MARCEL MELICSON Arhitectura moderna Oameni s: Curente si tendinte ee Editura Stlintificd si enciclopedica Bucy th, 1875guuepou eunaseatysy6 covivr INAKTE cd universul de forme in care se desfasoardé astési viata omului a fost creat pe baza unci gindiri puternic ancorate in realitéfile economice, tehnice si sociale ale secolului nostru. Aceastd gindire fgi are izvorul in secolul al XIX-lea. Dupa aparifia, Ja mijlocul secolului trecut, a tendinfelor arhitecturale ratio- naliste, s-a réspindit denumirea ciudatd de ,arhitectura moderna”; cindald, pentru cd nici unui arhitect ‘din epocile Frecute nu i-a venit in minte s-o foloseascd. Oamenit din an- fichitate, din eoul mediu, din Renastere sau din ,,secobul du- minilor®, inscriindusi in spatin constructiile—expresie a necesititfilor si a concepfiilor lor de viati —faceau arhitecturd nodernd® fara 5-0 stie. Avhitectura a fost totdeauna modernd, pentru cd a aparfinut tytotdeauna epocii ei. Pentru arhitecfii de ta sfirsitul secolulwi al X1X-lea ter- menu de ,arhitectura moderns" devenise tnsdo necesitate, un mijloc de a marca hotdrirea lor categorica de a elibera arhitectura’ de copierea unor stiluri devenite anacronice, de ao lega de noile realitifi social-economice. » Acesti arhitecti au avut curajul de a rupe lanpurile inerfiei si conformismului si de a infaplui cea mai radicald revolutic din istoria milenara a arkitecturti. In jumatate de secol de narhitecturd moderna” ei au creat o noud metodd de abordare 4 problemelor arhitecturale ale societafii si au ridical tn spafiw structuri si volume care au dat un chip nou asexdrilor umane contemporane. Istoria infaptuirii acestei revolufii tncearcd s-o prezinte Iucrarea de fajd. Ea tsi propune sa reconstituic nasterea si evolufia gindirii arhitecturale moderne de-a lungul secolului care a trecut de la aparifia curentelor rafionaliste si pind apro- ximatio in 1950. Este 0 inoercare de a infiifisa sintelic ideile, marile curente, personalitapile si operele cele mai semni- ficative care au coniribuit la constituirea acestui fenomen ‘major al epocii noasire. ‘Fiind o istorie a ideilor si aceste idei aparfinind wnor creatori a citror gindire a evoluat in timp, autorul a fost pus in fata unei dileme: de a proceda prin secfiuni istorice verti- cale —urmarind pe rind evolutia fiecdrei personalitayi — sau prin secfiuni orizontale —urmarind desfasurarea cronologicé @ evenimentelor. Prima metodd ar fi dus la ingreunarea ins jelegerit sintetice a curentelor si tendinfelor, si a interactiunit cuviNe INAINTE lor; a doua, la frecvente tntreruperi in prezentarea evolutics Siectrui creator. . Am optat pentru 0 solufie de mijloc, limitind seofiunile orizontale la citeva date considerate de cei mai mulfi istoricé at arhitecturii ca find determinante: 1870, 1890, 1914, 1930, 1950. Bineinfeles c& aceasta divizare nu corespunde decit in init mari adevaratei evolufit a arhitecturti moderne in diverse Hiri avind condifii economice, tehnice si sociale foarte di ferite. Prin urmare, ea trebuie privitd ca o necesitate de lucru cu o valoare relativd, in functie de condifiile istorice concrete. Perioada studiata se opreste &n jurul anului 1950, cind arhitectura contemporand a intrat intr-o epocd noud, carac~ terizaté prin amploarea si dinamismul extraordinar al dez- woltdrii et. Complexitatea si diversitatea acestui fenomen aflat in plind desfasurare necesitd .o analizé specialé ce depaseste obiectivul pe care ni I-arn propus in aceasta lucrare Problemele urbanismului au fost atacate numai incidental, in masura In care teoriile arhitecturale au fost indisolubib legate de conceptia urbanisticd a antorului, ca fn casul lui Le Corlusier. Urbanismul modern este o sttinta pluridisci~ plinaré complexd, cur probleme ample care depilsesc “pe cele strict arhitecturale; ea necesita 0 tratare aparte. Aim folosit in moi deliberat in aceasté lucrare numeroase itate din operele principalilor creatori ai arhitecturii moderne. In primul rind, deoarece din aceste texte semnificative se desprind cel mai bine si mai direct caracterele specifice ale gindirii fiecdrwia, so poate infelege mai usor drumul propriu de creafie, determinantele, influenfele suferite si Limitele aces- tei creatii. In al doilea rind, deoarece nici una din Iucrarile acestor arhitecti n-a fost ined tradusd in limba roménd; textele origi. nale find gren accesibile marelui public, am considerat util de a pune aceste texte la tndemina tuturor —in special a stu- dengilor si chiar a proiectangilor mai tineri—atit pentru bogajia lor de idei eft si pentru surprinzdtoarea lor actualitate. $i, mai ales, deoarece in afara valorii lor strict profesionale si documentare, aceste texte au o reald valoare literard. A lua contact nemijlocit cu demonstratiile cartesiene ale lui Viollet-le-Duc, cu eseurile sarcastice ale lui Adolf Loos, cu studitle rationale ale lui Gropius, cu pamfletele infocate ale