DON CARLOS

Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Wrttemberg - d. 9 mai 1805, Weimar), innobilat in anul 1802, a fost un poet si dramaturg german, considerat unul din priniii poeziei germane. Schiller s-a nscut n familia unui felcer din Marbach am Neckar in ducatul Wrttemberg din sudul Germaniei, care devine mai tarziu administrator al gradinilor curtii ducale. In 1773, la varsta de 14 ani, tanarul Schiller este inrolat la ordinul ducelui Karl Eugen in Academia Militara, institutie cu cel mai desavarsit spirit cazon, unde se va forma spiritul rebel al viitorului poet. Dupa opt ani incepe studiul medicinei, devenind in 1780 medic militar al unui regiment din Wrttemberg, dupa ce sustinuse o dizertatie cu titlul ber den Zusammenhang der tierischen Natur des Menschen mit seiner geistigen (Despre relatia dintre natura animala si cea spirituala a omului). Inca din adolescenta se simtea atras de literatura, in special de genul dramatic. Lecturile preferate vor fi Shakespeare, J.-J. Rousseau si poetii germani apartinand miscarii Sturm und Drang (Furtuna si Avant). Curentul romantic german cu acest nume, dup titlul unei drame de Klinger, a influenaat inceputurile literare ale lui Schiller, al carui spirit nonconformist gaseste ecou in framantarile sociale ale timpului. Don Carlos , poemul scris in 5 acte, este opera careia Schiller i-a acordat unul din cele mai lungi rastimpuri de elaborare daruite de el unei lucrari literare, este un loc de intalnire al tuturor ideilor si tendintelor filozofice si politice, ca si unora din sentimentele statornice ale poetului la sfarsitul primei faze a activitatii sale.Schiller a scris o drama puternica , una din cele mai admirate ale intregului repertoriu, ce face tranzitia de la tineretea razvratita inspre maturitatea clasicista, imbinand ideile de libertate si lupta cu cele ale perfectiunii morale de care Schiller se va ocupa tot mai insistent. Scrisa intre 1783 si 1787, drama aduce in scena un subiect si personaje spaniole din vremea lui Filip al-II-lea lea (1556-1598) si a stapanirii spaniole asupra Tarilor-de Jos. Teribilul monarh in fata caruia tot ce este omenesc incremenea , sugrumase libertatile popoarelor pe care le stapanea cu ajutorul instrumentelor sale actionand fara gres, ducele de Alba si Inchizitia. Don Carlos, infantele nefericit al Spaniei, care a atras o clipa atentia lui Schiller prin destinul sau dramatic, sta in repetate randuri in calea tatalui sau. Conceputa initial ca o drama de familie, Don Carlos a devenit, pe masura ce a fost scrisa, o drama filozofica, prin deplasarea interesului piesei de la figura eroului principal spre un personaj secundar, marchizul de Posa. Actiunea dramei este plasata in palatul de Aranjuez din Spania, in secolul al XVI-lea si il are in centru pe Don Carlos fiul lui Filip al II-lea,rege al Spaniei.Aceasta drama este caracteristica clasicismului si etaleaza un limbaj stapanit,ferit de exploziile verbale.Dati libertate gandiriieste replica marchizului de Posa si sintetizeaza noul principiu calauzitor al navalnicului poet de altadata.Tanarul Don Carlos a ramas orfan de mic de mama,si tatal sau s-a casatorit cu logodnica sa,din motive politice.
1

Drama incepe cu o discutie intre tanarul Carlos cu Domingo,duhovnicul regelui .Acestia discuta despre mama raposata a tanarului ,despre plecarea lui,si despre cat de mare este ura acestuia impotriva tatalui sau. Intorcandu-se de la Bruxelles , marchizul de Posa se intalneste cu Don Carlos,si ca buni prieteni ce erau,Don Carlos ii destainuie acestuia dragostea pentru mama lui vitrega si simtamintele pentru tatal sau.Marchizul ii povesteste prietenului sau despre Flamandra,si cum vrea ca tanarul Carlos sa preia tronul Flandrei pentru ca sa nu cada in mana Ducelui de Alba. In curtea reginei se afla doamnele de onoare,regina Elisabeth si printesa de Eboli care stateau de vorba,pana cand apare in scena Marchizul de Posa .Marchizul vorbeste singur cu regina,ii spune vestile despre mama sa si ii mai spune acesteia faptul ca Don Carlos doreste sa o vada.La ordinul reginei doamnele se retrag,iar regina ramane singura cu Don Carlos.Acesta ii spune faptul ca ea trebuia sa fie a lui,dar tatal sau i-a furat-o.Don Carlos pleaca repede deoarece regele vine impreuna cu Ducele de Lerma si cu Mondecar.Regele este indignat de faptul ca regina se afla singura si ca urmare o supune la exil pe doamna de onoare,din cauza ca a lasat-o singura pe regina. Are loc mai apoi o discutie intre Don Carlos si Posa care ii spune tanarului ca Alba a fost numit guvernator.Don Carlos i-a in considerare planul prietenului sau, de salvare a Flandrei si ii spune ca ii va cere audienta tatalui sau pentru aceasta.Astfel Don Carlos merge la rege si ii cere acestuia sa-i dea lui misiunea lui Alba ,si anume de a merge el conducator al armatei in Flandra.Dar desi este rugat staruitor,regele refuza aceasta spunandu-i ca este prea tanar si ca nu ii poate da pe mana o asemenea armata. Dupa discutia avuta cu regele Don Carlos primeste o scrisoare si o cheie de la un paj,si acesta crede ca acestea provin de la regina.Pe culoar se intalneste Don Carlos cu Ducele de Alba si acestia initial isi spun cuvinte dure,iar mai apoi se iau la cearta si in cele din urma vor sa se dueleze,dar sunt intrerupti de regina care ii opreste. Don Carlos merge bucuros in camera al carei chei o detinea si spre surprinderea lui acolo se intalneste cu printesa Eboli. El isi da seama de confuzia facuta,iar printesa isi da seama si ea de faptul ca tanarul se astepta ca acolo sa o intalneasca pe regina. Ducele de Alba,Domingo si Printesa Eboli stau de vorba si isi dau seama situatia dintre regina si Don Carlos.Ei vor sa-i demaste pe cei doi,dar deocamdata se hotarasc sa pastreze tacerea in fata regelui. Don Carlos se intalneste cu Marchizul de Posa la o manastire.Posa ii spune ca Ducele de Alba va fi trimis in Flandra si ii arata acestuia o scrisoare de la rege catre Eboli.Scrisoarea este rupta si Carlos ii spune prietenului sau ca vrea sa o vada pe regina. Cei 3 pun planul in aplicare, atfel ca la rege ajung niste niste scrisori care erau pentru regina de la Carlos,dar aceste scrisori erau din tinereteaei,pe vremea cand regina era logodnica lui Carlos.Regele citind noaptea scrisorile crede ca sotia sa i-a fost infidela,si pe deasupra crede ca fiica care se considera a lui crede ca ar putea fi a lui Don Carlos.Ca urmare regele ii spune contelui de Lerma sa dubleze numarul strajerilor care o pazesc pe regina,spunandu-i acestuia de faptul ca el crede ca ea il inseala.Regele doreste sa faca cunoscut public relatia celor doi,iar Alba il sustine, insa regele mai doreste sa stea de vorba si cu Marchizul de Posa,referitor la toate cele petrecute. Avand incredere in Posa, regela il roaga sa ii spioneze pe cei doi, si ca urmare ii da liber de a intra oricand la el,dar si la regina,fara sa fie insotit. Posa merge la regina,ii inmaneaza o scrisoare de la Don Carlos si ii vorbeste acesteia despre planul lui Don Carlos de a merge a Bruxelles,iar regina il sustine si se bucura auzind acestea.
2

Intre timp Don Carlos este anuntat si avertizat de catre colonelul Lerma de faptul ca Posa este protejatul regelui si ca el a mers la regina. Don Carlos primeste o scrisoare de la regina trimisa prin Posa,si acesta ii cere toate scrisorile si documentele,iar acesta opreste o scrisoare de la regina,pe restul le rupe deoarece se teme ca nu cumva tatal lui sa-l spioneze prin Posan care ii spune lui Don Carlos ca el este sincer si vrea doar sa il ajute. Regina se infatiseaza la rege si ii spune ca cineva i-a umbla in cutia de valori si i-a furat niste scrisori care erau de la Don Carlos de dinaintea nuntii lor,iar regelui ii pare rau de ea si o crede pentru scurt timp,dar mai apoi este cuprins de gelozie,o ameninta pe regina si isi impinge fiica,iar cand regina voia sa plece a cazut si s-a lovit curgandu-i sange,iar regela a poruncit sa se retraga imediat in camera ei pentu a nu-l face de rusine. Regelui i se aduce la cunostinta dorinta Printesei Eboli de a o denigra pe regina si de a-i face rau. Don Carlos credea ca Posa l-a sacrificat datorita inaltelor sale scopuri si anume-fericirea umanitatii,si vrea sa o avertizeze pe regina in privinta scrisorilor compromitatoare. Alba si Domingo complotau pentru a o santaja pe regina si sa o faca sa creada ca Posa este cel care a furat scrisorile,iar ei sunt doar niste slujitori loiali. Carlos s-a intalnit sa discute cu Printesa Eboli si pe cand erau ei impreuna,a venit Posa si l-a arestat pe Don Carlos,iar Printesa este amininta cu moartea sa pastreze tacerea. Regina Elisabeth se intereaseaza de zvonul arestului care avuse loc in palat,iar Printesa ii marturiseste reginei ca ea este ca care a furat scrisorile. Mai apoi regina discuta cu Marchizul de Posa care ii spune ca arestul face parte din planul sau,si astfel Don Carlos este salvat pentru moment,si el s-ar sacrifica in locul lui Don Carlos daca visul lor de a infaptui un nou stat ar deveni realitate. Curtenii erau suparati de arestarea printului si de reactia regelui asupra marchizului Posa .Pe cand Don Carlos era inchis a venit Posa la el in vizita care ii povesteste despre planurile sale ascunse si singurul motiv pentru care l-a arestat a fost acela de a-l apara. Ducele de Alba a vrut sa il elibereze pe print spunandu-i ca totul face parte dintr-o greseala,dar acesta nu voia sa iasa,decat atuncea cand regele insusi va veni sa discute cu el.Cand acestia raman singuri,Posa ii mai spune printului povestea si greselile lui si faptul ca a complotat singur,iar prezenta lui Eboli in care nu avea incredere l-a indemnat sa il aresteze,dupa care a scris o scrisoare adresata regelui de Bruxelles in care ii spune ca el este cel indragostit de regina si nu Carlos,dupa care isi ia viata. Regele si-a facut aparitia dupa dorinta printului,iar cand acesta a dorit sa il imbratiseze Don Carlos l-a respins reprosandu-i ca este un criminal. Regelui ii este adus la cunostinta faptul ca poporul este revoltat de arestarea printului,atfel ca Don Carlos este eliberat. Don Carlos trebuia sa se intalneasca cu regina deoarece a aflat ca aceasta trebuie sa ii dea ceva din partea bunului sau prieten si este avertizat de contele de Lerma ca ar trebui sa paraseasca tara si sa se adaposteasca la Bruxelles,ferindu-se astfel din calea razbunarii regelui,si ii mai ofera acestuia arme si il trimite la manastire. Don Carlos voia sa se intalneasca cu regina si de aceea s-a folosit de o asa numita legenda a unei fantome pentru a-i speria pe strajerii care o pazeau pe regina creiindu-si drum astfel pana la camera ei.El ii marturiseste acestuia ca moartea lui Posa l-a schimbat in bine,si are o mare dorinta de a duce la bun sfarsit planurile bunului sau prieten.Cand regele afla de asa numita fantoma care bantuie incaperile reginei porneste cu batranul Inchizitor cu care statea de vorba dinaintea aflarii vestii spre camerele reginei.Regele

aparand impreuna cu Inchizitorul ii gaseste pe cei doi,iar regele ii spune acestuia sa isi faca treaba ca el si-o va face pe a lui,astfel soarta celor doi fiind pecetluiita. Singurul prieten adevarat, care nu urmareste decat desavarsirea fiintei lui Carlos ca om si viitor monarh, este marchizul Rodrig von Posa, adevaratul erou al dramei. Grande dEspana, cavaler de Malta, unul din cei mai straluciti nobili ai curtii lui Filip, Posa e unul din acele suflete frumoase care izbutesc sa atinga libertatea launtrica si ca atare pot cere libertatea pentru altii, pentru popoarele oprimate. Indrazneala marchizului din actul III e indrazneala unui om liber, care nu se teme cerand libertatea pentru Tarile-de-Jos libertatea gandirii. Schiller vorbeste din nou aici in numele secolului luminilor, fiindca idealul politic al unei monarhii luminate in stare sa dea maselor si sa le pastreze libertatile constituia un ideal politic tipic iluminist. Afirmarea necesitatii unui stat intemeiat pe demnitate umana si pe libertati constituia fundamentul ideologic teoretic al acestei drame si telul unic al eroului ei. Acest tel Posa il vede amenintat de dragostea patimasa a printului pentru sotia regelui, fosta lui logodnica, si atunci toate eforturile marchizului se indreapta spre tamperarea pasiunii printului si inaltarea potentialului de energie nascut din ea catre implinirea idealului. Si sacrificiul final al lui Posa, ucis din ordin regal, slujeste aceluiasi scop de a mentine treaza prin ultimele cuvinte, constiinta politica si omeneasca a lui Carlos. Acesta invinge dragostea sa cu un nobil efort, se pregateste sa plece in Flandra, dar e surprins si dat Inchizitiei de propiul sau tata. Regina il intelege si il sprijina. Regele hotaraste pedeapsa capitala. Ca sa nu aibe pe constiinta moartea propriului fiu, regele face un targ sinistru cu Sfanta Biserica catolica. Se impaca cu Marele Inchizitor si-l arunca pe Carlos in mainile tribunalului Inchizitiei. Carlos este arestat la mormantul marchizului de Posa. De fata sunt curtenii, regele, regina si Marele Inchizitor. Printul isi acuza tatal de asasinarea marchizului Posa. Isi ia adio de la regina printr-un sarut cast. Este inconjurat de glugile negre ale inchizitiei. Sub motivul tradarii de tara, de tron si rege, de erezie fata de Sfinta Biserica catolica, este dus catrepurificare.Stiind ca din temnitele Inchizitiei, nimeni nu a scapat cu viata, printul accepta martiriul, sacrifficiul total, in numele ideii de libertate. Dincolo de moarte in opera triumfa ideea libertatii morale si pivotul intregii actiuni a dramei este lupta dintre despotism si libertate.