100%(12)100% menganggap dokumen ini bermanfaat (12 suara)
5K tayangan62 halaman
Basme populare turcesti (Traista cu povesti), Editura Tineretului, 1965.
Ilustraţii de G. Marinescu.
Poveştile:
MăruI care râde şi mărul care plânge - p.3;
Povestea babei şi a cocoşului - p.19;
Povestea Iui Atoglu şi a Iui Gulhanîm - p.25;
Zâna din portocală - p.44
Judul Asli
Marul Care Rade Si Marul Care Plange. Basme populare turcesti (Traista cu povesti)
Basme populare turcesti (Traista cu povesti), Editura Tineretului, 1965.
Ilustraţii de G. Marinescu.
Poveştile:
MăruI care râde şi mărul care plânge - p.3;
Povestea babei şi a cocoşului - p.19;
Povestea Iui Atoglu şi a Iui Gulhanîm - p.25;
Zâna din portocală - p.44
Hak Cipta:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Format Tersedia
Unduh sebagai PDF, TXT atau baca online dari Scribd
Basme populare turcesti (Traista cu povesti), Editura Tineretului, 1965.
Ilustraţii de G. Marinescu.
Poveştile:
MăruI care râde şi mărul care plânge - p.3;
Povestea babei şi a cocoşului - p.19;
Povestea Iui Atoglu şi a Iui Gulhanîm - p.25;
Zâna din portocală - p.44
Hak Cipta:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Format Tersedia
Unduh sebagai PDF, TXT atau baca online dari Scribd
- Basme populare turce~ti- In romine~te de VIORICA DINESCU MARUL CARE RIDE $1 MARUL CARE PLINGE
() dinioara, pe cind puricii erau ciobani,
coco~ul-vata~el, vulpea-samsar ~i co- tofana-barbier, vietuia un padi~ah care avea doi feciori. $i cu toate ca erauei frati buni, din aceea~i mama ~i acela~i tata, nu se asemuiau de loc unul cu altul. Cel mare· intuneca pina ~i soa- rele la amiaza, atit de ursuz ~i de cumplit era. Doar ca-l priveai ~Hi pierea cheful de viata. Cel mic revarsa in jur 0 lu- mina blinda, de-o seama cu stelele. Vesel ~i eu inima deschisa, alina orice durere. In preajma sa pina ~i orfanul i~i uita de ursita-i amara. Toti cei care Ii cuno~- teau pe cei doi printi - Intunecatul ~i Luceafarul, caci a~a Ii poreclise norodul oftau ingindurati: "Acum, treaca- mearga, dar 0 sa vina vremea cind padi- ~ahul-tata 0 sa inchida ochii. Atunci, daca dupa datina, locul 0 sa-i fie luat de fiul mai mare, vai de traiul supu~i- Jor. 0 VOl' duce mai rau ca in iad. Dad! iJ sa nu Intunecatul, ci Luceafarul ar primi sceptrul imparatesc, totul s-ar in- toarce in bine." Gindurile astea it zbuciumau $i pe pa- di$ah. I$i iubea fe- ciorii deopotriva, ca doar Ie era tata Ia amindoi, dar, pe de alta parte, avea 9i grija ocirmuirii. $i azi a~a, miine a~a, tot in ginduri 9i gin-: duri, Ii pieri som- nul, Ii pieri pofta de mlncare, se Imbol- navi f?i cazu la pat. Citi vraci destoinici -nu venira sa-l cerce- teze ca sa gaseasca leacul bolii, citi oameni Intelepti nu- f?i dadura sfatul, dar totul In zadar! Pa- dif?ahul, chinuit de gindurile lui, slabea vazind .cu ochii. Intr-o zi, un cer- f?etor strain se opri la portile seraiului, cerind de mincare. $i cum Luceafarul se
~~:u,P~i a::::rec~i~~ ~~.
el cu mina lui 0 mul- i .~ time de merinde ~i, pe deasupra, ~i un pumn cu galbeni 9i unul cu arginti. $i, din vorba in vorba, cer~etorul afla de boala padi~ahului. Ceru sa vada~i el pe slavitul stapin ~i inainte de a parasi seniiul, spuse, clatinind din cap: Numai marul care ride :;;i marul care pUnge i-ar putea ajuta padi:;;ahului, altcev'a nu! De unde sa iei marul care ride :;;ima- rul carE; pUnge, dnd, cu 0 clipa mai inainte, nici nu :;;tiai di se afla pe lume minunatiile astea! Dar Luceafarul, care de mult nu mai putea rabda sa se uite .cu bratele incruci~ate cum i se stinge parintele, ceru invoirea sa se duca in lume ca sa gaseasca leacul spus de cer~ .:;;etor.Mai cu voie, mai fara voie. de sila, de mila, !ntunecatul i se alatura mezinu- lui :;;iiata-i pe amindoi fratii pornind la drum prin lume. Mersera' ei ce mer sera pirta ce dMura de-o fintina pe ale direi ghizduri s~ de~lu~e~u,.SCrij~la:e:l\ .•,~-;;::".t tere. Se Ultara mal bme ~l cltlr.a;-:"Cme '.J () '{< /,-.. "'.. '"", merge pe poteca din dreapta se "d ct;...<~l:. cf2 vine, cine merge pe poteca din sting a se duce, dar nu se mai intoarce". Sosise ceasul despartirii pentru cei doi frati. $i ca sa ~tie, la inapoiere, unul de soarta celuilalt, i~i scoase fiecare din de- get inelul ~i il puse sub un bolovan de linga fintina. Care cum se intorcea tre- buia sa dea piatra la 0 parte ~i sa-~i ia inelul. $i .fratii i~i vazura mai departe de drum a~a cum se invoisedi: Intunecatul o apuca pe poteca din dreapta, Lucea- farul pe cea din stinga, a drumului fara intoarcere. $i umbla, ~i umbla el zile lungi de vara, din zori ~i pina-n seara, fara sa intilneasdi nici 0 vietate. In a patruzecea zi de colindat, dadu peste 0 poiana intinsa in care pa~tea 0 turma de oi. Se apropie de ciobanul turmei ~i-j diidu binete: - Pacea fie cu tine, unchia~ule! - ;;i cu tine, fatuI meu! Da' ia zi, ce vint te mina prin Iocurile astea? Ca eu, de atitia amar de ani de cind traiesc, n-am vazut pe-aici picior de om. Atita a~tepta Luceafarul, sa-~i descarce sufletul cuiva! Incepu dar sa-~i spuna pasul. ;;i vorbi despre boaia padi~ahu- Iui-tata cu atita durere, incit pina ~i ochii ciobanului se umezira. - Tare a~ vrea sa te ajut sa-ti vin- deci parinteIe, dar nu ~tiu cum a~ face. MaruI care .ride ~i marul care plinge se afla chiar in iatacul domnitei din seraiul padi~ahului meu. Te-a~ duce pina acolo, da' yorba 'e, cum sa intri inauntru, ca la poarta, in fiece seara, ma opre~te ~i,... mi numara mioarele ... Chibzui ~i chibzui ciobanul ~i pina Ia urma, innoda iar firul vorbei: - Ia stai nitelu~! Vezi burduful asta mare? Cind ne apropiem de serai, te vir in el ~i intri cu turma odata. Eu iti spun eu de-amanuntul unde-i iatacul domni- tei ~i raftul pe care i~i tine merele. Mai departe-i treaba ta. Dac-ai sa izbute~ti sa iei merele, 0 sa fie bine, dac-ai sa fii prins, iii pierzi viaia. Hai s-o ~i pornim la drum, di mai avem cale, nu gluma, de strabatut. Se petrecu totul dupa spusele ciobanu- lui. Catre dimineata, atunci dnd somnul e mai dulce, Luceafarul ie~i din burduf ~i, bini~or-bini~or, se strecura pina in ia- tacul domnitei care dormea dusa. $i era atlt de frumoasa domnita, aUt de fru- moasa, ca pe Enga ea pale a pina ~i far- mecul unei nopti senine de vara. Oricine o vedea inmarmurea, parca lovit in ini- ma. Dar Lueeafarul se gindi la suferinta padi~ahului-tata :;;i seapa de sub vraja frumusetii feteL Intinse mina sa ia cele doua mere, dar unul ineepu sa fida eu hohote, altul sa pllnga eu sughituri. lu- te, Lueeafarulalerga in virful picioarelor ~i se aseunse in burduf. Domnita se trezi :;;ichema stFajiIe care rascolira peste tot, dar nu dadura de nimeni. - Va bateti joc de mine? dojeni ea merele. Dadi ma mai· treziti din somn, fara rost, sa ~titi oa va bat! Culcindu-se din nou, fata adormi. Atunci Luceafarul veni iara~i ~i u~urel- u~urel sefuri~a pina la mere. Dar, cind sa Ie ia, unde mi se p.ornira merele sa fad un taraboi! Hauia saraiul de hoho- tele lor de ris :;;ide sughiturile de pIins! Noroc ca Luceafarul apucase sa se bage in burduf. ca ungher din serai nu ramase nescotocit. Cum insa iara~i nu fu gasita. nici 0 urma de hot, domnita Iua. merele ~i a~a Ie Iovi, a~a Ie Iovi unul de altul ca, de i-ar fi stat in putinta, nu ~tiu zau' daca :;;imarul care ride n-ar fi var- sat Iacrimi! -:- Daca va mai prind ca ma sculati din somn, va tai in bucati :;;iva maninc! A:;;a se facu ca, dupa ce se lini:;;ti tot seraiul i?i Lueeafarul, tiptil-tiptil, fu pen- tl'U a treia oara Iinga mere, eIe, de friea, taeura ehitie. Baiatul Ie Iua frumui?el de pe raft i?i Ie aseunse in sin. Cum toemai se crapa de ziua ~i ciobanul se pregatea sa iasa cu turma Ia pascut il viri pe print in burduf ~i-I scoase teafar afara din serai. $i dus a fost Lucea-Hirul!Nu se' opri decit Ia fintina. Aici, cind dadu bo- Iovanul Ia 0 parte, sa-~i ia ineIuI, gasi ~i ineIul Intuneeatului. . "Pesemp.e c-a patit el ceva, de nu s-a intors inca. Ma due sa-I caut ca, Ia intoarcerea acasa, bucuria tatii sa _fie deplina! i~i zice Luceafarul." Dar abia 0 apudi pe poteca' din dreapta ::;ifu silit sa se opreasca: de-a curmezi~ul drumului zacea un om sfirsit, gata-gata sa-~i dea duhul. Luceafarul nu a~tepta sa i se ceara ajutorul. Ingenunche iute linga eI, ii Iua capul pe genunchi i?i Ii diidu sa bea citeva inghitituri de apa proaspata. Intr-o clipita omul se inviora, deschise ochii li'i grai: - Tinere, tinere, nu-i nevoie sa-mi spui cine eli'ti li'i ce cauti, ca eu Ie li'tiu pe toate. Nu mai zabovi li'i zoreli'te spre padili'ahul-tata, sa-l mai prinzi in viata! Cit despre fratele tau, Intunecatul, de- geaba-l mai cauti. Cind a trecut pe-aici ~i eu zaceam in praful drumului, i-am cerut ajutor. In loc de asta, a ridicat biciul asupra-mi, ca prin lovituri sa ma sileascasa ma dau la 0 parte. Atit I-am rugat, aUt I-am rugat sa ma crute, sa-i fie mila, dar in zadar! "N-ai inima de om, ci de piatra! i-am zis eu atunci. In piatra sa te prefaci!" $i sa vezi minune: la fiecare lovitura de bici pe care mi-o dadea, se preschimba putin cite putin in stana de piatra. Acum, piatra ca toate pietrele e fratele tau mai mare, 'Intune- catul. Tu illearga la parintele tau, sa nu-ti fie zadarnica truda! $i dupa ce vorbi astfel, omul din drum se facu neviizut. Luceafarul intelese ca n-are incotro. Se intoarse la fintina, Iua ~i inelul Intunecatului de sub bolovan ~i se indrepta spre cas~i. Ajuns linga patul de zacere al padi- ~ahului-tata, scoase din sin merele. Cum Ie atinse, acestea incepura sa faca ce ~tiau: unul, adicii, sa rida, iar celiilalt, sa plinga; ~i pe Ioc puterea prinse sa se in- firipe in trupul bolnavului. - Dar Intunecatul? fura primele cu- vinte rostite de padi~ah dupa atitea zile de suferinta. Drept raspuns, Luceafarul Ii arata ine- lul, iar tatal pricepu pe data ca nu mai are in viata dedt un singur fiu. $i tare 11 mai duru inima, dar dragostea nema- surata a Luceafarului ~i tovara~ia celor doua mere nazdravane 11ajutara sa biruie ~i cumpana asta. Intr-o zi, un calaret strain, plin de colb din crel?tet pina-n talpi, batu la portile seraiului. Spunea ca vine de departe, tri- mis de 0 domnita sa strabata lumea cu un ~irag de matanii, pina va da de omul care, povestindu-~i viata, are de spus atitea patanii cite boabe au mataniile ei. Inseamna ca acela - zicea domnita - e hotul marului care ride ~i al marului ca- re plinge, fara de care ea nu poate sa traiasca ... Vorbele lui stirnira in sufletul Lucea- farului 0 mare tulburare, caci frumuse- tea neasemuita a domnitei n'u-i ie~ise 0 clipa din cuget. eu voia padi~ahului-tata pled iar la drum, insotind pe calaret pina la palatul domnitei, un de povesti peripetii1e vietii sale care se potrivira la numar cu boabele ~iragului de matanii. - Ar mai fi trebuit inca 0 boaba la matanii, incheie el cu un zimbet. - Pentru ce? il intreba domnita, cu inima batind mai repede, caci prinsese drag de print. - P<m.itiru. ~itun1l Jl1XIDWqttiiii m~ ~ iiilj)Je.a ~!! ll1l1lJl e ~ $JPlUll'S. ~ ifMillill ~ mroJIrimJ«lllJJHB'e ~me ~ :ffiaIleii" @
<aeJrilll de mt(iie..
Se :ffi.rernt ll1lummrn lIllIl:a!I\e" ~ ~ • .a-
IDe'1llri S-;R ~ ~ ~. 1I<alr <Illiimm- ]pl.tre1lllllJliiJ1 rernt ~, iRe l1:ooM:mnr.allml ~ ~ padi:;;ahii-socri. Patruzeci de zile ~i patru- zeci de nopti a tinut petrecerea. $i ce nu s-a dat la ospat! Din toate bunatatile, un bob de orez mi-a ramas :;;i mie. IndaUl ce I-am mincat, m-a imboldit un chef de vorba cum n-am mai avut nicio- data. $i a:;;a s-a facut ca m-am pomenit spunindu-va povestea marului care ride ~i a marului care pllnge. p 0 V EST E A BA BEl $1 A COCO$ULUI
r-r raia odaia 0 baba singura pe lume.
Adica, la drept vorbind, nu era de tot singura. Avea pe cineva: un coco',).Unul 1"0;:;. Cu el vorbea, cu el se sfatuia, cu el i:;;iimpartea :;;ipiinea, :;;igrijile gospo- dariei. $i 0 ajuia coco;:;ulla treburi mai abitir ca un om. Pina ;:;i vreascuri din padure tot el ii adueea. Nu ',)tiucum fa- cea, dar izbutea in toate. intr-o zi babuta seotoci prin tot bor- deiul, doar-doar a mai gasi vreun lucru de vindut, sa-;:;i faca rast de ceva bani, di iarna batea la u~a 9i ei n-aveau de l,ici unele. $i tot ci:iutind 9i cautlnd, gasi intr-un ungher 0 I?a scilciata I?i crapaHi ea vai de ea. 0 lua I?i 0 scoase afara, in curticica, I?i aUt 0 ~terse de praf, aUt 0 unse I?i 0 lustrui, di nici nU-l?i dadu seama cind se facu noapte. Atunci se gdibi sa se ducii la culcare, dici a doua zi era tirg ~i voia sa mearga ~i ea, eu ~aua. Dis-de-dimineata, cind se trezi, ingheta in a~ternut: nu auzise cintatul coco~ului, ca de obicei. Alerga nauca la cotet, cote- tul, pustiu. Rascoli curticica, discoli bor'- deiul, nici urma de coco~. Ba, ca necazul sa-i fie mai mare, ~i ~aua pierise. Gasi doar opaitul - pe car~, pesemne, de oboseala, n uitase afara - I?i atita tot. . Incredintata ca un om hain Ii furase peste noapte ~i coco~ul ~i ~aua, matu:?a incepu sa boceasca. $i boci ~i boci pina nu mai avu nici lacrimi, nici glas. Se tiri cum putu in bordei ;;i boli de inima rea. In vremea asta, oare ee se petreeuse ell coco~ul? Cind mijira zorile, se scula, dal' al'un- cindu-~i ochii in cUl'ticica, ii pieri pofta de cintat: opa- itul era rasturnat, iar ~aua, nadejdea babutei pentru iar- na, era facuta scrum. Ca sa-~i fereasca sta- pina de suparare, co- co~ul, nici una, nici doua, cu ciocul un sac, viri ~aua arsa in el ~i, dupa ce indrepta opaitul, pe-alCl ti-e drumul! Tocmai la tirg se mai opri. Aici a~tepta, a~tepta printre ceilalti ne- gustori pina ce un bogatan prinse sa-l iscodeasca: Ai ceva de vinzare in sac? Am! se grabi sa raspunda coco~ul. Ce? - Daea te uiti, e carbune. Dad!. nu te uiti, e aurul eel mai eurat. - ~i cit vrei pe marfa ta? - Sacul asta plin eu bani. Crezind ca.-i vorba de cine ~tie ce lucru fermecat, carE-O sa-I sporeasca ~i mai mull avutuI, bogatul nu statu 0 clipa pe ginduri. Se duse intr-un suflet acasa, puse bine ,saua $i, umplind la loc cu bani sacul, il dadu coco~ului eare-~i lua pe data tiHpa~ita. Cind se dumiri omul c-a fost tras pe sfoara, pe eoeO$ ia-l de unde nu-i! Ce, doar un eoco~ ro~ exista pe lume?! Iar babei nu-i veni sa creada cind i~i vazu coco~ul din nou acasa, ba inca ~i e-un sac plin eu b~ni. De-atunei bo"rdeiul li se umplu de bunastare. Caci banii i-au inchis frumu~el intr-un sipet ~i cind Ii imbulzeau nevoile, deschideau sipetuJ ~i treeeau hopu1. ~i a~a traira ei deasupra necazurilor, \clltte ziik llllDalii.. atWl!1l1Im: m1!I!lt1te" lDJri pu1IDe. a~ lllilll!llI1Dalii eii aur jfjj p1lll1t1ll!1t:sat va SPWla.. Dfum €ft' ~;fu fureii IDBe: mUll e a1 lillll€.1ll1" 1lI11lD.111ille aill trallill" 1!lllilllllill e aill celli care ~e JP'®Wes;!tteat l!l!llarii deprtre. P 0 V EST EA" L U I A TOG L U $1 A LVI GULHAN!M
D~ mult de tot, in vremi indepartate,
traia un padi~ah. !n ziua in care ii aduse _pe lume un fiu, imparateasa muri. $i cum, in aceea~i clipa cu feciorul de padi- ~ah, se nascu, in grajduri, un minz, ba- iatul fu hranit cu lapte de iapa pina ajunse la virsta sa manince de toate. Astfel se facu ca- printul se simtea legat de minz cu 0 dragoste de frate. Iar oamenii, ~tiindu-i povestea, Ii dadura porecla de Atoglu - Fiul Calului - 9i a~a ii ramase numele pina astazi. Trecura zilele. Atoglu deveni un Wi.- cau voinic ~i neinfricat. Minzul de odi- nioara era acum un cal iute ~i puternic. Padi~ahul I~i lua 0 noua sotie, care piz- muia tot ce-ar fi Eutut sa-i aduca aminte de prima Imparateasa. E lesne de Inteles ca Atoglu Ii stiHea ca un ghimpe In inima. Intr-o buna dimineata, dnd mai Inainte de-a pleca la medreset, Atoglu trecu, ca de obicei, sa-~i vada calul, acesta 11 In- tlmpina cu un nechezat de bucurie, In timp ce din ochi ii picurau lacrimi. - 0, frate, ce-i cu tine? se mira Atog- lu. Pentru ce ~i te bucuri ~i pIingi? - Astazi Imparateasa, printr-o sluga credincioasa ei, a pus la cale moartea ta. M-am bucurat ca te-am vazut, dar, amin- tindu-mi ce te a~teapta, am pIins. - N-ai grija, 11 lini:;;ti printul. N-am sa ma dezlipesc toata ziulica de llnga padi~ahul-tata ~i raul n-o sa rna atinga. VazIndu-~i planul zadihnicit, Impara- teasa se dadea de ceasul mortE. Atunci sluga ei Ii spuse: - Degeaba te mai framinti, stapina. Cit traie~te calul lui Atoglu, n-o sa iz- butim. Isprave1?te intii cu calul ~i apoi u~;or ii venim de hac 1?iprintului. Peste citeva zile,. ducindu-se la me- · drese, Atoglu trecu iar sa-~i vada calul, care il primi din nou pllngind ~i bucu- rindu-se in acela~i timp. - Ce ai, calutul meu? il mingiie Atoglu. De data asta ce suparare te pa~te? - Ei, bunul meu stapin! De bucurat, ma bucur ca ori de cite ori dau ochii cu tine. Dar teama· mi-e ca mai mult n-am sa te mai vad, ~i de-asta pllng. - Cum a$a? - Imparateasa a hotarit moartea mea, ca sa-i fie mai u~or sa loveasca in tine. Cind ai sa-mi auzi nechezatul, sa ~tii, stapine ~i frate, ca imi iau ramas bun de la tine pentru totdeauna! - Om vedea noide-i chiar a~a! spuse Atoglu ~i pleca la ~coala. Dar, tocmai cind hogea il puse sa ci- teasca din Coran, se auzi un nechezat aUt de puternic, incH zanganira geamu- rile medresei. Amintindu-~i de spusele calului, Atoglu se ridica ~i dadu sa fuga afara. $i cum hogea Ii statea in drum, printul il pali eu hangerul de la ~old ~i, trednd peste trupul lui, goni spre graj- duri. Aici, ee sa vada? 0 mu1time de slujitori, eu fete erunte i;'i iataganele ridieate, se imbulzeau in jurul ealului sau trintit la pamint i;'i legat fedelei;'. - A~teptaW Ie striga Atoglu. Lasati- ma sa-l mai inealee a data, ~i-apoi faeeti ee vreti ~i eu el, ~i cumine! Cind i~i simti stapinul in spinare, caIul pare a prinse aripi. Se smuci zdravan de rupse legiHurile de la 'picioare ~i, avin- tlndu-se in inaltul eeruIui, disparu in nori . . . . Se oprira departe, pe 0 poiana in- tinsa, numai iarba ~i £lori. - lata-ne seapati de urgia imparate- sei, stapine ~i frate! Tu insa, dragul meu, ai a vina grea de ispa~it: ai luat viata unui am nevinovat, a hogei. 0 vreme va trebui sa rataee~ti singur prin lume, supus Ia fel de fel de incereari. In tot acest rastimp al .pribegiei tale, ajutor nu • pot sa-ti mai dau. Totu~i, ia capastrul asta. Poate ca odata ;;i odata 0 sa-ti prin- da bine. :;;i-acum ne despartim! :;;i calul se facu nevazut. Singur, ingindurat, Atoglu 0 lua pe jos, prin meleaguri necunoscute. $i co- linda, ;;i colinda pina ajunse pe malul unei mari necuprinse. Ostenit, se cuibari pe nisip ~i adormi. La miezul noptii un vuiet surd 11 trezi din somn. I~i arunca ochii spre mare ~i ramase inlemnit: din valuri ie~ea 0 herghelie de cai. Toti erau albi, albi de tot, ca fulgul de omat, in afara de l.lnul singur. Acesta, negru ca pana corbului, avea in frunte 0 stea ar- gintie care stralucea in lumina lunii de te orbea. Sarind ul?or peste ape, caii ve- nira la tarm l?i impral?tiindu-se printre ierburi l?i tufil?uri, pascura pina in apro- pierea zorilor, cind se intoarsera $i fura inghititi de valuri. Prins ca intr-o vraja, Atoglu a~tepUi infrigurat sa vina din nou noaptea. Cind caii, iviti iara~i din valuri, atinsera tarmul, el se ridica in picioare ~i iute ca fulgerul zvirli capastrul pe grumazul armasarului negru. Acesta, cu fruntea plecata, pa;;i supus in fata printului, ur- mat indeaproape de intreaga herghelie. - De-acum incolo sintem ai tai, sta- pine. Poti face cu noi ce vrei. Te-om urma pretutindeni, dar nu de buna voie. Caci dragi ne sint grajdurile noastre de margean din fundul marii, dragi, tainui- tele noastre tinuturi. Mai bine, rogu-te, daruie;;te-ne libertatea :;;~no~, la orice chemare a ta, iti sarim in ajutor. E des- tul sa tii in mina un fir de par din frun- tea mea,ca eu, cu toata herghelia, iti implinim orice porunca. - Sa fie dupa voia voastra, hotari Atoglu :;;i luind un fir de par argintiu din fruntea calului, U ascunse cu gnp, in timp ce caii se aruncadi in mare, mis- tuiti de ape. Dimineata, Atoglu pomi sa pribegeasca mai departe. Merse ce merse pin a ce dadu de 0 padure. A:;;ezat la umbra sa se odihneasca, auzi un fi:;;iit: era un ~arpe care se strecura tiptil spre cuibul unei pasari, sa-i manince puii. Atoglu nu statu 0 clipa ,pe ginduri. Lua 0 sageata din tolba, i~i incorda arcul, ochi ~i trase in capul ~arpelui, care ramase mQrt pe loco - Sa traie~ti, Atoglu, ca mult bine mi-ai fclcut, ii grih pasarea-mama. DE noua ani de zile n-am apucat sa-mi vad un pui mare, din pricina tilharului ucis de tine. De-acum incolo, datorita tie, toti puii mei or sa tniiasca. Tine pana asta. De cite ori ai sa fii la strimtoare, ia-o ~i ginde~te-te la mine, ~i toata pasarimea, de aici ~i aiurea, 0 sa alerge sa te ajute. Atoglu mai zabovi in padure, de se odihni, ~i pled iara~i mai departe. Dupa zile si zile de umblat, ajunse intr-o cetate. o lua agale pe strazi, sa cunoasca locu- rile ~i oamenii. Cind trecu prin fata seraiului impara- tesc, vazu adunata acolo 0 multime de barbati. Amestecindu-se printre ei, in- treba pe unul: - Ce s-a intimplat? - Fetele padi~ahului nostru - trei la numar - i~i aleg azi soW. Toti barbatii neinsurati din tara au venit buluc sa-~i incerce norocul. Vorba aceea: ,,~tie ea musca ce e dulce". Nici nu-~i sflqi omul bine spusele, ~i strajerii deschisera portile din piatra alba, diiltuiiii, ale seraiului, liisind sa treaca afara mai intli pe padi~ah, apoi pe cele trei fete, frumoase intre frumoase. Ele venira spre multimea de bihbati, in mina' cu vase de aur pline cu apa de trandafir. Una din fete, apropiindu-se de un fecior chipe$ si, dupa cum 11arata im- bracamintea, ~i de neam, 11stropi cu apa de trandafiri. - Ural izbucnira sutele de VOCI. lar crainicii vestira: - Cea mai mare fiicii a padi:;;ahului nostru va lua de sot pe fiul mai marelui vizir, primul sfetnic al tarii! A doua fata se indrepta spre alt fla- cau, la fel de bogat inve$mintat ca pri- mul, $i il stropi cu apa de trandafiri din vasul sau. - Ural strigara iara~i oamenii. lar crainicii vestira din nou: - Fiica mijlocie a padi$ahului nostru si-a ales de sot pe fiul marelui nostru vistiernic! Mai ramasese mezina. Ea pa~i pin a in dreptul lui Atoglu $i-l stropi cu apa de trandafiri. - Ce ru~ine! se ridicara din multime glasuri minioase. GUlhanim sa se in- joseasca intr--atit incit sa vrea de sot un ceq;etor pribeag! Cad oamenii judeeau dUpEi straie, ori ve~mintele ~i inealtarile lui Atoglu erau numai zdrente eolbuite. - Mai ginde~te-te, fiica mea! 0 imbie padi~ahul. Recunoa~te c-ai gre~it ~i te voi ierta. Alege-ti un alt mire, vrednic de tine, ~i eu eeqetorul. 0 scoatem noi la capat. Ii dam citiva banuti ~i ne mai saruta ~i mina. - Pe el 11vreau de barbat, tata. N-am gre~it de loc, a~a-mi spune mie inima. La un semn al padi~ahului, strajile vestira peste capetele incremenite ale adunarii: - Mezina padi~ahului nostru se va in- soti cu un strain pripa~it nu se ~tie de unde. MEne se va savir~i nunta intreita a domnitelor noastre! La nunta, mezina ~i Atoglu fura a~e- zati la coada mesei, printre lautari ~i slugi, in timp ce celelalte doua perechi erau tinute la locul de cinste, de-a dreap- ta ~i de-a stinga padi9ahului. Spre sfiqitul petrecerii, padi~ahul in- cuno~tiinta mesenii ca daruie~te celor doua fiice mai mari ~i sotilor lor cite un pal at, la alegere, ~i atltea avutii, in- cit sa p<3ata trai in bel~ug imparatesc 11eam de neamul lor. Iar lui Giilhanim ~i Atoglu, Ie porunci sa stea in grajd, laolalta cu vitele. ;;i cite umilinte nu indurara Atoglu cu printesa lui! Nu era zi in care sa nu fie tinta batjocurilor cumnatilor lor ~i a padi~ahului., ba ~i a curtenilor!Ei insa rabdau totul cu seninatate ~i amarul Ii lega ~i mai strins unul de altul. A~a trecea timpul. ;;i se parea ca nimic n-ar patea schimba urgisita soarta a ce- lordoi tineri, cind, pe nea~teptate, zile grele se abatura asupra imparatiei. Un padi~ah vecin, care de mult rivnea la tara socrului lui Atoglu, parni in frun- tea unei o~ti mai numeroase ca firele de iarba. Zdrobind orice in cereare de im- potrivire din drumul sau, se indrepta, cumplita amenintare, chiar asupra cetatii. Padi~ahul-socru i~i aduna in graba curtea ~i armata ~i iesi sa-l intimpine pe vraj- ma~. Cind' trec~ra prin dreptul grajdului, cei doi gineri mai mari ai padi~ahului, care-~i intovara~eau socrul,' strigara in batjoeura: . - Ei, grajdare ~i ginere de padi~ah, tu nu vii la lupta? Cum 0 s-o scoatem la capat fara un voinie ea tine?! - Vin, vin! Ie raspunse Atoglu ~i 0 lua pe jos in. urma armatei, in risetele curtii. Cind ultimul om din oaste pieri din fata ochilor sai, Atoglu se opri ~i dupa ee, uitindu-se in toate par tile, se· inere- dinta ea e singur, scoase din sin pana data de pas are ~i firul argintiu de par dat de padi~ahul cailor. - Porunce~te, stapine! graira laolalta pasarea ~i armasarul iviti ca din pamint. - Tu, pasare, cheama-tl toate suratele, iar tu aduna-ti caii eei mai eurajo~i, eu caHireti eu tot :;;i alergati dimpreuna la locul bataliei. La un semn al meu, napus- titi-va ea 0 vijelie asupra du~manu1ui I;>i zdrobiti-1! Apo'i plecati 1<..rostul vostru. - Dar tu, stapine? indrazni sa in- trebe armasaru1. - Lupt :;;i eu! - Atunci, imbradi vel;>minteleastea - :;;i iiintinse un rind de straie scumpe, stropHe cu aur :;;i perle - incaleca pe mine :;;i-ti fagaduiesc cea mai stra1ucita izbinda din cite a cunoscut vreodata tara asta! Cind Atog1u ajunse pe cimpul de 1upta, soarta biltaliei parea pierduta :;;i insa:;;i viata padi:;>ahului-socru era in primejdie. - Inainte! stl'iga Atog1u :;;i, rotindu-:;;i infrico:;;ator sabia pe deasupra capetelor vrajma:;;ului, se arunca in mijlocul v11- toarei, urmat de sute de ca1areti pe ar- masari a1bi, in timp ce un nor de pasari de prada tabari asupra du:;;manului, luin- du-i vederea :;;inaucindu-l. ~i zvonu1 ba- tiHiei se ridiea eumplit eeasuri intregi, cutremurind ~i eerul, ~i pamintul. Spre seara, zarva se potoli. Vrajma~ul, gonit, fugea spre tara sa, fara sa se mai uite inapoi. Padi$ahul-soeru se uita dupa flacaul eare-i seapase ~i viata, ~i impa- ratia. Cind 11 gasi, ranit la bratul drept, lua batista sa ~i-i lega el insu~i rana. - Cere-mi oriee, straine, pentru aju- torul tau. Nici 0 rasplata nu e prea mare. - ·Vreau numai dragostea ta parin- teasea, padi~ahule, spuse Atoglu ~i dind pinteni ealului, se indrepta spre casa. Mai inainte de-a ajunge la grajduri des- ciHeca ~i i~i imbraea iar straiele sale ponosite de om sarae. Frint de oboseaUi ~i de durerea pricinuita de rana, adormi indata, fara sa apuee sa sehimbe 0 yorba eu GUlhanim. A doua zi de dimineata, cind aeeasta se duse la ci$mea, in rind eu slugile, ea sa spele legaturile" insingerate ale lui Atog- lu, auzi pristavii impariite$ti strlgind: - Cine cunoa~te un de se afla voinicul care ne-a scapat tara de du:;>man, ori macar :;;tie uncle e batista eu care padi- ~ahul nostru i-a legat rana, sa dea Indata de v€ste maritului nostru stiipin. Tulburata, printesa mezina eauta prin- tre rufele din co:;; 9i eu batista tatalui sau In mlna alerga intr-un suflet la serai. - Batista ta, tat a ... - Chiar ea e! Repede, de unde-o ai? grai padi:;;ahul nerabdator. - Era la barbatul meu., pe ran a ... Dar GUlhanlm nU-:;;i sflr9i vorbele, ea padi9ahul, in marea-i graba, 0 91 luase spre grajduri. Din u:;;aii zlmbea Atoglu, in straiele stralucitoare din ajun. - Tu?! zise uluit padi9ahul, reeunos- dndu-l. - Eu, tata. - Putea--vei oare sa ma ierti! mai zise padi:;;ahul. $i adauga: Nu numai dra- gostea mea parinteasca, ci 9i Imparatia mea ti-o daruiesc, ca ~tiu ca va fi in miini vrednice! ... A~a luara sflqit zilele maharite din viata viteazului Fiu al Calului. La!' Ie urmara multe, muIte altele, mai toate insarite, caci lui Atoglu ii fu harazit un tl'ai indelungat ~i lin, alaturi de GiHha- nim, sotia-i draga, ~i vegheat de calul-frate care, cind trecu sarocul incercarilor? se intoarse la el pentru totdeauna. 1) it ovestea ce urmeaza s-a petrecut de mult, de multo Pe atunci sita cernea paie, cioara vindea carbuni ~i magarul, sare. Vezi bine, cite n.u se puteau Intimpla atunci! De unde ~tiu eu toate astea? Mi Ie-a povestit 0 bi'itrina care, ~i ea, Ie ~tia de copilita, de Ia 0 batrina eoclita. ~i aceasta, cine mai ~tie de Ia cine Ie au- zise!·... Dar mai bine sa Iasam vorba :;;i sa ascultam povestea. A fast odata ca niciodata. A fost odata un padi~ah care avea trei feciori. Clnd Ie veni sorocul, li Insura pe rind. ;Biiiatul mai mare Iua fiica unui alt pa- diiah ~i pleca in tara acestuia, sa Im- parateasca. in locul socrului sau, batrin. MijloGiul, 0 data cu nevasta, primi in dar ~i 0 tara pe care s-o cirmuiasca. Ramase acasa numai mezinul; el trebuia sa sta- pineasca mo~ia strabuna, cind tatal sau se va fi sfir~it. Intr-o zi, pe cind printul se afla la vinatoare, prin fata Ii trecu, iute ca 0 sageata, 0 caprioal'a. Se lua dupa ea in goana calului, dar la 0 cotitura caprioara intoarse 0 clipa capul ~i-l privi in ochi, apoi se mistui in codru. Printul simti deodata cum 11 napade~te 0 ciildura in inima ~i ~opti fara voie: "Ah! De-a1$pu- tea intllni 0 fata cu ochii umezi ~i bllnzi· ca ai caprioarei, a:;;purta-o in suflet, sta- tornic, toata viata!" Mai rataCi el incoace ~i incolo, in mreaja unui dol' nedeslu~it ~i pina la urma hotari sa se intoarca acasa. Dadu pinteni calului ~i cum tocmai trecea pe sub ni~te copaci mai jo~i,· 0 creanga n ~fichiui peste obraz ~i 0 piditura de singe dizu peste omiHul neatins. Din nou sus- pin a printul: "Ah! De mi-ar fi· dat sii vad o fata cu fata alba" ca neaua ~i buzele ro~ii ca piditura de singe cald, a~ in- dragi-o pe ea ~i' numai pe ea, cite zile a~ trail" Din clipa aceea, printul nu-~i mai .afla lini~te. Tinjea dupa fata pe care 0 pli:is- muise inchipuirea lui infierbintata. Ce n-a fikut padi;;ahul-tata sa-i intoard. gindul! Zadarnic insa; baiatul se topea pe picioare. Dindu-~i seama ca nimic nu e in stare siH sUivileasca dorul, tatal ii dadu invoire sa Se dud in lumea larga s8.-t?icaute mireasa. dupa. imboldul inimii. $i mezinul pledi. Merse el mult, mult, cutreiera meleaguri care mai de care mai straine, intllni in calea sa sute :;;i mii de fete, dar nid una nu se potrivea cu cea din gindul sau. Dupa zile ~i zile de colindat fara ragaz, se opri istovit in fata unei ci:;;mele. 0 batrina mica, midi, stafidWi :;;icocirjata, se trudea sa la apa intr-un ulcior. eu toata osteneala lUl, printul sari 8-0 ajute. Umplu ull;:iorul intr:-o clipita ~i-i spuse: - Lasa-ma sa ti-1 duc eu aca5a, ma- tu~ico, Eu tot sint In drumetie, fara nici un rost. Te petrec pe tine ~i-apoi imi vad de drum, Ajun~i la coliba ei, Mtrina il ospata cu ce avea ~i ea mai bun ~i n imbie sa-~i spuna aleanul care-l face sa ratikeasca prin 11.lme.Cind baiatul sflr~i de povestit, ea li zise: - Uite ce-i, fatuI meu, eu is saraca :;;imare lucru n-am a-ti cia. Dar cum nu vreau-cu nici un chip sa pled de la mine cu mina goala, ia toiagul asta al meu :;;itred in curtidca din spatele bordeiului. Acolo e un portocal. Arunca toiagul in crengile lui :;;i cite poame or cadea, sint ale tale. Printul 0 asculta :;;i peste' putin veni inapoi cu trei portocale. - De-aeum ineolo, mai grai batrina, numai de tine atirna sa fii fericit ori ba. Intoaree-te lini~tit aeasa ~i tine bine minte: sa. nu eoje~ti portoealele decit in preajma unei ape, altminteri nu. Daca ai sa faci a~a, 0 sa-ti fie tare bine. Daca n-ai sa faci a~a, 0 sa te dHe~ti amarmc. $i-aeum, drum bun! Printul 0 lua spre casa, dar cum calea era lunga :;;i soarele dogOl'a naprasnic, uita de spusele batrinei lji scoase din sin o portoeala., sa:"~iastimpere setea. Abia apuea s-o eurete de coaja ¢. ramase m- m1irmurit: din portocala ie~i 0 zina fru- moasa ca insu;;i visul sau. "Apa!" ljopti ea stins, dar cum jur im- prejur nu erau decit coline sterpe ~ pustii, ~i nici 0 picatllra de apa" zina inehise ochii lji, eu un o&t, pi~. Abatut, printul plec~ roai depart€. ro- sa nerabdarea ii dadea mereu tircoole.. "Dare ~i dintr-a doua portocala va i~i o zina?" se tot gindea el. Nemaiputindu-:se Infrina, coji inca 0 portocaHL Se arata o altii zina, aidoma primei, dar ~i ea pieri, pentru ca printul nu avu strop de apa sa-i dea. Invatind, in sfir~it, ce inseamnii puterea stiipinirii, printul i~j struni simtiimintele; a$tepta sa fie in preajma unei ape ~i numai atunci se incumeta sa ll1cerce daca :;;iin cea de a treia portocala se afia o zina. Cind ajunse linga un izvor se opri :;;i desfacu cu grija coaja ultimei portocale. Dintre feliile ei se ivi 0 zina pardi mai frumoasa ca celelalte doua. "Apa", ceru ea :;;i feciorul de padi:;;ah ii dadu sa soarba apa proaspata. Pe data zina se insufleti,. iar printul nu :;;tia ce sa mai faca de fericire ca-:;;i atinsese visul. eu dragoste, prinse zina de mina $i 0 salta in :;;a.Astfel caHirira alaturi tot res- tul drumului :;;i"fiecare clipa ce trecea ii apropia :;;imai mult unui de. altul. Nici nU-:;;idadura seama cum :;;i dnd se pomenira la hotarul imparatiei padi- :;;ahului-tata. 0 fintina, umbrita de un pin stufos, despartea tara Sa de tara vecina. Printul, care voia sa-:;;iaduca iu- bita in seraiul parintesc cu toata stra- lucirea cuvenita, sui pe zina in pin, sa stea pina s-o in- turna el cu alaiul de nunta cerut de da- tina. Abia disparu fecio- rul de padi~ah ~i la fintina se ivi 0 fa- ta udta, udta cum nid nu se poate inchipui. Era din impa- ratia vedna ~i venise cu ulciorul, dupa apa. Aplecindu-se deasupra fintinei, vazu chipul minunat al zinei oglindit alaturi de al sau ~i se invineti de duda. Pizma Ii crescu dnd i~i arunca privirea spre copac ~i dadu cu ochii aievea de fap- tura din el. Cu glas prefacut cit mai dulce, intreba pe zina ce cauta in copac. Cum aceasta Ii povesti totul, fara nici un ascunzi~, pe loc in mintea untei in- coW un plan. - Oh! ce viata fericita te a~teapta! zise ea. ~i ce frumoasa e~ti!A~ da orice ca sa tepot vedea maide aproape.Rogu-te, da-te putin jos din pin, sa starn nitel de yorba. Vrei? Lipsita de arice banuiala, zina cobod din copac ~i se apleca deasupra fintinei, sa-~i racoreasca fata cu apa. AUt a~tepta urita! 0 imbrinci in fintina cu toata pu- terea ~i se urea ea in pin, in locul zinei. Acolo unde zina pieri, inghitita de apa, rasari 0 floriciea alba, eristalina ea la~ erima $i tare inmiresmata. Nu treeu mult ~i tropote de eai se auzira din ee in ee mai deslu~it: era printul, urmat de eurteni. Venea sa-~i ia mireasa ;;i s-o infiiti~eze padi~ahului- tata. Cind din pin se dadu. jos fata eea slutii, ineremenirii eu totii. "Oare pentru o pocitanie ea asta a eolindat atlta?" murmurara oamenii. Maiuimit decit toti era insa printul insu;;i. Totu~i nu zise nimie ~i urea urita pe cal. Dar, cind sa pIece, privirea-i fu atras~ de floriciea cea alba. 0 lua ~i ~i-o puse linga inima, induio~at far a sa :;;tie nici el pentru ce anume. La imbel:;;ugata masa imparateasca, urita, pricepind ca chiar zina, preschim- bata in floare; se odihnea linga. inima printului, n ruga cu viclenie: - Dragul meu logodnic, fa-mi hatirul $i da.-mi mie floarea pe care ai luat-o de la fintina! Cum nu se cuvenea sa se impotriveasca dorintei logodnicei sale, printul ii intinse floarea pe care urita 0 strivi intre degete, cu ura, :;;i 0 arunca pe fereastra. Pe locul unde dizu se ivi ca din pamint 0 pasare, cu penele stralucitoare ca cele mai curate nestemate. Lovind de citeva ori vazduhul cu aripile, pasarica i:;;i lua zborul 9i se facu nevazuta. A doua zi, dis-de-dimineata, cind gra- dinarul ie:;;isa ude florile din jurul pala- tului, pasarica 11urmari ca 0 umbra, ciri- pind intr-una. -- Ce tot te tii dupa mine? Vrei ceva? mormai ursuz omul. Ce face printui? intreba pasarica. E bine, sanatos. Dar logodnica? - Sta inchisa in iatacul 'Ell Zice ca daca n-a s-a mai vada saarele, din tuciurie a sa se faca iar alba ca amatul, cum a fast mai inainte. Nunta s-a aminat pina atuncea. ' Pasarica film din aripi ~i? a~ezindu-se pe un trandafir, dnta de dteva ari cu jale, apai h;i lua zbarul :;d disparu. urma ei, trandafirul pe care statuse se vesteji pina la radacina. $i astfel, rind pe rind, se uscara mai taate flarile din gradina. Caci in fiecare zori de zi pasarica venea in gradina, il Intreba pe gradinar despre .print :;;i 10- godnica lui, popasea' pe cite a floare, i:;;i dnta cintecul ei de amar :;;ipleca. $i era destul sa atinga cu aripa a floare, ca pe data aceasta se ve:;;tejea ca arsa, :;;iorice i-ar fi Hicut gradinarul, nu-~i mai re- venea. Taate mersera a~a pIna in clipa In care printu1 baga de seama urgia din gradina. Foe de suparat, chema la el pe gradinar, hotarit sa-l pedepseasca stra~nic pentru lipsa lui de grija. Cind insa afla ade- varul, porunci sa se unga cu cIei puti- nele tufe cu flori care mai ramasesera ~i, inainte de revarsatul zorilor, se puse el insu~i la pinda. Pasarica veni, ca de obicei, dar cind se a~eza pe-o floare, nu se mai putu desprinde sa zboare. $i oricit se zbatu ea, printul izbuti cu w;mrinta s-o prinda ~i s-o duca in serai. Auzind cele intimplate, logodnica lui, pricepind ca zina este totuna cu pasarica prinsa, incepu sa se vaiete: - Vai, printe, printer Dad vrei sa ma vezi mai degraba cea care-am fost cind m-ai cunoscut, porunce~te sa se taie pasarea asta, s-o maninc fripta! Simt ca a~a s-or dezlega toate vrajile care mi-au preschimbat chipul! Plin de ).'ladejde,printul ii facu pe voie ~i dadu pasarica pe mYna bucatarului. in vreme ee aeesta 0 jumulea, 0 pan a fu luaUi de vint I;>idusa :;;i dusa pina la coliba padurarului de la marginea pa- durii. Vazind pe pervazul ferastruicii sale pana care stralucea ea stropita eu aur, padurarului nu-i veni s-o arunce. o lua I;>i0 pUSt; bine pe masuta scunda din odaita I;>inumai dupa aeeea pleea la lueru. Cind se intoarse seara acasa, trudit ca vai de el, ee-i vi:izura oehii? Casuta ii stralucea de euratenie, in vatra pe care-o lasase rece se alergau vesele flaearile, in timp ee pe plita ulcele eu bucate sfi- riiau de-ti era mai mare dragul. - Mai, mai, cine sa fi faeut toate astea? se intreba nedumerit omul, dar oricit il;>icazni mintea, oricit scormoni prin disuta, nu gasi nimie care sa-l ajute sa inteleaga ceva. Zilele urmatoare se intimpHi la fel. -Atunci, ce-i trecu prin cap mOl;>neagului? Se prefacu ca pleadi in padure, ca de. obicei, dar se piti afara, In dreptul u~ii. $i cum auzi mi~care In casuta, buzna ~i el lnauntru. Se trezi fat a In fata cu 0 fata frumoasa, frumoasa, care tocmai se pregatea sa-i deretlce prin casa. - Nu ma alunga, draga batrine, grai fata. Slnt pribeaga, 0 straina far a ada- post. Lasa-ma In casa ta ~i eu, In schimb,. am sa te lngrijesc cum m-oi pricepe mai bine! Padurarul, fire~te, se lnvoi: cine se lmpotrive~te dnd e yorba sa-~i schimbe traiul rau pentru unul mai bun?! ... Timpul se scurgea tihnit In casuta de la marginea padurii, pin a lntr-o zi dnd printul, satul sa tot stea ferecat In serai a~teptind fericirea pierduta, ie:;;i sa se plimbe. Se lasa inserarea; prin feras- truica casutei padurarului, opaitul lumina blind, ca· 0 chemare. Printul se indrepta agale intr-acolo. Abia pa9i pragul ~i ramase ca trasnit; inaintea sa statea Insa9i zina din por- tocala, frumoasa aidoma visului sau, cea .pentru care ratacise prin lume i?i pe care o pierduse atlt de repede! o vreme ii pieri glasul, atit de tulburat era. Apoi, venindu-:;;i in fire, 0 prinse de mYna cu aceea~i dragoste navalnidi de altadata :;;i 0 ruga sa-i dezvaluie ce sau cine i-a despartit atita vreme. Cind afla din gura ei cums-au petre- cut Iucrurile, printul alerga mai intii de-o izgoni inapoi in tara ei pe urita care se furi:;;ase tilhare:;;te in seraiul sau :;;iapoi se intoarse in disuta padurarului :;;ii:;;iIua "adevarata mireasa. $i zina din portocala avu parte de 0 viata lunga :;;i fericita, alaturi de sotul ei care 0 iubi credincios pin a la moarte. In amintirea zilelor tineretii, prin- tul, devenit padi:;;ah, puse de se ridica, pe locul fintlnii urgisite de la hotarul imparatiei, 0 alta, frumoasa, toata numai ~i numai din marmura alba. Pe ghizdu- rile ei, un vestit cioplitor in piatra dal- tui povestea pe care ati auzit-o, inche- ind-o eu 0 zicala .din batrini: "Omul, daca iube~te trandafirul, trebuie sa-i iu- beasca ~i' spinii, cad din tufi~ul plin de ghimpi cre~te floarea care 11incinta". MaruI care ride ~i marul care plinge 3 Povestea babei ~i a coco~ului 19 Povestea Iui Atoglu ~i a Iui Giilhanim 25 Zina din portocaHi 44