Anda di halaman 1dari 14

I.1.

COMPONENTELE SI FUNCTIILE SANGELUI


Sangele este un tesut lichid, compus din doua sectoare , unul circulant si altul de formare a celulelor.Sangele reprezinta aproximativ 6-8% din greutatea corporala. Sectorul circulant este format din elemente figurate (celule functionale mature ) si mediul lichid unde ele circula plasma

. Elementele figurate reprezinta 45% din volumul sanguin si sunt: - hematii , care au rolul dea transporta oxigenul catre tesuturi si CO2 catre organele excretoare , ele mai mentin echilibrul acido-bazic, numarul lor poate fi de 4 500 0005 000 000/mm3 .

- leucocitele au rol in apararea organismului de infectii, numarul lor fiind 5 000 8 000 /mm 3.

- trombocitele intervin in hemostaza numarul lor fiind 150 000 300 000 / mm 3.

Sectorul de formare a celulelor este reprezentat de organele hematopoietice: - maduva osoasa , formeaza granulocite, trombocite, eritrocite - ganglionii limfatici, splina, formatiuni limfoide (amigdalele) formeaza limfocite si monocite.

Functiile sangelui sunt multiple: -transporta oxigenul si substantele nutritive la tesuturi, iar CO2 la plamani, -rol in termoreglare, -rol in apararea organismului, -mentine presiunea osmotica hidrostatica, -transporta produsii de catabolism spre organele excretoare. Splina are rol in : -metabolismul fierului (cimitirul eritrocitelor), -metabolismul glucidelor , mineralelor (K,S,Ca,P), -hematopoietic, -autoaparare, prin producerea de anticorpi si mai este si un rezervor de sange. Hemostaza este un mecanism care permite oprirea hemoragiei in cazul lezarii vaselor, in hemostaza mai intervin si alti factori, vasculari (vasoconstrictia), trombocitari si plasmatici.

TRANSFUZIA DE SANGE-definitie,scop,metode

Principiile directoare ce inspira activitatile in transfuzia sanguina, se bazeaza pe promovarea donarii voluntare si neremunerate, utilizarii optime a sangelui si produselor sanguine si protectia donatorului si a primitorului. In scopul protejarii sanatatii publice si prevenirii transmiterii bolilor infectioase prin sange trebuie luate masuri de precautie in timpul colectarii, procesarii, distributiei si utilizarii, aplicandu-se progresul stiintific in detectarea, inactivarea si eliminarea agentilor patogeni transmisibili prin sange.

Transfuzia de sange se defineste ca fiind administrarea sangelui de la donator la primitor, atat direct, cat si dupa o faza intermediara de conservare intr-un flacon de sticla sau punga de plastic.

Scopul transfuziei:
- marirea capacitatii de coagulabilitate a sangelui in vedrea hemostazei, prin introducerea in sangele primitorului a unor noi cantitati de elemente necesare procesului de coagulare, in caz de hemofilie, trombocitopenie - restabilirea masei sanguine si asigurarea numarului de globule rosii necesare pentru transportul oxigenului in caz de hemoragii, anemii, stari de soc - imbunatatirea circulatiei periferice, reducerea anoxemiei si mobilizarea sangelui de rezerva al organismului - corectarea imunodeficientelor - stimularea hematopiezei - aport de substante nutritive si proteice - stimularea reactiilor metabolice ale organismului, intensificarea schimburilor celulare - depuratia organismului prin inlocuirea, partiala sau totala, cu sange proaspat, a sangelui incarcat cu substante toxice

Transfuzia de sange se poate realiza prin doua metode : - directa - indirecta. *Transfuzia directa se uitilizeaza numai in conditii exceptionale, cu caracter de urgenta, in lipsa sangelui conservat aceasta consta in trecerea nemijlocita din aparatul vascular al donatorului in sistemul vascular al primitorului. Se va alege un donator cu sange izo-grup, izo-RH si numai exceptional un donator universal [grup O(I)], se determina grupul in sisitemul OAB si Rhesus, comparandu-l u cel al primitorului. Pacientul si donatorul vor fi palasati in paturi paralele, apropiate, cu membrele superioare ce vor fi folosite pentrupunctie asezate unul langa altul pe o masuta acoperita cu camp steril, la o distanta de 30-40 cm. Se va punctiona intai vena primitorului, se ridica garoul si se introduce pe ac un mandarin dupa care se punctioneaza vena donatorului, se aspira sangele care fiind amestecat cu aerul din tubul aparatului Marin Popescu, se elimina intr-un pahar, cand sangele nu mai contine bule de aer, se introduce la primitor.

Aparat pentru transfuzie directa

Cantitatea de sange transfuzat nu va depasi 500-600 ml deoarece se poate produce lipotimia donatorului, se va supraveghea atent pacientul cateva ore.

*Transfuzia indirecta se executa cu sange proaspat izo-grup, izo-RH de la donator cunoscut, prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC cu stabilizator anticoagulant. Prin transfuzia indirecta se intelege introducerea in sistemul vascular al bolnavului sange recoltat anterior de la donator si conservat. Sangele necesar pentru transfuzii indirecte se procura de la centrele de recoltare si conservare a sangelui si ajunge in sectia de spital prin mijlocirea punctului de transfuzie. Sangele se recolteaza si se livreaza in pungi de material plastic, sterile de unica folosinta confectionate din substante netoxice, apirogene, ignifuge. In aceste pungi a fost preambalata o substanta anticoagulanta. Pungile incarcate se inchid ermetic prin suadarea electrica a tubului prin care s-a facut umplerea. Se aplica doua suduri la distanta de aproximativ 15-20 cm, lasand o oarecare cantitate de sange intre cele doua suduri, care se va utilize pentru controlul grupei si proba de compatibilitate majora, fara a se deschide punga. Pungile contin de obicei 250, 350, 400 si 450 ml de sange. Sangele se livreaza pe baza cererilor completate de sectia de spital. Aceste cereri trebuie sa cuprinda clar datele personale ale bolnavului, diagnosticul, felul produsului sanguine cerut, grupa sanguina, precum si cantitatea necesara un exemplar al acestei cereri ramane la punctual de transfuzie si serveste ca document daca din greseala s-a administrat bolnavului sange incompatibil cu grupa lui. Transportul sangelui conservat de la statia de recoltare si conservare la punctual de transfuzie se face in frigidere portabile sau lazi, respectiv valise izoterme. Acestea contin un rezervor de gheata, sau elemente de racier cu lichid de refrigerare astfel se asigura o temperature de +4, +6 0C in interiorul lor. Peretii lazilor captusiti cu un strat de material termo-izolator, care impiedica ridicarea temeraturii in lada. Capacul lazii se inchide ermetic, pentru a impiedica modificarea temperaturii in interiorul lazii. Langa elementele de raciere se gaseste un stativ in care se aseaza pungile de sange in pozitie verticala, pe timpul transportului sangele nu trebuie sa fie expus scuturarii sau trepidatiilor care l-ar hemoliza. In cazul in care sangele ajuns la punctul de transfuzie nu este folosit imediat acesta trebuie pastrat in frigider la o temperature de +4, +6 0C.

TRANSFUZIA INDIRECTA Definitie:Se executa cu sange proaspat izo-grup,izo-Rh de la donator cunoscut,prin intermediul flaconului sau pungilor PVC cu stabilizator anticoagulant.

Pregatirea materialelor :
-toate materialele necesare perfuziei i.v -trusa pentru perfuzat sange cu filtru in picurator -sange izo-grup,izo-Rh -materiale necesare controlului grupei sanguine : seruri test(0I,AII,BIII) lama cu trei godeuri lame de sticla curate si uscate pipete pentru fiecareser hemotest in parte pipete pentru sangele de cercetat -medicamente pentru eventuale accidente -invelitoare de flanela -casoleta cu campuri sterile -aparat de oxigen

Pregatirea sangelui :
-se verifica integritatea flaconului sau a pungii,valabilitatea,aspectul macroscopic al sangelui Sangele,pastrat cateva ore la frigider se sedimenteaza in trei straturi : -stratul inferior cuprinde masa eritrocitara,este vascos,siropos,de culoare rosie inchis -stratul al dailea-o pelicula fina,albicioasa format din leucocite si trombocite -stratul al treilea-limpede,omogen,de culoare galben verzui,constituind plasma -se incalzeste sangele la temperatura corpului

Pregatirea pacientului : *psihica :


-i se explica necesitatea si riscul transfuziei -daca este posibil pacientul isi exprima consimtamantul in scris

-daca pacientul refuza fiind constient si cunoscand consecintele refuzului,transfuzia nu se va efectua -apartinatorii nu au drept de hotarare

*fizica :
-pacientul nu va manca -se aseaza in decubit dorsal,comod,cu bratul in extensie si supinatie -i se administreaza romergan daca este alergic -se acopera cu invelitoarea

Tehnica : *montarea flaconului :


-spalarea mainilor cu apa si sapun -asistenta imbraca manusi sterile pentru protectie -se efectueaza proba de compatibilitate directa Jeanbreau pentru fiecare flacon -se indeparteaza dopul de parafin, cand este cazul -se dezinfecteaza dopul cu tinctura de iod -se monteaza aparatul de perfuzat

*evacuarea aerului din tubul aparatului :


-se evacueaza aerul din tubulatura -se fixeaza flaconul in stativ

*efectuarea punctiei venoase


-se alege o vena si se punctioneaza -se indeparteaza garoul si se ataseaza amboul aparatului de transfuzat la ac

*efectuarea probei biologice Oelecker :


-se fixeaza amboul si extremitatea tubului la piele -se lasa 20-30ml sange sa curga prin picurator si se regleaza ritmul la10-15 picaturi/minut timp de 5minute -se supravegheaza pacientul si daca nu apar semne de incopatibilitate se repeta operatia

*efectuarea transfuziei
-daca nu au aparut semne de incopatibilitate,se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic -se supravegheaza in continuare pacientul si ritmul de scurgere la nivelul picuratorului -se pregateste flaconul urmator, daca este cazul

*incheierea transfuziei :
-se retin din fiecare flacon 5-6ml sange pentru verificari ulterioare,in caz de accidente posttransfuzionale tardive -se inchide prestubul,se aplica o pensa intre ambou si tubul de control -se retrage acul si se comprima vena cu un tampon steril -se aplica pansament steril la locul punctiei si se fixeaza

Ingrijirea ulterioara a pacientului


-se aseaza comod,se acopera -se asigura temperatura camerei cu1-2grade celsius mai ridicata -se ofera pacientului lichide calde -se alimenteaza dupa 2ore de la terminarea transfuziei daca este permis

Notarea in foaia de observatie


-se noteaza numarul flaconului si cantitatea de sange transfuzat,eventuale reactii ale pacientului

Reorganizarea locului de munca.


Utilizarea sangelui si a produselor sanguine

DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE


Transfuzia de sange se poate efectua numai daca exista o identitate aglutinogenica intre sangele donatorului si cel al primitorului. Sangele uman contine o serie de aglutinogene si aglutinine. Aglutingenul este un antigen natural, care se afla fixat pe globulul rosu (eritocit), de altfel si aglutininele sunt anticorpi naturali si se gasesc in serul sanguin. Aglutinogenele A si B , aglutinogenul Rh sunt de o mare importanta, fata de aglutinogenele A si B, in sangele altor persoane exista anticorpi naturali aglutininele (alfa) (ANTI-A) si (beta) (ANTI-B). Coexistenta unui aglutinogen cu aglutinina corespunzatoare (A ; B ) la aceeasi persoana nu este compatibila. Nu exista aglutinine naturale specifice aglutinogenului Rh. Studierea hemaglutinarii a facut posibila descoperire grupelor sanguine de baza sistemul O.A.B. (zero, A,B) Grupele de sange sunt patru, acestea se noteaza dupa numele aglutinogenului, se pot deosebi astfel grupa 0 (zero) A,B, si AB. Un alt cercetator calasifica grupele sanguine notandu-le cu cifre romane : I, II, III, IV. In prezent cele doua clasificari ale grupelor sanguine au fost unite pentru a evita o posibila interpretare gresita fiind reprezentat astfel :

grupa

aglutinogen (antigen) A B AB

aglutinine (anticorp) si -

0 (zero) A II (A-doi) B III (B- trei) AB IV(AB-patru)

Grupele mai sus prezentate sunt astfel - grupa O(I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen), celelalte grupe au aglutinogen A sau B,sau amandoua AB.

Determinarea grupelor sanguine se face prin doua metode: a) metoda directa - Beth-Vincent (aglutinine cunoscute si aglutinogen necunoscut)

b) metoda inversa Simonin (aglutinogen cunoscut si aglutinine necunoscute) <Fara determinarea grupei sanguine prin metodele amintite mai

sus nu se poate executa transfuzia de sange.>

Metoda directa Beth-Vincent

Determinarea aglutinogenului metoda Beth Vincent se face prin amestecarea eritrocitelor primitorului cu serul standard O, A, B deci, cu aglutinine cunoscute. Materiale necesare : seruri hemotest se livreaza in fiole de la Institutul Cantacuzino, ambulate, etichetate, cu termenul de valabilitate trecut pe ambalaj; viabilitatea serurilor este de maximum 4 luni. Serul test OI contine aglutinine alfa () si beta (), serul test AII -contine aglutinine beta (), serul test BIII contine aglutinine alfa (), lama cu trei godeuri, lame de sticla curate si uscate, pipete (pentru fiecare ser hemotest in parte), pipete pentru sangele de cercetat. Daca sangele se recolteaza prin inteparea pulpei degetului se pregatesc ace sterile, alcool, vata, tavita renala. Tehnica pe lama cu godeuri, asistenta picura cate o picatura de ser hemo-test in fiecare godeu. Picatura de test OI in partea stanga a lamei, picatura de ser test AII la mijlocul lamei, picatura de ser test BIII in partea dreapta a lamei. Picaturile vor fi asezate intotdeauna in aceeasi ordine de la stanga la dreapta.

Efectuarea tehnicii cu sange recoltat din vena . Langa fiecare picatura de sertest se pune cate o picatura din sangele pe care-l cercetam, picatura de sange trebuie sa fie de 10 ori mai mica decat picatura de ser test; picaturile de ser se omogenizeaza cu picaturile de sange, prin miscari circulare, de ficare data insa se schimba pipeta sau se clateste intr-un vas cu ser fiziologic si se sterge cu vata sau tifon. Efectuarea tehnicii cu sange recoltat prin inteparea pulpei degetului Cu indexul si policele mainii stangi, asistenta prinde degetul inelar al mainii pacientului, strangandu-l pentru a produce o usoara hemostaza, cu mana dreapta, asistenta dezinfecteaza locul punctiei cu un tampon de vata, imbibata in alcool se va sterge excesul de acool dupa care se va efectua inteparea pulpei degetului pacientului cu un ac de seringa. Cu vata uscata inlatura prima picatura de sange care apare imediat dupa extragerea acului, dupa aceea cu cate un colt al lamei slefuite, asistenta ia pe rand cate o picatura de sange, care se amesteca, prin miscari circulare, cu serul-test.Se va avea in vedere sa nu se utilizeze de doua ori acelasi colt de lama. Dupa ce s-a pus sange in cele trei godeuri cu ser-test se asteapta 2-3 minute , timp in care lama se agita prin miscari de basculare, in acest timp se produce aglutinarea. Interpretarea rezultatelor Pentru a interpreta rezultatele, trebuie sa ne uitam intai la serul test OI, daca in acest ser s-a produs aglutinarea, ea mai trebuie sa apara neaparat fie in serul grupei AII, fie in serul grupei BIII fie in amandoua. In caz contrar, s-a comis o greseala si analiza trebuie repetata. a) aglutinarea nu se produce in nici unul din serurile-test , aceasta inseamna ca aglutininele prezente in serurile test nu au intalnit nici un aglutinogen. Sangele de cercetat face parte din grupa OI b) aglutinarea se produce in picaturile marginale de ser-test OI si BIII, inseamna ca aglutininele din serul test Oisi BIII au intalnit aglutinogene A si au produs aglutinarea hematiilor. Sangele de cercetat face parte din grupa AII. c) Aglutinarea se produce in serul test OI si serul test AII din mijloc, inseamna ca aglutininele din serul- test OI si AII au intalnit aglutinogenul B si au produs aglutinarea hematiilor. Sangele face parte din grupa BIII. d) Aglutinarea se produce in toate godeurile, inseamna ca aglutininele si din serurile- test au intalnit cele doua aglutinogene A si B din sangele de cercetat si au produs aglutinarea hematiilor, astfel sangele face parte din grupa ABIV

Metoda inversa Simonin Pentru aeasta metoda se folosesc hematii test, care se obtin de la fiecare punct de tranasfuzie; valabilitatea hematiilor este de maiximum trei zile. Avem deci aglutinogen cunoscut si aglutinine necunoscute, se folosesc aceleasi materiale ca si la metoda directa (Beth-Vincent)dar in loc de seruri-test se folosesc eritrocite test, mai este nevoie de ser sau plasma, deci nu este de ajuns recoltarea prin inteparea pulpei degetului, ci trebuie sa se recolteze sange prin punctie venoasa Tehnica : Cu o pipeta Pasteur, asistenta medicala pune cate o picatura din serul sau plasma de cercetat in doua godeuri, dupa aceea deasupra fiecarei picaturi de ser aflat pe lama se pune o picatura din hematiile test cu aglutinogenul cunoscut respective hematii test (AII si BIII). Cantitatea de hematii trebuie sa fie de 10 ori mai mica decat cea de ser, dupa care se va efectua omogenizarea.

Interpretarea rezultatelor : daca aglutinarea s-a produs in ambele picaturi omogenizate inseamna ca in serul de cercetat se afla ambele aglutinine ( si ), deci grupa este OI. Daca aglutinarea se produce in picatura de ser in care am pus eritrocite test BIII, inseamna ca aglutinogenul B s-a intialnit cu aglutinina omoloaga , deci grupa este AII. Daca aglutinarea s-a produs numai in picatura de ser in care am pus eritrocite test AII inseamna ca s-a intalnit cu aglutinina , care a aglutinat hematiile-test. Serul apartine grupei BIII. Daca aglutinarea nu s-a produs in nici una din picaturile serului test de cercetat inseamna ca serul nu are aglutinine, deci face parte din grupa AB IV.

I.3.2 DETERMINAREA FACTORULUI Rh Factorul Rh este un aglutinogen(antigen) legat de eritrcit,independent de aglutinogenele din sistemul OAB. Fiind un antigen puternic, el se impuna in cadrul mozaicului aglutinogenic al hematiei ca o entitate bine definite. Nu are anticorpi naturali, anticorpii anti-Rh formandu-se prin transfuzie sau sarcina la persoane care nu au acest aglutinogen(sunt Rh-negative). Pentru determinarea Rh-ului sunt necesare urmatoarele etape pregatitoare:

materiale:-tava medicala; -lame de sticla curate, degresate si uscate; -ser anti-Rh si pipeta -casoleta cu tampoane de vata; -eter, alcoolmedicinal; -camera umeda( cutie Petri cu o bagheta de sticla in potcoava si o hartie de filtru umezita); -ser fiziologic, thermostat. pacientul:-v-a fi pregatit pshic si fizic ca la determinarea grupelor. Dintre metodele de determinare a factorului Rh cea mai utilizata este cea caresse face pe lama, dupa cum urmeaza: -spalarea atenta a mainilor; -se verifica valabilitatea serului anti-Rh, aspectul si culoarea; -se pun, pelama de sticla, in ordine, cu pipeta din fiola de ser anti-Rh, 3 picaturi de ser-test, fiecare cu un diametru de 5-6mm; -picaturile din stanga si dreapta lamei se folosesc ca martori, iar picatura din mijloc se foloseste pentru determinarea dorita; -se degreseaza cu eter pulpa degetului mijlociu sau inelar si se efactueaza inteparea; -se sterge prima picatura de sange cu vata uscata; -se ia cu un colt al lamei o picatura de sange, care se pune peste a doua picatura de ser-test anti-Rh; -picatura din sange se amesteca cu eritrcite Rh-pozitive, iar cea din dreapta cu eritrcite Rh-negative; -se omogenizeaza cele trei picaturi prin miscari circulare; -se aplica un tampon cu alcool pe regiunea intepata; -se aseaza lama in camera umeda, apoi la thermostat, la 37C; -se citaste rezultatul dupa 30-60min. Daca aglutinarea s-a produs in primele doua picaturi de ser, rezulta un Rh-pozitiv, iar daca aglutinarea nu a avut loc, adica picatura este mobile, Rh-ul este negative. Citirea se face prin comparative cu hematiile martor

Determinarea Rh ului pe lama(sus) si eprubeta (jos)

I.3.3.Proba de compatibilitate directa majora in vitro (Jeanbreau)


Scopul acestei probe este de a pune in evidenta incompatibilitatea in sistemul OAB, de a afla prezenta de anticorpi imuni in sistemul Rh( daca primitorul este Rho(D) negative si are anticorpi anti-Rho(D), iar donatorul Rh-pozitiv a fost gresit determinat ca Rh-negativ). Tot un scop al acestei metode este acela ca deceleaza anticorpii din serul bolnavului, care ar putea putea distruge eritrocitele donatorului. Materialele utilizate pentru efectuare corecta a acestei probe sunt: -lame de sticla curate, degresate si uscate; -flaconul sau punga cu sangele cercetat; -seringi si ace sterilizate; -pipette, manusi de protectie, termostat, vata medicinala si alcool. Pacientul va fi pregatit psihic si fizic ca la punctia venoasa. Pentru executarea probei JEANBREAU asistenta se spala pe maini, imbraca manusile sterile, recolteaza sange prin punctia venoasa dupa care introduce sangele in centrifuga. Pune o picatura din plasma primitorului pe o lama peste care adauga eritrocite de la donator, respacta proportia de 1/10 intre globule si ser. Rezultatul d se citeste dupa 5 minute la rece. Se adauga o picatura de papaina si se introduca la thermostat timp de 30 minute. Interpretarea se face astfel: -daca in picatura se produce aglutinarea, sangele primitorului nu este compatibil cu sangele donatorului; -daca nu se produce aglutinarea, sangele este compatibil si poate fi transfuzat.

I.3.4. Proba de compatibilitate biologica OELECHER-in vivo.


Are ca scop, pe langa cel al probei de compatibilitate directa majora, si verificarea, obligatorie, a feluliu in care primitorul reactioneaza fata de sangele ce i se introduce intravenous, prin transfuzie. Se folosesc instrumentele si materialele necesare unei transfuzii si medicamentele necesare pentru ecentuale accidente posttransfuzionale, iar pacientul v-a fi pregatit psihic si fizic ca pentru punctia venoasa. Executia metodei se va face urmarind urmatorii pasi: - asistenta se spala pe maini; - imbraca manusile sterile; - instaleaza aparatul de transfuzie; - lasa sa se scurga prin picurator primii 20 ml de sange - regleaza ritmul de scurgere la 10-15 picaturi/minut, timp de 5 minute;

supravegheaza foarte atent pacientul timp de 5 minute; daca apr semnele incompatibilitatii de grup (senzatie de frig, frison, cefalee, dureri lombare, tahicardie, urticarie, congestia fetei), intrerupe transfuzia si anunta medical; daca nu apar semnela incompatibilitatii de grup, introduce din nou 20 ml sange in ritm mai rapid, dupa care regleaza ritmul la 10-15 picaturi/minut; supravegheaza pacientul timp de 5 minute; daca nu apar semnele incompatibilitatii de grup, continua transfuzia in ritmul prescris.