub numele de Protocolul de la Madrid (footnote-sau Protocolul pentru Protectia Mediului Antarcticii), iar titlul oficial este "Protocolul privind protecia mediului la Tratatul asupra Antarcticii". Acest protocol dateaza din 1991, dar a intrat in vigoare in 1998. Obiectivul acestui protocol este de a pastra si proteja pentru 50 de ani exploatarea comerciala a bogatiilor minerale ale Antarcticii.
ats Page 2

Primul roman care a intreprins activitati in Antarctica a fost Emil Racovita, la varsta de 29 de ani. Emil Racovita a fost prieten apropiat cu Roald Amundsen, primul om care a atins Polul Sud. Emil Racovi a cercetat zonele polare din Antarctica. Savantul romn a ntreprins un studiu aprofundat asupra vieii balenelor, pinguinilor i a altor psri antarctice, fapte care i-au adus o reputaie recunoscut la nivel internaional. Emil Racovi pe nava Belgica (FOOTNOTE- n apropierea rii Palmer din Antarctica, expediionarii descoper o strmtoare care a primit numele navei Belgica) a ajuns n zonele polare datorit expeditiei antarctice belgiene din perioada 1897-1899. Dup mai bine de un veac, cercetatorii romni sunt din nou prezeni pe trmurile Antarcticii. Dac Romnia a avut o baz de cercetare n Antarctica, asta se datoreaz unui om stpnit de dorina de cunoatere i de spiritul de sacrificiu. Este vorba despre exploratorul romn Teodor Negoi. Tot el este i primul romn care a atins Polul Nord, n 1995.

ats

Page 3