EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII Modernismul este cel mai complex si eteroclit curent cultural literar autohton.

Localizat temporal in in perioada interbelica, acesta se caracterizeaza prin opozitia totala fata de traditie si inclinarea spre inovatie, atat la nivel prozodic, cat si tematic. Nu ntmpltor, Adrian Marino afirma ca modernismul incepe atunci cand scriitori incep sa se defineasca, sa isi puna intrebari asupra operei lor, incep sa se justifice, sa ofere solutii, teorii si ipoteze. Un exemplu reprezentativ n acest sens este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga. Aceasta deoarece cunoaterea i creaia constituie constantele liricii lui Blaga, iar arta poetic Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, aezat n fruntea volumului de debut Poemele luminii (1919) poate fi inteleasa utilizand instrumentele filosofiei blagiene: lumina devine metafora cunoasterii, iar intunericul reprezinta tainele ce pot fi revelate sau potentate. De altfel, poetul imparte cunoastera in doua categorii: cea paradisiaca, specifica oamnenilor de rand sau celor de stiinta, care au drept scop lamurirea misterelor universului, si cunoasterea luciferica, specifica artistului, poetului, care dezvolta si apara secretele lumii. Mai mult,subiectul poetic (anuntat chiar din deschiderea poeziei prin pronumele personal eu) contureaza o confesiune in legatura cu raportarea sa fata de univers. El nu anuleaza latura misterioasa, enigmatica, dupa cum sugereaza metafora corola de minuni a lumii, corola simbolizand perfectiunea, idealitatea. Motivul minunilor sugereaza frumusetea vietii datorata contactului cu dimensiunea spirituala metafizica,transcedentala, de dincolo de om. Aceeasi idee este reiterata cu ajutorul tainelor, care sunt localizate la toate nivelurile lumii,aratata printr-o enumeratie de metafore: flori(simbolizand lumea vegetala),ochi(reprezentand atat lumea sentimentelor umane, cat si puntea de legatura intre interioritate si imediatul existential),buze (reliefand lumea iubirii si a sentimentelor erotice, dar si ideea de creatie literar prin rostire/cuvnt), precum si morminte (care fac trimitere la universul mortii, la Marea Trecere). Iar in ceea ce priveste verbele, in aceasta prima secventa, ele sunt dure, semnifica activitati distructive si marcheaza, datorita aspectului lor negativ,atitudinea subiecului poetic: pentru el, cunoasterea constituie ocrotire, grija, chiar creatie, in timp ce metafora lumina altora contureaza oamenii banali, rationali, care descopera misterele lumii. Se regasesc apoi alte doua metafore, vraja nepatrunsului ascuns si din adancimi de intuneric, care sunt aproape pleonastice, dubland semnificatia necunoscutului, fiind totodata si o aluzie la divinitate, care este invaluita in mister. -> Totodat, n versurile urmatoare, este subliniata antiteza dintre cele doua tipuri de cunoastere prin conjuctia dar (Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric/dar eu/ eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina). Subiectul poetic isi defineste aici pozitionarea in raport cu misterul drept o actiune benigna si se remarca o noua definirea a ideii de mister: a lumii taina.Pentru

aprfundarea semanificatiilor, artistul isi compara munca cu cea a lunii,care, cu lumina ei nu lamureste, ci paradoxal, sporeste jocul halucinant al umbrelor. In plus, limbajul poetic este caracterizat prin ambiguitate, fiind doar aparent expresiv, datorita limpezimii unor metafore (razele ei albe, taina noptii), lexicul nu permite alaturarea logica gandirea eului liric. ->Totodata, in ultimele doua versuri, care constituie cea de-a treia secventa lirica, apare conjuctia caci. Ea este atat justitificativa, cat si conclusiva, deoarece argumenteaza misiunea tutelara pe care si-o asuma subiectului poetic in raport cu tainele lumii, pe care le accepta integral: caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.Mai mult, aici se observa si simetria aparent dintre incipit si final, fundamentat pe inlocuirea prepozitiilor n si pe cu conjunctia coordonatoare si, care reliefeaz o armonizare a ntregului univers prin fuziunea dintre cunoastere si iubire, cu ajutorul misterului. Nu trebuie uitat faptul ca, tipice modernistilor, sunt inovaiile formale precum versul liber (fara ritm,rima, masura) si tehnica ingambamentului (unele versuri incep cu litera mica iar ideea poetica se continua de la un stih la altul), n care L. Blaga descopera procedeele/modalitile adecvate pentru susinerea acestei poetici a dezvluirii prin nvluire i pn i forma devine pentru poet o metafor revelatorie.Asemenea colegilor modernisti, el dorea sa se indeparteze de normele prozodice traditionalea, intrucat vroia sa demonstreze ca ideile poetice sunt mai importante decat forma in care se prezinta ele.Intr-adevar,poetul a reusit sa demonstreze acest aspect, cu ajutorul celor 2 teme mai sus mentionate. Din punct de vedere al perceptiei, conceptul de cunoastere luciferica rastoarna conceptia crestina si comuna asupra raportarii la lume, eul modern fiind regasit in ipostaza creatorului si cunoscatorului,detasat si insingurat.Cu toate acestea, el nu este un om de geniu de sorginte romantica pentru ca nu crede in univresul compensatoriu, deoarece cunoasterea luciferica se manifesta in imanenta nu in transcendenta, de vreme ce divinitatea fie e negata, fie e imposibil de cunoscut. n concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice la relaia dinre poet si lume/creaie. Creatia poetic poate fi definita drept mister, datorita celor doua planuri ale sale, taine pe care autorul doreste sa le protejeze. Astfel, dei critica literar suprapune adesea peste poeziile blagiene conceptele sale filosofice (cunoatere paradisiac/luciferic), o lectur atent a artei poetice ce deschide volumul de debut demonstreaz mai degrab relevana estetic a versurilor, iar nu acurateea aplicrii unor construcii filosofice. a fragmentelor de imagine, drept care cititorul alcatuieste cu greu un intreg din aceste fragmente iesite din