Adamclisi La nord de comuna Adamclisi ,intr-o zona de coline impadurite,se afla Monumentul triumfal adica resturile aflate inca

in picioare din vestitulTropaeum Traiani.Tot aici se afla si resturi din mauzoleul roman si altarul antic care impreuna cu metopele,trofeul si frizele cu creneluri provenite de la monumental comemorativ,sunt amenajate muzeistic. Construit in cinstea imparatului Traian,in anii 106-109,ca omagiu pentru infringerea coalitiei formata din geto-daci,buri si sarmati,in urma luptelor purtate de romani cu acestia in anul 102,monumental comemorativ Tropaeum Traiani este un autentic izvor de informatii despre evenimentele din istoria veche a poporului roman. Monumentul triumfal avea o inaltime de 39 m,o forma circulara cu un diametru de 38 m,fiin alcatuit dintr-un nucleu cilindric de dimensiuni apreciabile (12,6 m inaltime ; 31 m diametru),construit din zidarie bruta,inconjurat la baza de o platforma circulara cu 7 trepte de piatra ;nucleul ers imbracat in blocuri de piatra care se continuau cu un rind de metope in numar de 54 (din care pina astazi s-au pastrat numai 49),sculptate in basorelief cu scene din timpul luptelor cu getodacii. Deasupra metopelor se afla o friza cu 26 de creneluri (din care s-au pastrat numai 23) sculptate si ele in basorelief si alcatuind coronamentul nucleului circular. Deasupra nucleului se inalta un acoperis tronconic imbracta in solzi de piatra,precum si un soclu hexagonal inalt de 6 m,care sustinea trofeul propriu-zis,adica un trunchi imbracat in armura clasica,cu armele de lupta,avind la picioare arme si prizonieri sculptati tot in piatra.Pe una din fetele soclului hexagonal a fost descifrata o inscriptie din care rezulta ca monumental are inchinat Zeului Marte,razbunatorul de catre Nerva Traian August,imparat si cezar,invingatorul germanilor si dacilor,fiul divinului Nerva,mare preot,pentru a XIII-a oara tribun,pentru a VI-a oara imparat,pentru a V-a oara consul,parintele patriei.

In apropierea monumentului comemorativ se afla Mauzoleul ridicat in memoria unui ofiter superior roman ;mauzoleul a fost descoperit de Grig.Tocilescu in anul 1897 in interiorul unui gorgan de pamint. La mica distanta spre est se gaseste siAltarul ,ridicat din ordinul imparatului Traian in amintirea ostasilor cazuti in batalie ;cercetat tot de Grig.Tocilescu,altarul are o forma rectangulara.Lungi coloane de nume de ostasi romani,sapate in piatra,ne ofera pretioase indicatii asupra imenselor jertfe pe care au fost obligati sa le faca trupele trimise pentru a-i invinge definitiv pe bastinasii geto-daci. La nord-vest de comuna Adamclisi,in mijlocul colinelor de la originea vaii Urluia,pe un platou,se gaseste celalalt grup de vestigii romane :Cetatea Tropaeum Traiani ale carei ruine au fost cercetate si identificate de Grig.Tocilescu prin anii 1891-1909,apoi de V.Parvan in anul 1911. Considerata drept cea mai mare asezare civila romana de pe teritoriul Dobrogei si construita in acelasi timp cu Monumentul comemorativ,cetatea era locuita de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian si au fost colonizati aici.Orasul ajunsese la rangul de municipium pe vremea imparatului Septimiu Sever (193-211) dar fiind distrus de goti a trebuit sa fie reconstruit din temelii asa cum arata o inscriptie din anul 316,prin grija imparatului Constantin cel Mare.Cu acest prilej orasul a fost inzestrat cu noi ziduri de aparare masive,dar neputind rezista totusi atacurilor distrugatoare ale avarilor (anul 587),el a fost definitiv parasit si a disparut de pe scena istoriei,dupa o existenta de peste cinci secole.

Histria
Pe malul lacului Sinoe, la o departare de 500 de stadii de gura sacra a Istrului (dupa cum precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.

Intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (anul 657 i.Hr. dupa istoricul Eusebius) de colonisti veniti din Milet. Orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai. In perioada greaca (sec. VII I i.Hr.), orasul era format din doua unitati distincte (dupa un model urban cunoscut in lumea antica) acropola si asezarea civila, fiecare inconjurate de cate un zid de incinta propriu, ce insumau o suprafata de aproape 35ha. Dupa o distrugere violenta, catre sfarsitul sec. VI i.Hr., in plina perioada clasica, un nou zid de incinta reduce la jumatate suprafata orasului. In aceasta perioada Histria cunoaste un regim democratic, aderarea la Liga Maritima Ateniana, comert intens si chiar moneda proprie. Incercarea primului val de sciti de a se stabili in sudul Dunarii, precum si razvratirile cetatilor pontice impotriva lui Lysimach aduc cetatii o noua distrugere, catre sfarsitul sec. IV i.Hr. Secolele urmatoare aduc atat refacerea orasului cat si o noua inflorire, dar mai ales primele aliante cu unele capetenii ale getilor (Zalmodegikos, Rhemaxos). Secolul I i.Hr. aduce noi framantari si pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii sai, in anul 72 i.Hr. aduce primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile vest-pontice de sub influenta lui Mithridate, iar cativa ani mai tarziu, regele get-dac Burebista cuprinde cetatea sub stapanirea sa. Odata cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stapanire romana, incheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie (sec. II III d.Hr.) incinta inchidea o suprafata destul de mare, in urma violentelor atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii sai din epoca romana tarzie (sec. IV VII d.Hr.) la restrangerea zonei urbane la doar 7ha, la adapostul incintei vizibile astazi. Sapaturile arheologice, incepute inca din 1914, au scos la iveala, pe langa resturile incintelor mai sus amintite, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca zona sacra, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala. Cele mai multe

monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV VII d.Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential (domus) sau economic. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusa in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, materiale de constructie, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.

Glissando

Mircea Daneliuc Glissando

Cu Glissando (1982), Mircea Daneliuc i schimb formula artistic, mijloacele de investigare i de expresie, consolidnd ns aceeai viziune deprimant asupra universului uman. ncheiat n 1982, dup un dur conflict cu puterea, eful statului abia dup doi ani acord aprobarea pentru difuzare n varianta iniial de 195. Cu toate acestea, filmul a fost cenzurat, premiera avnd loc n ziua de 2 septembrie 1984, la Bucureti, n varianta de 160. Glissando, dup o idee din povestireaOmul din vis de Cezar Petrescu, este un film unic n istoria cinematografiei romne. Filmul este o parabol despre totalitarism, despre intolerana dintotdeauna i de pretutindeni. Metafora central sugereaz un astfel de sistem: o cldire ambigu, un amestec de baie, tripou, camer de interogatoriu, camer de tortur, sal de concert, bibliotec, ospiciu, cazarm, univers conjugal. n primplan, pare o vast construcie multifuncional, un fel de clinic pentru investigaii, diagnosticare i tratament, unde se mbin exerciiile fizice, stimulative, cu odihna pasiv sau activ prin lecturi, audiii saujocuri ; o cldire supraetajat, de la bile din subteran la slile de la parter cu variate destinai medicale, de la spaiile cu profil cultural, probabil de la un etaj superior, la presupusele niveluri rezervate personalului de serviciu i conducere, la ultimele etaje.

Treptat ns, datorit aspectului presupuilor pacieni, a comportamentului corpului medical, superior i de conducere, privind mai cu atenie relaiile ce se stabilesc ntre ei, de agresare, dar i de derut, de team, de supunere, de incertitudine, de instabilitate, imaginea favorabil, ca o capcan, se destram i se contureaz aceea a unui edificiu al izolrii, al deteniei, al ncercrii, al parcurgerii unor sanciuni, a unor pedepse, al ndepliniri unor verdicte. Astfel, cldirea sugereaz o vast nchisoare, un lagr de concentrare, un sistem intolerant, totalitar, concentraionar, carceral, o cetate n prbuire,
4

aidoma Sodomei i Gomorei, o civilizaie n curs de dispariie, dei, aparent, perfect organizat, viguroas, dar de o vigoare distructiv; un infern. Baia pare o anticamer a morii, cu brbai i femei ntr-o stare avansat de decrepitudine, cu priviri inexpresive, goi, cu trupuri n destrmare, cu gesturi aproape mecanice; cabinetul pentru radiografii sugereaz o camer de interogatorii; ncperea pentru tratamentul astmaticilor pare o camer de gazare, asemntoare celor din lagrele de exterminare; locul destinat, aparent, lecturilor, este un spaiu n care cenzorii ard documente compromitoare sau cri interzise; salonul pentru concerte, ca i sala pentru jocuri, plutind ntr-un fum neccios, reprezint doar modaliti de a ascunde adevrata destinaie a cldirii, sala de joc sugernd i o existen sub semnul imprevizibilului, al hazardului. Toate aceste ncperi sugereaz tot attea spaii nchise, tot attea situaii limit. ntre acestea holuri, culoare, refugii, pe care locatarii le pot strbate aparent n libertate. Dar peste tot, interdicii (Domnioar, nu pe acolo; pe scri Cine i-a dat drumul s iei?... Portar!...). i aceast construcie, asemenea Infernului lui Dante, fiecare spaiu semnificnd cte o bolgie pe frontispiciul creia parc scrie Lasciate ogni speranza voi chentrate!, amintete de construciile din 1001 de nopi, dar n sens negativ, de construciile ariosteti, de Cetatea Epitimiei, a prbuirii, i de Templul Pleonexiei, al lcomiei, din Istoria ieroglific de Dimitrie Cantemir, de Xanadu, acel palat al claustrrii, al plcerilor devoratoare, al orgoliului apstor i distructiv, din filmul lui OrsonWelles, Ceteanul Kane, de construcia similar din Procesul kafkian, n ecranizarea aceluiai, sau de cea din filmul lui Milos Forman, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Aparent absurd i haotic, aceast construcie este gndit i riguros folosit pentru destrmarea personalitii umane, pentru transformarea individului ntr-un element de serie, docil, imbecilizat, uor de manipulat. n acest infern elaborat, toate drumurile duc la aberaie. Doar conacul familiei Ordeanu pare un spaiu al demnitii, al speranei, un reper moral. Iorgu, inteligent i cult, colecionar de cri i de tablouri valoroase, este un pstrtor i transmitor de tradiii. Chiar i strzile, aparent accesibile unui trafic liber, sunt permanent supravegheate. i ele au aceeai semnificaie, de spaiu nchis, de labirint, de capcan, de culoar fr ieire, de fundtur.

Personalul de serviciu, dei poart halat alb, simbol universal al Crucii Roii, este constituit, n fond, din temniceri, din cli, n vreme ce locatarii, ceilali, sunt victimele, condamnaii, supuii. Personajele se mpart, aadar, ca i n Zbor deasupra unui cuib de cuci, n dou categorii distincte, cli i victime. Sub halatele albe ale personalului medical se ascund temnicerii. De fapt, disocierea dintre cli i victime este foarte precis, n pofida unor ambiguiti. Toate personajele sunt prezene simbolice, cu trimiteri la o anumit tipologie, sunt investite cu anumite semnificaii. Personajul Ion Teodorescu (tefan Iordache) semnific o ptur social superioar, dar ratat, memoria colectiv, o memorie i o contiin bulversate; Alexandru Agiu (Ion Fiscuteanu) reprezint noua clas, a veneticilor, a parveniilor, a impostorilor, a veleitarilor, a mbogiilor n mprejurri tulburi. Iorgu Ordeanu (Petre Simionescu) sugereaz clasa tradiional, autohton, pstrtoare i transmitoare a unor valori morale, culturale, spirituale, a tradiiilor. Dar dac moia lui Agiu este n plin nflorire, cea a lui Ordeanu se afl ntr-o stare de descompunere. Agiu este amator de chefuri, de femei; Ordeanu, demn, politicos, generos, colecioneaz cri i tablouri rare. Cei doi rani, el i ea, de pe moia lui Ordeanu, surdomui, semnific starea de incomunicabilitate, alterarea fibrei vitale a neamului. Apa, element primordial, ca i la Andrei Tarkovski, are o dubl funcie: de absorbire i de regenerare. Zgomotul surd din banda sonor semnific un ru implacabil, expansiunea unui ru de dimensiuni cosmice, ca i fiul directoarei, copilul ce se apropie n final, spre prim-plan, n ritmul accelerat al bocancilor. El este urmaul. Zgomotul de sticl spart sugereaz caracterul fragil, perisabil, al existenei, fragilitatea condiiei umane. Jocul de cri, jocul la rulet au sensul existenei derulate ntmpltor, sub semnul hazardului. Cultura i artele nu au nici o ans ntr-un sistem totalitar. n Glissando se ard cri, se elimin pasaje sau file ntregi. O viziune pesimist. i totui Misterioasa Aglaie, Maria (Rada Istrate), matern, sensibil, demn, discret, fetiele Amalia i Anita, crile, tablourile, amintirea copilriei, a colii, sunt tot attea repere morale, spirituale, aspiraii, sperane de eliberare, de purificare, de regenerare, de renatere. Pesimismul lui Mircea Daneliuc este un pesimism eroic, stimulator, eliberator, purificator. Glissando este un film proaspt, complex, dens, cu interpretri actoriceti, imagine, montaj i coloan sonor de excepie, foarte bine armonizat i
6

ritmat, fluent. Un film puternic, unic n cinematografia noastr, un film vehement, dar cu elegan, demascator, dar cu art, un film protestatar, un film avertisment, dar cu poezie, din familia celor mai strlucite filme despre sistemul totalitar: Procesul (Orson Welles), Cabaret (Bob Fosse), Oul de arpe (Ingmar Bergman),Cderea zeilor (Luchino Visconti), Mephisto (Istvn Szab), Cina (Tenghiz Abulad ze). Glissando a avut un considerabil impact asupra publicului studenesc, universitar, intelectual. Se poate spune c acest film a generat unele mutaii, unele limpeziri n planul contiinei, n planul afectiv i spiritual al acestui eantion de public. Filmul, urmrit insistent de putere pentru a i se sista difuzarea, dar difuzat tot att de insistent n mediile amintite, a fost distins cu urmtoarele premii ACIN n 1986: pentru Cea mai bun interpretare masculin ex aequo (tefan Iordache); Cea mai bun imagine (Clin Ghibu); Cele mai bune decoruri ex aequo (Magdalena Mrescu); Cele mai bune costume (Ctlina Iacob); Cea mai bun coloan sonor (ing. Anuavan Salamanian). Spre lauda lor, n acele condiii, unii gazetari au consemnat favorabil, cu demnitate i profunzime, prezena acestui film: Mircea Alexandru i Mihai Stnescu (Cinema nr. 10/1984), Horia Ptracu(Flacra nr. 49/1984), Simelia Bron, Traian Ungureanu i Ioan Buduca (Amfiteatru nr. 10/1984), Daniel Daniel (Flacra nr. 2/1985), Dan Laureniu (Romnia literar nr. 32/1985). Este ns imposibil de acceptat articolul din Sptmna cultural a capitalei nr. 50/1984, semnat de Nicolae Ulieru, total negator, fr a folosi criterii specifice i argumente logice. Cu elementele sale de baroc, de suprarealism i expresionism, cu influene creatoare din Ingmar Bergman,Federico Fellini i Andrei Tarkovski, filmul a fost selecionat n 1985 la Mostra din Venezia, fiind favoritul festivalului, argumente fiind cronicile ample i aprecierile extrem de pozitive din presa italian, din 28 august 1985: LArena, Carlino, Corriere della sera, Nazione, Paesesera i Il Tempo. Reproduc aici un fragment din cronica publicat n Carlino, semnat deVittorio Spiga: Un vero grande capolavoro dambiguita che puo avere molti piani di lettura (o adevrat capodoper a ambiguitii care poate avea numeroase planuri de lectur).

Bdranii
Bdranii (1960) este un cunoscut film romnesc de comedie al anilor 1960, la baza cruia st piesa de teatru omonim a lui Carlo Goldoni. Filmul este o adaptare cinematografic dup spectacolul realizat la Teatrul Naional Ion Luca Caragiale din Bucureti. Regia este semnat de Sic Alexandrescu i Gheorghe Naghi.

Distibuia
Grigore Vasiliu Birlic - Canciano Carmen Stnescu - Felicia Nicky Atanasiu - contele Riccardo Alexandru Giugaru - Lunardo Cella Dima - Margarita Sanda Toma - Lucietta George Calboreanu - Simon Silvia Dumitrescu-Timic - Marina Marcel Anghelescu - Maurizio Radu Beligan - Fellippeto Coca Andronescu Constantin Rauchi