Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi Caracterizarea personajului principal

Alexandru Lapusneanul,protagonistul nuvelei,este un erou tipic romantic ,care,asemenea personajului Despot-voda din opera cu acelasi nume,urca in ierarhia sociala de la un neinsemnat boier,un oarecare Petre Stolnicul,om prost si necunoscut cum il va caracteriza chiar Negruzzi in Scrisoarea IX pana la domnitorul Alexandru-Voda,care nu se va lasa infrant de boieri si va reveni in tara cu sprijin de la Constantinopol.Devenirea sa politica si sociala este pregatita de invingerea acelui oarecare Joldea si parvenirea prin casatoria cu fiica lui Petru Rares,care castigase simpatia populara.Dar,cum orice urcus are si propriul coboras,asupra lui Lapusneanul timpul si faptele isi pun amprenta,iar gloriosul domnitor de altadata ajunge,rapus de boala,calugarul Paisie,iar mai tarziu,omul supus mortii neiertatoare si razbunarii fugarilor ai caror familii fusesera umilite. Setea de razbunare se degaja din dialogul cu cei patru soli,carora le vorbeste cu luciditate,autoritate si furie,amenintandu-i(a venit vremea sa va mulg eu pre voi) si impunandu-se ca uns al lui Dumnezeu(-Daca voi nu ma vreti,eu va vreu,raspunde Lapusneanul,a carui ochi scanteiara ca un fulger,si daca voi nu ma iubiti,eu va iubesc pre voi,si voi merge ori cu voia ori fara voia voastra.Sa ma intorc?Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarat.A!Nu ma vrea tara?Nu ma vreti voi,cum intaleg?). Cruzimea se imbina cu teatralitatea,domnitorul raspunzandu-I lingusitorului Motoc cu aceeasi perfidie(iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau;te voi cruta,caci imi este trebuitor,ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului.Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul.).Faptul ca Lapusneanul isi calculeaza gesturile in privinta comportamentului fata de acest boier care ii intrase iar in favor si pe care nu dorea inca s ail pedepseasca.Viclenia si sadismul cu care ii pregateste Alexandru Voda moartea lui Motoc scot la suprafara puterea de simulare de a avea pe langa sine asa-zisul boier trebuitor de care domnitorul se lipseste in momentul in care il disimuleaza pe cel care a fost un talhar si un vanzator cunoscut de toata Moldova. Surprinzatoare rezerve de gingasie si tandrete sunt dezvaluite la intalnirea dintre domnita inspaimantata de amenintari si sotul ei:Lapusneanul o apuca de mijloc,si radicand-o ca pre o pana,o puse pe genunchii sai.Numai ca afectiunea inconstienta a sotului fara de sotia sa se sfarseste prin gandul uciderii celei care ia partea vaduvelor si respinge faptele imorale ale domnitorului.Aceeasi atitudine amenintatoare este pastrata si spre sfarsitul vietii,cand Voda,vazandu-se rapus de boala,indepartat de la tron si calugarit,are un puternic acces de furie la adresa sotiei,fiului tocmai inscaunat si oamenilor din jurul sau:Iar pre cateaua asta voi s-o taie in patru bucati impreuna cu

tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boaitelor si a dusmanilor meiUcideti-i pe totiNici unul sa nu scape. Voda are o psihologie complexa ,cu calitati si defecte puternice,cu lumini si umbre.Figura reprezentativa a tiranului medieval,Lapusneanul manifesta o vointa de neclintit,hotarare in actiune si curaj in fata pericolului. El stie sa se prefaca,sa para credincios si intelept in biserica:Dupa ce a ascultat sfanta slujba,s-a coborat din strana,s-a inchinat pe la icoane,si,apropiindu-se de racla sfantului Ioan cel nou s-a aplecat cu mare smerenie,si a sarutat moastele sfantului.Naratorul refuza de aceasta data impresonalitate si intervine in prezentarea faptelor protagonistului,anticipand gandurile marsave ale celui care se

foloseste de credinta oamenilor in Dumnezeu si de biserica pentru a-si manifesta sadismul:Spun ca in

momentul acela era foarte galben la fata,si ca racla sfantului ar fi tresarit. Voda se foloseste si de intelepciunea popular exprimata paremiologic(Bate-voi pastoral,si se vor imprastia oile sau Sa iubesti pre aproapele tau ca insuti pre tine) pentru a patrunde mai adanc si mai convingator in sufletele si mintile supusilor sai;el este convins ca simulate pocainta si invocarea clementei celor prezenti privind abaterile sale incriminate chiar si de Biserica,ii vor sensibiliza pe oameni si ii vor determina sa ii acorde din noi intelegere si iertare.Diplomatia care il caracterizeaza il face sa se coboare pentru un moment de la statutul de domn si sa-si egalizeze fiinta umana supusa greselii cu a celorlalti,generalizand slabiciunile omenesti indiferent de rang,atribuindu-si-le siesi,dar si celorlalti muritori.Cuvintele care ii deschid calea spre iertare si indurare sunt chiar cuvintele textului biblic Tatal nostru,pe care le adapteaza perfid si pe care le insoteste de gestul crucii:sa ne iertam unii pe altii,precum ca suntem muritori,rugandu-ne Domnului nostrum Iisus Hristos-isi facu cruce-sa ne iertam noua gresalele,precum iertam si noi gresitilor nostri. In fata propriei sale morti manifesta o intreaga suita de atitudini:ura,revolta,furie, umilinta,neputinta,groaza,curaj si demnitate.Simtindu-si sfarsitul aproape si inspaimantandu-se tot mai mult de omorurile in care I se parea ca vede toate jertfele cruziei sale,Lapusneanul refuza sa accepte a nu mai fi domn,iar gandul ca cei de langa sine l-au pregatit pentru ultimul drum il inraieste.Comportamentul sau nebunesc,ajuns la paroxysm,trece de la amenintari cu moartea la dorinta de a fi el insusi ucis pentru a scapa mai repede de chinurile pricinuite de otrava.In fata ucigasilor sai,lui Lapusneanul i se pare ca numai moartea il va izbavi si il va salva de cei care au asteptat razbunare. In aceasta opera naratiunea se imbina cu descrierea si pasajele descriptive (descrierea imbracamintii lui Lapusneanul), iar cuvintele folosite de personaje, limbajul lor, contureaza culoarea de epoca. Parerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il vad ca pe un domn crud si nemilos, parerea mea fiind aceeasi.Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si umbre, cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului tiran.