Vasile Porojan

De Vasile Alecsandri

Autorul isi aminteste cu nostalgie de prietenul sau Vasile Porojan. A fost un rob tigan cu care autorul si-a petrecut copilaria. Cei doi erau cei mai buni prieteni si isi petreceau tot timpul impreuna. Cei doi furau mere, se jucau impreuna si chiar inventau jocuri si pentru tot raul pe care il faceau doar Vasile era pedepsit de jupaneasa Gahita. Vasile si autorul inaltau zmee impreuna si cand zmeul era doborat si furat Vasile fugea dupa el si se intorcea batut. Din dorinta de razbunare acesta fura alte zmee pe care le dobora cu piatra. In timp ce Porojan a fost trimis sa invete tainele patiseriei autorul a fost trimis sa invete.Porojan a devenit pitar si cei doi nu se mai puteau intalni decat duminica. Intr-o zi autorul statea la umbra unui copac si a venit Vasile cu o telegrame in care scria ca autorul era trimis la Paris. Dupa 5 ani autorul s-a intors acasa si a aflat ca Vasile a plecat a doua zi dupa ce acesta a plecat la Paris.Auzind de intoarcerea autorului acasa Porojan s-a intors la Mircesti si autorul la repus in functia de pitar si l-a scapat si de probleme. Dupa moartea parintilor, autorul a eliberat toti tiganii de sub robie.In timp ce cei mai multi se bucurau erau si cativa care se plangeau ca nu au ce sa faca si unde sa stea. Porojan a plecat la Peatra pentru asi continua munca de pitar. Stand la masa in gradina autorul a vazut ca se apropie cineva, era Porojan care avea hainele rupte si era nespalat. Autorul la ajutat cu haine noi si cu o camera unde sa stea. Peste doua zile Porojan a fugit. Autorul l-a vazut pentru ultima data la Peatra, bolnav si sarac. Doborat de batranete si de boli aspre Vasile Porojan moare.