FUNDATIA CULTURAL UMANITARA HENRI COANDA CLUJ NAPOCA AMF, AN III, SEM.

II

HREANUL
(ANTIBIOTIC NATURAL)
(REFERAT LA CHIMIE ORGANICA)

ELEV COCEAN IOAN FLORIN

CLUJ NAPOCA 2012

1

Hreanul (antibiotic natural)

1. Generalitati Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut i sub numele de usturoi, rdcin-slbatic, tormac, este o plant legumicol peren, din familia Brassicaceae, cu tulpina subteran cilindric, groas, alb (folosit n alimentaie drept condiment), cu frunzele mari i cu flori albe. Se presupune c hreanul este originar din sud-estul Europei i din vestul Asiei, ns n prezent este popular n toat lumea. Poate atinge pn la 1,5 metri nlime i este cultivat n special pentru rdcina mare i alb, ns chiar i frunzele sale sunt comestibile. Hreanul pe lng ntrebuinarea n alimentaie este i un bun medicament, fiind utilizat n tratamentul afeciunilor renale, reumatismului, bronitei, afeciunilor dinilor (parodontoz), bolilor de inim, inflamaiilor articulare, sinuzitei, paraziilor intestinali. 2. Proprietati curative Radacina de hrean are proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace. S-a dovedit ca hreanul trateaza si infectiile respiratorii. Mai mult, el actioneaza ca stimulent al vaselelor de sange si tine sub control circulatia periferica. Hreanul mai este folosit si impotriva tusei, indigestiei, balonarii, artritei, sciaticii, hipotensiunii, infectiilor renale, bronsitelor, gutei si reumatismului. In cazul bronsitelor, a pneumoniilor sau a gripelor sezoniere, se recomanda o compresa imbibata cu esenta de hrean care se pune pe piept pentru o ora. Daca apare senzatia de usturime, compresa trebuie inlaturata imediat. Radacina de hrean este benefica si in cazul parezei faciale, in combinatie cu rozmarin, amestec aplicat sub forma de cataplasma. Se stie ca hreanul este iute, iar acest lucru ajuta la desfundarea cailor respiratorii. In sinuzita se aplica ras, intr-un tifon, pe frunte la radacina nasului. Pentru a evita iritarea pielii masati locul cu putina crema de galbenele. In cantitati mici, hreanul se recomanda si pentru stimularea poftei de mancare. Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor urinare. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de afine. Radacina de hrean contine foarte multa vitamina C si minerale precum fier, potasiu, calciu si magneziu. Mirosul intepator al radacinii se datoreaza sulfurii de alil, o substanta care se gaseste din belsug si in usturoi si ceapa. Durerile de cap pot fi indepartate cu ajutorul unor comprese din frunze proaspete de hrean. Din radacina de hrean sau frunze se obtin mai multe preparate cum ar fi tinctura, otetul de hrean, faina de hrean sau cataplasmele cu hrean.
2

Aceast plant medicinal se recomand a se consuma proaspt, sau ca principal ingredient n prepararea anumitor produse naturale (exemplu: tinctura de hrean). Despre hrean, medicii nutritionisti mai spun ca substanta care-i da gustul picant creste secretia de suc gastric si reda pofta de mancare in cazul persoanelor anorexice si anemice. Pe de alta parte, hreanul are si capacitatea de a actiona asupra grasimilor, fiind recomandat persoanelor care sunt la cura de slabire. Hreanul mai poate fi intrebuintat pentru petele de pe piele sau pentru a stimula cresterea parului. Hreanul este un inamic al conjunctivitei, dar si a altor afectiuni oculare. Hreanul poate fi consumat si de bolnavii de diabet. Controlul medical regulat este absolut necesar in astfel de cazuri, pentru a observa mai usor progresele inregistrate in tratarea cu hrean a afectiunii. 3. Forma de administrare si cantitatile recomandate Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere. Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza tusea, guturaiul sau gripa. Vinul tonic de hrean este un bun afrodisiac. Se obtine prin amestecul a 15 lingurite de hrean ras intr-un litru de vin rosu. Dupa noua zile in care ati asteptat sa se macereze, puteti servi vinul la o masa romantica. Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere. Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.

4. Atentionari speciale Evitati consumul in exces. Nu consumati mai mult de cinci grame la fiecare masa. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica. Utilizat in mod necorespunzator, poate provoca iritatii pielii. In plus, uleiul esential din hrean este considerat periculos cand este folosit in cantitati mari. Amestecul din ulei de hrean si apa incalzit la temperatura mare devine toxic. Nu se foloseste hreanul in tulburari renale, ulcer gastro-duodenal sau hipertensiune arteriala, pentru ca poate provoca varsaturi, arsuri la stomac si transpiratie excesiva. Alte efecte adverse ale consumului de hrean pot fi varsaturile, transpiratia in exces sau iritatii ale ochilor. In aceste cazuri, opriti consumul si consultati medicul. Este contraindicat femeilor insarcinate si copiilor de pana la sapte ani.