ALEXANDRU IOAN CUZA (1820-1873)

Primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) i al Romniei (1862-1866).A participat la micarea revoluionar de la 1848 din Moldova, apoi la lupta pentru Unirea Principatelor.Ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 i domn al rii Romneti la 24 ianuarie 1859 (nfptuindu-se Unirea Principatelor Romne).Ca domnitor, a depus eforturi susinute pentru recunoaterea unirii personale, a desvririi unitii administrative, politice, constituionale (realizate la 1862) 1. A iniiat reforme structurale de nsemntate.Silit sa abdice la 11/23 februarie 1866.Exilat, si-a petrecut restul vieii in strintate, mai ales la Viena si Florena.A murit la Heidelberg (Germania).Trupul nensufleit a fost adus si nmormntat la Ruginoasa 2(Iasi). Astazi, ramasitele sale pamantesti se afla la biserica Trei Ierarhi din Iasi.Constantin C. Giurescu scria despre Alexandru I. Cuza: Judecata asupra vietii si operei lui Cuza Voda se poate face astazi fara ura si partinire.A pierit ura celor loviti de marile reforme din timpul domniei lui, s-au potolit patimile; nu e nevoie nici de patimire, caci faptele vorbesc de la sine si-i proclama meritul.In 1881, la 25 mai stil vechi, Zoe Sturdza, sora lui Costache Negri 3, scriind la Paris lui Baligot de Beyne afirma: Principele Cuza va avea intotdeauna o pagina stralucitoare in istoria tarii sale.Caci daca omul a avut slabiciuni inerente sarmanei noastre naturi umane, suveranul a fost intotdeauna integru si patruns de cel mai mare patriotism.Ne insusim aceasta judecata si adaugam ca patriotismul nu numai ca i-a aratat teoretic lui Cuza masurile ce trebuiau luate spre ridicarea nivelului material, politic si cultural al poporului, dar i-a dat si puterea sufleteasca necesara pentru a decide si pune in practica aceste masuri, luptand impotriva unei opozitii indarjite si asumandu-si riscurile unei asemenea actiuni.Cuza a fost, in fond, un mare revolutionar al poporului roman; a urmarit statornic indeplinirea programului Revolutiei de la 1848 si a contribuit in chip esential la indeplinirea unor puncte principale ale acestui program.A binemeritat astfel de la patrie; numele lui va ramane inscris cu litere de aur in cartea istoriei poporului nostru, alaturi de numele marilor voievozi si domni ai lui.
1

Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza : 1820-1873 : monografie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984, p. 18 2 Horia Matei, Istoria Romaniei in date, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1976, p.30 3 Constantin Scorpan, Istoria Romaniei : Enciclopedie, Editura Nemira, Bucuresti, 1997, p. 46

DUBLA ALEGERE
In Moldova
La sfarsitul anului 1858 lupta pentru realizarea Unirii Principatelor intra intr-o faza decisiva.Conform prevederilor articolului 49 din Conventie4,caimacamii numiti in Tara Romaneasca si Moldova dupa incetarea domniilor lui Barbu Stirbei si Grigore Al. Ghica au fost inlocuiti in octombrie 1858 prin cate o caimacamie de trei persoane in fiecare din cele doua tari.Aceste caimacamii aveau sarcina nu numai de a mentine ordinea in Principate dar si de a prezida alegerile pentru Adunarile elective menite se desemneze pe viitorii domni.Campania pentru constituirea celor doua Adunari elective de la sfarsitul anului 1858 s-a desfasurat deci in conditii deosebite in cele doua tari romane.5 In toiul luptei electorale, in jurul candidatilor la domnie, s-au conturat in Principate doua grupari politice:Partida nationala care reunea elementele situate pe pozitii inaintate din punct de vedere social si politic, si partida conservatoare.Ambele grupari erau in principiu pentru Unire, fiecare insa dorind sa aleaga in fruntea statului un domnitor din randul ei.Cum marile puteri refuzasera sa accepte unirea, concretizarea ei in viitor era legata, in conceptia elementelor liberale6, progresiste, din cele doua tari, de persoana domnitorilor ce urmau sa fie alesi.Nu numai ca acestia trebuiau sa-si assume sarcina de a realiza acest deziderat, dar era necesar si ca ei sa se pronunte si sa actioneze, cu fermitate, in favoarea noului, pentru un program larg de reforme, menit sa duca la modernizarea statului national.Lupta dintre cele doua grupari politice avea deci un caracter mult mai larg, vizand nu atat Unirea, care reprezenta o dorinta aproape unanima, cat, mai ales , natura organizarii viitoare a statului. Lupta este astazi- scria C.A.Rosetti intr-un articol publicat in Romanul la 8/20 ianuarie 1859- mai cu seama intre cei care vor sa mentina trecutul si intre cei care vor transformarea societatii.
4

Susana Andea, Ioan Bolovan, Ionut Costea, Istoria Romaniei, Editura Institutului Cultural Roman, ClujNapoca, 2004, p.81 5 Valeriu Stan, op. cit., p.21 6 Nichita Adaniloaie, Aron Petric, Unirea Principatelor Romane(1859), Editura Politica, Bucuresti, 1966, p.55

In Moldova, ca urmare a componentei si actiunilor caimacamiei, alegerile au dat castig de cauza Partidei nationale.Cand la 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859 au fost inaugurate la Iasi lucrarile Adunarii elective, poporul a salutat pe deputati cu strigatul de Traiasca Unirea!.Adunarea a validat mandatele unui numar de 55 deputati.Dintre acestia, 33 apartineau aripei radicale sau moderate a Partidei nationale, in timp ce restul erau impartiti in doua grupuri conservatoare care sustineau candidaturile fostului domn Mihail Sturdza si fiului acestuia, Grigore Sturdza.Aflati in minoritate, conservatorii nu puteau spera reusita unui candidat al lor decat daca s-ar fi unit si ar fi izbutit sa atraga de partea lor pe unii din deputatii Partidei nationale, ceea ce, dat fiind conflictul existent intre cei doi Sturdza, parea foarte putin probabil.Era evident in aceste conditii ca Partida nationala, detinand majoritatea mandatelor si beneficiind de sprijinul maselor, putea asigura o desfasurare a evenimentelor conforma telurilor ei.7 Inainte de a se proceda la alegerea domnitorului, a fost adus din nou in discutie principiul Unirii. Dorinta cea mai aprinsa a poporului intreg- se afirma intr-o propunere a unui grup de deputati in frunte cu M. Kogalniceanu- este tot Unirea Principatelor Moldovei si Valahiei sub guvernamantul unui principe strain.Relevandu-se insemnatatea ce se atribuia alegerii domnitorului, propunerea preciza ca domnitorul ce urma sa fie ales va avea mandatul Adunarii pentru a asigura realizarea Unirii.8 Desi majoritara in Adunare, Partida nationala9 nu se fixase inca asupra unui candidat unic.Fiind o grupare eterogena compusa din deputati avand diverse orientari politice, uniti pe platforma intereselor general nationale, dar divizati pe terenul intereselor de clasa,al optiunilor privind viitoarea modalitate de organizare a statului, Partida nationala era impartita in mai multe fractiuni, fiecare cu candidatul ei.In aceste conditii, desemnarea unui candidat unanim acceptat reprezenta o problema dintre cele mai dificile. In ajunul alegerii, dupa mai multe intruniri extraparlamentare in care nu se putuse ajunge la un consens in privinta candidatului ei, Partida nationala era in pragul rupturii. Pentru a o evita, Anastase Panu a propus si Partida nationala a admis ca toti membrii ei sa voteze pe candidatul care la o consfatuire anume convocata in acest scop va obtine majoritatea.Pe 3/15 ianuarie 1859, N. Pisoschi a propus sa fie ales Alexandru Ioan
7 8

Valeriu Stan, op. cit., p. 22 Aurelian Sacerdoteanu, Emil Virtosu, Unirea romanilor: 1599-1859-1918, Editura Tiparul Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1938, p. 75 9 S. Andea et.al., op.cit., p.82

Cuza.La cel de-al treilea scrutin, Alexandru I. Cuza a intrunit, unanimitatea voturilor celor 30 de deputati prezenti, devenind astfel candidatul unic al Partidei nationale la tronul Moldovei.10 Doua zile mai tarziu, la 5/17 ianuarie 1859, Adunarea electiva s-a intrunit pentru a-l alege pe domnitor.Majoritatea fiind asigurata pentru Cuza, partizanii celor doi candidati ai mosierimii conservatoare, Mihail si Grigore Sturdza, s-au raliat candidatului Partidei nationale sau nu au participat la alegere11.Astfel incat Alexandru Ioan Cuza, devenind candidatul unic, a fost ales domn al Moldovei prin vot deschis cu unanimitatea sufragiilor celor 48 de deputati prezenti, el insusi abtinandu-se, conform regulamentului, de la scrutin.In acest fel, depasind puternicele disensiuni generate de interese de clasa deosebite, deputatii Adunarii elective12 de la Iasi au reusit sa faureasca un front comun unionist si sa incredinteze functia suprema in stat unuia dintre cei mai de seama reprezentanti ai luptei poporului roman pentru emancipare sociala si eliberare nationala. Este incontestabil ca unanimitatea pe care Alexandru I. Cuza a intrunit-o in Adunarea electiva a Moldovei s-a datorat in primul rand popularitatii patriotului, calitatilor sale personale, prestigiului de care se bucura in randul luptatorilor pentru unire.Contemporanii il descriu pe noul domnitor in culorile cele mai frumoase, in termenii cei mai magulitori. Domnitorul-scria consulul general al Belgiei la Bucuresti, Jacques Poumay dupa alegerea lui Alexandru Ioan Cuza si in Tara Romaneasca-in varsta doar de 38 ani, este inalt, svelt, blond, cu privirea patrunzatoare; distins in manierele sale, el poseda un fel de a fi original, placut si serios in acelasi timp.Este un soldat magnific, purtand cu gratie uniforma; vorbeste italiana si franceza cu multa acuratete. Om al ordinei, energic, a facut asupra tuturor o excelenta impresiePrintul Cuza este un barbat cum nu exista altul in Principate, care vrea fericirea tarii sale.Hotarat, fara exaltare insa, modest si dezinteresat, chibzuieste cu intelepciuneToata lumea este de accord asupra calitatilor eminente cu care este inzestrat noul domnitor. In favoarea lui Cuza pledau si alti factori cu egala daca nu chiar cu mare greutate. Cu toate ca impartasea idei liberale, el nu era un radical, cu idei extremiste, de aceea a putut fi acceptat drept candidat unic de ambele tendinte din sanul Partidei nationale.
10

Gheorghe Platon, Unirea Principatelor Romne, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti 1984, p.54 11 N. Adaniloaie et.al., op.cit., pp. 57-58 12 Horia Matei, op.cit., p.34

Consulul englez de la Iasi, Henry Churchill, intrevedea ca la alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei a contribuit intr-o oarecare masura si calitatea pe care el o avea in acel timp, aceea de commandant al ostirii moldovene.Alegerea lui Cuza constituia pentru Partida nationala o garantie ca Grigore M. Sturdza impreuna cu polonezii nu vor complota ca sa rastoarne guvernul.13 Indiferent de ponderea pe care a avut-o fiecare din acesti factori in asigurarea succesului candidaturii lui Cuza, cert este ca alegerea lui la 5/17 ianuarie 1859 pe tronul Moldovei a fost considerata ca o victorie a ideilor unioniste si democratice, un triumf al noului asupra vechiului, inceputul unei noi epoci, de dreptate si progres, de renastere a natiunii romane.Relevand intreaga semnificatie si importanta actului national care se savarsise, M. Kogalniceanu, in discursul adresat domnitorului imediat dupa alegere, arata ca prin inaltarea lui Cuza pe tronul lui Stefan cel Mare s-a reinaltat insasi nationalitatea romana.14 Aceeasi semnificatie atribuia alegerii lui Cuza si Ioan (Iancu) Alecsandri, fratele poetului, care la 8/20 ianuarie 1859, scria de la Paris domnitorului: Adus la domnie printr-o adevarata aclamatie, Maria Ta nu esti numai un principe roman; alegerea Mariei Tale ia proportiile unei declaratii politice; ea este un protest national impotriva incalcarilor straine.Alexandru I. Cuza poate si trebuie sa fie adevaratul intemeietor al nationalitatii romane al carei prim strigat de libertate a fost Unirea Principatelor15.La randul sau, consulul francez de la Iasi, Victor Place, remarca faptul ca pentru prima data in Moldova se savarsise o alegere de domn fara a se cheltui un singur galben si aprecia ca alegerea lui Cuza insemna triumful desavarsit al ideilor unioniste si liberale impotriva vechiului sistem de coruptie care si-a trait traiul. Alegerea noului domn a produs o profunda impresie in ambele principate, marturiile contemporane fiind unanime in recunoasterea entuziasmului cu care ea a fost intampinata.Peste 10 000 de oamenii se stransesera in fata palatului.Toata strada era plina de lumea care venea sa-l felicite pe print.16

13 14

A. Sacerdoteanu et.al., op.cit., p.78 Horia Matei, op.cit., p. 36 15 Constantin Scorpan, op.cit, p.46 16 Valeriu Stan, op.cit., pp. 26-27

Victoria repurtata in Moldova i-a stimulat, fara indoiala, pe reprezentantii aripei radicale a Partidei nationale din Muntenia, determinandu-i sa reflecteze serios la solutia dublei alegeri, ca o posibila cale de a se ajunge la Unire.

In Tara Romaneasca
Profitand de lipsa de precizie a Conventiei de la Paris in ceea ce priveste desemnarea domnitorilor-aceasta prevedea doi domnitori, dar nu stipula formal ca nu putea fi aceeasi persoana-in perioada de dupa numirea noilor caimacami patriotii din Principate au ajuns treptat la ideea ca Unirea sa se realizeze prin alegerea aceluiasi domnitor in ambele tari.Solutia dublei alegeri era intrevazuta in cercurile diplomatice inca de la sfarsitul anului 1858, dar ea a capatat o valoare practica imediat dupa alegerea lui Cuza in Moldova.La 6/18 ianuarie 1859, Buol de Schauenstein, ministrul afacerilor externe al Austriei, telegrafia ambasadorului sau la Paris: Cuza a fost ales domn al Moldovei, el va fi ales si la Bucuresti. In Muntenia, situatia era insa defavorabila cauzei unirii, deoarece Partida nationala nu izbutise sa cucereasca majoritatea mandatelor, alegerile desfasurandu-se in conditiile existentei unei caimacamii reactionare si a unor puternice presiuni si ingerinte administrative. Potrivit aprecierii consulului la Bucuresti, R. Colquhoun, din cele 72 de mandate, 46 apartineau conservatorilor.17 In conditiile create, data fiind preponderenta conservatorilor in Adunarea electiva de la Bucuresti, deputatii apartinand Partidei nationale18, aflati in minoritate, pentru a contracara actiunile adversarilor lor, au facut apel la sprijinul maselor.Era, aceasta, singura modalitate de a asigura victoria cauzei nationale.Datorita mobilizarii efectuate de liberalii radicalielementul cel mai dinamic al coalitiei-atat in capitala cat si in satele din jurul Bucurestiului, cand Adunarea electiva munteana si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie /3 februarie 1859, sediul ei era inconjurat de multime, care-si manifesta sprijinul pentru deputatii
19

stangii.Poporul era ca o mare vie, ale carui valuri abia se puteau misca si care ameninta

sa navaleasca pe usi si pe ferestre in Camera ca sa-si sustina drepturile si principiul sau.Sub presiunea directa a maselor populare dreapta, cu toata majoritatea ei, ceda pas cu pas taramul ce castigase la alegeri minoritatii de stanga.Preluarea initiativei in dezbaterile
17 18

N. Adaniloaie et.al., op.cit., p.61 Gheorghe Platon, op.cit., p.57 19 Horia Matei, op.cit., p.38

Adunarii de catre reprezentantii Partidei nationale a iesit la iveala inca de la primele sedinte, cu prilejul verificarii mandatelor, cand mai multi deputati conservatori, alesi in urma unor ilegalitati electorale, au fost invalidati.20 Concomitent cu apelul la masele populare, membrii minoritatii, intruniti la hotelul Concordia, au inceput discutiile cu privire la desemnarea candidatului Partidei nationale. Candidatura care intrunea majoritatea sufragiilor era aceea a lui N. Golescu, dar, dandu-se curs unei propuneri conservatoare ca fiecare din cele doua tabere sa renunte la candidatii sai, s-a ajuns in seara zilei de 23 ianuarie/4 februarie 1859 la solutia dublei alegeri, formulate de Dimitrie Ghica, ca cea mai buna cale de depasire a impasului.Solutia-cum arata Vasile Boerescu-se aflain spiritul tuturor, alegerea lui Cuza, domnul Moldovei, ca domn al Tarii Romanesti insemnand, de fapt, realizarea Unirii Principatelor, respinsa de marile puteri. Pentru a determina deputatii majoritatii conservatoare sa adopte, la randul lor, aceasta idee, in ziua de 24 ianuarie/5 februarie 185921, inainte de a se trece la alegerea domnitorului, V. Boerescu a cerut reuniunea Adunarii elective in sedinta secreta.Prezentand in numele Partidei nationale propunerea ca Alexandru Ioan Cuza sa fie ales domnitor si al Tarii Romanesti, el a subliniat ca a ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu.Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei!.Sprijinita si de alti vorbitori, propunerea lui Boerescu a fost primita de majoritatea Adunarii cu o adevarata abnegare si entuziasm.S-a declarat apoi un act prin care participantii la sedinta se legau prin juramant sa numeasca domn pe Cuza, cu scopul de a consacra pentru totdeauna unitatea romanilor, dupa care, reveniti in sedinta publica, in unanimitate toti cei 64 de deputati prezenti, liberali si conservatori, au consacrat prin votul lor dubla alegere si realizarea unirii personale dintre Moldova si Tara Romaneasca.Se incheia astfel ceea ce Ion Ghica, intr-o telegrama din aceeasi zi catre Vasile Alecsandri, denumea drept una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre. Vestea proclamarii lui Cuza si ca domn al Tarii Romanesti a fost primita de populatia capitalei cu nestavilit entuziasm.Descriind imprejurarile legate de alegerea de la 24 ianuarie/ 5 februarie 1859, memorialistul I.G. Valentineanu, mentiona ca in acele zile tot Bucurestiul era in picioare, de la Filaret si Dealul Mitropoliei pana la Baneasa, iar din piepturile

20 21

Valeriu Stan, op.cit., p.28 Gheorghe Platon, op. cit., pp. 58-59

tuturor rasunau uralele: Traiasca Unirea!, Traiasca Cuza Voda, alesul Moldovei si al Munteniei!, Traiasca Romania, una si nedespartita!.22 Manifestarilor de bucurie din principate li s-au asociat romanii din teritoriile aflate sub stapanire straina.Sintetizand sentimentele romanilor de peste Carpati, care legau de actul politic infaptuit la Iasi si Bucuresti o noua speranta in obtinerea libertatii nationale si in posibilitatea unirii cu Tara, Al. Papiu-Hadrian, unul din fruntasii romanilor ardeleni, scria in 1860 ca romanii din Transilvania numai la Principate privesc si cand s-a ales Cuza domn, entuziasmul la romanii transilvaneni era poate mai mare decat in Principate.23

CONCLUZII
Unirea Principatelor, infaptuita prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, a avut un ecou deosebit si peste hotare, indeosebi in randul opiniei publice progresiste de pe continent, care a urmarit cu interes in toti anii luptei pentru unire evolutia evenimentelor din cele doua tari romane. Nu pot sa va spun indeajuns intreaga placere pe care am incercat-o aici afland despre dubla alegere a lui Cuza ca print al Moldovei si al Tarii Romanesti-scria in februarie 1859 diplomatul sard filoroman Benzi, fost membru al Comisiei de informare a puterilor in Principate.Acesta era cel mai intelept si cel mai bun raspuns de dat tuturor intrigilor din afara si dinauntru, care urmareau sa faca sa biruie candidaturi odioase tarii. Dealtfel-remarca diplomatului italian-prin aceasta dubla alegere, moldo-valahii isi exprima inca o data dorinta lor in favoarea Unirii, care este astazi aproape un fapt.Comentand la randul sau evenimentul de la 24 ianuarie/5 februarie 185924, L. Kossuth, conducatorul revolutiei ungare de la 1848, sublinia spiritul de daruire al patriotilor romani in lupta pentru unire: Un astfel de spirit este necesar ca un popor sa intemeieze o patrie sau, daca a pierdut-o, sa si-o recastige. Evenimentele din Principatele romane au atras atentia si lui Karl Marx, care scria in 1860 ca unitatea si independenta natiunii romane au fost pecetluite prin alegerea colonelului Cuza ca domn al Moldovei si Valahiei.25 Realizata datorita abnegatiei celor mai luminati conducatori ai natiunii, datorita enegiei si patriotismului maselor populare, dubla alegere a constituit solutia inteleapta, plina
22 23

Constantin Scorpan, op.cit., p.45 Valeriu Stan, op.cit., p.29 24 A. Sacerdoteanu et.al., op.cit., p. 82 25 Valeriu Stan, op. cit., pp. 30-31

de curaj, prin care poporul roman, prin propriile sale forte, a rezolvat o problema careia marile puteri nu-i putusera da o deslegare.Pe calea ingenioasa a dublei alegeri, respectand formal dispozitiile Conventiei, poporul roman obtinuse o victorie hotaratoare in lupta sa pentru faurirea statului national.Era o dovada nu numai de maturitate, dar si, s-ar putea spune, de adevarat geniu politic.26 Eveniment de insemnatate istorica deosebita, Unirea Principatelor romane a reprezentat unul din momentele cele mai de seama ale procesului de constituire a Romaniei moderne.Punand bazele statului national roman Unirea marca, in acelasi timp, o etapa noua pe calea spre progres si civilizatie, deschidea drumul epocii de prefaceri innoitoare a tarii.

26

S. Andea et.al., op.cit, p.84