C U P R I N S:

CAPITOLUL I Politicile sociale în România .............................................. 2

Secţiunea 1 Consideraţii generale .................................................................. 2
Sectiunea 2 Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale ................ 6
Sectiunea 3 România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii
Europene ........................................................................................................ 16

CAPITOLUL II Sistemul de garantare a veniturilor minime în diferite

state din Europa Occidentală ......................................................................... 18
2.1. Modelul scandinav: Suedia ..................................................................... 18
2.2. Modelul anglo-saxon: Marea Britanie .................................................... 21
2.3. Modelul continental: Germania .............................................................. 24
2.4. Modelul sud-european (mediteranean): Portugalia ................................. 26

CAPITOLUL III Ajutorul social ................................................................. 28

Secţiunea 1 Cadrul legislativ şi caracteristici ................................................ 28
Secţiunea 2 Beneficiarii ajutorului social ...................................................... 30
Secţiunea 3 Conditii de acordare şi nivelul venitului minim garantat ........... 33
Secţiunea 4 Stabilirea şi plata ajutorului social ............................................. 35
Secţiunea 5 Obligaţiile titularilor şi beneficiarilor de ajutor social:
modificarea, suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social ........................ 39
Secţiunea 6 Metodologia de acordare - acte necesare pentru întocmirea
dosarului ......................................................................................................... 42

CAPITOLUL IV Alte categorii de prestaţii sociale ..................................... 47

Secţiunea 1 Ajutorul pentru încalzirea locuinţei ............................................ 47
Secţiunea 2 Ajutorul social care se acordă soţiilor celor care satisfac
serviciul militar obligatoriu ............................................................................ 58
Secţiunea 3 Alocaţia pentru copiii nou-născuţi ............................................. 60
Secţiunea 4 Ajutoarele de urgenţă ................................................................. 62
Secţiunea 5 Ajutorul de deces ........................................................................ 64

CAPITOLUL V Serviciile sociale ............................................................... 69

Secţiunea 1 Consideraţii generale .................................................................. 69
Secţiunea 2 Tipologie .................................................................................... 70
Secţiunea 3 Furnizorii de servicii sociale ...................................................... 74
Secţiunea 4 Beneficiarii de servicii sociale şi metodologia de acordare a
serviciilor sociale ........................................................................................... 78
Secţiunea 5 Jurisdicţie .................................................................................... 84

CAPITOLUL VI Planul integrat de dezvoltare urbană al municipiului

Râmnicu Sărat – Infrastructura şi serviciile sociale ....................................... 85

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... 90

1
 CAPITOLUL I
Politicile sociale în România

Secţiunea 1
Consideraţii generale

În contextul inexistenţei unui consens privind termenul de "servicii sociale"

utilizat la nivel european, mai ales în condiţiile în care fiecare stat membru are
dezvoltate propriile sisteme de protecţie socială, termeni ca servicii sociale
(social services), bunăstare socială (social welfare), protecţie socială (social
protection), asistenţă socială (social assistance, social work), îngrijire socială
(social care), servicii sociale personale (personal social services) în cazul
serviciilor destinate acoperirii unor nevoi individuale, au fost folosiţi pentru a
defini aproape aceleaşi concepte - în relatie cu serviciile sociale. De altfel, în
terminologia britanică, termenul generic de servicii sociale se foloseşte inclusiv
pentru beneficii (de exemplu: cash benefits pentru şomeri).
Scopul serviciilor sociale, tradiţional recunoscut, este de a permite
persoanelor, grupurilor şi colectivităţilor să-şi rezolve problemele care apar în
cadrul procesului de adaptare la o societate în permanentă evoluţie, să identifice
cauzele care pot conduce la compromiterea echilibrului de funcţionare socială şi
să acţioneze în vederea ameliorării condiţiilor economice şi sociale ale
categoriilor ţintă.
Nevoia unei securităţi individuale şi colective a existat dintotdeauna.
Oamenii au încercat din cele mai vechi timpuri să-şi asigure propria protecţie,
precum şi a persoanelor aflate în grija lor, contra unor pericole eventuale de
genul foametei, luptând mereu pentru satisfacerea nevoilor vitale de hrană, de
adăpost, de îmbrăcăminte, luptă care nu va înceta niciodată.
Deşi în ţara noastră au existat de-a lungul timpului preocupări constante în
domeniul asigurărilor sociale şi al asistenţei sociale, referiri la termenul de

2
securitate socială s-au facut relativ recent arătându-se1 că în foarte multe ţări ale
lumii, se afirmă ideea că asigurările sociale fac parte dintr-o noţiune mai largă,
aceea de securitate socială şi că aceasta formează obiectul preocupărilor şi
dezbaterilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale altor organisme internaţionale.
Asistenţa socială este o componentă esenţială a securităţii sociale
reprezentată de un sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare măsurile
de protecţie şi acordare a unor prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii
de minori şi bătrâni, persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate, după
caz, din bugetul de stat sau bugetele locale.
Elementele principale ale definiţiei sunt date de:
- sfera persoanelor aflate în nevoie,
- structura de organizare şi funcţionare,
- modul de finanţare a sistemului de asistenţă socială.
Nevoia socială constituie ansamblul necesităţilor a căror satisfacere este
indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă adaptate nivelului de
dezvoltare şi statutului celor vizaţi. Într-o clasificare, evident sumară, nevoile
pot fi: primare, adică acelea care sunt indispensabile vieţii, cum ar fi hrana,
îmbrăcămintea etc.; secundare, care sunt necesare, dar nu indispensabile pentru
a supravieţui: lectură, recreere; terţiare sunt cele nesemnificative, de exemplu
cadourile.
Sărăcia absolută, sau marea sărăcie, este o situaţie în care nevoile
fundamentale nu sunt satisfăcute.
Sărăcia relativă este definită în raport cu nevoile sociale comparative;
astfel, Uniunea Europeană consideră că sunt sărace persoanele care dispun de
resurse atât de reduse încât nu pot accede la modul de viaţă pe care oamenii îl
găsesc normal pentru societatea în care trăiesc.
Potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.47/20062, asistenţa socială este
definită ca fiind ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile
1
Sanda Gimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii – tratat, vol.III,
Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag.271
2
Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.239 din
16 martie 2006

3
administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă
intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor. Componentă a
sistemului naţional de protecţie socială, asistenţa socială, cuprinde serviciile
sociale şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor
individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii
vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.
În vederea promovării procesului de incluziune socială, Legea nr.47/2006
privind sistemul de asistenta sociala, creeaza cadrul juridic pentru coordonarea
şi organizarea unitară a sistemului de servicii sociale şi prestaţii sociale, în
scopul de a crea condiţiile necesare implementării măsurilor şi acţiunilor sociale
pentru garantarea dreptului fiecărei persoane aflate într-o situaţie de nevoie
socială, datorată unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, de
a beneficia de servicii sociale şi prestaţii sociale.
Potrivit dispozitiilor art.47 al.2 teza a II-a din Constitutia României1
“Cetăţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţă socială, potrivit legii”. Astfel că, în
vederea garantării accesului egal la drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare,
sistemul de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii generale2:
a) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă
socială în condiţiile prevăzute de lege;
b) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este
garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii;

1
Modificatã si completatã prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicatã în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul
art.152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouã numerotare (art. 152 a devenit,
în forma republicatã, art. 156). Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 a fost aprobatã prin
referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data
publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotãrârii Curtii
Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19
octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei României. Constitutia României, în forma initialã, a
fost adoptatã în sedinta Adunãrii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicatã în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat în vigoare în urma aprobãrii ei prin referendumul
national din 8 decembrie 1991.
2
Art.4 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I
nr.239 din 16 martie 2006

4
 c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea
persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea
coeziunii sociale;
d) parteneriatul, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, instituţiile de drept public şi privat, structurile asociative, precum şi
instituţiile de cult recunoscute de lege cooperează în vederea acordării serviciilor
sociale;
e) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu
îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi
structurile ei asociative şi, complementar, statul;
f) participarea beneficiarilor, potrivit căruia beneficiarii măsurilor şi
acţiunilor de asistenţă socială contribuie activ la procesul de decizie şi de
acordare a acestora;
g) transparenţa, potrivit căruia se asigură creşterea gradului de
responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean,
precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a
deciziilor;
h) nediscriminarea, potrivit căruia accesul la drepturile de asistenţă socială
se realizează fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă,
apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau
apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca
scop ori ca efect restrângerea folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Comparativ cu raporturile juridice de asigurări sociale ce reglementează o
sferă mai redusă dată de calitatea de asigurat condiţionată de calitatea de
salariat, de exemplu, raporturile juridice de asistenţă socială au o arie de
cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie1.

1
Alexandru TICLEA, Dreptul securitatii sociale – curs universitar, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura
Universul Juridic, 2009, pag.20

5
 Atfel că, asistenţa socială are o vocaţie universală întrucât nevoia, odată
dovedită, permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate, respectiv
a celor aflaţi în situaţii dificile din punct de vedere material, la prestaţiile ce se
acordă în astfel de situaşii.
Legea nr.47/2006 privind sistemul de asistenţă socială defineşte nevoia ca
fiind un ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea
condiţiilor de viaţă, în vederea integrării sociale; de asemenea, prin definitie,
prestaţiile sociale sunt măsuri de redistribuţie financiară destinate persoanelor
sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege.

Sectiunea 2
Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale

În baza principiul solidarităţii enunţat prin Constituţia României1, şi

asistenţa socială este finanţată pe baza principiului solidarităţii naţionale, din
sumele alocate plătindu-se diverse ajutoare şi alocaţii, prestaţii în natură de
genul întreţinerii în şcolile speciale, masa de la cantina de ajutor social,
întreţinerea în cămine de bătrâni cămine spital, etc.
Prin Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale2, pornind de la
Carta sociala europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 19963,
România a stabilit o serie de linii directoare precum şi a unui cadrul instituţional
coerent, în scopul creării un sistem unitar şi comprehensiv de servicii sociale,
capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile, precum
şi să contribuie la creşterea calităţii vieţii persoanei.
Astfel că, pornind de la documentele europene privind serviciile sociale -
Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, Carta
drepturilor fundamentale a U.E., România prin intermediul Ministerului Muncii,

1
Art.4 al.1 din Constitutia Romaniei
2
Aprobata prin HG nr.1826/2005 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.14 din 6 ianuarie 2006
3
Ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.193 din 4 mai 1999

6
Solidarităţii Sociale şi Familiei4 a făcut o analiză diagnostic a situaţiei din
domeniul serviciilor sociale, printr-o analiză de tip Swot, stabilind punctele tari,
punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările, tinând cont de contextul european
şi cel naţional.
Pornind de la faptul că, în ţara noastră, serviciile sociale au început să fie
dezvoltate doar în ultimii ani, Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor
sociale defineşte serviciile sociale ca fiind un "ansamblul complex de măsuri şi
acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de
grup, în vederea prevenirii şi depaşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate
sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru
prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii
sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii." De aici constatarea existenţei unor
servicii sociale generale adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile,
dar şi existenţa unor servicii sociale categoriale, adresate unui grup ţintă strict
individualizat.
Punctele tari ale domeniului serviciilor sociale, pot fi sintetizate după cum
urmează:
- Actuala legislaţie, elaborată de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi
Familiei a dorit să realizeze un cadru general de organizare şi de
gestionare a serviciilor sociale adresate tuturor persoanelor aflate în
situaţie de vulnerabilitate.
- Prin legislaţia specifică, au fost definite: tipurile de servicii, categoriile
de beneficiari, furnizorii de servicii sociale, principiile de acreditare a
acestora, etapele procesului de acordare a serviciilor, condiţiile de
externalizare a serviciilor sociale, criteriile de baza privind contractarea
serviciilor sociale, stabilirea responsabilităţilor autorităţilor publice la
nivel central şi local, liniile de finanţare ale serviciilor sociale.

4
Actuala denumire - Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale – stabilita prin Hotărârea Guvernului
nr.11/2009 privind organizarea şi funcţionarea acestui minister

7
- Serviciile sociale sunt clasificate în două mari categorii: servicii sociale
cu caracter primar şi servicii sociale specializate, ambele categorii având
un caracter proactiv.
- În raport de complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot să fie furnizate
în sistem integrat, prin asocierea serviciilor medicale, educaţionale, de
locuire şi de ocupare în muncă la serviciile sociale.
- Serviciile sociale se organizează descentralizat, la nivel comunitar, în
funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de
complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.
- Sunt definite atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale:
o la nivel judeţean: elaborarea planurilor şi programelor judeţene în
vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale, în funcţie de
nevoile identificate la nivel local şi în conformitate cu strategiile
sectoriale; dezvoltarea şi diversificarea gamei de servicii sociale în
funcţie de nevoile identificate şi resursele disponibile; infiinţarea,
administrarea şi finanţarea serviciilor sociale specializate, adresate
tuturor categoriilor de persoane vulnerabile; elaborarea planului anual de
dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi a bugetului aferent acestuia.
o la nivel de primarie: identificarea şi evaluarea nevoilor şi situaţiilor care
impun furnizarea de servicii sociale; dezvoltarea şi administrarea
serviciilor sociale primare, în funcţie de nevoile locale; promovarea
parteneriatelor cu alţi furnizori de servicii sociale; elaborarea planului
comunitar de dezvoltare a serviciilor sociale şi a bugetului aferent
acestuia.
- A fost creată o singură structură, la nivel judeţean, responsabilă cu
gestionarea problematicii grupurilor vulnerabile: direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului (începând cu luna ianuarie 2005);
- Au fost elaborate primele acte normative privind acreditarea furnizorilor
de servicii sociale;

8
 - Au fost elaborate standarde pentru majoritatea serviciilor sociale
destinate copilului în dificultate, persoanelor cu handicap, precum şi
standardele minimale generale de calitate;
- A fost elaborat un Nomenclator al serviciilor sociale, precum şi modele
standard de contracte între furnizori şi beneficiari şi între autorităţi
locale şi furnizori din sectorul non-profit;
- Au fost implementate o serie de programe cu finanţare internaţională
destinate formării personalului care activează în cadrul serviciilor
publice de asistenţă socială de la nivelul autorităţilor locale;
- Au fost elaborate şi implementate scheme de grant-uri pentru finanţarea
proiectelor locale de servicii sociale, prin programe de interes national,
dar şi prin programe internaţionale (Phare, Departamentul de Dezvoltare
Internaţională al Marii Britanii, Banca Mondială);
- Continuă programul de subvenţionare, de la bugetul de stat, a
organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul serviciilor
sociale.
Punctele slabe ale domeniului serviciilor sociale, precum şi o serie de
disfuncţionalităţi şi lacune se înregistrează în prezent, cu privire la modul de
organizare şi funcţionare a serviciilor sociale:
- Repartizarea neunitară a serviciilor la nivelul întregii ţări;
- Suprapunerile de responsabilităţi între structurile de la nivel local;
- Existenţa unor mari diferenţe între regiuni, judeţe, între mediul urban şi
rural, cu privire la gradul de dezvoltare a reţelei publice şi private de
servicii sociale;
- Lipsa unei corespondenţe, din punct de vedere calitativ şi cantitativ,
între resursele materiale şi umane disponibile şi necesarul de serviciile
sociale adaptate nevoilor beneficiarilor;
- Structura organizaţională a serviciilor publice nu răspunde nevoilor
zonale de servicii sociale;
- Lipsa planificării comunitare în domeniul serviciilor sociale;

9
 - Existenţa unor dezechilibre create în interiorul sistemului în relaţie cu
diverse categorii de beneficiari;
- Lipsa unui management performant, număr redus de personal format în
domeniul managementului general şi al managementului de caz;
- Lipsa de experienţă, la nivel local, în redactarea documentelor
strategice;
- Suprapunerea de responsabilităţi în domeniu, la nivelul autorităţilor
centrale;
- Existenţa unei legislaţii stufoase, care conduce la confuzii în
administrarea de sistem, precum şi neclaritatea legislativă în privinţa
asumării respectării drepturilor sociale pentru diverse categorii de
persoane vulnerabile, neclaritatea legislativă în privinţa asumării, de
către individ şi/sau familie/comunitate a unor responsabilităţi privind
respectarea drepturilor sociale;
- Fragmentarea sistemului de servicii sociale la nivel central, printr-o
construcţie instituţională autonomă, pe categorii de beneficiari;
Lipsa unui cadru clar de relaţionare (inclusiv din punct de vedere al
statutului de subordonare a responsabilităţii), la nivelul instituţiilor publice, atât
la nivel local, cât şi la nivel central, precum şi lipsa unui sistem clar de finanţare
care să permită continuitatea serviciilor.
Ameninţări - Principalele obstacole în realizarea unui sistem de servicii
sociale, eficient şi de calitate, capabil să raspundă nevoilor grupurilor
vulnerabile, privesc:
- Cadrul legal neclar şi insuficient de acoperitor;
- Insuficienţa protecţie împotriva nerespectării drepturilor, discriminare
şi/sau tratament diferenţiat;
- Monitorizarea inadecvată a aplicării legislaţiei;
- Absenţa unui sistem central unic de monitorizare şi evaluare a
sistemului de servicii sociale;

10
 - Resursele umane insuficiente, precum şi nivelul scăzut de pregătire
profesională a personalului implicat în acordarea serviciilor sociale la
nivel local, aptitudini şi capacităţi reduse de contact social; şi capacitati
reduse, incluzând şi resursele financiare, capacităţi educaţionale, resurse
de personal, aptitudini sociale şi de contact;
- Servicii sociale insuficiente ca număr şi capacitate, inegal dezvoltate şi
diversificate faţă de nevoile sociale identificate;
- Resurse financiare insuficiente pentru susţinerea dezvoltării şi
diversificării serviciilor sociale, precum şi administrarea ineficientă a
fondurilor existente;
- Eşecul în garantarea sau furnizarea resurselor pe termen lung;
- Incorecta redistribuire a fondurilor între nivelurile administraţiei;
- Fragmentarea între nivelurile administraţiei şi servicii;
- Consultarea nesistematică a organizaţiilor neguvernamentale şi a
beneficiarilor;
- Informare şi comunicare neadecvate;
- Existenţa unor obstacole psihologice şi socio-culturale.
Oportunităţi - Principalele oportunităţi în vederea realizării unui sistem de
servicii sociale, eficient şi de calitate, capabil să răspundă nevoilor grupurilor
vulnerabile, privesc:
- Existenţa unei voinţe politice de dezvoltare a serviciilor sociale
manifestată clar în Programele de Guvernare din perioadele avute în
vedere prin Strategia Naţională;
- O mai strânsă colaborare a autorităţilor publice centrale cu atribuţii în
domeniul serviciilor sociale;
- Interesul autorităţilor locale în programele de dezvoltare comunitară,
inclusiv în domeniul serviciilor sociale, demonstrat prin multitudinea de
proiecte transmise pentru selecţie în cadrul diverselor scheme de grant-
uri;

11
 - Creşterea numărului de personal angajat în cadrul direcţiilor generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului;
- încurajarea tuturor formelor de parteneriat cu sectorul neguvernamental,
precum şi a dezvoltării unei pieţe mixte de servicii sociale.
Pe analizei diagnostic, au fost stabilite o serie de linii directoare de
dezvoltare a serviciilor sociale, respectiv îmbunătăţirea comunicării şi informării
asupra drepturilor şi beneficiilor serviciilor sociale, îmbunătăţirea
managementului şi organizarea sistemului de furnizare a serviciilor sociale,
facilitarea participării tuturor actorilor sociali la dezvoltarea sistemului de
servicii sociale.
Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale a pornit de la
necesitatea că orice serviciu social trebuie să răspundă unei nevoi individuale
sau de grup şi să acopere, printr-un suport specializat, soluţionarea acesteia,
precum şi de la necesitatea că orice serviciu social trebuie să pornească de la o
analiza concretă a nevoii de asistenţă socială.
De asemenea, Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale, are în
vedere şi principiile generale ale Comisiei Europene:
- Universalitate: ajustarea principalelor politici şi prevederi legislative
astfel încât să fie cât mai adecvate nevoilor sociale, mai accesibile, mai
uşor de implementat, mai eficiente prin asigurarea un grad înalt de
acoperire a situaţiilor de risc şi vulnerabilitate;
- Echitate: eliminarea dezavantajelor specifice unor categorii de populaţie,
prin transformarea grupurilor defavorizate într-o prioritate pentru
garantarea egalităţii de şanse;
- Solidaritate pentru demnitate umană: dezvoltarea de politici care să
compenseze dezavantajele ce pot fi corectate numai parţial sau pentru
care nu există totdeauna soluţie.
Totodată, Comisia Europeana a stabilit o serie de opt principii de bază ale
politicilor sociale, care pot fi extinse asupra domeniului serviciilor sociale,
principii ce au în vedere:

12
 - Servicii sociale adaptate nevoilor beneficiarilor: serviciile sociale să fie
acordate beneficiarilor astfel încât aceştia să depăşească situaţia de
dificultate.
- Participare şi dezvoltare: comunitatea cât şi persoanele vulnerabile
trebuie să se implice pentru depăşirea situaţiei iar statul trebuie să ofere
cadrul legal de implicare şi dezvoltare a acestora.
- Calitate: serviciile sociale trebuiesc acordate la un standard astfel că
acestea să asigure accesibilitate cât mai ridicată, adecvare la populaţia în
nevoie şi în funcţie de resursele disponibile.
- Servicii integrate: complexitatea nevoilor beneficiarilor necesită
acordarea unui set de servicii multifuncţionale.
- Parteneriat: activează o largă participare a mai multor instituţii,
organizaţii, autorităţi, familie, prieteni, colegi, vecini, alţi reprezentanţi
ai societăţii civile, a tuturor actorilor comunitari în vederea realizării
obiectivelor propuse;
- Egalitate de şanse şi nediscriminarea: asigurarea de şanse egale în
accesul la servicii sociale şi furnizarea serviciilor sociale fără nici un fel
de discriminare.
- Transparenţă şi responsabilitate: beneficiarii politicilor, inclusiv
utilizatorii serviciilor, trebuie să primească garanţii de claritate şi
transparenţă a procesului decizional şi să aibă proceduri clare în
momentul în care doresc să respingă sau să conteste deciziile (ex.
avocatul poporului, carta drepturilor).
- Monitorizare şi evaluare: monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale
trebuie realizată la toate nivelele astfel încât să poată fi stabilit gradul de
satisfacţie al beneficiarilor faţă de calitatea serviciilor sociale şi a
modului cum sunt implementate reglementările legale în domeniu.
Urmare a dezvoltării sistemelor de servicii sociale s-au impus şi alte
principii ce trebuie luate în considerare, respectiv:

13
- Solidaritatea socială: întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor care nu îşi pot asigura singure nevoile sociale;
- Centrarea pe nevoia individuală, a familiei şi comunităţii – având ca
obiectiv intărirea şi dezvoltarea mediilor naturale de viaţă ale
persoanelor (familia şi comunitatea). Din această perspectivă, finalitatea
serviciilor sociale este activizarea persoanei prin dezvoltarea
capacităţilor individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială a
individului, cât şi prin realizarea unui mediu social suportiv;
- Abordarea globală - pornind de la premiza că problemele unei persoane,
familii sau comunităţi sunt interdependente şi nu se pot trata separat.
Din acest motiv, intervenţia lucrătorului social va porni de la diagnoza
bazată pe o înţelegere globală a tuturor problemelor existente şi, acolo
unde este nevoie, intervenţia lui va fi completată de servicii de asistenţă
socială de tip specializat;
- Organizare comunitară - necesitatea de eficientizare a serviciilor sociale
prin organizarea lor la nivelul judeţului şi comunităţilor locale, prin
preluarea lor de către autorităţile publice locale sau la nivel zonal iar,
acolo unde nu se poate, prin realizarea unui parteneriat între mai multe
comunităţi;
- Complementaritate- realizată între sistemul public şi cel
neguvernamental. Sistemul public garantează acoperirea drepturilor
sociale, dezvoltă şi organizează serviciile prevăzute de lege şi susţine
financiar acţiunile organizaţiilor neguvernamentale. Astfel, atât sistemul
public de servicii sociale, cât şi cel non-guvernamental, se poate înscrie
într-o politică socială unitară, coerentă, de sprijin eficient a celor aflaţi în
nevoie;
- Lucrul în echipă - bazat pe acţiunea comună a mai multor specialişti din
domenii diferite care pot da raspuns problemelor complexe ale
beneficiarilor. Resursele importante ale activităţii eficiente în echipă,

14
 sunt suportul reciproc profesional şi uman, consultarea, luarea împreună
a deciziilor cu privire la abordarea fiecărui caz;
- Proximitate: organizarea serviciilor cât mai aproape de beneficiar şi
asigurarea unui acces mai facil la masurile de suport necesare;
încurajează dezvoltarea unui sistem flexibil, uşor adaptabil la nevoile
persoanei, eficient în condiţii de costuri mai reduse;
- Diversificarea activităţilor pe măsura creşterii resurselor - sistemul de
servicii sociale reprezintă un cadru instituţional structurat în care
activităţile se diversifică pe măsura apariţiei de noi probleme sau de noi
resurse; diversificarea problematicii necesită crearea unui management
eficient ţi eficace de sistem, fără a conduce la înfiinţarea de noi instituţii
noi, axate doar pe o anume nevoie sau categorie de beneficiar.
Strategia îşi stabileşte obiective generale, specifice şi operaţionale pentru
perioada cuprinsă între anii 2006-2013.
Obiectiv general: Crearea unui sistem comprehensiv şi eficient de servicii
sociale la nivel naţional, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor
categoriilor vulnerabile şi cresterea calitatii vietii persoanei.
Obiective specifice: crearea unui cadru legislativ unitar, flexibil şi
transparent; realizarea unei construcţii instituţionale eficiente, adaptată nevoilor
sociale şi resurselor disponibile; implementarea unui management performant de
sistem ; promovarea dezvoltării unui sistem echitabil, armonizat şi integrat de
servicii sociale la nivel naţional ; dezvoltarea unei culturi proactive şi
participative în rândul populaţiei şi beneficiarilor de servicii sociale.
Principalele rezultate aşteptate în raport cu obiectivele stabilite privesc:
punerea bazelor sistemului naţional de servicii sociale, crearea infrastructurii
necesare susţinerii unui sistem real de servicii sociale, asigurarea unei reţele
naţionale de servicii sociale, echitabil distribuită, performanţă, accesibilă tuturor
potenţialilor beneficiari.
Pentru perioadă 2006 - 2008 obiectivul strategic al României din domeniul
incluziunii sociale a fost centrat pe acţiuni strategice care să conducă la creerea

15
unei societăţi incluzive în care să se asigure cetăţenilor resursele şi mijloacele
necesare pentru o viaţă demnă . Pentru atingerea acestui obiectiv principalele
priorităţi identificate constau în:
- creşterea generală a standardului de viaţă al populaaiei şi stimularea
câştigurilor obţinute din muncă prin facilitarea ocupării şi promovarea politicilor
inclusive;
- facilitarea accesului cetăţenilor, şi în special al grupurilor dezavantajate
la resurse, drepturi şi servicii;
- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei romă.
Incluziunea socială s-a aflat şi se va află în continuare pe agendă politică a
Guvernului României. Abordarea strategică privind combaterea excluziunii
sociale include orice formă de excluziune, sex, vârstă, etnie, şi se adresează cu
prioritate spre identificarea celor mai vulnerabile persoane, grupuri, comunităţi,
etc. Rezolvarea problemelor acestora nu se poate face decât într-un cadru
integrat şi care să asigure interconectarea dintre dezvoltarea economică şi
socială.
Răspunsul multidimensional la nevoia socială se poate da numai printr-o
coordonare a tuturor nivelelor implicate. Totodată, trebuie create structuri
coerente şi integrate astfel încât să se faciliteze monitorizarea şi evaluarea
politicilor naţionale de incluziune socială. Progresele înregistrate în domeniu
sunt semnificative, evidenţiind implicarea activă a structurilor responsabile în
îmbunătăţirea nivelului de trăi a cetăţenilor.

Sectiunea 3
România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii Europene

La fel că celelalte state membre, România trebuie să îndeplinească

directivele propuse de UE. Din momentul în care a devenit parte integrantă a
Uniunii Europene, ea trebuie să participe la Metoda deschisă de coordonare şi să
îndeplinească obiectivele Agendei sociale, să participe la întrunirile prevăzute la

16
nivel european şi să ofere UE informaţii relevante, pertinente şi solide (bine
argumentate şi justificate) cu privire la situaţia şi evoluţia ţării în diferitele
domenii, printre care cel al protecţiei sociale şi al incluziunii sociale.
România trebuie să elaboreze la fiecare doi ani un Memorandum privitor la
Incluziunea Socială, care va servi ulterior la elaborarea unui Memorandum
comun al UE; în acest scop este necesară monitorizarea indicatorilor primari
(comuni tuturor ţărilor membre) şi a altora specifici.
Aceşti indicatori au la bază date şi informaţii furnizate la nivel local şi
regional, care trebuie să fie comparabile şi bine colectate. În acelaşi timp este
necesară construirea de indicatori şi strângerea de date atât privitor la procesul
de implementare a politicilor de incluziune socială, cât şi la impactul acestora.
Dezvoltarea unor procese vizând incluziunea socială necesită construirea
unui sistem coerent, coordonat şi accesibil cetăţenilor, astfel încât să poată oferi
răspunsuri la probleme identificate.

17
 CAPITOLUL II
Sistemul de garantare a veniturilor minime în diferite state
din Europa Occidentala

1. Modelul scandinav: Suedia1

Sistemul de protecţie socială din Suedia reprezintă o variantă a unui tip sau
model de bază. Danemarca şi Finlanda ilustrează alte două versiuni ale acestuia.
Deşi caracterizările au fost convergente, definiţia dată modelului variază de la o
clasificare la alta. Trăsăturile distinctive ale statului bunăstării suedez sunt:
- cetăţenia ca bază a dreptului la protecţie socială;
- nivelul ridicat al cheltuielilor sociale;
- principiul solidarităţii;
- rolul central al statului (administrator şi finanţator al sistemului);
- caracterul universal.
Orice persoană care a împlinit 16 ani şi are domiciliul în Suedia este
înmatriculată în sistemul de securitate socială.
Principiul solidarităţii constituie tema dominantă în sistemul securităţii
sociale. Solidaritatea este înţeleasă nu numai ca ajutor reciproc şi integrare, ci
implică şi un anumit grad de egalitarism.
Funcţiile statului în protecţia socială sunt evidenţiate cu claritate de
numărul şi diversitatea serviciilor sociale pe care le asigură. Suedia, ca şi alte
1
Petrescu Ion, Management social, Editura Expert, Bucuresti 2004

18
state scandinave, face parte din grupul statelor care acordă servicii (Service
States), prin opoziţie cu sistemele continentale, considerate state ale
transferurilor (Transfer States). Guvernul este responsabil pentru activităţi care
în alte ţări membre sunt specifice fie sectorului nonguvernamental, fie celui
privat.
Protecţia socială din Suedia acoperă toate riscurile. Ea cuprinde asistenţă
medicală publică şi asigurări de boală; sistem mixt de pensii de bătrâneţe şi de
invaliditate; asigurări de accidente şi boli profesionale; asigurări de şomaj,
alocaţii familiale, ajutor social şi alte prestaţii specifice. În cele ce urmează vor
fi prezentate în detaliu componentele care, prin pondere sau mod de organizare,
ilustrează filosofia şi complexitatea sistemului suedez.
In ceea ce priveste sistemul de garantare a veniturilor minime, problema
sărăciei nu este centrală în sistemul de protecţie socială suedez întrucât politicile
active în domeniul forţei de muncă şi componentele universale ale securităţii
sociale asigură majorităţii populaţiei resurse de trai. Comparativ cu alte ţări
membre, programele care vizează în mod specific categorii defavorizate sunt
mai reduse ca număr şi mai puţin diversificate. Totuşi, existenţa unui număr
important de persoane care, din diferite motive, nu au acces la formele generale
ale protecţiei sociale a făcut necesară introducerea unor prestaţii minime non-
contributive. Cea mai importantă dintre acestea este ajutorul social (Social
Bidrag).
Ajutorul social are o tradiţie îndelungată în Suedia, dar până în 1956
beneficiarii lui au fost privaţi de unele drepturi cetăţeneşti (dreptul de vot).
Reglementările din 1982 prevăd acordarea ajutorului social ca un drept al
persoanelor care nu dispun de resurse suficiente pentru plata cheltuielilor de
subzistenţă şi care nu beneficiază de prestaţiile din regimul general
(indemnizaţie de boală, ajutorul de şomaj, pensia de bază, etc.). Domiciliul legal
în Suedia, indiferent de durată, este principala condiţie pentru obţinerea
ajutorului. Beneficiarul este însă obligat să dovedească disponibilitatea pentru
găsirea unui loc de muncă, pentru a se susţine din salariul propriu. Finanţarea şi

19
administrarea sunt exclusiv locale. Suma este stabilită, în funcţie de situaţia
solicitantului, de autorităţile locale, dar Oficiul Naţional pentru Sănătate şi
Prevederi Sociale stabileşte standarde pentru a limita diferenţierea
cuantumurilor. Ajutorul social poate fi cumulat cu alocaţia familială şi alocaţia
pentru locuinţă.
Pe lângă ajutorul social există şi alte câteva prestaţii bazate pe testarea
mijloacelor financiare. Acestea se adresează familiilor monoparentale, copiilor
aflaţi în sistemul de educaţie şi persoanelor cu nevoi locative. Fenomenul
stigmatizării beneficiarilor acestei forme de protecţie socială şi, în consecinţă,
reţinerea celor îndreptăţiţi de a apela la ea sunt practic inexistente sau, în orice
caz, mult mai reduse decât în alte ţări.
Ajutorul social (Social Bidrag) are următoarele caracteristici:
- legislaţia fundamentală: Legea din 1982;
- finanţarea: în totalitate din impozite locale;
- principiul: alocaţie diferenţiată;
- unitatea domestică: persoana singură sau menajul (persoane care
coabitează);
- condiţii de acces: dreptul de rezidenţă în Suedia;
- durată de acordare: nelimitată, până la ameliorarea situaţiei;
- obligaţii ale beneficiarului: fiecare este obligat să contribuie la
satisfacerea nevoilor proprii şi dacă este apt de muncă trebuie să caute în
permanenţă un loc de muncă cu un salariu convenabil;
- resurse considerate la stabilirea dreptului: în principiu toate resursele,
indiferent de originea şi natura lor;
- stabilirea cuantumului: la nivel local, în funcţie de valorile standard
calculate anual de Oficiul Naţional pentru Sănătate şi Prevederi Sociale;
- categoriile prevăzute la stabilirea cuantumului: persoane singure; cuplu;
copii (în funcţie de vârsta copiilor);

20
 - modul de stabilire a cuantumului (raportul cu suma de bază stabilită
anual de guvern): persoană singură - 116% din suma de bază; cuplu -
192%; copii - între 56% (0-3 ani) şi 76% (11-20 ani);
- drepturi asociate: a) dreptul la asistenţă medicală care se acordă tuturor
rezidenţilor (gratuitate de principiu, dar beneficiarii plătesc o proporţie
redusă din anumite cheltuieli); b) alocaţia pentru locuinţă;
- indexare: prin raportare la suma de bază.
La sfârşitul anilor '80, sistemul de protecţie socială din Suedia s-a
confruntat cu o serie de probleme pe care specialiştii le asociază recesiunii
economice şi evoluţiilor demografice. Nevoia de protecţie socială a crescut până
la nivele care nu puteau fi susţinute financiar de o economie aflată în dificultate.
Dezbaterile privind criza statului bunăstării au stimulat preocupările reformiste,
care au determinat ulterior schimbări importante în politica socială.
Principalele aspecte critice ale sistemului de protecţie socială sunt
următoarele:
- decalajul dintre cheltuielile sistemului de pensii şi creşterea economică;
- încurajarea abuzurilor în sistemul de sănătate şi în cel al asigurărilor
pentru accidente de muncă;
- deficienţe de coordonare între administraţiile însărcinate cu prevenirea,
plata prestaţiilor şi readaptarea;
- dezorganizarea în sfera asigurărilor pentru accidente de muncă;
- discrepanţe între nivelele de compensare pentru programe similare;
- evoluţia necontrolată a costurilor globale datorită problemelor
menţionate mai sus.
2. Modelul anglo-saxon: Marea Britanie
Tipologiile consacrate prezintă sistemul britanic din perspective care sunt
numai parţial consonante. Cazul Marii Britanii este considerat o variantă
moderată a unui model care este pe deplin ilustrat de ţările anglo-saxone non-
europene şi în mod particular de SUA.

21
 Concepţia expusă de Beveridge în 1942 în raportul său intitulat Social
Insurance and Allied Services a constituit matricea evoluţiei sistemului britanic
din perioada postbelică. Totuşi, principiile formulate atunci (universalitatea,
unitatea şi uniformitatea prestaţiilor) nu se regăsesc întocmai în trăsăturile
protecţiei sociale din Marea Britanie. Politica socială a ultimelor decenii a fost
construită în jurul tensiunii dintre universalitate şi selectivitate.
În tradiţia lui Beveridge, sunt preferate prestaţiile forfetare şi nu cele
calculate în funcţie de contribuţii. Constrângerile financiare au condus la nivele
relativ scăzute ale acestor sume forfetare, ceea ce reprezintă o îndepărtare de la
concepţia originară. De fapt, cuantumurile prestaţiilor, în general, indică rolul
atribuit protecţiei sociale. Statul intervine numai pentru a crea o reţea de
siguranţă, iar individul este responsabil pentru obţinerea resurselor care îi sunt
necesare. Consecinţa a fost dezvoltarea unui sistem complementar bazat pe
contribuţia angajatului şi patronului.
Universalitatea sistemului britanic este relativ limitată. Spre deosebire de
ţările scandinave, pensia de bătrâneţe nu este acordată în baza rezidenţei. În
plus, tot mai multe prestaţii sunt supuse testării mijloacelor financiare, în scopul
direcţionării resurselor către cei defavorizaţi.
În ceea ce priveşte sistemul de garantare a veniturilor minime, criticile la
adresă asistenţei publice au fost formulate încă din perioadă reformelor lui
Beveridge din anii '40. În perioada imediat postbelică, interesul analiştilor şi
oamenilor politici a vizat mai ales nivelele ajutorului bănesc şi aria sa de
cuprindere. Mult timp, această componentă a protecţiei sociale a fost axată
predominant pe nevoile persoanelor vârstnice. Datorită preocupării pentru acest
segment al populaţiei, aflat în afara pieţei muncii, ea a acordat relativ puţină
importanţă valorilor, comportamentului moral şi stimulentelor economice.
Ulterior, sistemul bazat pe testarea mijloacelor finaciare a cunoscut revizuiri
menite să adapteze instrumentele de garantare a venitului minim la evoluţiile din
societatea britanică.

22
 Schimbările care au impus reforma sistemului de asistenţă publică au fost
următoarele:
- schimbări în structura demografică şi socială (numărul şi proporţia de
vârstnici, copii dependenţi, văduve, mame necăsătorite, etc.);
- schimbări în cuprinderea programelor de securitate socială;
- schimbări în incidenţa unor factori ca şomajul, boala, invaliditatea,
imigraţia şi migraţia internă;
- schimbări în standardul de viaţă al întregii populaţii şi în diferenţierea
accesului la resurse, în funcţie de ocupaţie;
- schimbări în concepţia despre sărăcie sau minimum de subzistenţă şi în
relaţia dintre cuantumurile asistenţei naţionale şi nivelele prestaţiilor din
sistemul de asigurări sociale.
În prezent, caracteristica componenţei de garantare a veniturilor este
întinderea sa, diversitatea prestaţiilor şi varietatea categoriilor de populaţie
cuprinse. Numărul de benficiari, estimat la aproximativ 9.000.000 de persoane,
dintre care 5.600.000 în programul de ajutor pentru venit (Income Support - IS),
indică importanţa sa în sistemul de securitate socială şi îndeosebi în combaterea
sărăciei. Prestaţiile non-contributive, componente ale "reţelei de siguranţă", sunt
finanţate de stat şi se acordă pe baza testării nevoilor sau mijloacelor, ilustrând
prin aceasta importanţa principiului selectivităţii în politica socială britanică.
Principalele dispozitive de garantare a venitului minim sunt ajutorul pentru venit
(Income Support - IS) şi creditul familial (Family Credit - FC).
Ajutorul pentru venit (IS) are ca scop acordarea unui ajutor financiar
persoanelor care nu lucrează o normă integrală (minimum 16 ore/săptămână) şi
ale căror venituri sunt inferioare unui nivel minim stabilit. În compunerea lui
intră patru elemente de bază:
a) "cuantumul aplicabil", considerat ca suficient pentru acoperirea tuturor
nevoilor normale ale solicitantului (hrană, îmbrăcăminte, încălzire), minus
costurile locuinţei;

23
 b) plăţi suplimentare săptămânale pentru persoane în situaţii particulare sau
"prime" (părinte singur, pensionar, persoană cu handicap, copil handicapat,
cuplu);
c) "costuri pentru locuinţă", în general sprijin pentru plata împrumutului şi
asigurării pentru cei care deţin în proprietate propria locuinţă; plata chiriei este
susţinută prin altă prestaţie (Housing Benefit);
d) reţineri (ajutorul poate fi redus în cazul şomajului voluntar sau
participării la grevă şi pot fi aplicate reţineri pentru plata unor datorii).
Suma acordată solicitantului reprezintă diferenţa dintre cele patru elemente
cumulate şi venitul solicitantului. La începutul anilor '90, pensionarii din
sistemul asigurărilor naţionale şi şomerii erau principalele categorii de
beneficiari ai ajutorului pentru venit (IS).
În cursul ultimilor ani sistemul de securitate socială din Marea Britanie a
făcut obiectul mai multor iniţiative reformatoare. Noua legislaţie, adoptată în
1995, vizează prestaţiile de incapacitate de muncă şi de şomaj, egalizarea vârstei
legale de pensionare şi pensiile ocupaţionale. O serie de măsuri au ca obiectiv să
faciliteze crearea unor noi locuri de muncă şi să stimuleze inserţia socio-
profesională a şomerilor. Între acestea, se remarcă introducerea experimentală a
unei prestaţii pentru persoanele active fără copii. În celelalte compartimente ale
protecţiei sociale, care nu au cunoscut schimbări esenţiale, s-a accentuat
orientarea spre selectivitate, prevenirea fraudelor şi abuzurilor, creşterea
rentabilităţii şi eficienţei în administrare. Preocuparea pentru raţionalizarea
costurilor şi calitatea serviciilor s-a manifestat şi în legătură cu Sistemul
Naţional de Sănătate.
3. Modelul continental: Germania
Corespondenţa dintre un sistem particular de protecţie socială şi modelul
sau tipul său ideal este frapantă în cazul Germaniei. Se poate spune chiar că
sistemul german este el însuşi unul dintre prototipurile securităţii sociale
europene. Elementele sale fundamentale se regăsesc sub denumiri variate în
tipologiile statelor bunăstării: modelul realizării/performanţei industriale,

24
regimul conservator/corporatist sau instituţional. Tradiţia bismarckiană a fost
integrată în sistemele de protecţie socială din majoritatea ţărilor europene, dar ea
este ilustrată cu precădere de statele "continentale", fondatoare ale Uniunii
Europene.
Conceptul de „stat al bunăstării“ are în contextul german o conotaţie
negativă, fiind asociat cu o intervenţie statală excesivă. Preferinţa pentru
termenul de "economie socială de piaţă" traduce tocmai rolul complementar şi
compensator al statului în raport cu mecanismele pieţei libere, rol specific atât
filosofiei politice neo-liberale cât şi eticii sociale a catolicismului. La rândul său,
politica socială are o accepţiune mai restrictivă decât în celelalte ţări europene.
Sensul său curent se limitează la două componente: "asigurări sociale" şi
"legislaţia muncii".
Literatura germană de specialitate include sub denumirea generică de
“asistenţă socială” o varietate de prestaţii în bani, natură şi servicii care au în
comun faptul că reprezintă o formă de protecţie socială de "ultimă instanţă".
Extinderea şi dezvoltarea celorlalte programe sociale nu a anulat necesitatea
componentei "asistenţă socială” ci, dimpotrivă, importanţa economică a acesteia
a crescut continuu.
În anii postbelici au fost adoptate o serie de acte legislative care denotă o
nouă viziune asupra asistenţei sociale. Reformele din anii 1954, 1961 şi 1969
traduc importanţa crescută acordată dreptului individual la asistenţă şi
considerarea prestaţiilor din această categorie ca răspunzând unor necesităţi
definite cultural, nu simplei nevoi de subzistenţă. În consecinţă, au avut loc
extinderi ale programelor, creşteri ale prestaţiilor în bani şi îmbunătăţiri ale
serviciilor. Aceste reforme împreună cu declinul economic din anii '70 au
determinat creşterea numărului de beneficiari şi deci ale cheltuielilor de asistenţă
socială. Această creştere nu a afectat semnificativ volumul prestaţiilor în bani,
care sunt destinate menţinerii venitului şi considerate tipice pentru ceea ce
numim asistenţă socială. Finanţarea este realizată de la bugetele landurilor
(84%) precum şi din alte surse (11%).

25
 Obiectivul sistemului german de asistenţă socială este de a menţine toţi
cetăţenii deasupra liniei oficiale a sărăciei. Aceasta se calculează în funcţie de
costul coşului de produse considerate necesare pentru o viaţă demnă. Lista
bunurilor incluse a fost revizuită periodic.
Cea mai recentă schimbare în sistemul securităţii sociale din Germania este
asigurarea de dependenţă socială, legiferată în 1994 şi aplicabilă începând cu
1996. Cele două componente ale prestaţiei - acordarea de servicii de îngrijire şi
indemnizaţie de îngrijire - se acordă persoanelor care au nevoie de îngrijire pe
termen lung. Numărul celor care beneficiază de noua formă de protecţie socială
este estimat la 1,7 milioane, ceea ce conferă asigurării de dependenţă o
importanţă socio-politică deosebită.
Ca şi în alte state membre, preocuparea pentru găsirea unor soluţii la
dificultăţile prezente (resurse insuficiente, inadecvare la schimbările
demografice şi la problemele sociale) s-a manifestat cu pregnanţă în dezbaterile
publice şi a stimulat reflecţia critică asupra sistemului de protecţie socială.
4. Modelul sud-european (mediteranean): Portugalia
Sistemul de protecţie socială din Portugalia constituie o variantă a unui
model ilustrat atât de ţările celui de-al treilea val al aderării la Uniunea
Europeană (Grecia, Portugalia, Spania) cât şi, parţial, de Italia. Versiunea
portugheză a statului bunăstării rudimentar sau sud-european se caracterizează
prin:
- instituirea drepturilor sociale (Constituţia din 1974) şi construcţia
sistemului de securitate socială (legislaţia din 1984) sunt relativ recente;
- dezvoltarea protecţiei sociale a fost accelerată de integrarea în Uniunea
Europeană;
- caracterul mixt (asigurări sociale, sistem naţional de sănătate) al
structurii sale;
- nivelul relativ scăzut al cheltuielilor sociale (17,6% din produsul intern
brut) şi al prestaţiilor;
- rolul major al familiei şi al sectorului asociativ.

26
 In ceea ce priveste sistemul de garantare a veniturilor minime, Portugalia
nu dispune de un "sistem general non-contributiv" (de garantare a venitului
minim). Actuala reformă a protecţiei sociale are însă şi un asemenea obiectiv, un
proiect în acest sens fiind comunicat organismelor europene în 1996.
În prezent, există "sisteme non-contributive specifice". Prestaţiile sunt
paralele celor din sistemul contributiv: pensii de bătrâneţe, invaliditate şi urmaşi,
ajutorul pentru integrarea tinerilor în muncă, ajutoare familiale. Pensiile non-
contributive se acordă persoanelor care au 65 de ani şi peste sau persoanelor de
peste 18 care au o incapacitate permanentă de muncă. În anumite condiţii,
ambele categorii de beneficiari pot obţine suplimentul de pensie pentru persoane
cu disabilităţi severe. Ajutorul pentru integrare este destinat tinerilor de 18-25 de
ani care au terminat un ciclu şcolar sau de calificare profesională de 9 ani şi sunt
în căutarea primului loc de muncă. Prestaţiile familiale non-contributive se
acordă aceloraşi categorii de copii şi tineri ca şi alocaţiile bazate pe contribuţie.
Persoanele sunt eligibile pentru sistemele non-contributive, dacă nu sunt
cuprinse în sistemul general de asigurări sau nu satisfac condiţiile de vechime.
Insuficienţa resurselor financiare este un alt criteriu în stabilirea dreptului la
prestaţiile non-contributive.
Discuţiile referitoare la reforma protecţiei sociale ca şi măsurile adoptate
recent indică preocuparea pentru combaterea sărăciei şi excluderii sociale,
îndeosebi a celei asociate şomajului. O serie de reglementări au ca scop
stimularea ocupării forţei de muncă: scutirea sau reducerea contribuţiilor
întreprinderilor care angajează tineri fără vechime în muncă şi persoane aflate în
şomaj de lungă durată; sprijin financiar întreprinderilor care creează locuri de
muncă; alocaţie suplimentară pentru beneficiarii de prestaţii de şomaj, dacă
participă la activităţi utile colectivităţii; programe de formare pentru muncitori.
Schimbări importante au avut loc şi în domeniul prestaţiilor de maternitate.
Prin modificarea legii a fost integrată directiva 92/85 a CE şi au fost dezvoltate
componente ale protecţiei sociale, mai ales în privinţa condiţiilor de concediere

27
a părinţilor cu copii handicapaţi. Regimul protecţiei persoanelor invalide şi cel al
prestaţiilor de boală au fost şi ele perfecţionate.

CAPITOLUL III
Ajutorul social

Secţiunea 1
Cadrul legislativ şi caracteristici

Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat1 reprezintă actul

normativ principal care reglementează ajutorul social sub formă venitului minim
garantat, act normativ care statorniceşte faptul că „familiile şi persoanele
singure, cetăţeni români, au dreptul la un venit minim garantat că formă de
asistentă socială”.
Conform legii, venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului
social lunar, instituirea acestui venit minim garantat fiind întemeiat pe principiul
solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.

1
Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.41 din 20 iulie 2001.
La data de 01 ianuarie 2009, actul normativ a fost modificat si completat prin: OuG nr.6/2002, OuG nr.121/2002;
HG nr.1037/2002, Legea nr.2/2003, OuG nr.5/2003, OuG nr.81/2003; HG nr.1431/2003, HG nr.1508/2003, OG
nr.55/2004, Legea nr.404/2004, HG nr.2302/2004, HG nr.776/2005, OuG nr.143/2005, HG nr.1666/2005, HG
nr.1700/2005, HG nr.1770/2005, Legea nr.115/2006, OuG nr.57/2006, Legea nr.466/2006, OuG nr.107/2006, HG
nr.5/2007, HG nr.1197/2007, OuG nr.121/2007, HG nr.11/2008, Legea nr.51/2008, HG nr.1664/2008.

28
 Cadrul juridic este completat de o serie de alte legi, ordonanţe şi ordonanţe
de urgenţă ale Guvernului, precum şi de o serie de hotărâri ale Guvernului a
căror aplicabilitate în timp, se prezintă după cum urmează:
- Hotărârea Guvernului nr.1037 din 19 septembrie 20021, aplicabilă
începând cu data de 1 ianuarie 2003;
- Hotărârea Guvernului nr.1431 din 4 decembrie 20032, aplicabila
începând cu data de 1 ianuarie 2004;
- Hotărârea Guvernului nr.2302 din 14 decembrie 20043, aplicabilă
începând cu data de 1 ianuarie 2005.
- Hotărârea Guvernului nr.1770 din 22 decembrie 20054, aplicabilă
începând cu data de 1 ianuarie 2006.
- Hotărârea Guvernului nr.5 din 10 ianuarie 20075, aplicabilă începând cu
data de 1 ianuarie 2007.
- Hotărârea Guvernului nr.11 din 9 ianuarie 20086, aplicabilă începând cu
data de 1 ianuarie 2008.
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, prevede acordarea
ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără venituri, în
situaţiile şi pe perioadele în care acestea nu pot să-şi asigure prin propriile
eforturi condiţiile minime de trai7.
Potrivit actului normativ menţionat, ajutorul social este o formă de
asistenţă socială ce se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale şi care se
concretizează în acordarea unor sume de bani diferenţiate în raport de numărul
de persoane din familie, precum şi persoanelor singure, cu venituri scăzute, sub
un prag considerat ca minim garantat, finanţate din bugetele locale şi din unele
venituri ale bugetului de stat.
Din această definiţie rezultă următoarele caracteristici ale ajutorului social:
1
Publicata in Monitorul Oficial nr.704 din 26 septembrie 2002
2
Publicata in Monitorul Oficial nr.894 din 13 decembrie 2003
3
Publicata in Monitorul Oficial nr.1271 din 29 decembrie 2004
4
Publicata in Monitorul Oficial nr.1182 din 28 decembrie 2005
5
Publicata in Monitorul Oficial nr.21 din 12 ianuarie 2007
6
Publicata in Monitorul Oficial nr.27 din 14 ianuarie 2008
7
Alexandru TICLEA, Dreptul securitatii sociale – curs universitar, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura
Universul Juridic, 2009, pag.336

29
 – este o formă de protecţie socială, care se întemeiază pe principiul
solidarităţii sociale;
– constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele
locale şi din sumele primite de la bugetul de stat;
– principalii beneficiari sunt familiile, precum şi persoanele singure,
fără venituri sau cu venituri mici;
– scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un
venit minim garantat care să asigure existenţa persoanelor
respective.

Secţiunea 2
Beneficiarii ajutorului social

Familiile şi persoanele singure, cetăţeni romani, au dreptul la un venit

minim garantat ca forma de asistenta socială. Venitul minim garantat se asigura
prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii
sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.
În sensul Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, termenul
familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au
domiciliul ori reşedinţa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc
împreună. De asemenea, se consideră familie şi persoana care locuieşte
împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele
situaţii: este necăsătorită, este văduvă, este divorţată, al cărei soţ/soţie este
declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească, nu a împlinit
vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.
Familie se consideră şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi care
nu au domiciliul sau reşedinţa comună cu părinţii.

30
 Asimilat notiunii de familie, este şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii
lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, prin termenul
copil înţelegându-se copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre
soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familiei sau persoanei
ori pentru care s-a instituit tutela sau curatela conform legislatiei specifice.
Persoana singură este persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, locuieşte şi
se gospodăreşte singură.
De reglementările Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat,
beneficiază şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi,
care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România.
Urmare a anchetei sociale ce se realizează de autorităţile locale şi care
trebuie să ateste situaţia existentă şi justifică acordarea venitului minim garantat,
au dreptul şi soţii despărţiţi în fapt.
Totodata beneficiază de legislatia venitului minim garantat persoanele fără
domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe baza
declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat ajutorul social de la alte
primării. Persoanele fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai pe perioada
în care se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul
unităţilor administrativ-teritoriale în care trăiesc.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1010/20061, beneficiază de
drepturile prevăzute de legislatia venitului minim garantat, familiile şi
persoanele singure care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, cu
sau fără cetăţenie română, precum şi apatrizii.
Familiile şi persoanele singure care nu au cetăţenie română beneficiază de
prevederile Legii nr. 416/2001 dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

1
Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.690 din 11 august 2006, prin care a fost abrogata vechea
reglementare Hotărârea Guvernului nr.1099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 719 din 12 noiembrie 2001, cu modificările ulterioare.

31
 - cetăţenii străini sau apatrizii pe perioada în care au domiciliul sau, după
caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei specifice române;
- cetăţenii străini şi apatrizii care au dobândit, în condiţiile legii, statutul
de refugiat în România sau cărora li s-a acordat o altă formă de protecţie
prevăzută de lege.
Notiunea de « gospodăresc împreună », presupuen îndeplinirea cumulativa
a următoarelor condiţii, respectiv au domiciliul sau reşedinţa comună, prevăzută
în actele de identitate şi contribuie împreună la achiziţionarea sau la realizarea
unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora.
În ce priveste soţii despărţiţi în fapt, aceste personae pot beneficia de Legea
nr.416/2001 fiecare dintre aceştia, dacă au domicilii declarate diferite şi dacă
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege.
Potrivit acelorasi Norme metodologice1, sintagma «copiii aflaţi în
întreţinere», se înţelege, după caz: copiii până la vârsta de 18 ani sau, dacă
urmează o formă de învăţământ la cursuri de zi, prevăzută de lege, până la
finalizarea acestor cursuri, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, sau tinerii în vârstă
de peste 18 ani care, în condiţiile legii, sunt declaraţi persoane cu handicap grav
sau accentuat ori sunt încadraţi în gradul I sau II de invaliditate.
Persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă2, sunt acele
persoane care nu deţin o locuinţă principală sau, după caz, o locuinţă secundară.
În ceea ce priveste persoanele fără locuinţă, pentru asigurarea evidenţei
persoanelor fără locuinţă, a persoanelor care trăiesc în adăposturi improvizate cu
destinaţie de locuinţe şi nu îndeplinesc exigenţele minimale pentru locuinţă
prevăzute legislatia privind locuinta3, serviciile publice de asistenţă socială din
cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, în colaborare cu poliţia, iau măsuri
pentru identificarea acestor persoane.
Locuinţa de domiciliu este defintita de Legea nr.416/2001 ca fiind
construcţia închiriată sau aflată în proprietate personală, cu dependinţele,
1
Art.4 din Hotararea Guvernului nr.1010/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare
2
Prevăzută la art.3 alin.2 din Legea nr. 416/2001
3
Legea locuintei nr.114/1996, republicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.393 din 31 decembrie 1997

32
dotările şi utilităţile necesare, formată din una sau mai multe camere, care
acoperă condiţiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale
persoanei singure sau familiei, astfel cu este stabilita prin Legea locuintei
nr.114/1996. în aceeasi categorie, a locuintei de domiciliu, intra şi locuinţa de
necesitate şi locuinţa socială, astfel cum sunt reglementate de legea locuintei.
În sfârşit, potrivit art.7 din Legea nr.416/2001, persoanele apte de muncă,
ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, se iau în considerare la
stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit
pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale
pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un
loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de
muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.

Secţiunea 3
Conditii de acordare şi nivelul venitului minim garantat

În principal, acordarea ajutorului social este legată de pragul de sărăcie,

care diferă în funcţie de nivelul veniturilor şi componenţa familiei.
Pentru anul 2009 nivelul lunar al venitului minim garantat prevăzut la
art.4 alin.1 din Legea nr. 416/2001, este de1:
a) 196 lei pentru familiile formate din 2 persoane;
b) 272 lei pentru familiile formate din 3 persoane;
c) 339 lei pentru familiile formate din 4 persoane;
d) 402 lei pentru familiile formate din 5 persoane;
e) câte 27 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care
face parte din familie, în condiţiile prevăzute de Legea nr.416/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
Nivelul lunar al venitului minim garantat pentru persoanele singure, este de
96 lei.
1
Alin.1 al art. 4 din Legea nr.416/2001 a fost modificat de alin.1 al art. 1 din Hotararea Guvernului nr.1664 din
10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.847 din 16 decembrie 2008

33
 Pentru a stimula interesul faţă de muncă al persoanelor din familiile
beneficiare de ajutor social, prin art.6 alin. 1 din Legea nr. 416/2001 s-a stabilit
că familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului
minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului
social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că
lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public
sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial.
Pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor prezentei
legi, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are
obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes
local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor
de securitate şi igienă a muncii.
Fac excepţie familiile pentru care ajutorul social rezultat din calcul este de
până la 50 lei/lună; pentru acestea orele de muncă se stabilesc trimestrial şi se
efectuează în prima lună de plată.
Orele de muncă se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social
de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie
lunară a timpului de muncă.
Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de 21,25, se stabileşte
prin împărţirea orelor de muncă calculate la 8 ore/zi. Fracţiile se întregesc în
plus.
Obligaţia de a presta acţiunile sau lucrările de interes local poate fi
transferată altor persoane din familie, cu acordul primarului, în situaţia în care
persoana nominalizată să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local se află
în incapacitate temporară de muncă sau şi-a pierdut total ori parţial capacitatea
de muncă.
In sensul celor de mai sus, primarii au obligaţia să întocmească un plan de
acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, să ţină
evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de

34
tehnica securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni sau
lucrări de interes local. Totodata, primarii au obligaţia să afişeze lista cuprinzând
beneficiarii de ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze
acţiuni sau lucrări de interes local.
Potrivit dispozitiilor art.72 din Legea nr.416/20011, face excepţie de la
îndeplinirea obligaţiilor de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau
lucrări de interes local precum şi a conditiilor privind persoana aptă de muncă,
persoanele care se afla în una dintre următoarele situaţii:
a) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau
mai multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 16 ani în cazul copilului cu
handicap mediu, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia
copilului;
b) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea uneia sau mai multor
persoane cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de
Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, de Comisia de expertiză
medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi;
c) persoanele care participă la un program de pregătire profesională;
d) persoanele care sunt încadrate în muncă.

Secţiunea 4
Stabilirea şi plata ajutorului social

Potrivit art.9 din Legea nr. 416/2001, ajutorul social se acordă pe bază de
cerere şi declaraţie pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind
componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia.
Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţa între nivelurile
prevăzute la art.4 din lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei
singure; în situatia în care din calcul rezulta un ajutor social mai mic de 5,00 lei,
se acorda aceasta suma.
1
Text introdus prin pct.6 al art.I din Legea nr.115/2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.408 din 11 mai
2006.

35
 La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure
se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează,
inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de
şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter
permanent şi alte creanţe legale, cu excepţia burselor de studiu şi a burselor
sociale, precum şi a sprijinului financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului
nr.1488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar
ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială "Bani
de liceu", cu modificările şi completările ulterioare1.
Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate numai
categoriile de bunuri cuprinse în lista bunurilor considerate de strictă necesitate
pentru nevoile familiale, aceasta beneficiază de ajutor social, luându-se în calcul
veniturile mentionate la alineatul precedent.
Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate cel puţin unul
dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă
necesitate pentru nevoile familiale, aceasta nu beneficiază de ajutor social.
Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate bunuri ce
depăşesc cantitativ bunurile cuprinse în lista mai sus, la stabilirea venitului net
lunar al familiei sau persoanei singure se iau în considerare veniturile potenţiale
provenite din valorificarea bunurilor respective, stabilite potrivit unor limite
minime şi maxime, aprobate la nivel naţional.
Lista bunurilor considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale,
precum şi limitele minime şi maxime se stabilesc prin normele metodologice de
aplicare a prevederilor prezentei legi. Consiliile locale, în funcţie de condiţiile
specifice, pot aproba şi alte criterii proprii de evaluare a veniturilor potenţiale
altele decat cele mentionate anterior.
În situatia familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie împreună la
achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea

1
Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.860 din 21 septembrie 2004

36
acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se
iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de
drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie.
Existenţa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se
menţionează în declaraţia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul
social.
Cererea şi declaraţia pe propria răspundere, se semnează şi se înaintează de
către reprezentantul familiei.
Reprezentantul familiei poate fi, după caz, unul dintre membrii familiei
care are capacitate deplină de exerciţiu ori, în cazurile prevăzute de lege, tutorele
sau curatorul persoanei îndreptăţite.
În situaţiile persoanelor care locuiesc împreună cu copiii aflaţi în
întreţinerea sa, fiind este necăsătorită, văduvă, divorţată, a cărei soţ/soţie este
declarat/declarată dispărut/ dispărută prin hotărâre judecătorească sau nu a
împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile de mai sus,
reprezentantul familiei este persoana care asigură creşterea şi îngrijirea copiilor,
dacă aceasta are capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz, reprezentantul
legal al acesteia.
Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul
ajutorului social este familia.
Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria raspundere
se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau reşedinţa titularul.
În cazul cetăţenilor străini sau apatrizi, cererea de acordare a ajutorului
social şi declaraţia pe propria raspundere se depun la primarul localităţii în a
cărei rază teritorială aceştia îşi au reşedinţa sau, după caz, domiciliul.
Persoanele fara domiciliu sau resedinta şi fara locuinta, cererea se
înregistrează la primarul localităţii sau, după caz, al sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială trăiesc acestea.

37
 Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se întocmesc potrivit modelului
prevăzut în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Primarul, prin compartimentele de specialitate, solutioneaza cererea de
acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de
la data înregistrării.
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare
a ajutorului social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei
sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.
Ancheta socială se efectuează de personalul serviciului public de asistenţă
socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii
în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de specialitate al primarului.
Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobat prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi şi constituie probă legală pentru
instanţele judecătoreşti, în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea
cererii. Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor
care au efectuat şi au semnat ancheta socială.
Atunci cand solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru
întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte
condiţiile de acordare a ajutorului social.
Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin
dispoziţie scrisă a primarului. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la
efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de
acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. Dispoziţia primarului
se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5 zile de la data
emiterii, iar dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare
înregistrării cererii.
Creanţa beneficiarilor de ajutor social este o creanţă privilegiată.
Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face
prin dispoziţie a primarului şi se comunica atât noului titular al ajutorului social,

38
cat şi celui înlocuit. în cazul în care schimbarea titularului este cerută de
membrii familiei, dispoziţia primarului se comunica şi acestora.
Plata ajutorului social şi data efectuării acesteia se stabilesc prin dispoziţie
scrisă a primarului. Plata ajutorului social se realizează, de regulă, prin stat de
plată sau, după caz, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau prin
alte forme de plată stabilite de ordonatorul de credite, ţinându-se cont de
solicitarea beneficiarului.
Pentru a completa tabloul legat de stabilirea şi plata ajutorului social,
trebuie mentionat faptul ca Agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă1
va transmite primarilor, în prima lună a fiecărui trimestru, tabelul nominal cu
persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă ori au participat la serviciile
pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de
aceste agenţii.

Secţiunea 5
Obligaţiile titularilor şi beneficiarilor de ajutor social: modificarea,
suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social

Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris,

orice modificare cu privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor
familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea.
În cazul în care modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale
ajutorului social mai mari de 5,00 lei pe familie, ajutorul social stabilit anterior
nu se modifică.
Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul social se face
prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care au
intervenit modificările. Pentru aceste situaţii dispoziţiile legale privind cererea şi
stabilirea ajutorului social se aplică în mod corespunzător.

1
Care functioneaza in baza Legii nr.202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru
Ocuparea Fortei de Munca publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.452 din 25 mai 2006

39
 În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la
ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni
sau ori de câte ori este nevoie.
Atunci cand se constată situaţii ce conduc la modificarea cuantumului sau
la încetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă.
Modificarea cuantumului prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte
începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială.
Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia
să dovedească cu acte, din trei în trei luni, că îndeplinesc condiţiile că sunt în
evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în
muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru
stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste
agenţii. Neîndeplinirea acestei obligaţii atrage suspendarea plăţii ajutorului
social. Suspendarea plăţii ajutorului social se face începând cu luna următoare
celei în care nu mai sunt îndeplinite obligaţiile susmentionate.
Neîndeplinirea obligaţiei privind prestarea lunara, la solcitarea primarului, a
unor actiuni sau lucrari de interes local, atrage de asemenea suspendarea plăţii
ajutorului social.
Atat suspendarea plăţii ajutorului social cat si, după caz, modificarea
cuantumului se fac prin dispoziţia scrisă a primarului şi se comunica titularului
în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.
Prezentarea de către titular a dovezilor privind îndeplinirea condiţiilor că
sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru
încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile
pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de
aceste agenţii, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii ori a
modificării cuantumului ajutorului social, are ca efect reluarea plăţii drepturilor
începând cu luna următoare.
Modificarea cuantumului ajutorului social sau încetarea dreptului, se
realizeaza prin dispoziţie a primarului. Dispoziţiile de modificare isi produc

40
efectele de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii pentru modificarea
cuantumului ajutorului social sau a emiterii dispoziţiei în cazul în care decizia s-
a luat la initiativa primarului.
Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii:
a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de
prezenta lege;
b) în cazul în care plata ajutorului social a fost suspendată şi, în termen de 3
luni de la data suspendării plăţii, nu au fost îndeplinite obligaţiile de prezentare a
dovezilor privind îndeplinirea condiţiilor că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale
pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un
loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de
muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii sau neîndeplinirea
obligaţiei privind prestarea lunara, la solcitarea primarului, a unor actiuni sau
lucrari de interes local.
Încetarea plăţii ajutorului social se face prin dispoziţie scrisă a primarului,
care se comunică titularului în termen de 5 zile de la data emiterii, incetarea
operand cu luna următoare celei în care s-au constatat situaţiile de mai sus.
În conditiile în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe
baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori
pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora, primarul suspendă
plata ajutorului social şi solicită verificarea cauzelor care au generat această
situaţie. Dacă urmare a verificarilor se constată că familia sau persoana singură
are dreptul în continuare la ajutorul social în cuantumul anterior stabilit,
drepturile neridicate de către titular se achită acestuia, pe bază de cerere
înregistrată la primar. Dacă urmare a verificarilor se constată că familia sau
persoana singură are dreptul la un ajutor social în sumă mai mare, noul cuantum
se stabileşte printr-o nouă dispoziţie scrisă a primarului.
Orice sumă încasată necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la
titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru
creanţele bugetare, iar recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor

41
social se face de către primar prin dispoziţie scrisă, care se comunică debitorului
în termen de 15 zile, dispoziţie care constituie titlu executoriu de la data
comunicării.
Orice suma încasata necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni se
recuperează integral de la autorii acesteia, în condiţiile legii.

Secţiunea 6
Metodologia de acordare - acte necesare pentru întocmirea dosarului

Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului

social, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile
realizate de membrii acesteia, se înregistrează într-un registru special la primarul
comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul are domiciliul ori, după caz,
reşedinţa. În cazul persoanelor fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă,
cererea însoţită de documentele doveditoare se înregistrează într-un registru
special la primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul trăieşte şi se află în
evidenţa serviciului public de asistenţă socială.
În situaţia în care un membru al familiei sau persoana singură care solicită
ajutorul social are domiciliul sau reşedinţa în altă unitate administrativ-
teritorială, cererea va fi însoţită de o adeverinţă eliberată de primarul comunei,
oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în care
aceasta are domiciliul sau reşedinţa, din care să rezulte că nu beneficiază de
ajutor social. Adeverinţa poate fi înlocuită, pentru motive temeinic justificate, de
o declaraţie pe propria răspundere dată în faţa secretarului comunei, oraşului,
municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti unde depune
cererea solicitantul ajutorului social. Pentru aceste situaţii serviciul public de
asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, persoana cu
atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul de specialitate al primarului

42
va solicita secretarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al
sectorului municipiului Bucureşti unde îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa
persoana solicitantă de ajutor social confirmarea faptului că aceasta nu
beneficiază de ajutor social.
Componenţa familiei se dovedeşte cu actele de identitate ale solicitantului
şi ale membrilor familiei şi, după caz, cu următoarele acte, în copie: certificatele
de naştere ale copiilor, livretul de familie, certificatul de căsătorie, hotărârea
definitivă de încuviinţare a adopţiei, de plasament familial al minorului, potrivit
legii, actul din care să rezulte calitatea solicitantului de tutore sau curator, acte
din care să rezulte că un membru al familiei urmează o formă de învăţământ,
acte din care să rezulte încadrarea, potrivit legii, în categoria persoanelor cu
handicap accentuat sau grav ori în gradul I sau II de invaliditate, pentru
persoanele aflate în întreţinere, după caz, alte acte doveditoare privind
componenţa familiei.
Actele de identitate sunt, după caz, buletinul de identitate, cartea de
identitate sau cartea de identitate provizorie, în cazul cetăţenilor români, permis
de şedere temporară, permis de şedere permanentă sau document de identitate,
eliberat de autorităţile române competente, sau, după caz, paşaportul, în cazul
cetăţenilor străini sau apatrizi.
Persoanele apte de muncă ce nu realizează venituri din salarii sau din alte
activităţi prezintă adeverinţă că sunt în evidenţa agenţiilor judeţene pentru
ocuparea forţei de muncă, respectiv a agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a
municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat un loc de
muncă, precum şi adeverinţa privind participarea la serviciile pentru stimularea
ocupării şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.
Cererile pentru acordarea ajutorului social se soluţionează, în termen de
maximum 30 de zile de la data înregistrării, de către persoanele din cadrul
serviciului public de asistenţă socială desemnate prin dispoziţie a primarului.

43
 Pentru fiecare solicitant se întocmeşte o documentaţie distinctă, păstrându-
se actele care au stat la baza stabilirii dreptului la ajutor social, cele emise
ulterior de primar, precum şi cele depuse ulterior de solicitant.
Datele cuprinse în formularul de cerere şi declaraţia pe propria răspundere
privind componenţa familiei şi veniturile acesteia sunt supuse confidenţialităţii.
Acestea vor putea fi folosite numai în scopul stabilirii dreptului la ajutor social
şi al întocmirii unor situaţii statistice, precum şi în eventualitatea solicitării de
către organele de anchetă.
În vederea soluţionării cererii pentru acordarea ajutorului social primarul
dispune, în mod obligatoriu, efectuarea anchetei sociale la domiciliul sau, după
caz, la reşedinţa solicitantului ajutorului social, pentru verificarea situaţiei ce
rezultă din datele înscrise în actele doveditoare. Ancheta socială se realizează de
personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local
sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din
aparatul de specialitate al primarului, în termen de 15 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii. Datele referitoare la familia sau persoana singură se
înregistrează într-un formular de anchetă socială potrivit modelului prezentat în
anexa la Normele metodologice.
La definitivarea anchetei sociale se pot utiliza şi informaţii de la cel puţin
două persoane care cunosc situaţia materială, socială şi civilă a persoanelor din
gospodăria solicitantului de ajutor social. În acest caz, declaraţiile persoanelor se
consemnează de personalul imputernicit sa efectueze ancheta sociala şi se
semnează de persoanele în cauză. La efectuarea anchetei sociale pot participa şi
reprezentanţi ai instituţiilor publice sau ai organizaţiilor neguvernamentale care
au ca obiect de activitate acest domeniu şi care îşi desfăşoară activitatea pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective. În cazul gospodăriilor
familiale, ancheta socială se va completa pentru fiecare familie sau persoană
singură.
Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care
au efectuat şi au semnat ancheta socială.

44
 În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru
întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte
condiţiile de acordare a ajutorului social.
Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului
social, însoţite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta
socială, sunt prezentate primarului, care dispune prin dispoziţie scrisă acordarea
sau, după caz, neacordarea ajutorului social.
În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale,
primarul are obligaţia să emită dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii
privind ajutorul social.
Dispoziţia scrisă a primarului, întocmită conform modelului prevăzut în
anexa la Normele metodologice, se comunică solicitantului în termen de
maximum 5 zile de la emiterea acesteia.
Fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele
locale, în principal din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
De asemenea, cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii
condiţiilor şi stabilirii dreptului la ajutorul social, inclusiv pentru activităţile
legate de acţiunile sau lucrările de interes local organizate de primari, se suportă
din venituri proprii ale bugetelor locale.
Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte
de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea
primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul
normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. În
acest sens primarii au obligaţia de a întocmi lunar un plan de acţiuni sau de
lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, de a ţine evidenţa
efectuării orelor într-un registru, de a asigura instructajul privind normele de
tehnică a securităţii muncii, de a afişa la loc vizibil lista cu beneficiarii de ajutor
social, precum şi cu persoanele care urmează să efectueze orele de muncă.
Numărul orelor de muncă se calculează proporţional cu cuantumul
ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif

45
orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată,
raportat la durata medie lunară a timpului de muncă. Formula de calcul al
numărului de ore este următoarea:
169,333 ore1*) x cuantumul ajutorului social
Numărul de = ---------------------------------------------------------------
ore de muncă Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată

În cazul incapacităţii temporare de muncă sau, după caz, al pierderii totale

sau parţiale a capacităţii de muncă a persoanei nominalizate să efectueze
acţiunile sau lucrările de interes local, obligaţia de a presta orele de muncă poate
fi transferată altor persoane din familia beneficiară de ajutor social numai cu
acordul primarului. Actele doveditoare privind incapacitatea temporară de
muncă sau, după caz, pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă sunt
următoarele: decizia medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din
cadrul casei judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru
pensionării de invaliditate; certificatul emis de comisia de expertiză medicală a
persoanelor cu handicap, pentru persoanele cu handicap; certificatul medical de
constatare a capacităţii de muncă, emis de medicul expert al asigurărilor sociale
din cadrul casei judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru
persoanele cu afecţiuni cronice invalidante şi care nu sunt asigurate în sistemul
public de pensii; adeverinţă medicală emisă de medicul de familie sau, după caz,
de medicul specialist, pentru persoanele cu afecţiuni ce determină incapacitate
temporară de muncă.
Dispoziţia primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea,
suspendarea, încetarea plăţii drepturilor prevăzute de prezenta lege, schimbarea
titularului acestora, precum şi cea de recuperare a sumelor încasate necuvenit se
pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.554/20042,
cu modificările şi completarile ulterioare ulterioare.

1
169,333 ore reprezintă numărul mediu de ore aferente salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în
anul 2006. Numărul de ore se modifică anual.
2
Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1154 din 07 decembrie 2004

46
 CAPITOLUL IV
Alte categorii de prestaţii sociale

Secţiunea 1
Ajutorul pentru încalzirea locuintei

Condiţii de acordare şi cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei.

Conform Ordonantei de urgenţa a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea
de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei
pentru plata energiei termice1, familiile şi persoanele singure cu venituri reduse,
care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem
centralizat, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei prin
compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică,
denumită în continuare compensare.
În funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie,
compensarea se acordă după cum urmează2:
a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la
155 lei;

1
Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.119 din 25 februarie 2003, modificata prin OG nr.87 din 28 august
2003; OuG nr.81 din 18 septembrie 2003; OG nr.55 din 29 iulie 2004; Legea nr.404 din 11 octombrie 2004; OuG
nr.143 din 18 octombrie 2005; OuG nr.57 din 30 august 2006; Legea nr.466 din 12 decembrie 2006; OuG nr.107
din 13 decembrie 2006; OuG nr.121 din 31 octombrie 2007; OuG nr.14 din 20 februarie 2008. In aplicarea
acestei ordonante de urgenta au fost elaborate o serie de hotarari ale Guvernului: Hotararea Guvernului
nr.1508/2003 Hotararea Guvernului nr.776/2005 Hotararea Guvernului nr.1666/2005; Hotararea Guvernului
nr.1700/2005 Hotararea Guvernului nr.1197/2007 Hotararea Guvernului nr.1286/2008.
2
Cuantumurile preveazute de art.5 al.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin
art.1 al.2 din Hotararea Guvernului nr.1197/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.687 din 9 octombrie 2007.
Aceste valori sunt stabilite pentru perioada ianuarie-martie 2008 a sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie
2008.

47
 b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
155,1 lei şi 210 lei;
c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
210,1 lei şi 260 lei;
d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
260,1 lei şi 310 lei;
e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
310,1 lei şi 355 lei;
f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
355,1 lei şi 425 lei;
g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
425,1 lei şi 480 lei;
h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
480,1 lei şi 540 lei;
i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu
lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între
540,1 lei şi 615 lei.
Persoanele singure ale căror venituri se situează în limitele prevăzute mai
sus, beneficiază de o compensare mai mare cu 10% faţă de proporţiile stabilite
pentru familie.
Pentru familiile, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, beneficiare ale ajutorului social stabilit
potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu

48
modificările şi completările ulterioare, compensarea se acordă în proporţie de
100%. Aceasta compensare se acordă pe o perioadă de 12 luni în situaţia în care
beneficiarii au optat pentru facturare şi plata în transe lunare egale pe perioada
unui an calendaristic, pe baza cantitatilor medii de energie termica consumata
efectiv în anul anterior şi respective plata facturilor de energie termica în tariff
monom, binom tip B1 sau tip B2. Compensarea se acordă pe o perioadă de 5
luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare şi plata în transe
lunare egale stabilite diferentiat pentru sezonul rece şi în restul anului, facturarea
şi plata lunara în sistem pe baza consumului efectiv. Compensarea se acordă pe
o perioadă de 12 luni, diferenţiat pentru perioada sezonului rece şi pentru restul
anului, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturarea şi plata în sistem
de tarifare binom.
Valoarea efectivă a ajutorului pentru încălzirea locuinţei se calculează în
funcţie de compensarea stabilită conform celor de mai sus, ca procent din
valoarea facturii calculată prin înmulţirea consumului defalcat pe consumatori
individuali cu preţul local al energiei termice facturate populaţiei.
Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru
încălzirea locuinţei gaze naturale, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea
locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li
se acordă lunar o sumă de 262 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi
210 lei li se acordă lunar o sumă de 162 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi
260 lei li se acordă lunar o sumă de 137 lei;

49
 d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi
310 lei li se acordă lunar o sumă de 112 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi
355 lei li se acordă lunar o sumă de 87 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi
425 lei li se acordă lunar o sumă de 62 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi
480 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi
540 lei li se acordă lunar o sumă de 31 lei;
i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi
615 lei li se acordă lunar o sumă de 19 lei1.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei, nu poate depăşi o valoare calculată prin
înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de
zona de temperatură cu preţul local de referinţă.
În vederea stabilirii ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei în condiţii de
echitate se instituie zone de temperatură.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se acordă în
cuantumurile stabilite mai sus, dar nu mai mult decât valoarea facturii
individuale sau, după caz, a cheltuielilor efectiv repartizate pentru cantitatea de
gaze naturale folosită în perioada sezonului rece.

1
Cuantumurile preveazute de art.6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin art.1
din Hotararea Guvernului nr.1286/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.705 din 16 octombrie 2008. Aceste
valori sunt stabilite pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009.

50
 Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru
încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, beneficiază de ajutor
lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li
se acordă lunar o sumă de 54 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi
210 lei li se acordă lunar o sumă de 48 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi
260 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi
310 lei li se acordă lunar o sumă de 39 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi
355 lei li se acordă lunar o sumă de 34 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi
425 lei li se acordă lunar o sumă de 30 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi
480 lei li se acordă lunar o sumă de 26 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi
540 lei li se acordă lunar o sumă de 20 lei;

51
 i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi
615 lei li se acordă lunar o sumă de 16 lei1.
Pentru familiile şi persoanele singure al căror venit net mediu lunar pe
membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei,
beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,
ajutorul lunar pentru încălzirea locuinţei este de 58 lei (valori aplicabile pentru
perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009).
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu
energie termică. Prin familie se înţelege soţul, soţia, precum şi alte persoane,
indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi
domiciliu sau reşedinţă ori care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise
în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a
locuinţei.
Prin persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 16 ani,
locuieşte şi se gospodăreşte singură.
Beneficiază de ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică
familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, precum şi cetăţeni străini ori
apatrizi cu domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, stabilită în condiţiile
legislaţiei române.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă familiilor, respectiv
persoanelor singure, numai pentru locuinţa de domiciliu sau, după caz, de
reşedinţă a acestora.
Prin locuinţă de domiciliu sau de reşedinţă se înţelege locuinţa situată la
adresa înscrisă în actele de identitate ale membrilor de familie sau, după caz,
adresa la care persoanele sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul
la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei.

1
Cuantumurile preveazute de art.8 al.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin
art.2 al.2 din Hotararea Guvernului nr.1286/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.705 din 16 octombrie 2008.
Aceste valori sunt stabilite pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009.

52
 Limitele de venituri pentru acordarea ajutorului lunar pentru încălzirea
locuinţei, precum şi nivelul ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu gaze
naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se corectează în funcţie de
evoluţia preţurilor la aceste categorii de combustibili şi se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
Ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, acordate în condiţiile de mai sus, nu
se iau în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii.
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sezon rece se înţelege
perioada de 5 luni cuprinsă între data de 1 noiembrie a anului curent şi data de
31 martie a anului următor, iar perioada de 12 luni reprezintă anul calendaristic.
Perioada sezonului rece poate fi prelungită la propunerea Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu avizul Autorităţii Naţionale de Meteorologie.
Condiţiile în care se prelugeşte perioada sezonului rece, perioada de prelungire,
precum şi procedura de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei în
această perioadă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Consiliile locale pot aproba, prin hotărâre, acordarea de ajutoare pentru
încălzirea locuinţei din bugetele locale peste cele stabilite în condiţiile de mai
sus, după cum urmează:
a) prin majorări ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu acelaşi cuantum
pentru toţi beneficiarii care se găsesc în aceeaşi tranşă de venituri, cu respectarea
tranşelor de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) prin acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei pentru toate
familiile şi persoanele singure cu venituri care depăşesc tranşele de venituri
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu
energie termică furnizată în sistem centralizat şi cu gaze naturale, respectiv a
ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă pe bază de cerere, însoţită de
declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile
acesteia. Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a

53
completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură asa cum a
fost definita mai sus.
Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau
titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi
legal împuternicit de proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de
închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a
împlinit vârsta de 18 ani.
Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt
transmise de către primării furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, până
la data de 15 septembrie a fiecărui an. Furnizorii de energie termică şi gaze
naturale transmit formularele titularilor de contract, şi anume consumatorilor
individuali şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, până la data de 25 septembrie a
fiecărui an.
Familiile şi persoanele singure depun, individual, prin asociaţiile de
proprietari/chiriaşi sau prin furnizorii de energie termică, cererile şi declaraţiile
pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului ori, după caz,
a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de
domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 octombrie a fiecărui an.
Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică
se realizează prin dispoziţie a primarului, care va conţine compensarea
procentuală, în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie,
respectiv al persoanei singure, precum şi de valoarea calculată prin înmulţirea
consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de
temperatură cu preţul local de referinţă.
Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale
se realizează prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului
calculat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al
persoanei singure.
Dispoziţiile primarului mentionate mai sus se emit o singură dată pentru
toată perioada de acordare a ajutorului şi se transmit până la data de 1 noiembrie

54
titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, direct sau prin intermediul
furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi.
Aceste dispoziţii se transmit, în copie, şi direcţiilor teritoriale de munca şi
protectie sociala judetene. În acelasi termen primarii vor comunica şi
solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru
încălzirea locuinţei dispoziţia privind respingerea cererii. Atunci cand
consumatorii individuali îndeplinesc condiţiile legale pe parcursul sezonului
rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând
cu luna depunerii cererii.
La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz,
al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii
acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul
poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa
familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana
singură.
Titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei sunt obligaţi să comunice
primarului orice modificare intervenită în componenţa familiei şi a veniturilor
acesteia, în termen de 5 zile de la data modificării. Comunicarea modificărilor se
va face prin depunerea unei noi declaraţii pe propria răspundere, individual sau
prin asociaţiile de proprietari/ chiriaşi, caz în care primarii vor emite noi
dispoziţii cu privire la modificarea compensării şi a valori ajutorului sau, după
caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie
termică, precum şi cu privire la modificarea cuantumului ajutorului sau, după
caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale.
Metodologia de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei pentru
familiile şi persoanele singure beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile
Legii nr. 416/2001 precum şi pentru familiile şi persoanele singure, altele decât
cele beneficiare de ajutorul social.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure
beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001, cu

55
modificările şi completările ulterioare, presupune ca până la data de 15
septembrie a fiecărui an, primarii să întocmească lista cu beneficiarii de ajutor
social care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili
petrolieri, pe baza documentaţiei depuse la stabilirea ajutorului social, ocazie cu
care se emit dispoziţiile privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea
locuinţei, pe care le transmit titularilor de ajutor social până la data de 30
septembrie a fiecărui an.
Dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se stabileşte o singură dată
pentru toată perioada sezonului rece.
Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, se efectuează o singură dată,
până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece.
Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a
acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie care se aduce la cunoştinţă
titularilor.
Pentru familiile şi persoanele singure cărora le încetează dreptul la ajutor
social după data de 31 octombrie, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei
încetează în luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se
recuperează în condiţiile legii.
Pentru familiile şi persoanele singure care au stabilit dreptul la ajutor social
după data de 31 octombrie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă
începând cu luna în care s-a stabilit dreptul la ajutor social.
Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei pentru perioada rămasă până la
sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit
dreptul.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure,
altele decât cele beneficiare de ajutorul social stabilit în condiţiile Legii
nr.416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pe bază de
cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei
şi veniturile acesteia.

56
 Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a
completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură.
Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau
titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi
legal împuternicit de către proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de
închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a
împlinit vârsta de 18 ani.
Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt
puse la dispoziţia solicitanţilor de către primării.
Familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul
social stabilit în condiţiile Legii nr.416/2001, depun individual cererile şi
declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului
sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se
află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 septembrie a
fiecărui an.
Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni,
combustibili petrolieri se realizează o singură dată, pentru toată perioada
sezonului rece, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a
primarului, care va conţine cuantumul ajutorului acordat în funcţie de venitul net
mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure.
Dispoziţiile primarului se emit o singură dată, pentru toată perioada de
acordare a ajutorului, şi se transmit de către primari titularilor ajutoarelor pentru
încălzirea locuinţei până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz,
al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii
acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul
poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa
familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana
singură.

57
 Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, se efectuează de către primar, o
singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada
sezonului rece. Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de
plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie, care se aduce la
cunoştinţă titularilor.
În situaţia în care familiile sau persoanele singure, altele decât cele
beneficiare de ajutorul social stabilit în condiţiile Legii nr.416/2001, îndeplinesc
condiţiile legale pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul
pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii.

Secţiunea 2
Ajutorul social care se acordă soţiilor celor care
satisfac serviciul militar obligatoriu

Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit Capitolului III Secţiunea 1,

art.23-24 din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, soţiile celor
care satisfac serviciul militar obligatoriu, care nu realizează venituri sau acestea
sunt mai mici decât salariul de baza minim brut pe ţara, beneficiază, la cerere, de
ajutor social lunar, pe perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu de către
soţ, dacă se găsesc în una dintre următoarele situaţii:
a) sunt gravide, începând cu luna a patra de sarcina;
b) au copii în întreţinere în vârsta de pana la 7 ani;
c) sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate.
Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea
dosarului.Stabilirea şi plata ajutorului social pentru sotiile celor care satisfac
serviciul militar obligatoriu se fac de către centrele militare judeţene sau ale
sectoarelor municipiului Bucureşti.
Cuantumul ajutorului social lunar acordat în aceste condiţii este de 195 lei1.
1
Alin. (3) al art. 23 a fost modificat de art.2 din Hotararea Guvernului nr.1770 din 22 decembrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial Partea I nr.1182 din 28 decembrie 2005- incepând cu data de 1 ianuarie 2006. La data de 1
ianuarie 2005, valoarea ajutorului era de 1.860.000 lei ROL potrivit art.2 din Hotararea Guvernului nr.2302/2004
publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1271 din 29 decembrie 2004.

58
 Fondurile necesare pentru plata ajutorului social pentru soţiile celor care
satisfac serviciul militar obligatoriu se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Apărării Naţionale.
Potrivit Capitolului III art.38-46 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi
completările ulterioare, în aplicarea prevederilor art.23 alin.1 şi 2 din Legea
nr.416/2001, centrele militare organizează activitatea de primire, înregistrare şi
soluţionare a cererilor pentru acordarea ajutoarelor sociale, asigură evidenţa şi
plata acestora.
Acordarea ajutorului social lunar se realizează la cererea soţiei celui care
satisface serviciul militar obligatoriu, înregistrată la centrul militar care a
efectuat încorporarea.
La cerere se anexează actul de identitate al solicitantei, certificatul de
căsătorie, actele doveditoare privind veniturile nete realizate în luna anterioară
depunerii cererii, precum şi, după caz, următoarele acte doveditoare: certificatele
de naştere ale copiilor în vârstă de până la 7 ani; dovada din care să rezulte că
solicitanta este gravidă, începând cu luna a IV-a de sarcină; decizia de încadrare
în gradul I sau II de invaliditate; după caz, actele prevăzute la art. 11 alin. (1)
lit.d) şi e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.416/2001 –
certificatul de căsătorie şi/sau hotărârea judecatorească de încuviinţare a
adopţiei, de plasament familial al minorului.
Stabilirea veniturilor se realizează pe baza cererii şi a declaraţiei pe propria
răspundere. În urma verificării îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea
ajutorului social lunar, cererile sunt aprobate sau, după caz, respinse de
comandantul centrului militar, în termen de 15 zile de la data înregistrării
acestora. În cazul respingerii cererii, se comunică solicitantei motivele care au
stat la baza acestei decizii.
Plata ajutorului social se efectuează începând cu luna următoare depunerii
cererii şi încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt
îndeplinite condiţiile legale care au stat la baza acordării acestuia.

59
 Plata ajutorului social se efectuează lunar, prin mandat poştal, stat de plată
sau în cont curent personal.
Soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, beneficiare de ajutor
social, au obligaţia să comunice în scris centrelor militare orice modificare a
situaţiilor care au stat la baza acordării acestuia, în termen de 15 zile de la data
la care a intervenit modificarea.
Fondurile necesare plăţii ajutorului social pentru soţiile celor care satisfac
serviciul militar obligatoriu se suportă din bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Apărării.
Ministerul Apărării poate elabora instrucţiuni privind procedura de acordare
de către centrele militare a ajutorului social soţiilor celor care satisfac serviciul
militar obligatoriu, care se aprobă prin ordin al ministrului.

Secţiunea 3
Alocaţia pentru copiii nou-născuţi

Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit Capitolului III Sectiunea 1,

art.25-26 din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, mamele au
dreptul la o alocaţie pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii, în cuantum
de 230 lei1.
Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului.
Acordarea dreptului şi plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se realizează pe
baza de cerere şi acte doveditoare, prin dispoziţie a primarului localităţii în a
carei raza domiciliază mama sau, după caz, unde a fost înregistrată naşterea
copilului.
Alocaţia se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu, în termen
de maximum 12 luni de la naşterea copilului şi se poate reprezentantului legal al
copilului atunci când mama nu este în situaţia de a beneficia de acest drept.

1
Alin. (1) al art. 25 a fost modificat de art.2 din Hotararea Guvernului nr.1664 din 10 decembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial Partea I nr. 847 din 16 decembrie 2008.

60
 Fondurile necesare pentru plata alocaţiilor pentru copiii nou-născuţi se
suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
Potrivit Capitolului IV art.47-52 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi
completările ulterioare, alocaţia pentru copiii nou-născuţi se acordă la cerere, o
singură dată, pentru fiecare dintre primii 4 copii nou-născuţi vii.
Solicitarea acordării alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se face până la
împlinirea de către copil a vârstei de 12 luni.
Cererea pentru acordarea ajutorului se înregistrează la primarul comunei,
oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în care
domiciliază mama sau, după caz, în care a fost înregistrată naşterea copilului.
În situatia în care naşterea a fost înregistrată în altă comună, alt oraş,
municipiu sau, după caz, alt sector al municipiului Bucureşti decât cea/cel în
care domiciliază mama, cererea va fi însoţită de o adeverinţă eliberată de
primarul localităţii de domiciliu sau, după caz, al celei în care a fost înregistrată
naşterea, din care să rezulte că nu a beneficiat de alocaţia pentru copilul nou-
născut.
Actele doveditoare pentru stabilirea şi acordarea dreptului privind alocaţia
pentru copiii nou-născuţi sunt certificatul de naştere, în original şi în copie, al
copilului pentru care se solicită alocaţia, declaraţia pe propria răspundere privind
rangul copilului nou-născut, precum şi, după caz, copiile de pe certificatele de
naştere ale copiilor născuţi anterior.
Urmare a analizării cererii şi a actelor doveditoare primarul dispune, în cel
mult 10 zile de la data înregistrării cererii, după caz, acordarea sau neacordarea
alocaţiei pentru copiii nou-născuţi, prin dispoziţie scrisă.
În cazul neacordării alocaţiei pentru copiii nou-nă scuţi dispoziţia scrisă a
primarului, cuprinzând şi motivele de respingere, este comunicată solicitantului
în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.

61
 Alocaţia pentru copiii nou-născuţi se acordă în cuantumul prevăzut de
actele normative în vigoare la data naşterii copilului, iar fondurile necesare
pentru plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se suportă din bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Dispoziţiile primarului privind acordarea alocaţiilor pentru copiii nou-
născuţi se transmit direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti; pe baza dispoziţiilor primarului, direcţiia
teritorială solicită Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei necesarul
de credite bugetare în vederea plăţii alocaţiilor pentru copiii nou-născuţi.
Sumele primite de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
sunt virate de direcţia teritorială în conturile deschise cu această destinaţie de
către primar.
Plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se efectuează de primar, pe stat de
plată, în termen de 10 zile de la data primirii sumelor de la Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei. După efectuarea plăţii alocaţiei pentru copiii
nou-născuţi plătitorul are obligaţia de a înscrie pe versoul certificatului de
naştere original menţiunea "Achitat alocaţia pentru copilul nou-născut", data,
semnătura şi ştampila.

Secţiunea 4
Ajutoarele de urgenţă

Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit capitolului IV, art.28 din

Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, precum şi potrivit cap.V
art.53-64 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, Guvernul, la
propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, poate acorda
ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate
datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii
deosebite stabilite prin lege.

62
 Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului.
Primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în
situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale, incendii, accidente, precum
şi pentru alte situaţii deosebite, stabilite prin hotărâre a consiliului local.
Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgenţă are la bază solicitarea unui
membru de familie sau a persoanei singure, precum şi ancheta socială prin care
se certifică existenţa situaţiilor de necesitate sau, după caz, a situaţiilor deosebite
în care se află familiile ori persoanele singure.
Ancheta socială este efectuată de direcţia teritorială în colaborare cu
personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local
al comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului
Bucureşti ori, după caz, al compartimentului de asistenţă socială din aparatul de
specialitate al primarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al
sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială locuieşte
solicitantul.
Primarii pot organiza acordarea ajutorului social în bani şi în natură prin
plata unor cheltuieli de întreţinere şi încălzire a locuinţei, precum şi obligaţii faţă
de bugetele locale, la preţurile şi tarifele stabilite potrivit legii.
În cazul decesului unei persoane din familia beneficiară de ajutor social sau
al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primării pot dispune acordarea
unui ajutor reprezentând o parte din cheltuielile cu înmormântarea.
Ajutorul se acordă unei singure persoane care poate fi, după caz, soţul sau
soţia supravieţuitoare, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în
condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acestuia, persoana care dovedeşte că a
suportat cheltuielile cu înmormântarea.
Ajutorul se acordă pe bază de cerere însoţită de următoarele acte, după caz:
certificatul de deces, în original şi în copie; actul de identitate al solicitantului;
acte de stare civilă ale solicitantului din care să rezulte relaţia de rudenie cu
decedatul sau, după caz, acte care atestă calitatea de moştenitor, tutore, curator;
dovezi privind suportarea cheltuielilor cu înmormântarea.

63
 Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgenţă acordat de primari, se
suportă din bugetul local, iar cele necesare pentru plata ajutorului de urgenţă
acordat de Guvern, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Secţiunea 5
Ajutorul de deces

Regimul juridic şi condiţii de acordare. Potrivit Legii nr.578/2004 privind

acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor1 şi a Normelor
metodologice de aplicare a acestui act normativ2
Soţul supravieţuitor al unei persoane care, la data decesului, avea calitatea
de pensionar, după caz, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sau în fostul sistem al
asigurărilor sociale pentru agricultori beneficiază, la cerere, în condiţiile
prezenţei legi, de un ajutor lunar.
Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului.
Ajutorul lunar se acordă la cerere, cu îndeplinirea cumulativă la data
solicitării, de către soţul supravieţuitor, a următoarelor condiţii:
a) este pensionar din sistemul public de pensii, indiferent de categoria de
pensie de care beneficiază, şi are, la data solicitării, cel puţin vârsta standard de
pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare,
detaliată, în funcţie de data naşterii;

1
Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1223 din 20 decembrie 2004. Prezenta lucrare are la baza modificarile
aduse acestui act normativ pana la data de 1 ianuarie 2008, cu modificarile si completarile aduse de OuG
nr.88/2006 si Legea nr.255/2007. Conform art.II din OuG nr.88/2006, publicata in Monitorul Oficial Partea I
nr.941 din 21 noiembrie 2006, care modifica art. 9 din acest act normativ, prevederile Legii nr. 578/2004 intra in
vigoare in anul 2008, la o data stabilita prin hotarare a Guvernului.
2
Hotararea Guvernului nr.69/2008 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.67 din 29 ianuarie 2008

64
 b) îndeplineşte condiţiile de pensionare şi are înregistrată cerere de stabilire
a pensiei la casa teritorială de pensii, chiar dacă până la data solicitării ajutorului
nu a fost emisă decizia de pensie;
c) nu beneficiază de pensie din alte sisteme neintegrate sistemului public;
d) nu s-a recăsătorit după decesul soţului;
e) durata căsătoriei cu soţul care a decedat a fost de cel puţin 10 ani;
f) are domiciliul pe teritoriul României;
g) nu are calitatea de asigurat obligatoriu al sistemului public de pensii.
Beneficiază de ajutorul lunar soţul supravieţuitor care îndeplineşte
cumulativ condiţiile de mai sus şi care nu se regăseşte în una dintre următoarele
situaţii:
a) desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau ca
funcţionar public;
b) desfăşoară activitatea în funcţii elective sau este numit în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti;
c) este membru cooperator într-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;
d) este asociat unic, asociat, comanditar sau acţionar;
e) este administrator sau manager care a încheiat contract de administrare
ori de management;
f) este membru al unei asociaţii familiale;
g) este persoană autorizată să desfăşoare activităţi independente;
h) este persoană angajată într-o instituţie internaţională, dacă nu este
asiguratul acesteia;
i) realizează venituri din alte activităţi profesionale.
Ajutorul lunar se acordă în situaţia în care cuantumurile drepturilor de
pensie din sistemul public realizate de către soţul supravieţuitor, aflate în plată
sau, după caz, cuvenite la data solicitării, sunt mai mici de:
a) 364 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie
stabilită în baza prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, sau stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, precum şi

65
în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază atât de pensie stabilită în fostul
sistem al asigurărilor sociale de stat, cât şi în fostul sistem al asigurărilor sociale
pentru agricultori;
b) 140 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de una sau mai
multe categorii de pensie stabilite numai în fostul sistem al asigurărilor sociale
pentru agricultori.
Pentru stabilirea plafonului de venit faţă de care se acordă ajutorul lunar, se
au în vedere toate veniturile din pensiile de care beneficiază soţul supravieţuitor
la data solicitării.
În situaţia în care soţul supravieţuitor beneficiază de pensie de serviciu,
fiind stabilită şi pensie din sistemul public de pensii, la acordarea ajutorului
lunar se are în vedere cuantumul pensiei aflate în plată.
În cazul în care soţul supravieţuitor beneficiază numai de pensie de
serviciu, nefiind îndeplinite şi condiţiile pentru stabilirea pensiei din sistemul
public, ajutorul lunar nu se acordă.
Beneficiază de ajutorul lunar şi soţul supravieţuitor care are cel puţin 5 ani
de căsătorie, în condiţiile legii. La determinarea condiţiei prevăzute de lege
privind durata căsătoriei se au în vedere numai ani întregi.
În cazul în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost de cel puţin 10 ani,
cuantumul ajutorului lunar este de:
a) 113 lei lunar, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie
stabilită în baza prevederilor Legii nr. 19/2000;
b) 44 lei lunar, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de una sau
mai multe categorii de pensie stabilite numai în fostul sistem al asigurărilor
sociale pentru agricultori.
În situaţia în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost mai mică de 10
ani, dar de cel puţin 5 ani, cuantumul ajutorului lunar, în situaţia soţului
supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilită în baza prevederilor Legii
nr.19/2000, se diminuează proporţional cu numărul de ani întregi de căsătorie
care lipsesc, cuantumul ajutorului lunar fiind de:

66
 a) 57 lei pentru o durată a căsătoriei de 5 ani;
b) 68 lei pentru o durată a căsătoriei de 6 ani;
c) 80 lei pentru o durată a căsătoriei de 7 ani;
d) 91 lei pentru o durată a căsătoriei de 8 ani;
e) 102 lei pentru o durată a căsătoriei de 9 ani.
În situaţia în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost mai mică de 10
ani, dar de cel puţin 5 ani, cuantumul ajutorului lunar, în cazul soţului
supravieţuitor care beneficiază de una sau mai multe categorii de pensie stabilite
numai în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori, cuantumul
ajutorului lunar este de:
a) 22 lei pentru o durată a căsătoriei de 5 ani;
b) 27 lei pentru o durată a căsătoriei de 6 ani;
c) 31 lei pentru o durată a căsătoriei de 7 ani;
d) 36 lei pentru o durată a căsătoriei de 8 ani;
e) 40 lei pentru o durată a căsătoriei de 9 ani.
Ajutorul lunar se stabileşte prin decizie emisă de casa teritorială de pensii,
pe baza următoarelor documente: cererea de acordare a ajutorului lunar; copia
buletinului de identitate sau a cărţii de identitate din care să rezulte codul
numeric personal; copia certificatului de naştere al soţului supravieţuitor; copia
certificatului de căsătorie; copia certificatului de deces al soţului decedat; copia
deciziei de pensie/talonului de pensie sau, după caz, dovada depunerii la casa
teritorială de pensii, anterior decesului, a cererii de pensionare a soţului decedat;
copia deciziei de pensie/talonului de pensie sau, după caz, dovada depunerii la
casa teritorială de pensii a cererii de pensionare a soţului supravieţuitor;
declaraţia pe propria răspundere, sub sancţiunea prevederilor art. 292 din Codul
penal, din care să rezulte că soţul supravieţuitor nu se află în una dintre situaţiile
prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare
(desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau ca funcţionar
public; desfăşoară activitatea în funcţii elective sau este numit în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti; este membru cooperator într-o

67
organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, etc...), că nu s-a recăsătorit după
decesul soţului şi că nu beneficiază de pensie din alte sisteme neintegrate
sistemului public; alte documente necesare stabilirii ajutorului lunar, după caz.
Cererea pentru acordarea ajutorului lunar se depune la casa teritorială de
pensii din raza de domiciliu a soţului supravieţuitor sau, după caz, a
mandatarului, tutorelui, curatorului sau a reprezentantului legal şi se
soluţionează în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Ajutorul lunar
se acordă soţului supravieţuitor începând cu data de întâi a lunii următoare
depunerii cererii.

68
 CAPITOLUL V
Serviciile sociale

Secţiunea 1
Consideraţii generale

Serviciile sociale, sunt definite Ordonanţa Guvernului nr.68/2003 , că fiind

ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor
situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţa pentru prezervarea
autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi
excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii
calităţii vieţii. Serviciile sociale sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale.
În funcţie de complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot fi furnizate în
sistem integrat, prin asocierea lor cu serviciile medicale, educaţionale, de
locuinţe şi de ocupare în muncă.
Principiile şi valorile care stau la bază furnizării serviciilor sociale sunt:
solidaritatea socială; unicitatea persoanei; libertatea de a alege serviciul social în
funcţie de nevoia socială; egalitatea de şanse şi nediscriminarea la accesul de
servicii sociale şi în furnizarea serviciilor sociale; participarea beneficiarilor la
întregul proces de furnizare a serviciilor sociale; transparenţa şi responsabilitate
publică în acordarea serviciilor sociale; proximitate în furnizarea serviciilor
sociale; complementaritate şi abordare integrată în furnizarea serviciilor sociale;
concurenţă şi competitivitate în furnizarea serviciilor sociale; confidenţialitate;

69
parteneriat între părţile implicate în procesul de furnizare a serviciilor sociale şi
beneficiarii acestora.

Secţiunea 2
Tipologie

Serviciile sociale pot fi servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale

specializate, ambele categorii având caracter proactiv. Serviciile sociale cu
caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea
unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau
excluziune socială. Serviciile sociale cu caracter primar, sunt urmatoarele:
a) activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup;
b) activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii;
c) măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială;
d) măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de
criză;
e) măsuri şi acţiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a
persoanelor în dificultate;
f) activităţi şi servicii de consiliere;
g) măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social
pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale;
h) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea
unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau
excluziune socială.
Funcţiile serviciilor sociale cu caracter primar sunt:
a) evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale,
familiale şi de grup;

70
 b) informarea asupra situaţiilor de risc social, precum şi asupra drepturilor
sociale ale persoanei;
c) identificarea persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea
realizării de acţiuni şi măsuri cu caracter preventiv;
d) furnizarea de măsuri de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de
dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat;
e) sensibilizare asupra necesităţilor sociale existenţe sau latente şi asupra
resurselor umane, materiale şi financiare necesare satisfacerii lor;
f) dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării
sociale a indivizilor şi colectivităţilor;
g) prevenirea oricărei forme de dependenţa prin acţiuni de identificare,
ajutor, susţinere, informare, consiliere;
h) asigurarea transferului şi monitorizării beneficiarului, atunci când
situaţia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate;
i) gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum
ar fi cele educaţionale, medicale, de locuire, ocupare şi altele asemenea;
j) consiliere pentru persoanele şi familiile care adopta copii sau care au
minori în plasament ori încredinţare;
Serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept scop
menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea
unei situaţii de nevoie socială.
Serviciile sociale specializate, sunt următoarele:
a) recuperare şi reabilitare;
b) suport şi asistentă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate;
c) educaţie informală extracurriculara pentru copii şi adulţi, în funcţie de
nevoia fiecărei categorii;
d) asistentă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele
vârstnice dependenţe;
e) asistentă şi suport pentru toate categoriile definite la art. 25;

71
 f) sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea
profesională;
g) îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv
paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli;
h) mediere socială;
i) consiliere în cadru instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere;
j) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau
dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie
socială.
Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi
care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop
principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării
situaţiei de dependenţa. Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate
persoanelor care se găsesc în situaţia de dependenţa parţială sau totală de a
realiză singure activităţile curente de viaţă, celor izolate, precum şi celor care
suferă de afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, şi se acordă în
colaborare cu furnizorii de servicii medicale.
Furnizarea serviciilor medicale se asigură de către personal specializat, în
condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.
Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de
îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap,
bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi
speciale, persoanele victime ale violenţei în familie.
Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii
medicale şi servicii conexe acestora.
Serviciile de îngrijire social-medicală de natură socială pot fi următoarele:
a) servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare,
igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în
interior, comunicare;

72
 b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia,
efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de
transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi
gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;
c) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii
şi altele asemenea.
Serviciile de îngrijire social-medicală de natură medicală pot fi reprezentate
de activităţi complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea,
recomandate şi realizate în conformitate cu tipurile de afecţiuni pe care le
prezintă beneficiarii de servicii sociale.
Serviciile de ingrijire social-medicala de natura serviciilor conexe,
interdisciplinare pot fi servicii de recuperare şi reabilitare, kinetoterapie,
fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie,
podologie şi altele asemenea.
Funcţiile serviciilor sociale specializate sunt:
a) găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială şi
profesională a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor
dependenţe de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale
violenţei în familie sau ale traficului de persoane;
b) găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială a
persoanelor vârstnice aflate într-o situaţie de nevoie socială;
c) suport şi asistentă pentru copiii şi familiile în dificultate;
d) găzduire şi educaţie specială pentru copiii sau ţinerii cu handicap ori care
prezintă dificultăţi de adaptare, altele decât cele din învăţământul special
organizat pentru prescolarii şi elevii cu deficiente;
e) găzduire în sistem protejat, pe perioadă determinată, a tinerilor care
părăsesc sistemul de protecţie a copilului;
f) inserţie socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de
protecţie a copilului;
g) găzduire pe perioadă determinată a persoanelor fără adăpost;

73
 h) asistentă şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active
persoanelor de vârstă a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor
aflaţi într-o situaţie de dependenţa;
i) furnizare de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele
prevăzute de legislaţia în vigoare;
j) furnizare de măsuri de readaptare şi de reorientare profesională stabilite
prin legislaţia în vigoare;
k) primire şi îngrijire în situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea
de sprijin ori acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţia
socială şi profesională a persoanelor ori familiilor în dificultate sau în situaţii de
risc;
l) consiliere juridică;
m) informare, consiliere, sprijin şi tratament specializat.
Funcţiile prevăzute mai sus sunt completate şi extinse cu funcţiile derivate
din serviciile sociale prestate de către instituţiile abilitate prin legi speciale.

Secţiunea 3
Furnizorii de servicii sociale

Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori
private.
Furnizorii publici de servicii sociale pot fi:
a) serviciul public de asistentă socială la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) instituţiile publice care au constituite compartimente de asistentă socială.
Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:
a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate
ale societăţii civile;
b) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

74
 c) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale
recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) organizaţiile internaţionale de profil.
Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acordă servicii sociale numai
dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.
Societăţile comerciale pot furniza servicii sociale numai prin intermediul
fundaţiilor proprii infiinţate în acest scop.
Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei, şi se poate revizui ori de câte ori este necesar .
Serviciul public de asistentă socială, organizat la nivel local, are
responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter
primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susţinere
a funcţionalităţii sociale a persoanei în mediul propriu de viaţă, familial şi
comunitar.
Serviciul public de asistentă socială, organizat la nivel judeţean, are
responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în
funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine
funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinsertia în mediul propriu de
viaţă, familial şi comunitar.
Serviciile publice de asistentă socială, organizate la nivel judeţean şi local,
pot încheia convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii
sociale şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii privaţi de
servicii sociale. Această convenţie cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite,
natură şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioadă şi condiţiile
de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de
serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de
calitate necorespunzătoare.
Convenţiile de parteneriat se referă la cadrul de cooperare stabilit în urmă
negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din

75
judeţe diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi
dezvoltării serviciilor sociale acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat
şi cuprind:
a) responsabilităţile partenerilor publici, privaţi de la nivel local şi central şi
partenerii externi implicaţi în furnizarea serviciilor sociale;
b) programele locale de acordare a serviciilor sociale implementate de
furnizorii publici de servicii sociale, pentru organizarea şi furnizarea de servicii
sociale specializate şi de servicii de proximitate la nivelul consiliilor judeţene şi
locale;
c) contractele de acordare a serviciilor sociale încheiate între diferiţii
furnizori, publici şi privaţi;
d) sursele de finanţare şi estimarea nivelului acestora;
e) resursele umane implicate în acordarea serviciilor sociale;
f) modalităţile de sancţionare a încălcării prevederilor convenţiei.
Externalizarea furnizării serviciilor sociale se face, prin contract de
acordare a serviciilor sociale, de către serviciul public de asistentă socială
organizat la nivel local sau judeţean, către orice alt furnizor de servicii sociale,
în condiţii de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare.
Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot acordă servicii sociale prin
contracte directe încheiate cu beneficiarii, în condiţiile legii, şi cuprinde, în
principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile şi obligaţiile
părţilor.
Furnizorii pot organiza şi acordă servicii sociale:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în instituţii publice şi private de asistentă socială;
c) în alte categorii de instituţii publice sau private, prevăzute de lege.
Instituţiile de asistentă socială prevăzute la art. 14 lit. b) furnizează servicii
sociale şi asigură supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu
ori fără găzduire.

76
 Instituţiile de asistentă socială au obligaţia de a elabora regulamentul
propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile
beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.
Serviciile sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de specialişti
având diverse calificări şi competenţe, responsabilităţi şi atribuţii specifice
domeniului de activitate.
În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implică membri de
familie, alte persoane fizice, voluntari, precum şi tineri care au optat pentru
serviciul utilitar militar alternativ, în condiţiile legii.
Profesiile sociale specifice şi complementare aparţinând domeniului
serviciilor sociale, precum şi principalele activităţi vor fi cuprinse în
Nomenclatorul privind Clasificarea ocupaţiilor din România.
Serviciile sociale cu caracter primar sunt furnizate de personal de
specialitate format în instituţii de învăţământ superior de stat şi particulare, care
funcţionează în condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit
competenţe în procesul de formare şi de perfecţionare continuă, în condiţiile
legii.
Serviciile sociale specializate sunt furnizate de echipe interdisciplinare.
Echipă interdisciplinara poate cuprinde asistent social, asistent maternal,
îngrijitor, însoţitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat,
psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupaţional, kinetoterapeut,
logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, mediatori şi facilitatori
comunitari şi sanitari, consilier juridic, jandarm şi poliţist de proximitate,
precum şi alte profesii conexe domeniului social şi medical.
Asistentul social are urmatoarele atributii principale în furnizarea serviciilor
sociale:
a) sensibilizarea şi informarea cu privire la serviciile sociale;
b) identificarea persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, precum şi a
cauzelor care au generat vulnerabilitate şi nevoie socială;
c) consilierea, orientarea şi ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare

77
obţinerii drepturilor sociale;
d) elaborarea planului de intervenţie;
e) participarea la elaborarea planului individualizat de asistentă şi îngrijire;
f) participarea la monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale;
g) participarea la elaborarea strategiilor şi planurilor de asistentă socială
judeţene şi, după caz, locale.
Secţiunea 4
Beneficiarii de servicii sociale şi
metodologia de acordare a serviciilor sociale

Beneficiarii de servicii sociale sunt:

a) persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;
b) grupuri sociale în situatii de dificultate sau risc, generatoare de
marginalizare sau excluziune sociala;
c) comunitatea care are nevoie de sensibilizare, prevenire şi combatere a
situatiilor de dificultate sau risc.
Beneficiază de prevederile prezenţei ordonanţe cetăţenii români care au
domiciliul ori reşedinţa în România, precum şi cetăţenii români fără domiciliu.
Cetăţenii altor state, precum şi apatrizii beneficiază de servicii sociale, în
conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor la care România este parte,
dacă au domiciliul sau reşedinţa în România.
Beneficiază de prevederile prezenţei ordonanţe şi cetăţenii străini sau
apatrizii care au permisiunea de şedere în România, cei împotrivă cărora s-a
dispus măsură luării în custodie publică, precum şi cei aflaţi în centrele de
cazare din zonă de tranzit a României.
Beneficiarii de servicii sociale pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu
handicap, persoane dependenţe de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe
toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane
afectate de violentă în familie, victime ale traficului de fiinţe umane, persoane
infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranţi,

78
persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile,
precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.
Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi:
a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare
pe bază de naştere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală
ori socială;
b) să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor
sociale;
c) să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind drepturile
fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;
d) să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor
sociale;
e) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate
şi primite;
f) să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se
menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;
g) să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au
capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie;
h) să li se garanteze demnitatea şi intimitatea;
i) să li se respecte viaţă intimă;
j) să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se
aplică, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există;
k) să participe la evaluarea serviciilor sociale primite; l) să participe în
organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale;
m) să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii sau
persoanele cu handicap.
Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în
următoarele situaţii:
a) atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;

79
 b) când este pusă în pericol viaţă persoanei beneficiare sau a membrilor
unui grup social;
c) pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul
în care această se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de a-
şi da consimţământul.
Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii:
a) să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială,
socială, medicală şi economică;
b) să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;
c) să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plată serviciilor
sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;
d) să comunice orice modificare intervenita în legătură cu situaţia lor
personală.
Metodologia de acordare. Serviciile sociale se acordă la solicitarea
persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urmă semnalării
unei situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană, precum şi din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului
public de asistentă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice
locale. Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct
unui alt furnizor de servicii sociale.
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale:
a) evaluarea iniţială;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistentă şi îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul
individualizat;
f) monitorizarea;
g) reevaluarea;
h) evaluarea opiniei beneficiarului.

80
 Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt efectuate de asistentul social
sau de personalul de specialitate cu competenţe în domeniul asistenţei sociale al
furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului public de asistentă socială
din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de
grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.
În situaţia în care evaluarea iniţială stabileşte numai servicii de informare,
acestea se acordă pe loc.
Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de
risc social, respectiv furnizarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice
alte măsuri prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
Planul de intervenţie se elaborează în termen de maximum 30 de zile de la
data înregistrării solicitării.
În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii
complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor
profesionişti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi altele
asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificării
şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate.
Evaluarea complexă este realizată de echipe interdisciplinare de specialişti
care, în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate
specifice domeniului de activitate.
Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare
complexă a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în
dificultate, persoanele vârstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele
infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependenţe de consumul de droguri
sau de alte substanţe toxice, persoanele afectate de violentă în familie, victimele
traficului de persoane, persoanele care suferă de maladii incurabile, precum şi
alte persoane pentru care se impune această.

81
 Organizarea şi funcţionarea echipelor interdisciplinare sunt reglementate
prin convenţiile-cadru stabilite la nivel judeţean între instituţiile în care sunt
angajate persoanele care compun echipele.
Procesul de evaluare complexă are drept scop elaborarea unei strategii de
suport conţinând ansamblul de măsuri şi servicii adecvate şi individualizate
potrivit nevoilor sociale identificate.
Procesul de evaluare complexă permite identificarea posibilităţilor de
integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de
dependenţa sau handicap al persoanei, a tipului şi nivelului de disfuncţie
existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializate într-un plan
individualizat de îngrijire, care va conţine un ansamblu de măsuri şi servicii
adecvate şi disponibile.
Procesul de evaluare complexa urmareste, în principal, urmatoarele aspecte:
a) evaluarea capacităţilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de
disfuncţie şi a abilităţii de a realiză activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) evaluarea psihologică şi psihiatrică;
c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigură condiţiile
necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului;
d) evaluarea potenţialului de integrare a refugiaţilor şi persoanelor care au
dobândit o formă de protecţie în condiţiile legii;
e) evaluarea potenţialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane;
f) evaluarea posibilităţilor de integrare familială, de plasament al copilului
sau de adopţie;
g) evaluarea gradului de funcţionabilitate socială;
h) evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte persoană;
i) evaluarea percepţiei persoanei asupra siguranţei, securităţii şi
vulnerabilităţii proprii;
j) evaluarea motivaţiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în
instituţii de zi sau rezidenţiale;

82
 k) evaluarea consecinţelor care privesc persoană în cazul acordării sau
neacordării serviciilor de îngrijire;
l) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilităţii asigurării de suport pentru
reţeaua informală de îngrijire;
m) evaluarea percepţiei proprii privind capacitatea funcţională,
performanţele şi resursele;
n) evaluarea capacităţii reţelei informale de a acordă servicii sociale;
o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului în care
acestea pot răspunde nevoilor persoanei.
Rezultatele evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în
termen de 5 zile, serviciului public de asistentă socială din subordinea
autorităţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială.
Pe bază rezultatelor evaluării complexe serviciul public de asistentă socială
din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după
caz, revizuieste, în termen de 5 zile, planul de intervenţie.
Furnizarea serviciilor sociale se realizează în bază planului individualizat
de asistentă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi
participarea beneficiarului şi cu consimţământul formal al acestuia. Planul
individualizat de asistentă şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea
serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.
Răspunderea privind implementarea şi monitorizarea planului individualizat de
asistentă şi îngrijire revine asistentului social desemnat de furnizor că
responsabil de caz. În vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale
furnizate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din
evidenţa a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către
responsabilul de caz desemnat de furnizor.
Pe bază rezultatelor reevaluării, planul de intervenţie sau, după caz, planul
individualizat se completează ori se revizuieste de către furnizorul de servicii
sociale cu consimţământul formal al beneficiarului.

83
 În scopul asigurării respectării dreptului la viaţă de familie al persoanelor
luate în îngrijire, furnizorii de servicii sociale trebuie să caute soluţii pentru
evitarea separării membrilor de familie, iar în situaţia în care acest lucru nu se
poate realiză, aceştia vor identifică o soluţie care să permită reunirea membrilor
de familie cât mai des posibil şi în locaţii accesibile pentru fiecare.
Furnizorul privat de servicii sociale, are obligaţia de a transmite trimestrial
serviciului public de asistentă socială local, în a cărui rază teritorială locuieşte
beneficiarul, raportul cu privire la rezultatele implementării planului
individualizat de asistentă şi îngrijire. Pe bază raportului serviciul public de
asistentă socială local monitorizeaza activitatea furnizorilor de servicii sociale
respectivi.
În situaţii de urgenţă, serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea
planului de intervenţie sau a planului individualizat de asistentă şi îngrijire
realizându-se în termen de maximum 5 zile de la luarea în evidenţa a cazului.

Secţiunea 5
Jurisdicţie

În condiţiile în care beneficiarul serviciului social sau reprezentantul sau

legal nu este de acord cu măsurile prevăzute în planul de intervenţie ori cu
calitatea serviciilor acordate în bază planului individualizat, se poate adresă
Comisiei de mediere socială, care va analiză motivele nemulţumirii
beneficiarului şi va clarifica divergenţele dintre părţi, acţionând în concordanţă
cu prevederile legii. Actele administrative emise de autorităţile publice locale
privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ, în bază condiţiilor prevăzute de Legii contenciosului administrativ
nr.554/2004 . Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de
furnizarea serviciilor sociale, se poate adresă instanţei judecătoreşti competenţe
pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.

84
 Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte instanţe
judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea
serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
Răspunderea personalului de specialitate şi sancţiunile aplicabile.
Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii,
disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal, după caz.
Încălcarea eticii profesionale se constată şi se sancţionează de către
comisiile de disciplină din cadrul asociaţiilor profesionale.
Deciziile comisiilor de disciplină pot fi atacate de persoană în cauza la
judecătorie, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

CAPITOLUL VI
Planul integrat de dezvoltare urbană al municipiului Râmnicu Sărat –
Infrastructura şi serviciile sociale1

Domeniul „Infrastructură şi servicii sociale” este prezentat în cadrul

Planului integrat de dezvoltare urbana al municipiului Râmnicu Sarat, este
prezentat dupa cum urmeaza, cu referire expresa la beneficiarii de ajutor social.
Analiză. În principal, structură de asistentă socială a comunităţii se
compune dintr-un centru maternal pentru copiii cu probleme sociale, un centru
pentru copiii cu dizabilităţi, o şcoală specială pentru copiii cu dizabilităţi, un
centru pentru integrare prin terapie ocupaţionala pentru persoanele cu dizabilităţi
care părăsesc centrul de copii la 18 ani, un centru de sprijin şi asistentă pentru
cei bătrâni şi o cantină socială.
Pe lângă aceste instituţii, mai există un Serviciu public de asistentă socială
responsabil cu consilierea socială şi acordarea de ajutoare pentru populaţia
oraşului şi o filială a Agenţiei judeţene pentru ocuparea şi formarea forţei de
muncă. Toate aceste instituţii au în centrul preocupărilor problemele sociale
importante care apăr în Râmnicu Sărat şi în comunele vecine.

1
Disponibil pe pagina de Internet a Primariei Municipiului Ramnicu Sarat, http://www.primariermsarat.ro/

85
 Mai jos, se prezintă, pe categorii, situaţia beneficiarilor de servicii sociale:
Beneficiarii de ajutor social. Un număr important de oameni din Râmnicu
Sărat trăiesc din ajutorul social, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Situaţia beneficiarilor din 2008 se prezintă astfel:
- de ajutoare sociale beneficiază 1010 gospodarii, numărând 2639 persoane,
din care aproximativ 98% sunt de etnie rromă, conform Legii nr. 416 care
prevede acordarea venitului minim garantat;
- de ajutoare de încălzire beneficiază 7643 de gospodarii, cu un număr total
de 21 335 de persoane;
- de alocaţii suplimentare şi alocaţii pentru familiile uniparentale
beneficiază 1411 persoane;
- plată indemnizaţiei pentru creşterea copilului timp de doi ani, pentru 30 de
cazuri, în medie, pe luna;
- alocaţii de stat pentru 531 de copii până la vârstă de 7 ani;
- sprijin pentru 133 de persoane cu gradul I de invaliditate, fie că plăti, fie
că asigurare a unui asistent, prin dispoziţiile Legii nr.448 care stabileşte
drepturile persoanelor cu dizabilităţi;
- asigurarea hranei pentru 275 de persoane la cantină socială, de care
beneficiază copii până la 18 ani, proveniţi din familii cu venituri mici, elevi
provenind din familii dezavantajate, bătrâni fără venituri sau cu venituri mici,
invalizi sau persoane cu boli cronice sau alte persoane fără venit;
- ajutoare de urgenţă pentru 505 persoane care au suferit în urmă unor
calamităţi, incendii, accidente.
Conform statisticilor, cererea pentru ajutoare sociale a fost în 2008 mai
mare decât în 2007 cu până la 5,04%, ceea ce constituie un fenomen îngrijorător.
Instituţia responsabilă cu investigaţiile sociale şi plăţile pentru persoane
este Serviciul public de asistentă socială, subordonat Primăriei.
Pe lângă activităţile sociale propriu-zise, acest serviciu mai este responsabil
şi cu efectuarea a 40 de anchete sociale pe luna pentru autoritatea tutelara,
pentru poliţie şi pentru Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, cu

86
stabilirea subvenţiei la energie electrică pentru persoanele cu handicap de gradul
1 şi 2 şi la transportul public, pentru persoanele care beneficiază de această
facilitate.
Acelaşi serviciu se ocupă şi de administrarea a două creşe, pregătirea
dosarelor celor care beneficiază de mese gratuite la cantina socială,
monitorizarea copiilor în situaţii de risc etc.
În condiţiile unei astfel de încărcări cu responsabilităţi, capacitatea
Serviciului de a face faţă este redusă. Pe lângă faptul că numărul personalului
este sub nivelul nevoilor, nici calificarea acestuia nu corespunde decât în mică
măsură profilului Serviciului.
În timp ce calificarea cerută pentru funcţionarii Serviciului este de asistent
social, aici lucrează ingineri şi economişti. Situaţia poate fi schimbată prin
pregătire de specialitate care, însă, nu poate fi asigurată deoarece nu există banii
necesari. La rândul ei, baza materială a Serviciului este săracă, existând doar un
calculator la 5 angajaţi. Insuficient este şi numărul faxurilor, copiatoarelor şi
altor echipamente de birou. Precară este şi situaţia financiară a Serviciului, deşi
el beneficiază de cel mai mare buget alocat de Primărie unuia dintre serviciile
sale.
Urmare a situaţiei de fapt prezentată mai sus, analiză SWOT se prezintă
după cum urmează.
Puncte tari Puncte slabe
Servicii sociale bune asigurate în centre Capacitate insuficienţă în special în
dotate corespunzator, cu personal calificat centrul de ajutor pentru bătrâni, care este
suprapopulat

87

Oportunitati
Folosirea tuturor oportunităţilor de
finanţare existente
Realizarea de parteneriate cu autorităţile
judeţene, regionale, dar şi cu alte oraşe
din lume, care au o bună expertiză în
tratarea problemelor sectorului
Nu exista suficiente case sociale care să
acopere nevoile actuale pentru persoane
cu dizabilitati
Lipsa de personal în acest domeniu şi
lipsa unor spaţii şi resurse financiare.
Lipsa locurilor de muncă pentru bărbaţi şi
scăderea veniturilor familiilor au produs
probleme sociale severe în rândul
populaţiei
Numărul mare de copii aflaţi în
dificultate, ai căror părinţi sunt plecaţi la
muncă, ei rămânând nesupravegheaţi sau
sub tutela bunicilor ori a rudelor.
Amenintari
Sărăcia la cote înalte datorată recesiunii
economice, creşterea migraţiei şi lipsa
investiţiilor private ar putea genera o rată
mare a şomajului şi implicit probleme
sociale

Pe baza analizei Swot prezentată mai sus, se pot desprinde următoarele

nevoi de dezvoltare în domeniul infrastructura şi servicii sociale:
- Alcătuirea unui comitet local pentru asistenţă socială. În municipiu
trebuie să se constituie un grup de coordonare, format din conducătorii
tuturor unităţilor de asistenţă socială, care să planifice şi să asigure
furnizarea de servicii sociale integrate. Acest grup va fi responsabil cu
elaborarea unor direcţii strategice care să determine modernizarea
asistenţei sociale din municipiu.
- Elaborarea unui plan local de acţiune socială. Având în vedere volumul
problemelor sociale, este nevoie de un plan de acţiune detaliat, care să
prioritizeze intervenţiile sociale, pe grupuri ţintă specifice, care să
prevadă nivelul şi sursele bugetelor necesare şi să fixeze cu claritate
termene şi obiective. Planul ar trebui să ia în considerare toate scenariile
posibile pentru fiecare proiect, plecând de la scopul de a obţine fonduri

88
 structurale, dar proiectele care nu sunt eligibile pe acest tip de finanţare
trebuie susţinute pentru o finanţare bazată pe bugetul local sau naţional.
- Înfiinţarea unui centru de sprijin al familiei. Un astfel de centru ar trebui
să asigure servicii medicale şi sociale pentru toate categoriile
defavorizate - bătrâni, copii, copii cu nevoi speciale şi expuşi la
probleme sociale, persoanele cu dizabilităţi. Centrul mai trebuie să
furnizeze servicii de consiliere pentru copiii abandonaţii de părinţi,
pentru femeile expuse la violenţă domestică, în legătură cu efectele
negative ale consumului de alcool, consilierea pentru părinţi şi copii în
vederea prevenirii abandonului şcolar, consilierea persoanelor cu
dizabilităţi pentru a le adapta la comunitate, consilierea în legătură cu
planificarea familială.
- Campanii de educare şi conştientizare a populaţiei pe problema socială.
Campaniile trebuie focalizate pe următoarele teme: protecţia drepturilor
copilului, copii cu nevoi speciale, cultură civică, responsabilitate socială,
lupta împotriva discriminării, şanse egale etc. Pentru atingerea acestui
scop este nevoie să implicăm ONG- urile locale specializate în domeniul
social, pentru a reduce costurile prin folosirea campaniilor bazate pe
voluntari: broşuri, organizarea de evenimente, fluturaşi, sesiuni de
informare. Biserica trebuie, de asemenea, implicată în acest proces, fiind
binecunoscut faptul că această instituţie reprezintă un bun exemplu
pentru populaţia locală. Se vor realiza o campanie de conştientizare prin
educaţie şcolară şi o campanie de conştientizare şi informare prin mass
media locală.

89
 BIBLIOGRAFIE:

I. Acte normative:
- Constituţia României
- Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenţă socială
- Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat

II. Lucrări de specialitate:

- Alexandru TICLEA, Dreptul securităţii sociale – curs universitar,
Ediţia a II-a revazută si adaugită, Editura Universul Juridic, 2009

90
- Sanda Gimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligrădeanu, Gheorghe
Mohanu, Dreptul muncii – tratat, vol.III, Editura Stiinţifica si
enciclopedica, Bucuresti, 1982
- Petrescu Ion, Management social, Editura Expert, Bucuresti 2004

III. Alte surse:

- http://www.primariermsarat.ro/

91