8.

Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Atribuirea cauzalitii proces - cognitiv prin care - inducem - un al doilea plan de coeren, - prin evidenierea modalitilor subiective de stabilire a relaiilor - de tip cauzal dintre - un subiect individual sau colectiv i situaii sociale. diferitele - evenimente, - aciuni, - atitudini - comportamente - capt sens/semnificatie numai atunci cnd putem releva i nelege cauzele care stau la baza producerii acestora. de unde diversele intrebari existentiale !

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Teoriile atribuirii studiaz: mecanismele psihologice - prin care subiectul naiv - n viaa cotidian, - i explic - modul de producere i - desfurare - a evenimentelor i - comportamentelor, si - raportul de cauzalitatea dintre acestea,ncercnd astfel - s prezic i - s stpneasc REALITATEA.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Exemplu: S lum cazul banal al unui accident de automobil. Dac: aflm c oferul a produs accidentul fiind n stare de ebrietate, Atunci: - nu vom avea nici o nelegere pentru fapta sa, i - vom dori s primeasc o pedeaps ct mai sever. Dac: se constat c ncerca s ajung repede lng o rud grav bolnav, Atunci: desigur c vom avea o cu totul alt atitudine fa de cele ntmplate Observatie: De fiecare dat, atitudinea noastr - va fi strns condiionat de modul cum atribuim cauzalitatea n producerea unui fapt. ns, dei atribuirea - este un proces - preponderent subiectiv, - el nu este si arbitrar, exista anumite reguli care l guverneaz.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

F. Heider, psiholog german - Iniiatorul teoriei atribuirii cauzalitii Teze ale teoriei lui Heider: 1. Comportamentul uman - se prezint ca un ntreg cognitiv, - aparine unui cmp - reprezentaional structurat, - unde acioneaz legi psihologice specifice; unele vizeaz - modul de nelegere i - atribuire a relaiilor cauzale in producerea comportamentului - individual i - social.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

2. Procesul - de structurare mental a realitii - are ca element central principiul echilibrului cognitiv; atribuirea cauzalitii reprezint o modalitate fundamentala de realizare a echilibrului n cadrul cmpului reprezentaional /subiect. Atribuirea de cauze, dispoziii sau proprietati - ale unor elemente ale mediului - permite - indivizilor - s cuprind cognitiv realitatea i - s prevad desfurarea - unor procese sau - comportamente, condiie - eseniala pentru reglarea adaptativ a - propriilor conduite i - activitti in mediul / subiectului.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

4. Principiul - echilibrului cognitiv care st la baza atribuirii cauzalitii - presupune c - anumite proiecii, - ateptri sau - judeci - privind aspecte ale mediului - trebuie s NU fie - contradictorii - n raport cu - ateptrile - judecile sau - implicaiile acestor referitoare la alte aspecte ale realitii. Atribuirea cauzelor - un proces - subiectiv, dar nu arbitrar , - prin care se degaj o structur cauzal invizibil, stabil i operant.

5.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul inferenelor corespondente (E.E. Jones i K.E. Davis - 1965) Stabileste condiiile n care - un observator - acord o anumit cauz comportamentului / actor. Modelul - aplicabil numai n cazul heteroatribuirii , - considera intenionalitatea - actorului - ca principal - criteriu de stabilire a inferenelor cauzale

Observatorii - stabilesc - o relaie cauzal ntre - un eveniment, - o intenie i - o trstur de caracter a actorului. S-a intamplat X eveniment pentru ca actorul a avut Y intentie in virtute trasaturii de caracter Z . Comportamentul devenind astfel predictibil ( reactia de furie iritabilitate )

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul inferenelor corespondente (E.E. Jones i K.E. Davis - 1965) Criteriul intenionalitlii - pentru a fi operant, - trebuie s ndeplineasc simultan trei condiii: 1) subiectul s fi dorit desfurarea aciunii;

2) s fi avut posibilitatea alegerii;

3) s fie capabil s o desfoare.

Criteriul intenionalitlii reclama posibilitatea alegerii !

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Stabilete c: un eveniment A - poate fi atribuit drept cauz - a unui eveniment R - dac cele dou evenimente sunt - prezente sau absente simultan, sau - se afl ntr-o relaie de succesiune.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Principiul diminurii. Daca: un eveniment-efect are mai multe cauze posibile, Atunci: rolul uneia dintre cauze este perceput a fi mai mic dect n situaia n care nu ar mai exista i alte cauze virtuale. Daca: subiectul nu are posibilitatea de a recurge la o analiz riguroas de covarian, Atunci: el/subiectul are tendina - de a elimina sau - diminua rolul unei cauze n producerea unui efect, chiar daca este constient ca mai exist i ali factori generatori ai efectului. Risc: - scade ncrederea subiectului n legtura cauzal stabilit de el; - il determin s ovie n a-i forma o opinie personal ferm.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Principiul amplificrii

Daca: Actorul manifesta unele atitudini sau comportamente contraindicate pentru o situaie dat,
Atunci: exist tendina de a amplifica rolul unor trsturi personale ale actorului n producerea evenimentului (atribuirea de cauze interne actorului ); cu riscul evident de a ignora posibila existen a unor cauze externe generatoare a respectivului comportament indezirabil.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Principiul folosirii selective a criteriilor de atribuire.

Atribuirea cauzalitii - se realizeaz prin utilizarea unor criterii validate de experiena comun (criteriul caracterului distinctiv, al consensului i al constanei). De cele mai multe ori - din motive de economie i operativitate, - utilizm - selectiv aceste repere metodologice, - pornind de la unele considerente de rezonabilitate i eviden Risc: Utilizarea selectiva a reperelor metodologice in atribuirea cauzalitatii si relativitatea i subiectivitatea subiectilor, pot deveni surse de eroare n procesul atribuirii.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Criteriile atribuirii: Caracterul distinctiv al efectului Dac: acelai efect comportamental se poate obine n condiiile prezenei unor factori diferii, Atunci: este de presupus c nu aceti factori sunt cauzele comportamentului

Daca: identificam un factor drept cauza Atunci: factorul trebuie s aib/sa produca un efect distinctiv n raport cu efectele altor factori care acioneaz n ace leai condiii.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Modelul covarianei - Kelley (1967) Criteriile atribuirii: Constana efectului Constana efectului produs de unul i acelai factor, i persistena n timp a relaiei cauzele este un alt criteriu, care sporete considerabil obiectivitatea judecilor de atribuire. Consensul social Dac: exist un consens social, sau o tendin spre consens, c un factor este cauza unui anumit comportament sau fenomen, Atunci: crete apreciabil probabilitatea ca nsi judecata noastr de atribuire s mearg pe aceeai direcie Dac: opinia celor din jur este diferit, Atunci: avem tendina s relativizm propria evaluare, n favoarea opiniei majoritare

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Aspecte eseniale ale procesului de atribuire Auto- i heteroatribuirea. Interogatie: Sunt procesele - de autopercepie/heteropercepie - pe de o parte, i cele - autoatribuire/heteroatribuire - pe de alta parte - similare la nivelul modalitilor de desfurare i a mecanismelor psihologice implicate ? Rezultatele experimentale constat existena unor diferene psihologice sensibile la nivelul celor dou categorii de procese Actorul si Observatorul - NU dispun de aceleasi informatii ( intentie, motivatie, etc ) - Au calitati intelectuale diferite Actorul - orientat spre mediul in care isi desfasoara actiunea Observatorul - orientat asupra actorului

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Aspecte eseniale ale procesului de atribuire Auto- i heteroatribuirea.

Actorul - consider propriul comportament ca fiind un rspuns la o situaie dat fiind condiionat n primul rnd de factori externi
Observatorul: tinde s atribuie acel comportament unor trsturi i dispoziii personale ale actorilor, ignornd n mare msur condiionarea extern (Jones i Nisbett, 1971).

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Aspecte eseniale ale procesului de atribuire Cauzalitate intern i extern. Interne: provenind de la anumite trsturi sau dispoziii ale persoanelor externe: cele ce in de mediu

Observatie: Exista tendina - de a infera mai degrab cauzaliti interne dect externe n producerea unor comportamente i evenimente, - conduce la ideea c oamenii sunt n cea mai mare msur responsabili de ceea ce fac i de destinul lor (Ross, 1977).

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Aspecte eseniale ale procesului de atribuire Cauzalitate intern i extern.

Exemplu: Srcia - este rezultatul dezinteresului i inaptitudinilor celor care se afl n aceast situaie, sau - este consecina unor condiii sociale defavorizante i a unor politici guvernamentale greite?
Raspunsul: Daca: acordm acestui fenomen o cauzalitate intern Atunci: cei sraci sunt vinovai de starea lor, datorit unor trsturi i dispoziii personale negative Daca: acordm acestui fenomen o cauzalitate extern Atunci: mprejurrile i mediul social poart rspunderea acestor situaii.

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Tendina de concesie n atribuirea cauzalitii Subiectii umani - cand emit judeci de atribuie sunt condiionai n mare msur i de motivele i scopurile personale care determin implicarea n aciune - influentati de dorinta - de a obtine succesul - de recunoastere sociala - de autoevaluare tendinta (atrib. Interne trasaturi personale) - de a evita esecul tendinta (atrib. Externe mediul nefavorabil )

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Atribuirea n situaia lanurilor cauzale Psihanaliza Ceea ce prea: expresia liberului arbitru (deci un comportament determinat de o cauz intern, de care subiectul este contient i responsabil), este de fapt: rezultatul unor condiionri incontiente, legate de anumite influene semnificative ale mediului, mai ales cele legate de prima copilrie.

Astfel, procesul atribuirii devine - complex, - cu consecine serioase asupra celor implicai,(actori , judectori sau simpli observatori).

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Atribuirile pot fi:

Interne sau externe, stabile sau instabile pozitive sau negative

Interne stabile (am reuit s fiu promovat pentru c am fost un bun profesionist = trasaturile / deprinderile mele ) Interne instabile (ex. am reuit s fiu promovat pentru c m-am strduit mai mult in activitatea profesionala = efortul depus ) Externe stabile (ex. am euat deoarece mediul profesional este unul foarte dificil = dificultatea mediului ) Externe instabile (ex. am euat deoarece aa a fost s fie = norocul, providenta ).

8. Atribuirea cauzalitatii in procesul construirii realitatii

Va multumesc pentru participare !