1.NOIUNI INTRODUCTIVE 1.1.

Definitia administratiei publice O definitie a administratiei publice este cea data de Antonie Iorgovan, conform caruia administratia publica reprezinta o categorie de autoritate publica, care potrivit Constitutiei si legilor este chemata sa execute legea, sau, in limitele legii sa presteze servicii public, uzand, in acest scop, de prerogativele specifice puterii publice. Cu alte cuvinte, potrivit acestui autor, administratia publica nu este altceva decat o parte integranta a puterii executive, care, pe langa faptul ca executa legile, le pune in practica, mai presteaza servicii servicii publice, adica servicii in beneficiul cetatenilor. Autoritatea administartiei publice rezida, tot in opinia autorului, in faptul ca este o putere publica, adica o autoritate, care, chiar daca nu este aleasa, este numita de persoanele alese de popor sa ii reprezinte. 1.2.Palere ale adminstratiei publice Analiznd administratia publica ntr-un stat, vom remarca faptul c acesta este realizata pe mai multe paliere i anume: - Palierul intermediar reprezint aparatul administrativ al statului, excluznd serviciile productoare de bunuri i servicii care sunt nglobate n palierul de baz; - Primul palier reprezint autoritile publice de vrf superioare (Parlament, Guvern, Preedinie) iar administraia public apare ca o structur intermediar ntre autoritile politice, pe de o parte i societatea civila, pe de alt parte, ntre putere i cetenii ce au calitate de administrai. Ea asigur, sub autoritatea puterii politice, reglerea activitilor sociale.
1.3.Noiunea de act administrativ Definirea principalelor acte juridice ale autoritilor administraiei publice a dat natere unor controverse n literatura de specialitate, n condiiile n care nici legislaia nu folosea n mod constant aceeai terminologie pentru a desemna actele administraiei. Astfel, n perioada interbelic se opera cu expresii de genul: "actele puterii executive" sau "actele fcute de puterea executiv", sau "acte de drept administrativ", "acte administrative", etc. In prezent considerm c aceast controvers a fost eliminat dup adoptarea Constituiei Romniei n anul 1991, a legii contenciosului administrativ i a altor legi organice care reglementeaz activitatea autoritilor administraiei publice, folosindu-se nendoielnic expresia de "act administrativ".

Actele administrative reprezint forma juridic principal a activitii autoritilor administraiei publice ncepnd cu autoritile puterii executive, Preedintele Romniei, Guvern, ministere . La nivelul acestor autoriti, actele administrative pe care le emit, potrivit competenelor atribuite prezint caracteristica esenial c reprezint aproape exclusivitatea modalitilor de realizare a atribuiilor deci sunt n numr foarte mare, aa cum este cazul Guvernului. Pe msur ce ne situm n faa unor autoriti administrative aflate pe o treapt ierarhic inferioar, numrul actelor administrative scade, datorit restrngerii competenelor normative, al specializrii activitilor acestor organe. Rezult c nivelul ierarhic unde se situeaz o anumit autoritate administrativ are un impact direct asupra caracteristicilor activitii acesteia i n special n ceea ce privete numrul actelor administrative emise, a operaiunilor administrative sau altor manifestri legale ale autoritilor. Guvernul reprezint, din acest context, autoritatea cu competen general, naional, n domeniul administraiei publice chiar dac, "Executivul nostru" este unul bicefal, "Preedinte -Guvern". Definiie. Actul administrativ este o manifestare unilateral de voin cu scopul de a da natere, a modifica sau stinge o anumit situaie juridic, exprimat de o autoritate public n realizarea puterii publice. 2.TRSTURILE ACTULUI ADMINISTRATIV Asupra trsturilor caracteristice ale actului administrativ n doctrin s-au exprimat opinii diferite, uneori contradictorii, ceea ce evideniaz diversitatea activitii organelor administraiei publice, a structurilor de decizie ce realizeaz administraia. Dac ne referim la definiia enunat am putea reine urmtoarele trsturi caracteristice ale actului administrativ. a)Actul administrativ reprezint principalul act juridic pe care l emit organele administraiei publice n realizarea competenelor legale. Fiind un act juridic, actul administrativ reprezint o manifestare de voin exprimat cu scopul de a produce efecte juridice. Aceast voin se regsete n majoritatea cazurilor sub form scris pentru c numai astfel ea poate fi adus la cunotina celor interesai, fr a exclude i forma nescris (agentul de circulaie care dirijeaz circulaia ntr-o intersecie, pe un drum public, poate decide legal ca traversarea pietonilor sau a autovehiculelor, s se fac n pofida faptului c semaforul indic culoarea roie, prin aceasta neemind un act administrativ scris). b)Actul administrativ reprezint o manifestare de voin unilateral prin care autoritile administraiei publice i realizeaz competena, manifestndu-se n acest sens, n regim de putere public. Fiind o manifestare unilateral de voin, actul administrativ se deosebete de alte acte pe care administraia le ncheie n realizarea unor nevoi ce contribuie la ndeplinirea scopului nsui al existenei autoritii, cum sunt contractele civile prin care se aprovizioneaz cu bunuri materiale - mobilier, birotic,

rechizite, etc, unde administraia nu se manifest ca purttoare a puterii publice. Actul administrativ se deosebete i de operaiunile administrative:voina de a produce efecte juridice pe care o exprim organul administraiei publice trebuie s fie expres, nendoielnic n sensul de a schimba ceva n ordinea juridic existent. O problem se pune n legtur cu refuzul nejustificat al unui organ al administraiei publice de a satisface o cerere privitoare la un drept, respectiv de nerezolvarea (tardivitatea) unei asemenea cereri n termenul prevzut de lege. S-au exprimat puncte de vedere diferite fa de interpretarea textului art.48 din Constituie i a art.l din Legea contenciosului administrativ n sensul c, dac inactivitatea (tcerea) administraiei poate fi interpretat act administrativ, adic manifestare de voin, care produce efecte juridice, acest tip de manifestare de voin fiind considerat "act juridic implicit" . Fr ndoial atta vreme ct legiuitorul a considerat s sancioneze "refuzul nejustificat al autoritii", a avut n vedere c i acest refuz este n fapt tot o manifestare de voin, de a nu face ceva la care era obligat s fac. O alt problem legat de caracterul unilateral al actului administrativ privete actele emise de organele administraiei publice mpreun cu alte organe ale administraiei publice (n cooperare) sau mpreun cu un organ nestatal. Practic nu ne situm n prezena unui contract ci actul emis ntr-o altfel de situaie i pstreaz caracterul unilateral. Nu trebuie omis faptul c organele administraiei publice pentru a putea coopera la emiterea unui astfel de act trebuie s le permit competena lor, numai astfel actul emis n condiiile artate este legal. O alt ntrebare, legat de caracterul unilateral al actului administrativ, privete situaia actelor administrative emise la cerere care, n practic nu sunt puine, mai ales la nivelul autoritilor administraiei publice locale. Analiznd condiiile n care administraia poate emite astfel de acte, vom sesiza faptul c n realitate caracterul unilateral al acestor acte administrative se menine, faptul c particularul formuleaz o cerere solicitnd administraiei eliberarea actului nu schimb cu nimic situaia, natura juridic a actului. tim c activitatea administraiei se declaneaz, n principiu din oficiu, dar anumitor drepturi i interese legitime ale cetenilor administraia le d satisfacie la sesizarea celor n cauz care, prin cererea adresat autoritii administrative nu face altceva dect s indice administraiei faptul c dorete s-i valorifice dreptul recunoscut, iar administraia decide, apreciaz i i manifest voina n sensul dreptului recunoscut n favoarea ceteanului dar i a competenei de soluionare recunoscut n sarcina sa. Dac actul s-a emis la cererea celui interesat acesta nu este obligat, s-1 execute. Prin neexecutarea unui astfel de act, actul ca atare nu-i pierde valabilitatea odat intrat n vigoare prin comunicare, dect dac administraia l revoc sau a ajuns la termen - cum este cazul unei autorizaii de construcie care se emite cu termen de valabilitate, de regul de doi ani. Referitor la actele administrative emise de autoritile administrative colegiale cum este cazul guvernului, consiliului judeean, consiliului local respectiv Consiliului General al municipiului Bucureti,

dei acestea sunt constituite din mai multe persoane, manifestarea de voin mbrac forma unic a organului colegial, cu respectarea regulilor cvorumului i a majoritii. c) Actul administrativ este emis numai n realizarea puterii publice. Autoritile administraiei publice avnd de realizat una din funciile statului, administraia acioneaz n regim de putere public, specific tuturor organelor statului. Acest regim de putere public presupune posibilitatea de impunere a voinei la nevoie folosind fora de constrngere a statului, a organelor competente s acioneze astfel. Cnd emite acte administrative, administraia public se manifest ca purttoare a puterii publice, putere ce-i are originea n suveranitatea statului. Puterea public este specific puterii de stat suverane. Puterea public se manifest i prin facultatea statului, a organelor sale - n spe a organelor administraiei publice, de a putea lua msuri pentru nfrngerea oricrei rezistene a subiectelor de drept. Fiind realizat n regim de putere public, actul administrativ va trebui executat direct, fr o investire execuional, avnd aceast calitate prin el nsui. d) Actul administrativ trebuie emis cu respectarea competenei atribuite. Fiecare organ al administraiei publice dispune de o competen stabilit prin lege. Deci competena este legal, obligatorie i are independen operativ. Competena legal, limiteaz posibilitile autoritilor publice n emiterea de acte administrative.

3. ELEMENTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE Elementele actelor administrative sunt acele caracteristici care constituie manifestrile de voin ale administraiei ca acte juridice specifice acesteia. Aceste elemente sunt: a) - voina manifestat n temeiul i pentru realizarea puterii de stat; b) - obiectul actului juridic; c) - organul sau subiectul emitent al actului; d) - motivele care stau la baza actului. Aceste elemente sunt eseniale, absena unuia dintre ele atrgnd inexistena actului. Mai pot exista i unele elemente neeseniale, anume termenul i condiia, dar care pot s apar doar n cazul unor acte de drept administrativ. a) Un prim element se refer lavoina manifestat n temeiul i pentru realizarea puterii de stat. Actul administrativ este un act voliional care intervine n cadrul activitii executive contribuind ntr-o form specific la realizarea puterii de stat. El este un act de voin cu caracter deliberativ, emis n scopul producerii de efecte juridice i presupune aciunea contient i voit a autoailui su, neputnd avea un caracter ntmpltor, aleatoriu. 4

Voina din actul administrativ trebuie s ntruneasc mai multe condiii: s fie intenionat, manifestat, s aib un dublu caracter voliional, s fie autonom i neviciat. Caracterul intenionat al voinei din actele administrative, presupune reprezentarea scopului aciunii i urmrirea sau acceptarea rezultatelor produse prin realizarea actului. Din aceast cauz efectele juridice licite au la baz, ntotdeauna intenia direct. Ea cuprinde intenia de a produce efecte juridice n care sens subiectul de drept urmrete producerea anumitor efecte juridice determinate, iar legea atribuie voinei acestuia relevan juridic numai n considerarea existenei voinei i a direciei acesteia. Actul de voin cuprinde un element intern, subiectiv, intenia i unul extern, obiectiv, respectiv efectele produse n baza inteniei i anume raporturile juridice, generale, modificate sau desfiinate. Att intenia, ct i efectele urmrite i produse trebuie s fie n concordana cu legea ntruct legalitatea constituie o caracteristic esenial pentru existena actului juridic, n special a celui administrativ care este nzestrat cu prezumia de legalitate. n cazul actelor administrative intenia autorului lor trebuie s fie n concordan numai cu acele efecte pe care legea le recunoate respectivei categorii de acte juridice". Dreptul obiectiv determin coninutul voinei interne stabilind condiiile n care actul juridic produce efectele scontate. Un alt element const n aceea c voina trebuie s fie manifest sau manifestata, adic trebuie s fie cunoscut de ctre cei crora li se adreseaz actul,' pentru ca acetia s-i conformeze conduita potrivit inteniei autorului. Voina rmas la stadiul de simplu proces intern nu are nici o relevan n orice ramur de drept, atta timp ct ea nu trece n realitatea obiectiv la faza sa extern. Mai mult, nu este suficient doar simpla manifestare a voinei, pentru a se produce efecte juridice urmnd a fi ndeplinite i anumite cerine de form, fie privind procedura, fie forma exterioar scris, necesar de cele mai multe ori. Aceste cerine de form, dei nu confer efecte juridice manifestrii de voin, constituie de multe ori, condiii de valabilitate sau de probaiune a actului juridic. Pornind de la teza c voina apare n dou ipostaze, una intern i alta extern, i ca n dreptul administrativ este valabil exteriorizarea fcut cu respectarea condiiilor de form cerute de lege, rezult c manifestarea voinei coincide cu emiterea sau cu adoptarea actului, fr a se putea considera manifestarea de voin anterioar actului juridic, chiar dac putem distinge, uneori;

ntre momentul apariiei actului juridic i momentul ntocmirii nscrisului constatator care se redacteaz ulterior. Modul de manifestare a voinei organelor administrative i cunoaterea efectiv a acestei manifestri are loc prin aducerea la cunotin a actelor administrative, de regul ntocmite n form scris, fie pe calea publicrii actelor normative, fie pe calea comunicrii actelor individuale. De momentul i din momentul manifestrii voinei i mai ales al cunoaterii efective al acesteia se leag anumite efecte ale actelor juridice cum ar fi intrarea lor n vigoare sau punerea n executare. O alt caracteristic este dublul caracter voliional al actului administrativ, prin aceea c exprim att voina starului consacrat prin lege i prin acte subordonate acesteia i care se impune n actele administraiei, ct i voina autoritii emitente. Voina statului are un rol important dat fiind poziia subordonat a organelor administraiei fa de lege i de organele executive ierarhic superioare. De aceea, de exemplu, atunci cnd emit acte, organele administraiei publice trebuie s indice ntotdeauna actul normativ superior care constituie temeiul lor legal. Uneori actele administrative pot s cuprind manifestrile de voin ale mai multor organe care i dau acordul ori aprobarea la emiterea deciziilor. Pe de alt parte - ca element - voina din actul administrativ exprim un anumit grad de autonomie a organului emitent care dispune fie de autonomia decizional, fie de simpla independen operativ n activitatea sa. Dei voina organului emitent este subordonat voinei statului, a puterii legiuitoare i a celei executive, totui nu se poate reduce activitatea executiv numai la aciunea de simpl declanare a incidenei legii. Autonomia de voin crete odat cu facultatea recunoscut administraiei de a aprecia o anumit situaie i de a-i lega mijloacele cele mai corespunztoare n rezolvarea ei acionnd inclusiv pe considerente de oportunitate. De asemenea, voina trebuie s fie neviciat ntruct vicierea ei afecteaz existena i valabilitatea actului juridic. Viciile actelor administrative sunt eroarea, dolul dar i uneori chiar violena, Eroarea este atunci cnd faptele reinute ca motive ale actului sunt eronate sau greit stabilite i eroarea este de drept cnd n emiterea actului organul nu se bazeaz pe un text legal sau se bazeaz n mod greit pe un text. Dolul, ca eroare provocat n mod fraudulos, are n dreptul administrativ particularitile sale spre deosebire, .de exemplu, de dreptul civil. Astfel, el poate proveni de la unui din subiecii raportului juridic ori de la ambele pri n scopul eludrii legii. Din aceast cauz manoperele dolosive determin desfiinarea actelor administrative. 6

Actul administrativ este un act voliional emis n cadrul activitii executive de realizare a puterii de stat. De aici concluzia c el nu poate proveni dect de la o autoritate public, deci a statului sau a administraiei publice locale. Legat de aceasta, actul administrativ este expresia juridic a modului specific de realizare a puterii publice de ctre administraie, trstur care l particularizeaz n cadrul altor acte de putere deosebindu-l, n acelai timp, de actele civile sau de dreptul muncii. Ceea ce reprezint trsturi n adevr ultraactiveaz. In cazul actelor individuale, care reflect trsturile i efectele n timp ale normelor juridice care le stau la baz, aciunea i executarea lor se declaneaz de la data adoptrii, a comunicrii sau de la data fixat prin actul juridic. 4.CONDIIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE Actul administrativ, categorie juridic a deciziei administrative, urmeaz s ndeplineasc o serie de condiii pentru a fi valabil. Condiiile reprezint acel ansamblu de trsturi care trebuie s asigure producerea integral a efectelor urmrite prin adoptarea actului. 1. Condiiile generale de valabilitate ale actelor administrative sunt:

fundamentarea tiinific, legalitatea, oportunitatea, unitatea, simplitatea formei.

a) Fundamentarea tiinific presupune existena unor criterii tiinifice care s stea la baza pregtirii i adoptrii actului administrativ. Orice act administrativ, dar mai cu seam cele cu caracter normativ trebuie s se bazeze pe studii de fundamentare social-economic, politic i juridic, pe metode moderne de analiz i luarea deciziei, precum i pe procedee de tehnic legislativ adecvate. b) Legalitatea este acea condiie conform creia actul administrativ trebuie adoptat numai n baza unui drept de decizie i numai de ctre.organele sau persoanele investite cu putere legal de decizie, n temeiul i pentru executarea legii.

c) Oportunitatea sau actualitatea, presupune adoptarea i executarea actului n timp util i la condiiile date, precum i abrogarea lui atunci cnd, ca o consecin a evoluiei relaiilor sociale, actul juridic a ncetat practic s mai fie util. d) Unitatea actului administrativ impune concordana cu actele anterioare aflate n vigoare, dar i lipsa contradiciilor dintre dispoziiile sale. e) Simplitatea formei presupune sub aspect extern, adoptarea actului rar formaliti procedurale deosebite care ar ngreuna n mod inutil procesul decizional, iar sub aspect intern, redactarea actului ntr-o form logic i ntr-un stil concis, clar i precis, care s exclud orice echivoc. 2. Actul administrativ trebuie s ndeplineasc i anumite condiii speciale de valabilitate:

actul s fie emis de ctre organul sau persoana competent i n limitele competenei legale; actul s fie emis cu respectarea formelor procedurale legale specifice; coninutul actului s fie conform normelor legale; actul s corespund scopului urmrit de lege.

Din enumerarea acestor condiii se poate observa c primele dou sunt condiii externe sau formale celelalte reprezentnd condiii de fond, interne, ale actului administrativ. Emiterea actului de ctre persoana sau organul cucom peten decizional este o prim condiie. Competena reprezint ansamblul activitilor cu i tar semnificaie juridic svrite de un subiect de drept n vederea realizrii atribuiilor sale. Competena presupune dreptul i obligaia de a svri aciuni de informare, de comportare, de verificare i de decizie, motiv pentru care ea nu este o noiune sinonim cu cea de capacitate juridic, ultima presupunnd ntotdeauna posibilitatea de a adopta acte juridice. Competena decizional este acea competen care permite i confer unui organ dreptul de a hotr sau de a dispune prin acte de decizie n ceea ce privete rezolvarea unei anumite situaii. Dreptul de decizie este conferit conducerii organului sau unor funcionari de decizie, dei iniierea sau formularea, executarea i controlul deciziei pot s aparin i unor factori nedecizionali, cum sunt organele consultative. La nivelul conducerii organului administrativ se adopt un mare volum de decizii, dintre care unele vizeaz activitatea de ansamblu a autoritii sau instituiei administrative, altele raporturile cu terii, iar celelalte se refer la activitatea curent.

In unele situaii dreptul la decizie aparine n exclusivitate numai funcionarului sau organului desemnat de lege, caz n care competena decizional are un caracter exclusiv. Alteori, dreptul de decizie este ncredinat n mod direct spre exercitare unor subiecte care nu dispun n mod obinuit de o competen proprie ntr-un anumit domeniu. Aceste ncredinri deosebite ale legii mbrac forma repartizrii de atribuii, a nlocuirii sau suplinirii, a delegrii de atribuii i a ncredinrilor cu caracter special. Organele cu competen exclusiv exercit un drept propriu de decizie, iar organele lor ierarhic superioare nu li se pot substitui n atribuii avnd doar posibilitatea de ndrumare obligatorie a activitii organelor subordonate i dreptul de anulare a actelor necorespunztoare ale acestora din urm. In doctrin se afirm c alturi de organele cu competen exclusiv pot funciona i organe cu competen ajuttoare sau auxiliar constituite n cadrul sau pe lng unele organe de stat i avnd caracterul sau statutul de aparat propriu (departament, inspectorat etc.). Comparativ cu organele ajuttoare, autoritile cu competen exclusiv dispun de autonomie decizional sau de independen operativ, exercitnd atribuii n nume propriu, neputnd fi substituite de ctre alte organe, chiar ierarhic superioare. In stabilirea exact a competenelor decizionale n cadrul organului, un loc important l ocup regulamentele interne de organizare i funcionare care precizeaz sfera de probleme n legtur cu care funcionarii publici pot primi i emite dispoziii obligatorii. In cazul funcionarilor administrativi a cror nvestitur legal a fost n competen, atipic, chiar viciat, numii funcionari de fapt, actele lor sunt, n principiu, acte tar valoare juridic. In situaia actelor decizionale, cum sunt cele de autorizare, de sancionare etc, nu se pot produce efecte juridice valabile, deoarece autorul lor nu dispune de competena legal de emitere, iar voina sa este lipsit de semnificaia juridic pe care legea o acord voinei celor aflai n deplin legalitate. n schimb, n cazul unor operaiuni tehnico-materiale cum sunt cele de constatare n materia actelor de stare civil, a autentificrii i, n general n materia actelor constatatoare - unde iregularitatea investirii este irelevant pentru terii participani n raport juridic, acetia neputnd cunoate lipsa condiiilor legale n exercitarea competenei de ctre funcionar-respectivele acte vor trebui considerate ca operaiuni valabile. Valabilitatea actelor constatatoare este determinat de roiul funcionarului a crei activitate se reduce la o simpl operaiune de constatare i de nreuistrare a voinei prilor din actul juridic ori a faptului produs. 9

Astfel, n baza principiului aparenei de drept aceste acte sunt valabile cu condiia ca ntocmirea lor s se fi fcut cu respectarea formelor cerute de lege, iar beneficiarul lor s fi fost n drept a le obine. Unul din elementele eseniale ale procesului dccional este stabilirea nivelului ierarhic la care se adopt decizii, adic determinarea organului sau a persoanei care exercit dreptul de decizie. Unul din argumentele de baz ale adepilor sistemului decizional excesiv de centralizat este acela c lucrtorii organelor administrative ierarhic inferioare avnd, n general, un nivel de colarizare mai sczut dect cei din organele ierarhic superioare, impune deplasarea dreptului de decizie spre nivelele centrale. ns superioritatea pregtirii profesionale, de la un anumit nivel nu implic i superioritatea rezolvrii problemei deoarece trecerea formal a dreptului de decizie n competena organului superior nu impune, de la sine i transmiterea rezolvrii cazului ctre persoana cea mai competent sub aspect profesional. In procesul dezvoltrii autonomiei locale administrative asistm la trecerea treptat a dreptului de decizie, pe categorii de probleme, spre nivelele ierarhic inferioare ale organizrii administrative, ceea ce implic o cretere a gradului de coordonare a activitii acestor din urm autoriti, n scopul asigurrii unei concordane depline ntre activitatea local sau de nivel inferior ierarhic, cu principiile politicii generale ale statului. Dac n sistemul conducerii centralizate sfera principal de activitate a organelor centrale este stricta ndrumare a celor aflate n subordine, n sistemul descentralizrii i a autonomiei locale rolul organelor centrale const n coordonarea activitii autoritilor locale i acordarea asistenei de specialitate. Legat de instituia deciziei este delegarea dreptului de decizie. Una din caracteristicile de baz ale competenei (alturi de caracterul legal, obligatoriu i temporal) este i caracterul propriu sau personal al acesteia n sensul c ea aparine numai subiectului prevzut de lege. n mod excepional, unele atribuii, inclusiv dreptul de decizie, se pot ncredina - pe calea repartizrii, a nlocuirii sau suplinirii i a delegrii - unor organe sau persoane care n mod obinuit nu dispun de astfel de competene. Prima ipotez este aceea a repartizrii de atribuii, situaie n care se stabilete c anumite atribuii proprii unui organ colegial de conducere vor fi exercitate n intervalul dintre edine, n mod temporar sau permanent, de ctre unii din membrii care l compun sau de ctre forme

10

operative de conducere. Scopul repartizrii este asigurarea creterii operativitii n activitatea organului colegial, care, de regul, nu poate desfura n permanen o activitate n plen. O a doua ipotez este nlocuirea sau suplinirea unui funcionar de ctre altul, atunci cnd cel n cauz este mpiedicat s-i exercite atribuiile ,sale. nlocuirea se face de drept sau printr-un act juridic. Astfel, prefectul este nlocuit n lips de ctre subprefect. De asemenea, primul-ministru al Romniei, propune Preedintelui ministrul care urmeaz a exercita funcia al cnii titular este, pe ntreaga perioad ct lipsete sau primul ministru este n imposibilitate de a-i exercita atribuiile, Preedintele va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar. O alt form de ncredinare a competenei este competena delegat. Ea constituie ncredinarea unor atribuii care revin n .mod obinuit unui funcionar i cruia legea i permite s i le ncredineze unui subordonat ierarhic. Spre deosebire de celelalte cazuri, la delegare opereaz transmiterea ctre o singur persoan a unei pri din atribuii i nu a tuturor ca n ipoteza nlocuirii sau a suplinirii. Instituirea delegrii trebuie s in seama de mai multe elemente precum: - scopul, obiectul, forma, modul i condiiile de delegare. De asemenea, exercitarea delegrii ncredinate presupune respectarea unor condiii recomandate de tiina administraiei: a) respectarea sferei de atribuii delegate, n sensul neinterveniei funcionarului ierarhic superior; b) persoana care i-a delegat atribuiile are obligaia s menin delegarea n limitele noilor competene; c) controlul asupra activitii delegate. In fine, ncetarea delegrii se efectueaz dup aceeai procedura prin care ca a fost instituit. O alt condiie special de valabilitate esteconformitatea actului administrativ cuforma prevzut de lege. Regula este c manifestarea de voin din actele juridice nu este necesar a fi exprimat n fonne exprese pentru a produce efecte juridice. n dreptul administrativ, se impun ns anumite reguli, s fie respectate anumite fonne.

11

Uneori emiterea actului se pate face fr obligaia respectrii unei proceduri prestabilite, alteori aceast procedur se reduce la un minim de condiii, ca de pild condiia fomiei scrise, ns n unele cazuri ea poate consta dintr-un complex ntreg de formaliti. Procedura administrativ este foarte diferit i ea const din forme simple sau fonne complexe. Cea mai simpl form exterioar a actelor administrative este foima scris. Aceast form este obligatorie n cazul actelor normative, a actelor individuale de tipul celor jurisdieionale, de sancionare sau pentru care legea cere forma scris. O alt condiie esteconformitatea actelor administrative cu' coninutul legii. Problema conformitii deciziilor administrative cu coninutul legii vizeaz conformitatea acestora cu elementele normei juridice coninute n lege i anume ipoteza, dispoziia i sanciunea. In fine,- o condiie special important este conformitatea actului administrativ cu scopul legii. Scopul este rezultatul pe care vrea s l ating reglementarea legal. Scopul actului normativ sau individual contrar legii, atrage nulitatea actului administrativ, iar dac existena unui scop ilegal apare i ca o nclcare a legii, se va aplica sanciunea corespunztoare gradului de pericol social al faptei. 5. CATEGORII DE ACTE ADMINISTRATIVE Actele administrative pot fi grupate in diverse categorii, dupa anumite criterii, aceasta grupare prezentand importanta nu numai teoretica ci si practica. Cele mai importante criterii de clasificare a actelor administrative sunt: a) Dupa natura juridica, acestea pot fi: acte administrative de autoritate (sau acte administrative de putere publica). Aceste acte se adopta sau se emit de o autoritate publica - legislative, executive, judecatoreasca in mod unilateral, pe baza si in vederea executarii legii, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi de drept administrative; acte administrative de gestiune ; aceste acte se incheie de seviciile administrative cu persoanele fizice si juridice si privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al unitatilor administrative-teritoriale (judet, municipiu, oras,comuna), dupa caz. Aceste acte sunt acte bilaterale, cuprinzand doua manifestari de vointa (a serviciului public administrative si a unei persoane fizice sau juridice)

12

acte administrative jurisdictionale, aceste acte se emit, in mod unilateral, de autoritatile de jurisdictie administrative, anume abilitate de lege si rezolva conflicte aparute intre servicii publice si particulari. b) Dupa componenta materiala, pot exista: acte administrative cu caracter general; aceste acte se adopta sau se emit de autoritatile administratiei publice care au componenta materiala generala. Din aceasta categorie fac parte : decretele Presedintelui, hotararile si ordonantele Guvernului, hotararile consiliilor judetene si cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefectilor si unele dispozitii ale primarilor. acte administrative de specialitate; aceste acte sunt emise de organele administratiei publice centrale de specialitate si de autoritatile administratiei publice locale de specialitate. Din aceasta categorie fac parte: ordinele si instructiunile emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si cele emise de conducatorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate. c) Dupa componenta teritoriala, actele administrative pot fi: actele administrative adoptate sau emise de autoritatile admnistratiei publice centrale (decretele presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele Guvernului, ordinele si instructiunile ministrilor si ele conducatorilor celorlalte organe ale administratie publice centrale de specialitate). Aceste acte produc efecte pe intreg cuprinsul tarii; acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarari ale consiliilor judetene si ale consiliilor locale, dispozitiile primarilor, ordinele prefectilor, precum si actele emise de conducatorii serviciilor publice centrale de specialitate). Aceste acte produc efecte in limitele unitatii administrativ-teritoriale, in care functioneaza autoritatile care le emit. d) Dupa gradul de intindere al efectelor juridice, actele administrative sunt: acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general si impersonal (decrete ale Presedintelui Romaniei, hotarari si ordonante ale Guvernului, instructiuni, regulamente si altele asemenea ale ministrilor si ale conducatorilor celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate, hotararile consiliilor judetene si ale celor locale, precum si unele ordine ale prefectilor si dispozitii ale primarilor); 13

acte administrativ individuale , care produc efecte numai cu privire la persoane fizice ori juridice determinate. Din aceasta categorie pot face parte: unele decrete emise de Presedintele Roamaniei, unele ordine ale ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, actele emise de conducatorii serviciile publice deconcentrate in judete si in municipiul Bucuresti ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si cele emise de presedintele consiliului judetean si unele dispozitii emise de catre primar. e) Dupa natura efectelor juridice pe care le produc, sunt: acte administrative care acorda drepturi (impersonale si generale sau individuale); acte administrative care constata existenta unui drept. f) Dupa autoritatea care le emite, actele administrative sunt: acte administrative emise de autoritatile administratiei publice. Din aceasta categorie fac parte toate actele administrative emise de autoritatile administratiei publice centrale si locale, cu componenta materiala generala sau special, precum si cu componenta teritoriala centrala ori local; acte administrative adoptate de Parlament , cum este de pilda Planul national de amenajare a teritoriului, care se aproba in baza Legii nr.50/1991, sau unele acte de numire in anumite functii publice, in conditiile legii; acte administrative emise de instantele judecatoresti (cum sunt, de pilda, cele emise pentru numirea si eliberarea din functii a personalului); acte administrative emise de institutiile publice; acte administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc organizarea executarii si executarea legii; g) Dupa perioada de timp in care produc efecte juridice: acte administrative permanente (produc efecte juridice de la intrarea in vigoare si pana la abrogare); acte administrative temporare (care produc efecte juridice numai pentru o anumita perioada de timp), anume prevazuta in actul respectiv.

14

5.1.Actul administrativ de autoritate 5.1.1 Cerintele de legalitate ale actului administrativ de autoritate Actele administrative de autoritate reprezinta, practice, categoria de acte administrative prin care autoritatile administratie publice isi exercita cele mai multe dintre atributiile care le revin. Cuprinzand o vointa unilaterala, imperativa, aceste acte asigura in gradul cel mai inalt organizarea executarii si executarea legii, de catre emitentul actului. Pentru ca actul administrativ de autoritate sa aiba acest rol este necesar sa raspunda unor cerinte de legalitate. Aceste cerinte sunt in principal, urmatoarele: actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile sau persoanele competente din punct de vedere material si territorial si in limitele acestei competente; continutul actului administrative sa fie conform cu continutul legii in baza caruia este emis si cu actele normative cu forta juridical superioara. actele sa corespunda scopului urmarit de legea pe care o pun in executare; actele sa fie adoptate sau emise in forma specifica actelor administrative si cu respectarea procedurii si a normelor de tehnica legislative preazute de lege. a) actele sa fie actuale si oportune Competenta reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor ce revin unei autoritati

a administratiei publice sau unui functionar public pentru realizarea carora are si abilitarea de a adopta sau emite acte juridice administrative. Competenta poate fi: materiala, teritoriala si personala. Competenta materiala determina de regula, in cea mai mare masura, dreptul unei autoritati a administratiei publice de a adopta sau emite un act administrativ. Cat priveste rolul competentei teritoriale in a determina autoritatea administratiei publice de a adopta sau emite actul administrative de autoritate, ea se pune numai cu privire la autoritatile locale, intrucat cele centrale pot actiona valabil pe intreg teritoriul tarii. Competenta personala (calitatea persoanei) determina in mica masura si in putine cazuri competenta autoritatii administratiei publice care adopta sau emite actul. Pentru a se asigura continuitatea exercitarii competentei, si buna functionare a serviciului public mai ales in situatiile in care titularul ei ar fi in imposibilitate s-o faca, legea prevede si posibilitatea suplinirii si delegarii competentei.

15

Suplinirea in exercitarea competentei consta in inlocuirea titularului acesteia cu alta persoana pe timpul cand acesta nu o poate exercita. O asemenea siplinire este o suplinire de drept, in considerarea legii, legea prevazand o asemenea posibilitate. Asa de pilda, un ministru, un prefect, un primar, un director etc. Este suplinit in exercitarea functiei pe care o detine de adjunctul (inlocuitorul) sau de drept, pe perioada absentei, respectiv de un secretar de stat, subprefect, viceprimar, etc. Dupa caz. Delegarea de competenta consta in desemnarea de catre titularul competentei a unei alte autoritati sau persoane care urmeaza sa exercite anumite atributii care revin titularului competentei. b) c) A doua conditie de legalitate a actelor administrative priveste cerinta conformitatii Cat priveste conformitatea actelor administrative cu scopul legii, ca o alta cu legea a continutului acestor acte. conditie de legalitate a acestor acte, mentionam, mai intai, ca scopul legii reprezinta rezultatul pe care legiuitorul doreste s ail realizeze prin reglementarea respective. d) O alta conditie de legalitate a actului administrative priveste forma acestuia, adica modalitatea in care se exprima vointa juridical cuprinsa in act. Din acest punct de vedere precizam ca actul administrative se redacteaza in limba romana si, de regula, in forma scrisa. e) f) Pentru ca actele administrative sa produca efectele avute in vedere la elaborarea si Pentru unele acte administrative legea prevede si conditia contrasemnarii lor de adoptarea lor trebuie sa fie actuale si oportune. catre cei care au obligatia de a asigura punerea lor in executare , nerespectarea acestei cerinte ducand la nulitatea actului. 5.1.2. Procedura adoptarii (emiterii) actului administrativ de autoritate Actul administrativ, indeosebi cel cu caracter normative, este rezultatul unui process rational, care porneste de la sesizarea necesitatii adoptarii sau emiterii lui si continua cu colectarea, in acest scop a informatiilor necesare, prelucrarea acestora, elaborarea mai multor variante si alegerea variantei optime si se incheie cu adoptarea (emiterea) actului. Procedura adoptarii actelor administrative cuprinde un complex de activitati desfasurate de functionarii autoritatilor publice care adopta actul si ai altor autoritati publice care colaboreaza la acestea. Toate aceste activitati pot fi grupate in trei faze: a) Activitati pregatitoare adoptarii actului administrative 16

b)

Se trece intr-o noua etapa cea a adoptarii (emiterii) propriu-zise a actului

Pentru ca acesta sa isi produca efectele juridice mai sunt necesare o serie de activitati posterioare adoptarii care converg spre acest scop. Acestea sunt urmatoarele: definirea actului normative adoptat numerotarea si datarea actelor normative prezentarea actului normativ adoptat primului-ministru in vederea semnarii acestuia si ministrilor conducatori ai ministerelor care urmeaza sa aplice acel act normativ in vederea contrasemnarii. transmiterea la Secretariatul General al Camerei Deputatilor , cu solicitarea publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei. 5.1.3. Aplicarea actului administrativ de autoritate Dupa adoptare si comunicare (publicare) hotararile si ordonantele Guvernului ca si celelalte acte administrative trebuie sa fie aplicate intrucat au fost emise tocmai in acest scop. In principiu, ele se aplica de la intrarea lor in vigoare, producand efecte juridice pentru viitor. In unele situatii si conditii, anume reglementate de lege, aplicarea actului administrativ poate fi intrerupta temporar sau definitive. In aceste imprejurari vorbim de suspendarea, revocarea si anularea actului administrative. a) b) Prin suspendare se intelege situatia in care un act administrative, fara a fi Revocarea actului administrative este un principiu de baza in activitatea organelor desfiintat, nu se mai aplica in mod temporar si provizoriu. administratiei publice. Revocarea presupune retragerea de catre insusi organul l-a emis (retractare) ori de catre organul ierarhic superior acestuia sau de instanta de judecata. c) Anularea actelor administrative, este masura luata de organul ierarhic superior celui care a adoptat sau emis actul sau de instanta de judecata prevazuta de lege, care face sa inceteze efectele juridice ale acestui act, iar daca acestea nu s-au produs face san u se mai produca. d) e) In literature de specialitate se vorbeste si de inexistenta actelor administrative, Aplicabilitatea actelor administrative poate inceta si in alte situatii, cum sunt: atunci cand acestea sunt lipsite de elementele lor esentiale. efectele in vederea carora a fost emis sau produs; perioada de timp pentru care a fost emis a 17

expirat; cauzele care au determinat emiterea sau sau fost inlaturate; cel care a solicitat emiterea actului a renuntat la cerere ori a decedat; autoritatea care a emis actul a dispus incetarea plicabilitatii lui, situatie care echivaleaza, practice, cu o retractare. 5.2. Actul administrativ de gestiune Cand am analizat, intr-o tema anterioara, statul si unitatile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice, am relevant ca, in esenta, ceea ce le deosebeste, de alte persoane juridie, este faptul ca atat statul cat si unitatile administrativ-teritoriale au atat atributii de drept public cat si atributii de drept privat. Bineinteles ca, atat statul cat si unitatile administrativ-teritoariale, isi exercita aceste atributii prin autoritatile publice care le reprezinta. Avand in vedere ca actul administrative de gestiune se incheie intre doua parti, el capata, prin aceasta, figura juridica a unui contact dar, apreciem ca el nu este, totusi, un contract, ci un act administrativ tocmai pentru ca asa cum o sa vedem in cele ce urmeaza, el se deosebeste esentialmente de contract, avand trasaturi proprii. In primul rand, initiative incheierii acestor acte apartine intotdeauna aceluia care reprezinta, potrivit legii, statul sau unitatea administrativ-teritoriala, respectiv ministrilor si conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate. In al doilea rand , obiectul actului administrativ de gestiune il constituie, dupa caz, achizitionarea de bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii ori concesionarea sau inchirierea de bunuri, actul imbracand forma, denumire si regim juridic specific, in raport de obiectul sau. In al treilea rand , actele administrative de gestiune se incheie numai in forma scrisa si in stricta conformitate cu normele procedurale prevazute prin lege ori in conditiile stabilite de lege, procedura care are ca cerinta fundamentala licitatia publica. In al patrulea rand, cu privire la executarea actului administrativ de gestiune, este de relevant ca cele mai multe obligatii revin particularului, care trebuie sa execute obligatiile asumate in conditii de calitate, cantitate si la termenul convenit. In al cincilea rand, drepturile si obligatiile care revin autoritatii administratiei publice sau serviciului public nu pot fi transmise decat unei alte autoritati sau serviciu public, iar cele ce revin particularului pot fi cedate altuia numai cu aprobarea autoritatii publice sau serviciului public respective. 18

In al saselea rand, cand interesul public o cere, sau cand particularul nu isi indeplineste obligatiile din contract, autoritatea administratiei publice ori serviciul public in cauza poate modifica sau rezilia unilateral contractul, fara a mai recurge la justitie. In al saptelea rand, eventualele litigii nascute din executarea acestor acte sunt de competenta instantelor de drept comun, nu a instantelor de contencios administrativ. 5.3. Actul administrativ jurisdictional In literatura de specialitate aceasta categorie de acte se intalneste si sub denumirea de acte jurisdictionale sau acte administrative cu caracter jurisdictional. Caracterul de act administrativ decurge din natura juridica a celui care il emite, care nu poate fi decat o structura administrativa , care este organizat si functioneaza fie in mod autonom, fie pe langa o alta autoritate (organ) administrativ. Caracterul de act jurisdictional decurge din obiectul sau, acesta fiind, in toate cazurile, rezolvarea unui conflict juridic ivit intre doua parti, una dintre ele fiind o autoritate administrativ ori un serviciu public administrativ. Ceea ce caracterizeaza acest act sunt urmatoarele trasaturi: este un act emis numai de structuri ale administratiei publice anume abilitate de lege cu aceasta competenta; este emis numai in situatiile expres prevazute de lege; are ca scop solutionarea unor litigii in care una din parti administrative; emiterea lui se face pe baza unei proceduri speciale care include si principiul independentei celui care il emite fata de partile aflate in conflict, precum si principiul contradictorialitatii partilor aflate in conflict; este exceptat de la principiul revocabilitatii actelor administrative; poate fi atacat in contenciosul administrativ general, dar numai dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale prevazute de lege. Fata de cele mai sus putem defini actul administrativ jurisdictional ca fiind acel act juridic emis de o structura administrativa, cu atributii jurisdictionale, care functioneaza in mod autonom sau pe langa o autoritate al administratiei publice, in scopul rezolvarii, pe baza unei este un serviciu public

19

proceduri speciale stabilita de lege, a unor litigii, in care una din parti este o autoritate a administratiei publice, ori un serviciu public administrativ. a) Actul administrativ jurisdictional se deosebeste de actul administrativ de autoritate prin urmatoarele: actul administrativ jurisdictional este, in toate cazurile, un act cu caracter individual, in timp ce actul administrativ de autoritate poate avea si caracter normative; actul administrativ jurisdictional este emis numai in baza cererii partii interesate, in timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise din oficiu; actul administrativ jurisdictional este emis numai in baza cererii partii interesate, in timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise din oficiu; fiecare dintre cele doua categorii de acte sunt emise pe baza unor proceduri proprii, specifice fiecareia; actul administrativ jurisdictional nu poate fi revocat de cel care l-a emis , in timp ce actul administrativ de autoritate poate fi, in principiu, retractat de emitent; actul administrativ jurisdictional nu creeza ci numai constata drepturi fiind declarative nu translativ de drepturi, in timp ce actul administrative de autoritate naste, modifica ori stinge drepturi si obligatii ori transfera drepturi si obligatii. b) In raport cu actul administrativ de gestiune, desi ambele sunt acte cu caracter individual si irevocabile, sunt multe elemente care le deosebesc, astfel: actul administrativ jurisdictional se pronunta intr-un conflict juridic, in timp ce actul administrativ de gestiune este rezultatul aderarii de bunavoie a particularului la propunerile formulate de serviciul public , deci exprima un consens al partilor intre care se incheie, neavand ca obiect solutionarea unui conflict juridic; actul administrativ jurisdictional este un act unilateral , in timp ce actul administrativ de gestiune este un act bilateral. c) Actele administrative jurisdictionale se deosebesc si de hotararile judecatoresti, chiar daca si unele si celelalte rezolva un conflict juridic , se pronunta dupa o prealabila sesizare a celui interesat si oe baza unei proceduri bazata pe contradictorialitate.Aceste deosebiri constau, in principal, in urmatoarele: actul administrativ jurisdictional emana de la un organ administrativ, in timp ce hotararile judecatoresti se pronunta de autoritati judecatoresti; 20

procedura elaborarii hotararilor judecatoresti este minutios reglementata de lege, in timp ce procedura emiterii actelor cu caracter jurisdictional este reglementata mai sumar, completandu-se, de regula, cu normele dreptului comun, ale procedurii judecatoresti.

BIBLIOGRAFIE

21

1. Paul Negulescu - Tratat de drept administrativ, Vol. I, Principii generale, Ed. IV, Ed. E. Marvan, Bucureti, 1934. 2.Antonie Iorgovan - Tratat de drept administrativ, Vol. I i II, Ed. Nemira, 1996, Bucureti. 3.Rodica Narcisa Petrescu - Drept administrativ, Vol. Napoca, 1997. 4.MIRCEA PREDA - Drept administrativ - Partea generala- (editia a III-a), Editura Luminalex, Bucuresti, 2004 5. ION CORBEANU - Drept administrativ 6.www.euroavocatura.ro I, Ed. II, Editura Cordial, Cluj-

22