ORGANIZAREA GENOMULUI LA EUCARIOTE AND-ul este universal in lumea vie, iar gena ca secventa bine determinata in structura lantului

de dezoxiribonucleotide este puratoarea informatiei genetice si implicit un simbol al vietii In esenta, molecula de ADN este formata din doua catene polinucletotidice ce formeaza un dublu helix cu rotatie spre dreapta in jurul unul ax imaginar. Acest model teoretic a fost propus de Watson si Crick in 1953. Se descrie o structura primara, secundara si tertiara. Structura primara este formata dintr-o insiruire de dezoxiribonucleotide care stabilesc intre ele legaturi covalente de tipul 3 5 fosfodiester. Aceasta legatura se formeaza intre gruparea OH aflata in pozitia 3 a moleculei de dezoxiriboza (riboza in cazul ARN) de la prima nucleotida si gruparea OH aflata in pozitia 5 a dezoxiribozei (ribozei) mononucleotidei urmatoare. Datorita legaturilor fosfodiester, nucleotidele pot forma catene foarte lungi neramificate in care stocarea informatiei genetice este asigurata prin succesiunea specifica a nucleotidelor. Structura primara corespunde unei configuratii monocatenare liniare cu o extremitate 3-OH si una 5 fosforilata. Fiecare dezoxiribonucleotid este format dintr-o baza azotata care poate fi purinica (adenina, guanina) sau pirimidinica (citozina, timina), o pentoza (dezoxiriboza) si acid fosforic) Se pot forma din unirea fiecarei baze azotate cu dezoxiriboza 4 tiputi de nucleozide: adenozina, guanozina, citidina si timidina. Acidul fosforic uneste intre ele nucleozidele realizand monomerii dezoxiribonucleotidele care apoi prin polimerizare formeaza catena de ADN, continand structura primara a moleculei de ADN. Prezenta H2PO4 (ortofosfat) confera caracterul acid si incarcarea neagativa. Aceasta sarcina e neutralizata de proteinele histonice (bazice) si cationi de Mg2+. Modelul de aranjare a nucleotidelor de-a lungul catenei de ADN are o anumita specificitate si constituie informatia ereditara codificata cu alte cuvinte codul genetic. Prin citirea acestui cod (transcriptie si translatie) se va realiza secventa aminoacizilor in structura moleculei proteice. Capacitatea de stocare a informatiei genetice la om este uriasa, fapt demonstrat de cele aproximativ 6 miliarde de nucleotide. Cantitatea de ADN este aceeasi pentru toti indivizii aceleiasi specii, ca si secventa nucleotidelor in catena ADN. Sub aceste doua aspecte exista diferente intre specii desi structura ADN-ului este aceeasi pentru lumea vietuitoarelor. Structura secundara se realizeaza prin unirea celor doua catene care intra in structura normala a ADN. Unirea se realizeaza la nivelul bazelor azotate pe principiul complementaritatii, adica unei baze purinice (adenina, guanina) ii corespunde o baza pirimidinica (citozona, timina) legatura realizandu-se prin punti de hidrogen. Acestea asigura mentinerea impreuna a celor 2 catene. S-a constatat ca singurele legaturi permise intre bazele azotate sunt A cu T, respectiv C cu G. Intre A si T se formeaza 2 punti de H, air intre C si G se formeaza 3 punti. De aceea perechile CG sutn mai stabile decat perechile AT, iar regiunile de ADN bogate in CG pot fi separate in cele 2 catena mai greu. Exista si alte motive pentru care nu se fromeaza astfel de perechi: -imperecherea A-G nu este permisa deoarece cele doua baze azotate su dimensiuni prea mari in raport cu spatiul dintre cele doua catene si din acest motiv distanta ar fi prea mica pentru a permite formarea puntilor de H. -perechile C-T sunt nepermise deoarece aceste baze azotate au molecula prea mica si s-ar putea afla la distanta prea mare una de alta pentru a face poibila formarea puntilor de H. Conceptul complementar este unul din cele mai importante caractere ale ADN (ARN) pe aceasta caracteristica bazandu-se atat replicarea, cat si transcriptia informatiei genetice. O alta caractestica a formarii structurii secundare a ADN-ului este antiparalelismul. Fiecare din cele 2 catene ale unei macromolecule dublu catenare de ADN au capete diferite: daca una din ele are capatul 3-OH in aceeasi regiune capatul catenei complementare este 5-fosforilat. In aceste conditii spunem despre cele doua catene ca sunt antiparalele si aceasta orientare a lor este esentiala in replicarea ADN-ului care se desfasoara diferit pe cele doua catena in functie de polaritatea lor. Pe baza acestora date, W si C au propus modelul de structuta dublu catenara a ADN. Acest model are urmatoarele caracteristici:

 scheletul macromoleculei e reprezentat de 2 catene polinucleotidice ce formeasza un dublu helix cu rotatie spre dreapta in jurul unui ax imaginar. 2. cele 2 catene sunt rasucite una fata de alta dupa modelul plectonemic (sunt impletite, nu sunt separabile) si formeaza un dublu helix regulat cu diametrul de 2 m (20) 3. acest helix prezinta 2 tipuri de incizuri (adancituri) majora si minora 4. cele 2 catena sunt antiparalele 3-5 5-3 5. planurile suprafetelor bazelor azotate sunt perpendiculare pe axul central imaginar al moleculei 6. intre 2 baze azotate pe verticala peste o distanta de 0,34 nm; dotorita acestei distante pe un tur complet (360o) a macromoleculei se gasesc 10 baze azotate, pasul helixului fiind 3,4 nm (34). Fiecare pereche de baze azotate este rotita in raport cu cea adiacenta cu 36o Structura macromoleculei este stabilizata prin intermediul a cel putin 3 categorii de forte: a) legaturi de hidrogen ( asigura cuplajul bazelor azotate) b) forte Van der Waals si atractii dipol-dipol care apar intre planurile bazelor azotate pe verticala. Acestea se mai numesc si forte de stivuire. c) Partile hidrofile (pentozele si fosfatul) sutn orientate spre exterior, iar regiunile hidrofobe (bazele azotate) sunt protejate in interior. Aceasta structurare a moleculei de ADN ii confera o mare stabilitate metabolica, ceea ce face ca desprinderea unor structuri sa fie extrem de dificila, In plus, structura bicatenara a moleculei de ADN realizeaza 2 functii metabolice de baza: - sinteza a noi molecule de ADN prin replicare semiconservativa functia autocatalitica - sinteza de proteine prin transcriptie functie heterocatalitica Structura tertiara se refera la aranjarea moleculelor de ADN in structuri supramoleculare la nivelul nucleului in cantitati mici in mitocondrii. Acest aranjament depinde de starea celulei. Astfel in interfaza moleculele de ADN se gasesc sub forma unui filament extrem de lung cromatina care in perioada de diviiune se va fragmenta si grupa sub forma de cromozomi. Un rol important in structurarea supramoleculara a ADN-ului il au histonele proteine bazate de lizina si arginina ce se leaga structural de molecula de ADN indeplinind un rol functional important cum ar fi fromarea cromatinei in exprimarea unor gene sua declansarea mitozei.

1.