Reasigurarea

Reasigurarea reprezinta cedarea de catre asigurator catre alte societati, a unei parti din riscul
subscris.
Reasigurarea este un mijloc de egalizare prin divizarea raspunderii intre mai multi asiguratori
dispersati pe arii geografice cat mai intinse de mentinerea unui echilibru intre primele incasate si
despagubirile datorate de fiecare asigurator in parte.
Reasigurarea il avantajeaza nu numai pe asigurator, dar si pe asigurat, pentru ca, prin cedarea
unei parti din raspunderea initiala asumata, asiguratul este pus la adapost de surpriza neplacuta ca in caz
de dauna asiguratorul sa nu poata face fata obligatiilor de despagubire.
Prin operatia de reasigurare, societatea de asigurare care cedeaza devine reasigurant sau cedant,
iar cea care primeste devine reasigurator. La randul sau, reasiguratorul poate ceda o parte mai mare sau
mai mica din riscul acceptat in reasigurare, pana cand riscul cuprins in aigurarea initiala va fi suficient
de faramitat intre societati de asigurare diferite. Aceasta operatie se numeste retrocesiune.
Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate incheia numai intre societatile de asigurare.
Raporturile de reasigurare pot lua fiinta in legatura si ca urmare a unui contract de asigurare.
Fiind un contract derivat, contractul de reasigurare urmeaza soarta contractului principal adica a
contractului de asigurare. Daca asigurarea este nevalabila sau a fost lovita de nulitate, atunci si
reasigurarea este nevalabila.
Reasigurarea produce efecte numai intre reasigurat si reasigurator, adica asiguratul nu se poate
indrepta cu o actiune juridica impotriva reasiguratorului, nefiind parte la contractul de reasigurare.
Reasigurarea nu se poate incheia pentru o suma mai mare decat cea asigurata prin contractul de
asigurare.
Cedand o parte din riscurile asumate, reasiguratul se comporta cu reasiguratorii la fel cum se
comporta asiguratii cu ei.
Contractul de reasigurare cuprinde:
- obiectul reasigurarii;
- raspunderea asumata de reasigurator;
- raspunderea retinuta de reasigurator pe cont propriu;
- conditiile in care se face reasigurarea, respectiv costul reasigurarii;
- modul de decontare a primelor si daunelor;
- durata contractului;
- alte clauze privind raporturile reciproce (arbitrajul, decaderea din drepturi, preavizul pentru iesirea din
obligatii, etc.).
Contractul de reasigurare poate avea caracter:
- facultativ,
- obligatoriu,
- mixt.
In baza contractului de reasigurare facultativ reasiguratul propune si reasiguratorul poate sa
accepte sau sa refuze reasigurarea. Acest contract nu actioneaza in mod automat, ci reasiguratul este
obligat sa instiinteze pe reasigurator de fiecare risc individual pe care doreste sa-l reasigure. La randul
sau, reasiguratorul, dupa o cercetare prealabila, poate sa accepte in reasigurarea riscurilor propuse sau
nu.
In baza contractului de reasigurare obligatoriu, reasiguratul se obliga sa cedeze si
reasiguratorul se obliga sa accepte in reasigurare, categoriile de riscuri prevazute in contract, in
proportiile si conditiile stabilite. Reasiguratul nu are posibilitatea selectionarii riscurilor si va ceda o
parte din toate riscurile subscrise, chiar si pe cele de valori mici pe care le-ar putea acoperi singur, fara
nici o dificultate. Acest dezavantaj al reasiguratului este avantaj pentru reasigurator, pentru ca cedarea
automata a unei parti din riscurile acceptate in asigurare il pune la adapost de tendinta reasiguratului de
selectionare a riscurilor.
In baza contractului de reasigurare mixt, reasiguratul are libertatea sa cedeze sau nu anumite
riscuri din reasigurare, in timp ce reasiguratorul este obligat sa le primeasca. Acest contract imbina
particularitatile celorlalte 2 contracte:
- pentru reasigurat functioneaza principiul facultativitatii;
- pentru reasigurator functioneaza principiul obligativitatii.
Un asemenea contract cuprinde o categorie de riscuri si nu un anume risc individual si se
foloseste, de obicei, pentru reasigurarea riscurilor de valori mari, pentru partea ce depaseste limita
contractelor obligatorii.

Formele reasigurarii

1. In functie de modul de repartizare a riscurilor intre reasigurat si reasigurator, avem

urmatoarele contracte:
1.1. contractele proportionale - se caracterizeaza raspunderile reasiguratului si
reasiguratorului care se stabilesc sub forma unei proportii fata de suma totala asigurata.
Aceeasi proportie se utilizeaza la repartizarea primei de asigurare, ca si la decontarea
daunelor. Reasigurarea proportionala are urmatoarele variante:
a. reasigurarea cota parte - participarea reasiguratului se stabileste sub forma unei cote
procentuale din suma asigurata, prevazuta in contractul de asigurare. Participarea reasiguratorului se
stabileste tot sub forma unei cote procentuale;
b. reasigurarea excedent de suma asigurata - reasiguratul stabileste anticipat, sub forma unei
sume fixe, retinerea sa proprie, denumita plin de conservare. Excedentul pana la limita maxima a sumei
asigurate il cedeaza reasiguratorului.
Plinul de conservare se exprima valoric si variaza de la o ramura de asigurare la alta si in cadrul
aceleasi ramuri, de la un obiect asigurat la altul.
Sistemul excedent de suma asigura indeplinirea cel mai bine a rolului reasigurarii deoarece
omogenizeaza raspunderile retinute de reasigurat. El prezinta pentru reasigurat, avantajul ca riscurile
mici, intrand in cadrul retinerii proprii, in plinul de conservare, nu pot fi reasigurate, iar pentru
reasigurator certitudinea ca reasiguratorul este cel dintai interesat in selectarea riscului. Marimea
retinerii proprii in raportul raspunderii maxime a reasiguratorilor este un indiciu al calitatii riscurilor
cedate in reasigurare, aceasta pentru ca la stabilirea retinerii proprii reasiguratul va tine seama de
probabilitatile producerii riscului, de intinderea daunei, de marimea medie a sumelor asigurate si a
mijloacelor financiare de care dispune.
La riscurile mai bune, plinul de conservare este mai mare decat la riscurile mai putin bune.
c.reasigurarea proportionala mixta - este o imbinare intre cele 2 asigurari de mai sus. Din suma
asigurata a contractului individual, reasiguratul retine o anumita cota, iar restul il cedeaza in cadrul
sectiunii cota parte. Odata depasita limita raspunderii pentru participarea pe baza de cota parte, intreaga
diferenta este reasigurata pe principiul excedent de suma.
Reasigurarea mixta favorizeaza pe reasiguratorii care participa la sectiunea cota parte pentru ca
ei vor avea un portofoliu la fel de dispersat ca si cel al reasiguratului si il dezavantajeaza pe reasiguratii
la sectiunea excedent de suma. Tinand seama de aceste neajunsuri, contractul de reasigurare mixt se
plaseaza la aceeasi reasiguratori care vor participa la ambele sectiuni si de aceea reasigurarea mixta este
mai putin folosita.
d.reasigurarea pe baza de pool de reasigurare - se face in vederea acoperirii unor riscuri
deosebite, sau unui complex de riscuri din anumite ramuri de asigurare si de aceea mai multe societati de
asigurare tind sa creeze un pool de asigurare care sa plaseze in reasigurare contractele in cauza. Aceasta
este administrat de un oficiu, care centralizeaza ofertele de reasigurare si le repartizeaza intre membrii
pool-ului, pe baza contrasctelor de subscriere la care acestia s-au angajat. Daca membrii pool-ului nu
acopera intreaga valoare a contractului oferit in reasigurare, diferenta se plaseaza in afara.

Cauzele care au dus la crearea pool-ului de reasigurare sunt:

- necesitatea acoperirii unor riscuri deosebite, de proportii foarte mari, care au o frecventa si intensitate
inca necunoscuta (riscuri atomice sau nucleare);
- existenta unor riscuri care prin cumul ar putea conduce la daune foarte mari (riscuri de razboi);
- evitarea cedarii unui volum important din primele de asigurare catre societatile de asigurare dintr-o alta
tara sau alta zona geografica.

1.2. contracte neproportionale - au aparut datorita temerilor ca contractele de valori mari nu vor
putea fi plasate integral in reasigurare, pe baza proportional.
La contractele neproportionale repartizarea raspunderii intre reasigurat si reasigurator se face in
functie de volumul posibil al daunei si nu in baza unui raport proportional fata de suma asigurata. La
acest tip de contract, raspunderea reasiguratului este limitata pentru fiecare dauna, iar in sarcina
reasiguratorilor cade partea de dauna ce depaseste raspunderea reasiguratului.
Contractele de reasigurare neproportionala au urmatoarele variante:
a. contractul excedent de dauna - in care raspunderea asigurarii este limitata pentru fiecare
dauna la un anumit nivel denumit prioritate, franchisa sau prag, iar raspunderea
reasiguratorilor vizeaza partea de dauna care depaseste prioritatea, drept urmare raspunderea
reasiguratului se exprima printr-o suma fixa din dauna posibila raspunderea asiguratorilor
este fie limitata la o suma fixa din dauna, fie nelimitata.
In cazul contractelor de valori mari, raspunderilor reasiguratilor pot fi stabilite diferentiat in
functie de nivelul daunei.
Exemplu: sa presupunem ca la un contract de reasigurare de 6.200.000 $, prioritatea este de
200.000 $, iar diferenta de 6.000.000 $ se imparte pe 3 niveluri:
- la nivelul 1 se acopera partea de dauna cuprinsa intre 200.001 - 1.000.000 $;
- la nivelul 2 se acopera partea de dauna cuprinsa intre 1.000.001 - 3.000.000 $;
- la nivelul 3 se acopera partea de dauna mai mare de 3.000.000 $.
La producerea riscului asigurat, dauna se acopera de reasigurat sau de reasigurat si reasigurator,
in functie de marimea daunei inregistrate: daca avem o dauna de 100.000 $, aceasta ramane in sarcina
reasiguratului; daca avem o dauna de 1.500.000 $, 200.000 $ se acopera de catre reasigurat, 800.000 $ se
acopera de catre reasiguratorii care au subscris la reasigurarea de excedent de dauna la nivelul 1 si
500.000 $ de catre cei ce au subscris la nivelul 2; reasiguratorii care au subscris la reasigurarea cu
excedent de dauna la nivelul 3, nu acopera nimic.
Reasigurarea excedent de dauna se realizeaza in ramurile in care in urma producerii riscului
asigurat se pot inregistra daune foarte mari (raspunderea civila a armatorilor pentru poluarea apei marii
sau a litoralului).
b. reasigurarea oprire de dauna - reasiguratul se angajeaza sa acopere din daunele facute in
cursul anului o suma echivalenta cu un procent din volumul primelor incasate, iar reasiguratorii sa
suporte tot ceea ce depaseste acel nivel. Participarea reasiguratorilor la acoperirea daunelor este
dependenta de raportul dintre daune si primele de asigurare, subunitar pentru ca societatea de reasigurare
suporta, pe langa despagubirile de asigurare si cheltuieli de administrare.
Dauna care ramane in sarcina reasiguratului se stabileste sub forma unui procent din dauna
produsa raportata la primele incasate.