UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV FACULTATEA DE DESIGN DE PRODUS SI MEDIU

DEZVOLTARE DURABILA Componentele radiatiei solare

STUDENT: TOHANEANU ALIN FACULTATEA: DPM SECTIA: ISER ANUL: II GRUPA: 17301

ANUL UNIVERSITAR

2011 2012

Radiaia solar este radiaia electromagnetic emis de Soare avnd lungimi de

und din ntregul spectru al undelor electromagnetice. Trecnd prin atmosfera Pmntului, o parte a radiaiei solare este absorbit, nclzind aerul, o alt parte este mprtiat de moleculele aerului, vaporii de ap, pulberile din atmosfer (constituind radiaia solar difuz), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafaa Pamntului (constituind radiaia solar direct).

Intensitatea radiaiei solare este cantitatea de radiaie solar, ce cade pe o anumit suprafa terestr n decursul unei perioade de timp i se determin cu ajutorul pirheliometrelor i a radiometrelor. Spectrul i intensitatea radiaiei solare difuze depind de natura particulelor ntlnite. Cnd atmosfera este curat sunt mprtiate ndeosebi radiaiile cu lungimi de und mici, ceea ce explic albastrul cerului. Intensitatea radiaiei solare directe depinde de starea atmosferei i de poziia pe glob, avnd variaii zilnice i anuale n funcie de micarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificrilor de temperatur de la zi la noapte i de la un anotimp la altul.

Lumina soarelui este compusa din valuri de energie transmise pe diferite lungimi, in functie de forma de lumina. Multe dintre aceste valuri nici nu ajung pe suprafata Pamantului, fiind filtrate de atmosfera - radiatii ionizante (raze X si gamma) . Celelalte sunt radiatii neionizante (ultraviolete, lumina vizibila si radiatii infrarosii). Radiatiile solare se impart in trei categorii:

Lumina infrarosie - Include undele electrice, undele radio, unde infrarosii si infrarosii
scurte, acestea depasind lungimea de 700 nm (1 nm = 0, 000001 mm) . Doar cele undele infrarosii scurte ajung pe pamant, alcatuind 49% din radiatiile solare ce ajung pe pamant. Lor le datoram caldura solara.

Lumina vizibila - Aceste raze au lungimea de 400 nm - 700 nm si datorita lor putem vedea
culori precum rosu, galben, verde, albastru si violet. Acestea constituie 46% din radiatiile solare ce ajung pe pamant.

Lumina ultravioleta - Razele ultraviolete alcatuiesc 5% din radiatiile solare ce

ajung pe pamant si au lungimi intre 200 nm si 400 nm. Ultravioletele sunt de mai multe tipuri - gamma, X, cosmice, insa doar cele UVA si UVB patrund in atmosfera. Fiind mai scurte, ultravioletele nu pot fi percepute cu ochiul liber. Exista trei categorii de raze ultraviolete:

UVC (200 nm - 290 nm) - Sunt cele mai scurte si de obicei sunt absorbite de catre stratul de
ozon. Sunt foarte periculoase si scurta expunere la acestea produce arsuri solare, iar expunerea prelungita este considerata fatala.

UVB (290 nm - 320 nm) - Au o lungime intermediara si sunt mai puternice la amiaza (intre
orele 10 si 14) si in anotimpul verii. Razele UVB pot fi filtrate de nori si blocate de sticla. Aceste raze penetreaza epiderma, stratul cel mai exterior al pielii, de grosimea unei esarfe de matase. Razele UVB stimuleaza productia de melanina, producand bronzarea pielii, dar si petele maronii, cancerul de piele si imbatranirea prematura a apielii.

UVA (320 nm - 400 nm) - Sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea pielii, penetrando pana in derma si afectand celulele bazale. Desi in anii 80 se spunea ca UVA sunt razele "bune", in prezent sunt considerate a fi din ce in ce mai periculoase, chiar mai mult decat cele

UVB, putand produce arsuri solare, imbatranirea pielii, cancer de piele, leziuni oculare si
suprimarea sistemului imunitar. Razele UVA pot penetra hainele subtiri si sticla. Aceste raze patrund adanc in piele, dispersandu-se in derma. Derma este al doilea strat al pielii, fiind numit si "adevarata piele", aceasta incetand a se regenera dupa 28 de ani. Dupa aceasta varsta, pielea este considerata a fi "matura". Derma este compusa din colagen, elastina, vase de sange si terminatii nervoase, acestea oferind o sustinere ferma. Expunerea prelungita la razele UVA "sparge" si micsoreaza elastina si colagenul, astfel incat derma se subtiaza si pielea incepe sa "atarne". Melanocitele se imputineaza si fie nu mai sunt active, fie produc acele pete maronii, imposibil de indepartat.

Concentratia de raze ultraviolete in lumina solara

Razele ultraviolete sunt alcatuite in general din 95% raze UVA si 5% raze UVB, dar aceste procente variaza in functie de conditii atmosferice, anotimp si regiune geografica. Procentajul se schimba si din cauza stratului de ozon ce are rolul de a ne proteja de aceste radiatii. In functie de unghiul de contact dintre razele ultraviolete si stratul de ozon, acesta blocheaza razele mai mult sau mai putin. La pranz, atunci cand soarele se afla deasupra, razele UV lovesc stratul de ozon aproximativ la un unghi de 90 grade, penetrand-ul cu usurinta. In acest moment patrund mai multe raze UVB.

Spre deosebire, dupa-amiaza si seara, atunci cand razele solare si stratul de ozon formeaza un unghi, sunt filtrate aproape toate razele UVB, cele care patrund fiind doar UVA. In emisfera nordica, in luna iunie soarele se afla mai sus pe cer decat in luna decembrie. Prin urmare, in emisfera nordica, in luna decembrie foarte putine raze UVB penetreaza stratul de ozon, acestea fiind mai eficiente in luna iunie. Datorita faptului ca razele UVA aproape nu sunt blocate de stratul de ozon, emisia acestora ramane aproximativ neschimbata de-a lungul anului. Lumina razelor UVB este responsabila de productia de vitamina D in corp, dar sunt si mai intense decat cele UVA. Fiind mai intense, prezinta si un risc mai crescut de a produce arsuri solare.

Radiaia solar este vital pentru viaa de pe Pmnt, in cele dou forme ale sale
sub care se propag in sistemul nostru solar: radiaia sub form de unde (ondulatorie, acustic i electromagnetic) i radiaia corpuscular (vntul solar, raze cosmice solare, provenite din erupii i neutrini solari cu putere mar de ptrundere, cu rol important in reaciile de fuziune in lan, care constituie sursa energiei Soarelui). Radiaia electromagnetic se propag n spaiu sub form de unde electromagnetice, cu diferite lungimi de und: de la unde gama, Rntgen, la spectrul solar i unde scurte, radio i unde lungi. Valoarea intensitii radiaiei solare la limita superioar a atmosferei este de 1,98cal/cm2min. Circa 40% din aceast radiaie incident la limita superioar a atmosferei este reflectat napoi n spaiul interplanetar. Restul de 60% se transform n energie caloric, care este sursa de nclzire a sprafeei planetei i a atmosferei i, totodatsursa proceselor chimice i biologice de pe Pmnt i din atmosfer. La trecerea prin atmosfera terestr, radiaia i schimb intensitatea i compoziia spectraldatorit difuziei i absorbiei.

Fluxurile radiative cuprind: radiaia direct ce vine direct de la discul solar, radiaia difuz care, nsumat cu prima, constituie radiaia global care ajunge la suprafaa Pmntului,

radiaia efectiv (diferena dintre radiaia proprie a suprafeei terestre i partea absorbit de aceasta a contraradiaiei atmosferice) i radiaia reflectat de suprafaa terestr.

Radiaia direct
Reprezint partea din radiaia solar cu lungimi de und cuprinse ntre 0,29 i 5,0 , care ajunge pe suprafaa terestr nemodificat, sub forma unui fascicul de raze paralele. Este cel mai important component al bilanului radiativ i este caracterizat prin dou mrimi: intensitate i insolaie. Intensitatea definete energia fluxului radiativ respectiv n timp de un minut pe un centimetru ptrat de suprafa 50 neagr aflat perpendicular pe direcia fluxului, iar insolaia este cantitatea de radiaie solar direct ce cade pe o suprafa orizontal.

Radiaia difuz
Reprezint partea din radiaia solar direct care ajunge la suprafaa terestr, din toate direciile, dup ce a fost difuzat de ctre moleculele gazelor componente ale atmosferei i de particulele solide i lichide aflate n suspensie. Depinde de: latitudine, altitudine, nlimea Soarelui deasupra orizontului, transparena aerului, nebulozitate, prezena sau absena stratului de zpad. Valorile intensitii radiaiei solare difuze sunt mici pe timp senin (10-20 cal/cm2min.) i cresc pe timp noros i ceos, de 3-4 ori comparativ cu valoarea de pe timp senin.