Anda di halaman 1dari 10

ARHITECTURA MODERNA SI CONTEMPORANA IN ROMANIA - PERIOADA 1920 1945 STUDENT: KALINCA SABINA IULIA GRUPA 46 A;

2010-2011

PROGRAMUL EDUCATIONAL ARHITECT PETRE ANTONESCU FACULTATEA DE DREPT BD. M. KOGALNICEANU NR 36-46

Perioada anilor 1920-1945 in Romania se caracterizeaza printr-o serie de reforme si de tendinte de modernizare a statului, care insa nu au o precisa continuitate datorita alternarii regimurilor politice si a partidelor de guvernamant. Perioada interbelica situeaza Romania ca o importanta sursa pentru Europa in ceea ce priveste domeniul agricol, o importanta exportatoare de cereale, insa reforma agrara inceputa in 1917 si continuata pana in 1921 prin care se realiza exproprierea marilor latifundiari si improprietarirea taranilor- reforma ce parea optima pentru noii proprietari, nu s-a dovedit a fi intr-adevar eficienta datorita lipsei de capital. Pe de alta parte, industria din acea perioada a avut un avant economic important, ascensiunea sa fiind intrerupta doar in 1932 - an in care s-a resimtit criza, insa, incepand cu anul urmator, procesul de dezvoltarea al acesteia a continuat. In acest context, societatea apare ca una a contrastelor, cu mari diferente intre mediul rural si mediul urban. Tocmai de aceea, orasele in general si capitala tarii in special Bucurestiul- au avut parte de un important curs de modernizare, in care s-au concentrate numeroase influente provenite din tarile occidentale. Astfel, educatia publica a facut semnificative progrese incepand cu 1918. Legea invatamantului din 1924 a marit scoala generala de la patru la sapte clase si a extins obligativitatea invatamantului de la 12 la 18 ani, prevazand chiar pedepse pentru parintii care nu isi trimiteau copiii la scoala. De altfel, legea prevedea si cursuri de alfabetizare pentru adulti. Statisticile perioadei arata ca in decurs de aproape 4 ani, intre anii 1922-1926, numarul scolilor de invatatori, al scolilor primare, al scolilor secundare si al celor profesionale aproape s-au dublat. Invatamantul universitar marcheaza si el un important progres, existand patru mari universitati in tara cea de la Bucuresti, Iasi, Cluj si Cernauti- numarul studentilor crescand anual, concomitant cu cresterea numarului burselor allocate. Privita in ansamblu, perioada la care facem referire se caracterizeaza printr-un reviriment in ceea ce priveste constructiile noi, precum si prin extinderea si modernizarea unor institutii mai vechi, indeosebi a celor de invatamant. Investitiile de acest gen nu doar in cazul institutiilor de invatamant- din anii respectivi pot fi puse pe seama cresterii economice, unde piata imobiliara reprezenta siguranta financiara pentru investitori, mai ales dupa criza din 1929, an in care s-a produs crahul la bursa din New York. Aceasta piata se prezinta in continuare ca una stabila si sigura din punct de vedere financiar. Aspectul general al epocii se caracterizeaza printr-o masiva investitie in constructii, mai ales ca legea oferea doua avantaje importante:

scutirea de impozite pe 10 ani si libera inchiriere. Astfel, in cazul programului educational, in Bucuresti se observa interventii importante in acest sens, cum ar fi terminarea cladirii Universitatii aflata intre str.Edgar Quinet, str Academiei, Bd Magheru si Bd Regina Elisabeta, apartinand arhitectului Al. Orescu sau se contruieste Facultatea de Drept de catre arhitectul Petre Antonescu, cladire ce este propusa ca facand parte dintr-un mare campus universitar, ce are la baza planul de sistematizare al capitalei, proiect in cadrul caruia s-a realizat si Casa de Cultura a Studentilor, precum si un camin aflat in apropierea Facultatii de Drept. Tot in aceasta perioada se modernizeaza si cladirea Politehnicii, din strada Polizu.

De asemenea se construiesc numeroase cladiri pentru licee, majoritatea folosindu-se de fonduri provenite de la parintii elevilor si mai putin de la stat. Este cazul unor cladiri de invatamant ca Liceului “Mihai Viteazu” de pe strada P. Protopopescu, sau a cladirii Liceului “Gh. Sincai” de pe calea Serban Voda, ce apartine arhitectei Virginia Maria Andreescu Haret, a Liceului “Dimitrie Cantemir” realizata de arhitectii V. M. Andreescu Haret si N. Stanescu, a Liceului “Ion Luca Caragiale” si a Scolii “Titu Maiorescu” de pe Sos. Dorobanti,- realizare a arhitectului Al. Odobescu, a Liceului “Spiru Haret” si “Aurel Vlaicu”, precum si modernizarea cladirii liceelor “Sf Sava” si Gh. Lazar”.

De asemenea se construiesc numeroase cladiri pentru licee, majoritatea folosindu-se de fonduri provenite de la parintii

Liceul “Gh. Sincai” pe Calea Serban Voda

De asemenea se construiesc numeroase cladiri pentru licee, majoritatea folosindu-se de fonduri provenite de la parintii

Liceul “Dimitrie Cantemir”

De asemenea se construiesc numeroase cladiri pentru licee, majoritatea folosindu-se de fonduri provenite de la parintii

Liceul “I.L.Caragiale” pe Sos. Dorobanti

De asemenea se construiesc numeroase cladiri pentru licee, majoritatea folosindu-se de fonduri provenite de la parintii

Liceul “Gheorghe Lazar”

Astfel, invatamantul in general, si cel bucurestean in special, acopera toate gradele de educatie necesare pentru o dezvoltare proprice, folosite in primul rand de burghezie, si de taranimea chiabura. Astfel, in mediul universitar se remarca infiintarea Facultatii de Farmacie si Medicina Veterinara, a Academiei de Studii Agronomice, a Scolii Superioare de Arhivistica si Paleografie, sau transformarea Scolii Superioare de Poduri si Sosele in Scoala Politehnica, acesteia din urma adaugandu-i-se si sectii noi. In acest context, asa cum s-a mentionat anterior, edificiul Facultatii de Drept se propune ca parte componenta dintr-un mare campus unversitar Cetatea Universitara din Bucuresti- proiect aprobat in planul director intocmit de Primaria Capitalei din acea vreme, ce avea in vedere sistematizarea orasului Bucuresti plan ce a fost aprobat in 1935. Cetatea Universitara se afla pe malul stang al Dambovitei de-a lungul soselei Kiseleff, delimitata de Calea Plevnei, Bd.Independentei si de Sos Cotroceni. Proiectul cuprindea si edificarea zonelor libere de langa Institutul Medico-Farmaceutic, precum si a celor din jurul Gradinii

Botanice. Compozitia planimetrica urmarea pozitionarea in centru a Pietii Ovale a Rectoratului si a Palatului Rectoratului. Astfel, ansamblul Facultatii de Drept poate fi considerat ca aplicatie a Cetatii Universitare pusa in opera de catre Petre Antonescu. Zona edificabila se dorea ca unitara din punct de vedere stilistic si planimetric. Edificiul poate fi incadrat in arhitectura de facture clasicizanta, caracterizandu-se prinabordarea unor principii de compozitie clasice, dar tinzand spre o simplificare accentuata a elementelor decorative. Daca se urmareste forma in plan a acestui edificiu, raportandu-se la celelalte propuse in apropiere, gasim acelasi principiu compozitional.

Botanice. Compozitia planimetrica urmarea pozitionarea in centru a Pietii Ovale a Rectoratului si a Palatului Rectoratului.

Cetatea Universitara Bucuresti Perspective

Botanice. Compozitia planimetrica urmarea pozitionarea in centru a Pietii Ovale a Rectoratului si a Palatului Rectoratului.

Cetatea Universitara

plan

Pentru a realiza mai clar incadrarea estetica in epoca, este necesara o scurta analiza a stilurilor arhitecturale ale perioadei. Astfel, tendintele in anii interbelici pot fi clasificate in arhitectura ca neoromanesca, arhitectura de factura clasicizanta, arhitectura de tipul art-deco si arhitectura moderna*. Experimentarea acestor stiluri a avut la baza complexitatea foarte mare a programelor de arhitectura si a clientelei.

Arhitectii din perioada respectiva au urmarit pe de o parte continuarea traditiilor autohtone, iar pe de alta parte preluarea influentelor ce veneau din occident, adaptandu-le insa la cultura, necesitatile si modul de viata romanesc. Arhitectura pe care o propunea Ion Mincu,- spre exemplu, precum si influenta acestuia in scoala romaneasca de arhitectura a facut ca stilul romanesc sa persiste atat prin prelungirea experientelor de acest gen, folosindu-de de prelucrarea nesfarsita a tipurilor de compozitie de la un arhitect la altul, cat si prin transferul de experienta al modului plastic de exprimare dintr-o regiune a tarii in alta, intrucat varietatea surselor de inspiratie era foarte mare. La un moment dat insa, acest procedeu pare a fi ajuns in impas, deoarece nu mai putea satisface nevoile beneficiarilor. Spre exemplu, exprimarea plastica cu ajutorul influentelor neoromanesti pentru niste edificii de dimensiuni mari s-a dovedit dificila pentru multi arhitecti. Pe de alta parte insa, in cazul arhitecturii moderne, procedeul de preluare a influentelor a fost facut intr-un mod extreme de rational. Acesta avut la baza, dupa cum este si normal, simplificarea modului de percepere a arhitecturii, pastrand doar elementele cele mai importante. Adaptarea la nevoile impuse de regiunea romaneasca se gasesc spre exemplu in preferinta pentru acoperisul cu panta foarte mica, in detrimentul acoperisului cu terasa, sau in preluarea unor elemente ale spiritului local stalpul sau grinda de lemn preluat din acoperisul rural. Elocvente apar in acest sens vilele de la Balcic ale arhitectei H. Delavrancea Jiboli.

In cazul studiat, concentrarea va fi asupra arhitecturii de factura clasicizanta, in care se regaseste o dominanta eclectica pana in anii 1930, bazandu-se pe elemente clasice, apelandu-se de fapt la sugestie. Elocvente apar in acest sens lucrarile arhitectului N. Nenciulescu cum ar fi Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta) sau operele lui Duilui Marcu Palatul CFR.

Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta) Palatul CFR Interesant de urmarit in aceasta epoca de mare

Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta)

Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta) Palatul CFR Interesant de urmarit in aceasta epoca de mare

Palatul CFR

Interesant de urmarit in aceasta epoca de mare varietate stilistica este pozitia arhitectului Petre Antonescu, acesta remarcandu-se ca o personalitate cu o deschidere formala, extreme de larga, care se foloseste in compozitiile sale de multa rigoare de echilibru formal. Se remarca de altfel ca o trasatura specifica a sa tendinta de monumentalizare. Aceste aspecte sunt elocvente pentru edificiul studiat Facultatea de Drept. Ansamblul arhitectural este incadrat de catre Paul Constantin in “Dictionar universal al arhitecturii” in randul lucrarilor de factura rationalista, clasicista, cu edificii din beton armat, ce urmaresc o sinteza a elementelor clasice. In acelasi gen de constructii se incadreaza si “Casa de Cultura a Studentilor” sau “Institutul de Istorie N. Iorga”.

Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta) Palatul CFR Interesant de urmarit in aceasta epoca de mare

Casa de Cultura a Studentilor

Palatul Regal (actualul Muzeu de Arta) Palatul CFR Interesant de urmarit in aceasta epoca de mare

Institutul de Istorie “N. Iorga”

Alaturi de aceasta orientare in arhitectura autorului exista si lucrari ce pot fi incadrate ca eclectice, cum ar fi Academia Romana din Roma sau casele din Bucuresti, precum si cele apartinand stilului neoromanesc ca Primaria din Bucuresti sau cea din Craiova. In cazul Facultatii de Drept, abilitatea compozitionala se remarca inca de la nivelul planului, unde exista ierarhizarea zonelor si a spatiilor privind functionalitatea lor. Planimetria generala imagineaza o mare curte de onoare, simetrica, unde de pozitioneaza central scarile monumentale. Acelasi gest il remarcam si in cazul Palatul Ministerului de Interne sau in cazul proiectului pentru Palatul Senatului, insa avand proportii diferite in functie de caz.

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

Plan Facultatea de Drept

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

Plan palatal Ministerului De Interne

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

Plan Palatul Senatului (proiect)

In cazul ordonarii spatiilor si a compozitiei interioare, Facultatea de Drept urmareste dispunerea unui spatiu central- aula mare- in jurul careia se distribuie circulatiile si se alatura sali secundare de curs si amfiteatre. Intrarea la parter se face printr-un hol mare ce stabileste legatura cu salile decanatului, amfiteatre, sala centrala a aulei, salile de curs si circulatia pe vertical. De remarcat sunt si accesele secundare, respectiv intrarea studentilor care se afla la demisol. In cazul acestui edificiu este interesant de urmarit optiunea arhitectului pentru pozitionarea scarilor interioare. Ele se afla dispuse simetric, relativ aproape de intrare, insa despartite de aceasta prin holul central, fiind mai curand in directa legatura cu aula mare. Astfel, ele nu mai sunt in masura sa creeze central de interes al compozitiei interioare, asa cum se intampla spre exemplu in cazul Palatului Ministerului de Interne, unde acestea sunt chiar la intrare. Spatiul interior este de altfel tratat foarte sincer, fiind vizibil sistemul de stalpi si grinzi si optandu-se pentru putine detalii, asa cum se observa si in cazul tratarii fatadelor exterioare. De altfel, se poate spune ca folosirea acestora tine cont in primul rand de functionalitatea spatiului, deoarece, in cazul salii bibliotecii, exista intr-adevar decrosuri in perete, cu rol decorativ.

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

Interior- holul central

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

interior - biblioteca

Plan Facultatea de Drept Plan palatal Ministerului De Interne Plan Palatul Senatului (proiect) In cazul ordonarii

interior - aula mare

Compozitia fatadelor releva o simetrie perfecta in ceea ce priveste fatada principala, celelalte preluand modulul de baza al acesteia si completand sistemul riguros al intregii volumetrii. Cel mai relevant element analizat este elevatia principala, cea care are orientare spre Bd Kogalniceanu, in cazul celorlalte fiind vorba de o repetare a elementelor organizatorice. Se observa felul in care edificiul este constituit din imbinarea simpla a trei componente de factura clasica: soclul, corpul si cornisa. Insa acestea apar completate in ansamblul compositional de aplicarea altor

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple.

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple. Facultatea de Drept – vedere

Facultatea de Drept vedere de ansamblu

In aspectul general se poate discuta de o ierarhizare a volumelor. Orizontalitatea aspectului general este intrerupta printr-un gest direct, chiar in zona centrala,marcare ce anunta intrarea in edificiu. Astfel, toate partile specificate anterior soclu, corp, cornisa- sunt intrerupte aici, preluand un comportament diferit. De altfel, acest procedeu este intalnit foarte des in opera arhitectului indiferent de stilul abordat. Marcarea intrarii, sau a unui element central il regasim atat in cazul operelor de factura neoromaneasca Casa de Cultura Sinaia, casele din Bucuresti din strada Stirbei Voda nr 39- cat si in cazul celor clasicizante Academia Romana de la Roma sau proiectul pentru Palatul Ministerului de Interne (Muzeul de Arta).

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple. Facultatea de Drept – vedere

Casa de Cultura Sinaia

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple. Facultatea de Drept – vedere

Casa din Bucuresti Str. Stirbei Voda, 39

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple. Facultatea de Drept – vedere

Academia din Roma

forme din acelasi limbaj: coloana, ordonanta acestora si aditionarea volumelor simple. Facultatea de Drept – vedere

Palatul Ministerului de interne

Se poate observa insa o preluare a unor elemente, ceea ce da continuitate gestului architectural. Soclul, spre exemplu, este interupt in dreptul volumului central si inlocuit cu ansamblul de trepte. De asemenea, analizand in continuare acest registru inferior, observam ferestrele ale caror proportii favorizeaza orizontalitatea. Acestea prezinta si un discret ancadrament ce va fi reluat si la nivelurile superioare respectandu-se astfel ordonanta. Corpul prezinta regularitate, facandu-se apel la golurile simple. Spre deosebire de edificiile si proiectele ce se incadreaza in celelalte doua stiluri pe care le-a experimentat arhitectul, cele ce se clasifica drept clasiciste, rationaliste, sunt lipsite

de decoratii semnificative. Daca in general amplasarea acestora era in jurul ferestrelor, acum intalnim doar un ancadrament discret ce este dispus pe cele doua niveluri, rezultand in spatiul dintre acestea un pilon ce aminteste numai de ordonanta clasica de coloane. Acestea nu se mai remarca printr-o volumetrie ampla, nici prin marcarea bazei sau a capitelului, ci pare a fi mai curand un decros la nivelul fatadei. In registrul vertical, intre cele doua ferestre exista frescele sculptorului Mac Constantinescu care intregesc modulul de baza ce se repeta pe tot parcursul cladirii. Trebuie mentionat aici ca acestea se intalnesc numai in cazul elevatiei principale , stabilind astfel o ierarhizare clara in volumetria propusa. In ultimul nivel, in care se constituie cornisa, se poate vorbi de o gradare a limitei superioare a cladirii deoarece dupa trasarea axului orizontal al acestui element mai exista un nivel, mai mic ca inaltime, cu goluri semnificativ mai mici. Si aici se respecta ordonanta intregii cladiri. Acoperisul propus este de tipul celui in panta, cu o inclinatie foarte mica insa, nefiind perceptibil de la nivelul ochiului. Daca acestia sunt parametrii in care se incadreaza cladirea in ansamblul ei, in mod particular apare volumul central- cel al intrarii. Acesta este structurat cu aceeasi precizie ca si restul cladirii, insa intr-o maniera diferita. Astfel, daca treptele respecta inaltimea soclului si prezinta intrarea de onoare in edificiu, avansand amplu spre incinta, verticalitatea este redata prin inaltimea impunatoare a ferestrelor, precum si de pilastrii ce avanseaza semnificativ. Constituirea acestora difera fara de cei din restul ansamblului, aici intalnindu-se o mica baza si un mic capitel. Comparand cu solutia intalnita in cazul Palatul Ministerului de Interne (aceeasi comparatie putand fi insa sustinuta la fel de elocvent si in cazul altor proiecte propuse sau edificate, cum ar fi cel al Palatului Senatului al doilea proiect), in ansamblul Facultatii de Drept se remarca o semnificativa simplificare a elementelor, ajungandu-se la sugestie. Aici arhitectul opteaza pentru pilastri cu sectiune rectangulara cu o evazare discrete a extremitatilor, in detrimentul coloanelor cilindrice cu baza si capitel cu frunze de acant, mult mai apropiate de modelul antic. Intre cladirile perioadei analizate putem identifica insa si in opera altor arhitecti principii compozitionale asemanatoare, cum ar fi Palatului Agronomiei aflat pe Bd. Marasti ce apartine arhitectilor Floarea Stanculescu, Liviu Plamadeanu si Radu Udroiu, edificiu ce este de asemenea o sinteza a principiilor clasiciste. Expresia arhitecturala a volumului este insa alta; astfel, daca in cazul Facultatii de Drept forma de “U” din plan exprima o extrovertire, o deschidere catre strada principal, in cazul Palatului Agronomiei aceeasi forma planimetrica exprima introvertire, crearea unei incinte interioare retrasa fata de axul principal de compozitie. De asemenea, in cazul fatadei se aplica acelasi procedeu- de marcare a intrarii- insa de aceasta data el exprima mai curand o incadrare a intrarii , accentuand orizontalitatea. In cazul edificiului lui P. Antonescu compozitia intrarii exprima mai curand o prelungire a spatiului interior catre cel exterior prin pozitionarea pilastrilor si prin accentul vertical.

Palatul Agronomiei -intrare Facultatea de Drept – intrare In tot ansamblul sau, edificiul se contureaza ca

Palatul Agronomiei -intrare

Palatul Agronomiei -intrare Facultatea de Drept – intrare In tot ansamblul sau, edificiul se contureaza ca

Facultatea de Drept intrare

In tot ansamblul sau, edificiul se contureaza ca fiind unul impunator, nu numai prin amplasamentul pe parcela sau prin compozitia fatadelor, ci si prin materialele folosite. Constructia este realizata din zidarie de caramida cu schelet de beton armat, insa in cazul finisajului exterior s-a folosit foarte mult piatra, atat pentru profilele principale si statuile din fatada, realizate de sculptorii I. Jalea si Mac Constantinescu si G. Georgescu cat si pentru pilastri. Facultatea de Drept reprezinta o sinteza a formelor si a principiilor clasiciste cuprinse intr-un edificiu de mari dimensiuni, ce denota monumentalitate, importanta si surprinde ideea de evolutie. Faptul ca in perioada respectiva invatamantul era unul din elementele ce anticipau un progres semnificativ a determinat dezvoltarea unor edificii de mari dimensiuni care puteau sustine necesitatile vremii. De altfel, conform statisticilor perioadei, Dreptul era una din facultatile cele mai importante, cu un numar ridicat de student, fiind urmata de Litere si abia apoi de Filosofie si facultatile de stiinte exacte. Acesta este si unul din motivele pentru care edificiul se dorea a fi de dimensiuni impunatoare. Daca urmarim planul Cetatii Universitare se poate observa ca si pozitionarea acesteia era favorizata, aflandu-se chiar langa Piata Rectoratului si langa Palatul Rectoratului. Este de remarcat ca in perioada respective propunerea si incercarea de a sustine un proiect atat de amplu cum este cel al Cetatii Universitare are de fapt la baza idea de dezvoltare educationala si culturala. Aceasta pare a fi o incercare de aliniere la ideile occidentale, o recuparare a dezvoltarii culturale care venea din tarile Europei Centrale. De aceea se remarca si implicarea statului, fie prin faptul ca oferea un numar mare de burse in strainatate, dar si prin faptul ca adopta de multe ori in edificiile pe care le construia o arhitectura de factura clasicista, dusa spre modernism, in detrimentul uneia neoromanesti. Trebuie precizat faptul ca fiind vorba de edificii foarte mari, expresia arhitecturala ce isi are originile in cea vernaculara, autohtona, poate fi dificila de manevrat si ca, totusi, unul din putinii arhitecti care au reusit sa faca acest lucru este Petre Antonescu. Elocvent exemplu in acest sens este edificiul Primariei Capitalei. Astfel, pentru o perioada in care cererea era atat de diversa in ceea ce priveste functionalitatea sau expresia arhitecturala, Petre Antonescu, exprimandu-se prin edificii cum este cel al Facultatii de Drept, a reusit sa manuiasca aceste elemente cu o abilitate stilistica remarcabila, sa le prelucreze in asa maniera incat sa raspunda nevoilor beneficiarilor si sa imprime in final o semnatura importanta in domeniul arhitecturii romanesti.

BIBLIOGRAFIE

CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Ed. stiinţifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1986

GEORGESCU, Vlad, Istoria românilor, Bucuresti, 1992

GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Bucuresti, Editura pentru Literatură, 1966

IONESCU, Grigore, Istoria arhitecturii pe teritoriul României, Bucuresti, 1982

IONESCU, Grigore, Arhitectura românească interbelică, în Revista Arhitectura 3-4/1991

OFRIM, Alexandru, Străzi vechi din Bucurestiul de azi, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2007

PATRULIUS, Radu, Contribuţii românesti în arhitectura anilor 30 I si II în Revista Arhitectura 6/1973 si

1/1974