ANTIBIOTICELE

ISTORIC

Prima substan antibacterian care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrns a fost salvarsanul descoperit n anul 1910 de chimistul i medicul german Paul Ehrlich (1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte rspndit. Urmat n anul 1928 de descoperirea epocal a penicilinei de ctre Alexander Fleming, care observ c secreia mucegaiului verde Penicillium notatum (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O alt descoperire demn de amintit este descoperirea n anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmeaz descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc.

Antibioticele (greac - contra, - via) sunt o grup de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorit aciunii lor bactericide de a omor bacteriile sau protozoarele. Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frna dezvoltarea deja n doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse n medicin i antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au aciune mai ales bacteriostatic care se manifest prin frnarea nmulirii bacteriilor. Antibioticele pot aciona: bacteriostatic de frnare a nmulirii bacteriilor bactericid de eliminare a bacteriilor bacteriolitic liza membranei bacteriene ce determin de fapt moartea lor.

1.

2.

Substantele cu actiune antimicrobiana se pot clasifica in doua mari grupe, in functie de toxicitatea lor fata de organismul gazda: Dezinfectante (antiseptice) au actiune nespecifica prezentand efecte toxice aproximativ egale fata de agentii patogeni si fata de celulele organismului gazda; din acest motiv ele nu pot fi utilizate decat pentru dezinfectia mediului, a vaselor , a instrumentarului medical sau in aplicarea externa la nivelul tegumentului sau al mucoaselor. Chimioterapicele si antibioticele sunt substante care introduse in organism exercita efecte toxice specifice fata de anumite microorganisme , paraziti sau celule atipice (celulele canceroase , de exemplu), avand insa efecte toxice mult mai reduse sau chiar absente fata de celulele organismului gazda.

Diferenta dintre aceste doua clase de medicamente consta in originea lor diferita; chimioterapicele sunt obtinute prin sinteza chimica , in timp ce antibioticele sunt produse cu ajutorul unor specii de microorganisme. In aprecierea eficacitatii clinice a unui agent antimicrobian trebuie sa luam in consideratie doi factori esentiali: Activitatea asupra germenilor patogeni , respectiv spectrul de activitate si aparitia rezistentei microbiene. Activitatea asupra organismului gazda , respectiv efectele adverse.

In prezent sunt cunoscute peste o suta de tipuri de antibiotice, dar numai unele se folosesc in medicina deoarece antibioticele sunt daunatoare nu numai pentru microorganisme, dar si pentru organismul uman. Mult timp, unii si in prezent, au parerea ca antibioticele sunt un remediu contra tuturor bolilor si se intrebuinteaza la cel mai mic semn al unei infectii. Astazi este demonstrat ca antibioticele au efect nociv asupra organismului uman. De la puternice reactii alergice provocate de aceasta clasa de medicamente la efecte toxice ce pun in pericol viata pacientilor, cum ar fi:

Streptomicina - ototoxicitate cu tulburari de echilibru, hipoacuzie, surditate ireversibila;

Clortetraciclina - complicatii la nivelul tubului digestiv; Cloramfenicol - leucopenie, trombopenie, anemie aplastica, nevrita optica; Antibioticele asupresc functiile vitale a celulelor care produc proteine, din aceasta cauza la mamele care au primit antibiotice in timpul sarcinii au nascut copii cu anomalii sau alte dereglari la diferite aparate si sisteme, uneori incompatibile cu viata. Dar si nou-nascutul poate suferi daca primeste laptele matern cu antibiotice. Toate antibioticele au efecte nocive asupra mamei si copilului: Copiii, mamele carora au primit ciclofosfamide, sufera de dereglarea structurii oaselor, ramolisment osos.

Aminoglicozidele si tetraciclinele - lezeaza oasele si dintii copiilor.

Streptomicina - efect negativ asupra creierului copiilor si asupra centrului vorbirii. Penicilina - la 16% din copii provoaca alergie.

Sunt numai cateva exemple de efecte nocive ale antibioticelor asupra organismului uman. Dar antibioticele produc dependenta. Pacientul care dupa un tratament cu antibiotice starea de sanatate s-a ameliorat favorabil are tendinta repetarii lui din propria initiativa la cel mai mic semn de boala, cateodata trecand la altele mai periculoase din care cauza organismul poate ceda. Datorita antibioticelor si altor medicamente organismul uman va avea de suferit in urma cresterii rezistentei microbilor la medicamente. Dupa unele prognoze dupa 2012 multe din medicamente de succes azi, nu vor mai avea acelasi rezultat, din cauza rezistentei. in prezent medicii din toata lumea sunt ingrijorati pentru ca bolile care se tratau cu succes cu antibiotice in trecut au inceput sa puna probleme de tratament. in decursul timpului microbii au dezvoltat imunitate si s-au diversificat. S-a modificat simptomatologia, tabloul clinic si nu cedeaza la antibiotice (ex.: tuberculoza, meningita, pneumoniile ...), prin urmare se impune schimbarea dozajului sau a antibioticului cu unul mai puternic. De mentionat ca inca nu se cunosc toate efectele nocive ale antibioticelor. Dar nu este exclus sa apara noi informatii in viitor. Deocamdata antibioticele raman medicamentele de electie pentru tratamente in unele afectiuni, dar se indica folosirea lor rationala si responsabila in interesul sanatatii pacientului. Antibioticele sunt indispensabile in endocardita infectioasa, pielonefrita, pneumonii, otita, abcese etc. Netratarea acestor afectiuni cu antibiotice duc la complicatii majore. Cu antibiotice nu se trateaza infectiile respiratorii acute de etiologie virala, gripa, hepatitele, s.a. O parte din pacienti pe parcursul tratamentului cu antibiotice dupa o evolutie favorabila isi intrerup tratamentul din propria initiativa, dorind minimalizarea efectelor nocive a antibioticele. Ceea ce este total gresit, se impune respectarea cu strictete indicatiile medicului. Boala poate reaparea sau acutiza. La un tratament repetitiv cu acelasi antibiotic, nu-si vor mai face efectul, impuna;nd cresterea dozei sau schimbarea antibioticului. Nu toate medicamentele antibacteriene sunt antibiotice. Antibioticele sunt produse de microorganisme. Substantele medicamentoase ca sulfanilamide (biseptol, furazolidon, metronidazol, s.a.) nu sunt din clasa antibioticelor, ele difera prin mecanismul si efectul lor asupra microbilor in organismul uman. Nu este demonstrat ca alergiile la antibiotice se transmit genetic.