Anda di halaman 1dari 86

Audit financiar

NOT: ncepnd cu nr. 181, ntrebarile necesita analiza si judecati profesionale. 181. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual. 1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatilor; 2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani; 3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un continut strict normat; 4.-auditorului statutar i este specifica o anumita conduita deontologica precis stabilita prin codul etic; 5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent; 6.-auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj; 7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni n gestiunea societatii-client. Auditul statutar este activitatea realizata de cenzori potrivit dispozitiilor legale, pe baza mandatului acceptat si confirmat de AGA, are la baza Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 si are ca scop: - sa supravegheze gestiunea societatilor comerciale - sa realizeze verificari si interventii cand situatia o impune - sa verifice casa - sa contribuie la desfasurarea inventarierii
- sa verifice bilantul contabil 182. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar ?

Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare.El ntocmeste n mod simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii raportului sunt cei care trag propriile concluzii din lucrarile auditorului. Intr-o astfel de misiune, auditorul aplica proceduri de audit definite de comun acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestor lucrari.

Acest raport se adreseaza exclusiv partilor care au convenit procedurile de pus n lucru.
183. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare n raport, cu toate ca utilizatorii informatiilor beneficiaza de servicii contabile. Procedurile aplicate n astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare. - integritatea - obiectivitatea - competenta profesionala si atentia cuvenita - confidentialitatea - conduita profesionala - standardele tehnice 184. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale? Misiunile de audit speciale se pot referi la: - situatii financiare, stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; - conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; - respectarea clauzelor contractuale; - situatii financiare condensate ( rezumate). - revizuirile - misiunile de compilare - angajamentele privind procedurile agreate 185. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale? Misiunea se refera exclusiv la examinarea respectarii clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare. Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusa n raportul de audit, de baza.

186. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate? Auditorul nu trebuie sa emita vreun raport asupra situatiilor financiare condensate decat n cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor financiare n ansamblul lor.

187. Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare condensate? 1. - titlul; 2. - destinatarul; 3. - identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate; 4. o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse n situatiile financiare conde nsate sunt n concordanta cu situatiile financiare auditate, din care acestea s-au nascut; 5. - o mentiune, sau o trimitere la o nota anexa la situatiile financiare condensate, n care se mentioneaza ca situatiile financiare condensate trebuiesc citite mpreuna cu situatiile financiare n ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora; 6. - data raportului; 7. - adresa auditorului; 8. - semnatura auditorului. 188. Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.

Auditorului i se poate cere sa exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din situatiile financiare ( creante, stocuri, provizioane), n cadrul misiunii de audit de baza sau ntr-o misiune distincta. Opinia auditorului se va referi numai la rubrica auditata. Intr-o astfel de misiune trebuie tinut seama de rubricile din situatiile financiare care sunt interdependente, susceptibile de a avea o influenta semnificativa asupra informatiilor n legatura cu care i s-a cerut opinia. Auditorul trebuie sa fixeze prag de semnificatie pentru rubricile din situatiile financiare asupra carora isi va exprima opinia.

Raportul auditorului trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare. Daca auditorul a formulat o opinie defavorabila sau imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare n ansamblul lor, el poate emite o astfel de opinie n raportul asupra unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o parte semnificativa a acestor situatii financiare.

189.

Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale: caracteristici.

Elementele probante ale unei astfel de misiuni trebuie sa permita auditorului sa aprecieze daca: - ipotezele cele mai plauzibile retinute ca baza a informatiilor financiare previzionale sunt rezonabile. - informatiile financiare previzionale sunt suficiente; - informatiile financiare previzionale sunt corect prezentate; informatiile financiare previzionale sunt pregatite ntro maniera coerenta cu situatiile financiare istorice. 190. Explicati termenii de previziuni si proiectii n audit.

Previziunile-sunt informatii financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile). Proiectiile - sunt informatii financiare bazate pe ipoteze teoretice referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele teoretice. 191. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare nu au fost stabilite n toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat( asigurare negativa). Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitate, profesionalismul si respectful fata de normele tehnice si profesionale. Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire): 1. Auditorul trebuie sa satisfaca "Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar"

2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard 3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional, recunoscand ca pot exista circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod semnificativ eronate 4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie sa obtina probe adecvate suficiente, in primul rand, prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa traga concluzii

192.

Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire). 1. - cunoasterea activitatiilor ntreprinderii si ale sectorului din care face parte; 2. - analiza principiilor si practicilor contabile urmate de ntreprinderi;

3. - analiza procedurilor practicate de ntreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si ntocmirea documentelor de sinteza; 4 .- primirea n lucru a procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite. n cazul n care se considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, auditorul trebuie sa puna n lucru proceduri complementare sau mai extinse. 193. Normele de raportare n cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative. Raportul trebuie sa indice daca situatiile financiare nu dau o imagine fidela, conform unui referential contabil identificat.El trebuie sa precizeze de asemenea ca nici o opinie de audit nu este exprimata.

194.

Raportarea unei misiuni de compilare.

ntr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare n raport, cu toate ca utilizatorii beneficiaza de servicii contabile. Profesionistul contabil utilizeaza cunostintele sale contabile si nu pe cele de auditor, n scopul strngerii, clasarii si sintetizarii situatiilor financiare. Procedurile aplicate n astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare respective; utilizatorii acestor informatii sunt ncrezatori totusi ca beneficiaza de interventia unui profesionist care aduce cunostintele si competentele sale la elaborarea acestor situatii financiare.

Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare: - titlul; - destinatarul; - o mentiune confirmnd ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale; - indicarea faptului, daca este cazul, ca auditorul nu este independent de ntreprindere; - identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detalii furnizate de conducerea ntreprinderii; - o mentiune indicnd responsabilitatea conducerii ntreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor; - o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, n consecinta, nici o asigurare nu este furnizata; - un paragraf, daca este cazul, pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative mentionate n anexe fata de referentialul contabil utilizat; - data raportului; - adresa si semnatura auditorului (contabilului) pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate, se face una din mentiunile: "neauditate" sau "compilate fara audit, nici examen limitat". 195. Cum explicati necesitatea unui Cod etic n audit? Necesitatea Codului consta n : 1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor; 2. conservarea ncrederii publicului n profesie; 3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili; 5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte. 196. Care sunt principiile fundamentale ale eticii n audit nscrise n Codul etic? 1. Integritatea si obiectivitatea;

2. Competenta profesionala, grija si sarguinta; 3. Confidentialitate; 4. Profesionalism; 5. Respectul fata de normele tehnice si profesionale. 197. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii n audit.

Integritatea - presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si cinstit atunci cfectueaza servicii profesionale. Obiectivitatea - presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie impartial, fara prejudicii, sa nu se afle n situatii de incompatibilitate, de conflict de interese, care sa puna la ndoiala obiectivitatea acestuia. 198. Explicati principiul competentei n audit.

Competenta profesionala presupune ca profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta, grija si sarguinta si sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru. Competenta profesionala se divide n doua componente: achizitionarea competentei profesionale si mentinerea competentei. 199. Explicati principiulconfidentialitatii n audit.

Confidentialitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute n timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze sau sa le divulge fara autorizare scrisa, n afara de cazurile cand obligatia divulgarii e prevazuta prin lege sau norme regulamentare. Aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor ntre profesionist si clientul sau angajatorul sau.

200.

Conceptul de independenta n audit.

Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili n practica libera, indiferent de natura serviciului prestat. In cazul executarii unei misiuni de audit independenta devine cea m 14514r1714o ai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a ndeplinit misiunea n conditii de integritate si cu obiectivitate. Componentele fundamentale spirit(rationamentul profesional) si ale independentei sunt: independenta independenta n aparenta (comportamentala). de

201.

Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei. 1. Cauze datorate interesului propriu; 2. Cauze legate de slabirea autocontrolului; 3. Cauze datorate renuntarii la propriile convingeri; 4. Cauze datorate manifestarilor de familiarism; 5. Cauze datorate unor misiuni de intimidare.

202.

Interesul propriu - amenintare la adresa independentei.

Interesul propriu devine o amenintare la adresa independentei atunci cnd un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau daca un interes propriu al acestor cabinete ar intra n conflict cu clientul respectiv (exemple: participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu, un mprumut sau o garantie la sau de la un client, onorarii totale provenind de la un singur client, relatii de afaceri cu clientul, potentiala angajare ca salariat al clientului, onorarii neprevazute n contractul de audit). 203. Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa independentei.

Amenintarea la adresa independentei, legata de slabirea autocontrolului, apare atunci cnd unul dintre membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniului clientului si astfel poate exercita o influenta semnificativa directa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata de client(exemple: un membru al cabinetului/societatii care este sau a fost recent una din persoanele care a getionat patrimoniul clientului, sau care a fost recent un angajat al clientului ntr-o pozitie din care poate exercita o influenta semnificativa asupra nivelului de certitudine). 204. Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa independentei.

Renuntarea la convingeri poate sa apara atunci cnd cabinetul/societatea sau un membru al acestuia, promoveaza opinia unui client pna la punctul n care obiectivitatea sa este sau poate fi nteleasa ca fiind compromisa.Este cazul n care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat rationamentul lor profesional aceluia al clientului. 205. Manifestari de familiarism - amenintare la adresa independentei.

Manifestarile de familiarism au loc atunci cnd, n virtutea unor relatii strnse cu un client, cu cei care gestioneaza patrimoniul sau cu angajatii acestuia, cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine prea ntelegator fata de interesele clientului (un membru al cabinetului/societatii are un membru de familie cu functie de raspundere n ntreprinderea clientului; un fost partener al cabinetului/societatii gestioneaza patrimoniul clientului si are influenta importanta

asupra realizarii obiectului contractului ncheiat cu clientul, acceptarea de daruri, n afara de cazul cnd valoarea acestora este nesemnificativa, de catre membrii cabinetului/societatii, de la client sau de la persoanele care gestioneaza patrimoniul clientului). 206. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei.

Actiunile de intimidare au loc atunci cnd un membru al cabinetului/societatii este implicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. 207. Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.

Natura masurilor de protejare care urmeaza a fi aplicate va varia n functie de mprejurari.Aceste masuri se impart n trei categorii: - masuri de protejare create de profesie, legislatie sau reglementari; - masuri de protejare stabilite n cadrul contractului ncheiat cu clientul beneficiar al serviciilor profesionale; - masuri de protejare stabilite n cadrul propriilor sisteme si proceduri ale cabinetelor/societatiilor. 208. Protejarea independentei prin clauze contractuale cu clientul. Masurile de protejare stabilite n contractul cu clientul constau n: - aprobarea sau ratificarea de catre Adunarea generala a clientului, a numirii cabinetului/societatii prestatoare de servicii profesionale atunci cnd alte peroane mputernicite de client au semnat contractul; nominalizarea angajatilor competenti ai clientului, mputerniciti a lua decizii manageriale; - stabilirea de catre client a politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara corecta; - procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegarii obiective a angajatilor pentru buna gestionare a bunurilor si valorilor; - structura conducerii corporative a clientului, printer care si comitetul de audit care asigura supravegherea procesului de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura cu cabinetul/societatea care presteaza servicii profesionale pentru client. 209. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului. Astfel de masuri constau n:

- importanta independentei acordata de conducerea cabinetului/societatii si modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesionisti contabili n audit; - politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii nivelului de asigurare al angajamentului cu clientul; - politici de independenta privind identificarea amenintarilor la adresa independentei, evaluarea importantei acestor amenintari si identificarea masurilor de protejare; - politici interne si proceduri de supraveghere a respectarii aplicarii politicilor si procedurilor privind independenta; - politici si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor dintre cabinete/societati si membrii acestora cu clientii; - politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii veniturilor cabinetului/societatii de la un singur client; - modalitatea de folosire a diferitilor parteneri si echipe pentru prestarea unor servicii profesionale care reprezinta parti dintr-un contract ncheiat cu un client; - politici si proceduri care sa interzica membrilor cabinetului/societatii si altor persoane, care nu fac parte din echipa de audit si servicii conexe, sa influenteze rezultatul nivelului de asigurare angajat; - comunicarea sincronizata a politicilor si procedurilor cabinetului/societatii, inclusiv orice schimbari ale acestora, tuturor colaboratorilor si angajatilor, incluznd instruirea corespunzatoare si formarea lor continua; - desemnarea unui membru cu experienta al managementului cabinetului/societatii drept delegat responsabil pentru supravegherea functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei; - mijloace de a informa partenerii si personalul de conducere al clientilor si al entitatilor lor raportoare ca trebuie sa ramna independenti fata de cabinetul/societatea prestatoare de servicii profesionale; - un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile si procedurile stabilite; - politici si proceduri pentru a nsarcina colaboratorii si angajatii cabinetului/societatii sa comunice nivelurilor superioare orice chestiune privind independenta si obiectivitatea care i preocupa; acestea include si informarea membrilor cabinetului/societatii asupra procedurilor deschise mpotriva lor; - includerea suplimentara n echipa a unui profesionist contabil care sa supravegheze lucrarile efectuate sau pentru a da recomandarile necesare cerute. Aceasta persoana ar putea fi angajata din afara cabinetului/societatii/grupului sau sa fie cineva din interiorul lor, care nu a fost membru al echipei de audit si servicii conexe;

- consultarea unei terte persoane, cum ar fi un comitet de administratori independenti, un organism profesional de reglementare sau un alt profesionist contabil; - rotirea personalului cu functii de conducere; - comentarea problemelor privind independenta cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului; - elucidarea, cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului, a naturii serviciilor prestate si a marimilor onorariilor percepute; - politici si proceduri care sa protejeze membrii echipelor de audit si servicii conexe sa nu ia decizii manageriale sau sa-si asume responsabilitati care, de drept, revin clientului; - implicarea altui cabinet/societate pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din nivelul de asigurare al angajamentului; - implicarea altui cabinet/societate pentru realizarea din nou a serviciilor care nu necesita un nivel de asigurare acordat clientului, n masura n care acesta si asuma responsabilitatea serviciilor prestate; - eliminarea unei persoane din echipa de audit si servicii conexe, cnd are participari financiare personale care pot crea o amenintare la adresa independentei. Cnd masurile de protejare a independentei, aratate mai nainte, sunt insuficiente pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil amenintarile la adresa independentei sau cnd cabinetul/societatea considera necesar sa nu elimine activitatile, situatiile sau interesele care creeaza amenintarea, atunci singura masura utila va fi aceea de a refuza contractul privind acordarea nivelului de asigurare angajat sau de a se retrage din acest contract. Masuri interne ale societatii pentru protejarea independentei: importanta independentei acordata de conducerea societatii si modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesionisti contabili in audit, servicii conexe pentru satisfacerea interesului public proceduri si politici de implementare si monitorizare a controlului calitatii nivelului de asigurare al angajamentului contractat cu clientul politici de independenta documentate privind identificarea amenintarilor la adresa independentei, identioficarea masurilor de protejare, evaluarea imprtantei acestora si aplicarea masurilor pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor politici interne si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor dintre societate si clientii serviciilor prestate

210.

politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii veniturilor societatii de la un singur client un mecanism disciplinar pentru a asigura conformarea cu politicile si procedurile stabilite Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament. Sanctiunile pot fi : avertisment suspendarea practicarii profesiei liberare pe o perioada de la 3 luni la un an sau mai mult in cadrul unei abateri majore neacordarea vizei de practica retragerea calitatii de auditor.

211. Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romnia? Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza: - partea A - tuturor profesionistilor contabili; - partea B - numai profesionistilor contabili liber- profesionisti; - partea C - numai profesionistilor contabili angajati. 212. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati. Obligatiile etice ale EC si CA, salariati sunt : - sa aiba o conduita morala si profesionala corespunzatoare functiei si postului care il detine. - sa respecte sistemul relational de subordonare impus prin ROI ( regulament de organizare interioara ) si ROF ( regulament de organizare si functionare ) - sa respecte programul de lucru - sa-si indeplineasca sarcinile ce ii revin prin fisa postului Obligatii etice ale profesionistilor contabili angajati: sa vegheze asupra colegilor, ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la probleme contabile si de etica datoreaza loialitate atat angajatorului cat si profesiei lor

profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experineta pe care le detine sa prezinte informatia financiar in intregime, cu onestitate, in mod profesionist astfel inacat sa fie inteleasa in contextul ei

Conflictul de loialitate 15.1. Profesionistii contabili angajati datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si profesiei lor, si uneori pot aparea situatii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a unui angajat trebuie sa fie aceea de a respecta atat obiectivele legitime si etice ale entitatii in care lucreaza, cat si regulile si procedurile redactate pentru sustinerea lor. In orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate cere: a. sa incalce legea; b. sa incalce regulile si standardele profesiei; c. sa minta sau sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care actioneaza ca auditori in numele angajatorului; d. sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denatureaza faptele. 15.2 Diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entitatii angajatului, initial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu urmatoarea. In cazul unor probleme semnificative de etica nerezolvate, acestea se analizeaza cu persoanele din conducerea superioara sau cu consiliul de administratie. 15.3. Daca profesionistii contabili angajati nu pot rezolva vreo problema implicand un conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie. Angajatii trebuie sa expuna angajatorului motivele acestei actiuni, dar datoria lor de confidentialitate exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora (fara o aprobare legala sau profesionala pentru a actiona in acest fel). 15.4. Pentru alte instructiuni si consideratii, vezi Sectiunea 2, Solutionarea conflictelor de etica.
Sprijinirea colegilor angajati Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti, trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia. Competenta profesionala Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se poate cere sa execute servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta. Cand executa asemenea lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui expert. Prezentarea informatiilor

18.1. Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei. 18.2. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar natura adevarata a tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze intrarile cronologic si de o maniera adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru respectarea acestei cerinte.

213. Obligatiile etice ale expertului contabil n cursul unei misiuni de consultanta fiscala. In cursul unei misiuni de consultanta fiscala expertul contabil trebuie: - sa respecte principiul independetei - sa respecte legislatia fiscala in domeniu - sa ajute clientul la interpretarea legii in favoarea sa. 214. Cum explicati responsabilitatile etice ale altor profesionisti utilizati n cadrul unei misiuni de audit de baza. 215. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili din Romnia.
. Sectiunea a 8-a din acest Cod stabileste cadrul general conceptual pentru conditiile privind independenta* profesionistului contabil in cazul misiunii de audit si servicii conexe (Assurance engagemente), potrivit standardului international; in consecinta, nici unui organism membru sau cabinet, societate, nu ii este permisa aplicarea unor standarde mai putin riguroase decat cele prevazute in aceasta sectiune.

Introducere 8.1. Este in interesul publicului si totodata este cerut de acest Cod etic, ca membrii echipelor de audit si servicii conexe, ai cabinetelor sau societatilor de profil si daca este cazul, ai societatilor din cadrul grupului, sa fie independenti de clientii misiunilor de audit si servicii conexe. 8.2. Nivelul asigurarii (certitudinii) auditului si serviciilor conexe este destinat a creste credibilitatea informatiei privind un obiectiv oarecare, prin evaluarea faptelor care atesta ca obiectivul examinat este conform criteriilor adecvate, sub toate aspectele sale importante. Pentru a obtine o intelegere completa a obiectivelor si elementelor unei misiuni privind exprimarea unei opinii este necesara consultarea tuturor Standardelor internationale de audit. 8.3. Misiunea de exprimare a unei opinii este o activitate speciala; ea depinde de urmatoarele elemente: a. - o relatie intre trei parti implicand:
b.

i. ii. iii.

un profesionist contabil o parte responsabila; si un utilizator anume precizat.

c. - un obiectiv d. - criterii adecvate e. modalitatea de realizare; si f. - o concluzie. Partea responsabila si utilizatorul anume precizat pot fi sau nu din aceeasi entitate clienta. De pilda, o intreprindere mama poate cere auditarea informatiilor furnizate de catre una din filialele sale. Relatia dintre partea responsabila si utilizatorul anume precizat este necesar a fi privita in contextul unui contract specific. 8.4. Exista o gama larga de misiuni (contracte) care furnizeaza un nivel inalt sau mediu de certitudine (asigurare). Acestea pot fi misiuni (contracte) care cuprind obiective privind: - auditarea sau revizia unei game largi de informatii financiare (situatii financiare anuale) si informatii nefinanciare (note explicative ale situatiilor financiare) - atestari si raportari directe - raportari interne si externe - sectorul privat sau public. 8.5. Obiectivul unei misiuni (contract) de exprimare a unei opinii poate fi constituit din: - Date (de pilda, informatii financiare istorice sau prospective, informatii statistice, indicatori de performanta); - Sisteme si proceduri (de pilda, controale interne) sau Diagnostic de comportament (de pilda: conducerea corporativa, respectarea unor reglementari, practicile privind resursele umane). 8.6. Nu toate misiunile (contractele) profesionistilor contabili au ca finalitate exprimarea unei opinii (asigurare) a clientului privind asertiunile conducerii entitatii. Misiunile executate frecvent de profesionistii contabili, care nu sunt misiuni (contracte) de audit (deci de non-audit)cuprind: - proceduri convenite; - compilarea situatiilor financiare sau a altor informatii financiare; - pregatirea lucrarilor de rambursare a taxelor si impozitelor, cand nu este exprimata nici o concluzie si consultanta fiscala; - consultanta privind managementul; - alte servicii de consultanta. 8.7. Aceasta sectiune a Codului etic prevede un cadru, constituit din principii, pentru identificarea, evaluarea si masurile de preintampinare a amenintarilor la adresa independentei.

Cadrul stabileste principiile pe care membrii echipei de profesionisti contabili in audit si servicii conexe, cabinetele, societatile de profil si grupurile, trebuie sa le utilizeze pentru a identifica amenintarile la adresa independentei si a evalua importanta acestor amenintari si masurile necesare eliminarii sau reducerii lor la un nivel acceptabil. Este necesara aplicarea rationamentului profesional pentru a determina care sunt masurile necesare cele mai indicate. Exemplele prezentate sunt destinate a ilustra aplicarea principiilor din aceasta sectiune, neexistand o lista exhaustiva a tuturor circumstantelor care pot crea amenintari la adresa independentei. In consecinta nu este suficient ca un membru al echipei de profesionisti contabili in audit si servicii conexe, sau membrii cabinetelor, societatilor de profil sau grupului sa identifice situatii similare cu cele exemplificate, ci sa caute continuu sa aplice principiile acestei sectiuni la circumstantele particulare pe care le intampina.
. Mai mult, Codul se bazeaza pe aceea ca, daca nu se prevede in mod special o limitare, obiectivele si principiile fundamentale sunt valabile in mod egal pentru toti profesionistii contabili, indiferent daca ei practica in calitate de liberprofesionisti sau ca angajati in industrie, comert, sectorul public sau invatamant.

Exemplele arata cum trebuie sa fie aplicate masurile de protejare de catre societate pentru a satisface cerintele de independenta fata de clientii de audit sau de non audit. Societatea nu trebuie sa aiba nici o participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al clientului. Furnizeaza ghidul conceptual pentru protejarea independentei.

PARTEA A- APLICABILA TUTUROR PROFESIONISTILOR CONTABILI


1. Integritate si obiectivitate 1.1 Integritatea implica nu numai onestitate pur si simplu, dar si abordarea ei in mod corect si veridic. Principiul obiectivitatii impune obligativitatea ca toti profesionistii contabili sa fie corecti, onesti si sa nu aiba conflicte de interese. 1.2 Profesionistii contabili isi desfasoara activitatea in multe domenii diferite si trebuie sa-si demonstreze obiectivitatea in imprejurari diferite. Liber- profesionistii contabili realizeaza rapoarte de certificare, presteaza servicii fiscale si alte servicii de consultanta manageriala. Alti profesionisti contabili angajati intocmesc situatii financiare fiind subordonati altora, executa serviciile de audit intern si servesc in diferite functii financiare de conducere din industrie, comert, sectorul public si educatie. De asemenea, unii profesionisti contabili pregatesc si instruiesc pe cei care aspira sa intre in profesie. Indiferent de pozitie sau serviciul prestat, profesionistii contabili trebuie sa protejeze integritatea serviciilor profesionale si sa mentina obiectivitatea in rationamentul profesional. 1.3 In selectionarea situatiilor si practicilor de care se vor ocupa in mod specific potrivit cerintelor etice legate de obiectivitate, trebuie acordata atentia corespunzatoare urmatorilor factori: a. Profesionistii contabili sunt expusi unor situatii in care asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua obiectivitatea. b. Este practic imposibil sa se defineasca si sa se descrie toate situatiile in care ar exista aceste posibile presiuni. In stabilirea standardelor pentru identificarea relatiilor care pot, ori par sa afecteze obiectivitatea profesionistului contabil, trebuie sa domine un caracter rezonabil. c. Trebuie evitate relatiile care permit ca idei preconcepute partinirea ori influentele altora sa incalce obiectivitatea. d. Profesionistii contabili au obligatia de a se asigura ca personalul angajat pentru serviciile profesionale contabile si-au insusit principiul obiectivitatii.

Profesionistii contabili nu trebuie sa accepte sau sa ofere cadouri sau invitatii (la mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenta importanta si daunatoare asupra rationamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociaza. Sectiunea 2. Rezolvarea conflictelor de etica; asocierea

Rezolvarea conflictelor de etica 2.1 Uneori profesionistii contabili se intalnesc cu situatii care pot da nastere la conflicte de interese. Asemenea conflicte pot aparea intr-o mare varietate de aspecte de la dilema relativ neinsemnata, pana la cazul extrem de frauda si activitatii ilegale similare. Nu este posibil sa se incerce intocmirea unei liste detaliate cu potentialele cazuri in care ar putea aparea conflicte de interese. Profesionistul contabil trebuie sa fie in permanenta constient de aceasta si sa fie prudent in fata factorilor care pot da nastere la conflicte de interese. Trebuie notat faptul ca, o diferenta onesta de opinie intre un profesionist contabil si o alta parte nu constituie o problema etica in sine. Oricum, faptele si imprejurarile fiecarui caz necesita o investigatie din partea celor interesati. 2.2. Se recunoaste, totusi, ca pot exista factori specifici care intervin cand responsabilitatile unui profesionist contabil pot intra in conflict de interese cu cerintele interne sau externe de un tip sau altul. Prin urmare:

Poate exista pericolul presiunii din partea unei autoritati superioare, director sau partener; sau atunci cand exista relatii personale sau de familie care pot da nastere posibilitatii exercitarii unei presiuni asupra lor (vezi paragraful 8.6 urmator). Intr-adevar, trebuie descurajate relatiile sau interesele care ar putea influenta sau ameninta integritatea profesionistului contabil. Unui profesionist contabil i se poate cere sa actioneze contrar normelor profesionale si/sau tehnice. Poate aparea o problema legata de loialitate care trebuie sa se imparta intre superiorul profesionistului contabil si normele profesionale de comportament care ii sunt impuse. Poate aparea un conflict cand este publicata o informatie inselatoare, care poate fi in avantajul angajatorului sau al clientului si de care poate beneficia sau nu profesionistul contabil, ca rezultat a acelei publicari.

2.3. La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesionistii contabili angajati pot intalni situatii legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de rezolvarea unui conflict etic. Cand se confrunta cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest conflict, profesionistii contabili trebuie sa respecte politicile stabilite de catre organizatia, (intreprinderea) la care este angajat. Daca asemenea politici nu rezolva conflictul etic, trebuie sa se tina cont de urmatoarele:

Sa se analizeze problema conflictuala cu superiorul ierarhic imediat. Daca problema nu este rezolvata cu superiorul ierarhic imediat si profesionistul contabil se decide sa mearga la nivelul superior urmator de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie sa fie instiintat despre aceasta decizie. Daca se descopera ca seful ierarhic superior este implicat in problema conflictuala, profesionistul contabil trebuie sa prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Cand seful ierarhic superior este seful compartimentului urmatoarele niveluri superioare care pot controla activitatea

urmeaza sa fie directorii de resort, Consiliul de administratie, sau Adunarea generala (dupa caz). Sa se solicite consultanta sau consiliere, pe baza confidentiala, de la un consilier independent sau de la organismul profesional contabil, pentru a obtine o intelegere a posibilelor evolutii ale situatiei. Daca conflictul de etica mai exista inca dupa epuizarea completa a tuturor posibilitatilor de control intern, in ultima instanta profesionistul contabil nu poate avea alta solutie la unele probleme semnificative (de ex. frauda) decat sa-si dea demisia si sa prezinte un memorandum informativ unui reprezentant corespunzator al acelei organizatii (intreprinderi).

2.5. Orice profesionist contabil intr-un post superior de conducere trebuie sa incerce sa se asigure ca, in cadrul organizatiei (intreprinderii) pentru care lucreaza, sunt stabilite anumite politici in vederea rezolvarii conflictelor. 2.6. Organismelor membre ale IFAC li se recomanda cu insistenta sa se asigure ca membrii lor care se confrunta cu conflicte de etica au acces la activitati confidentiale de consiliere. In acest sens in cadrul C.E.C.C.A.R. functioneaza Comisia de etica profesionala, comisiile de apel, Tribunalul arbitral si comisiile de disciplina. Asocierea 2.7. Membrii Corpului au dreptul sa se grupeze pentru a constitui sindicate profesionale sau asociatii profesionale, potrivit prevederilor legale. Aceste sindicate sau asociatii se pot reuni in grupuri sau uniuni sindicale sau de asociatii, conform legislatiei in vigoare. 2.8. In vederea asigurarii unei stranse legaturi cu Corpul, gruparile profesionale au obligatia sa trimita consiliului filialei pe teritoriul careia isi au sediul, in termen de o luna de la data constituirii: - o declaratie, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, cuprinzand numele, prenumele, calitatea si adresa fondatorilor, indicarea sediului social si un exemplar al statutului; - in acelasi termen, forme si detalii, modificarile aduse celor prevazute la alineatul precedent; - declaratia poate fi, de asemenea, depusa la sediul consiliului filialei respective, contra dovada de primire. 2.9. Sindicatele sau asociatiile profesionale trebuie sa respecte in mod deosebit: - atributiile consiliilor Corpului si ale celorlalte organe de pe langa aceste consilii, prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 65/1994; - drepturile si obligatiile membrilor Corpului si ale societatilor comerciale recunoscute de Corp, care rezulta din reglementarile legale si din Regulamentul de organizare si functionare a Corpului si din prezentul Cod. De asemenea, o actiune clara, in mod liber disciplinata si orientata catre binele comun, nu numai al profesiei, dar mai ales al intereselor economice generale ale tarii, trebuie sa gaseasca pe langa consiliile Corpului o larga audienta, intelegere si aplicare. 2.10. In indeplinirea obligatiilor sale statutare de membru al IFAC, CECCAR se obliga sa stimuleze si sa patroneze libera asociere a angajatilor contabili din economie, care nu sunt profesionisti contabili membri ai Corpului, in scopul sprijinirii acestora sa isi mentina si

dezvolte competentele profesionale prin insusirea Standardelor internationale de contabilitate, a normelor tehnice si profesionale existente.
Sectiunea 3. Competenta profesionala Competenta profesionala

3.1 Profesionistii contabili nu trebuie sa se defineasca ca avand cunostintele profesionale tehnice sau experienta pe care nu le poseda. 3.2 Competenta profesionala poate fi impartita in doua parti separate. a. Dobandirea competentei profesionale Dobandirea competentei profesionale cere initial sa se aiba un inalt standard de pregatire generala urmat de o instructie specifica, de practica si examinare privind teme profesionale semnificative. Acesta trebuie sa fie modelul normal de urmat pentru un profesionist contabil. b. Mentinerea competentei profesionale (i) mentinerea competentei profesionale cere cunoasterea continua a evolutiilor in profesia contabila, inclusiv reglementarile importante la nivel national si international in contabilitate, audit, precum si alte reglementari statutare si cerinte relevante. (ii) un profesionist contabil trebuie sa adopte un program destinat sa garanteze un control de calitate in indeplinirea sarcinilor lui profesionale, in conformitate cu reglementarile existente pe plan national si international. Sectiunea 4. Confidentialitatea Confidentialitatea

4.1 Profesionistii contabili au obligatia sa respecte confidentialitatea informatiilor dobandite in timpul activitatilor profesionale in legatura cu afacerile clientilor sau angajatorilor. Obligatia de confidentialitate continua chiar si dupa terminarea relatiei intre profesionistul contabil si client sau patron. 4.2 Profesionistul contabil trebuie sa pastreze intotdeauna confidentialitatea, cu exceptia cazului in care a fost autorizat in mod special sa dezvaluie o anumita informatie sau daca exista o obligatie legala sau profesionala de a dezvalui asemenea informatii. 4.3 Profesionistii contabili au obligatia sa se asigure ca personalul aflat sub controlul lor si persoanele care le furnizeaza consultanta sau asistenta respecta principiul confidentialitatii. 4.4 Confidentialitatea nu este numai o problema legata de dezvaluirea informatiei. Ea cere, de asemenea, ca un profesionist contabil care dobandeste informatii in timpul executarii sarcinilor de serviciu profesionale sa nu foloseasca, nici sa para ca foloseste informatia in avantajul personal sau in avantajul unei terte parti. 4.5 Un profesionist contabil are acces la multe informatii confidentiale in legatura cu afacerile clientului sau ale angajatorului, care nu sunt altfel, aduse la cunostinta publicului. Prin urmare, profesionistul contabil trebuie sa fie demn de incredere ca nu face dezvaluiri neautorizate altor persoane. Aceasta nu se aplica la divulgarea unei astfel de informatii in scopul descarcarii de responsabilitate a profesionistului contabil conform normelor profesiei si reglementarilor in vigoare. 4.6 Este in interesul publicului si al profesiei ca sa fie definite normele profesiei referitoare la confidentialitate si sa se dea indrumari referitoare la natura si intinderea obligatiei de confidentialitate si la situatiile in care va fi permisa sau ceruta dezvaluirea informatiei dobandite in timpul prestarii serviciilor profesionale. Normele profesionale ale C.E.C.C.A.R. precizeaza referintele necesare confidentialitatii stabilite pentru fiecare tip de misiune. 4.7 Trebuie recunoscut, totusi ca principiul confidentialitatii informatiei este o parte a normelor profesiei si deci cerintele etice detaliate cu privire la aceasta depind de legislatia in domeniu. 4.8 Exemple de probleme care trebuie luate in considerare pentru a determina masura in care poate fi dezvaluita informatia confidentiala:

a. Atunci cand dezvaluirea este autorizata. Atunci cand angajatorul sau clientul a dat autorizatia de a dezvalui o informatie, trebuie sa se tina sama de interesele tuturor partilor, inclusiv de cele ale acelor terti ale caror interese ar putea fi afectate. b. Cand dezvaluirea este ceruta prin lege. Exemple pentru cazuri cand unui profesionist contabil i se cere prin lege sa dezvaluie o informatie confidentiala sunt: i. pentru a furniza probe in cursul unor proceduri judiciare; si ii. pentru a divulga autoritatilor publice competente infractiunile dscoperite. c. Cand exista o obligatie profesionala sau un drept de a dezvalui: i. pentru a se conforma normelor tehnice si cerintelor etice; asemenea divulgari nu sunt contrare acestei sectiuni; ii. pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil in cursul procedurilor judiciare; iii. pentru a se conforma controlului sau inspectiei organismului profesional; iv. pentru a raspunde unei cereri sau unei investigatii din partea organizatiei membre sau ale unui organism cu atributii de reglementare 4.9 Cand profesionistul contabil a hotarat ca informatia confidentiala poate fi dezvaluita trebuie avute in vedere urmatoarele cerinte: daca sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative si pot fi sustinute cu dovezi, in masura in care acest lucru este posibil; cand situatia implica fapte sau opinii nedovedite, trebuie folosit rationamentul profesional pentru a determina tipul de evidentiere care trebuie facuta, daca este cazul; ce tip de comunicare se asteapta si cui i se adreseaza: in particular, profesionistul contabil trebuie sa fie convins ca partile carora li se adreseaza comunicarea sunt destinatarii adecvati si ca au responsabilitatea sa actioneze referitor la aceasta; daca profesionistul contabil va fi pasibil sau nu de vreo raspundere juridica in cazul cand a facut o dezvaluire si consecintele ce decurg din aceasta. In toate situatiile, profesionistii contabili trebuie sa aiba in vedere necesitatea de a consulta un consilier juridic si/sau o organizatie profesionala.

216.

Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.

Scopul controlului calitatii este de a stabili standarde si de afurniza instructiuni privind: politicile si procedurile unei firme de audit referitoare la activitatea de audit in general proceduri referitoare la munca delegata asistentilor pentru un audit individual

Obiectivele politicilor de control al calitatii vor incorpora urmatoarele: cerintele profesioanle aptitudini si competente

repartizare - actvitatea de audit este repartizata personalului cu grad de instruire tehnica si experienta profesionala ceruta in circumstantele date delegare - indrumare, supraveghere si revizuire la toate nivelurile astfel incat sa se asigure rezonabilitatea activitatii desfasurate consultare - consultanta ori de cate ori e necesar, in cadrul sau in afara firemei cu persoane competente acceptarea si pastrarea clientilor - evaluarea potentialilor clienti si verificarea celor existentei monitorizare - se monitorizeaza gradul de adecvare continuu si eficacitatea operationala a politicilor si procedurilor de control al calitatii Controlul de calitate la nivelul organismului profesional. Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare n cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiective urmarite prin controlul de calitate se refera la: - oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; - armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor; - contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; - aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; - dezvoltarea solidaritatii n rndul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea. Activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata n doua metode: controale colegiale si controale prin personal angajat, ambele metode fiind echivalente.

217.

218.

Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit. Standardul International de Audit (ISA) nr. 220 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitatile lor de aplicare cu privire la controlul de calitate si n mod deosebit, la politicile si procedurile folosite de unn cabinet n lucrarile de

audit si la procedurile referitoare la lucrarile ncredintate unor colaboratori ai auditorului. Natura, calendarul si ntinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet sau societate depind de numerosi factori ca: felul si importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc. Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele: - exigentele profesionale: personalul cabinetului sau al societatii trebuie sa se conformeze principiilor de independenta, integritate, obiectivitate, confidentialitate si profesionalism, nscrise n Codul etic; - aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare al personalului cabinetului sau societatii permite acestuia sa se achite n mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste n cadrul unei misiuni de audit; - repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi ncredintate personalului care dispune de pregatirea si experienta necesara; - delegarea : conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite. 219. Rolul si importanta dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare si control ale misiunii; - documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; - nlesnirea muncii n echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise si redactarea raportului. 220. Rolul si importanta dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate n cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate n fiecare an. Clasarea lor ntr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.

Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii n fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii. 221. Structura dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului este bine sa fie mpartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. n general se foloseste o mpartire n 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel: - EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata "Acceptarea misiunii"; - EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata "Sinteza misiunii si rapoarte"; - EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata "Orientare si planificare"; - ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata "Evaluarea riscului legat de control"; - EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata "Controale substantive"; - EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata "Utilizarea lucrarilor altor profesionisti"; - EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata "Verificari si informatii specifice"; - EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata "Lucrarile de sfrsit de misiune"; - EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata "Interventii cerute prin reglementari diverse"; - EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata "Controlul conturilor consolidate"; 222. Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se organizeaza n sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportnd un sumar al continutului. inerea la zi se efectueaza pe sumar, indicnd data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide n sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata "Generalitati"; - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata "Documente privind controlul intern"; - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata "Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente";

- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata "Analize permanente"; - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata "Fiscal si social"; - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata "Juridice"; - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata "Interventii externi"; 223. Elementele de baza ale raportului de audit ntr-o misiune de audit statutar. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. 224. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.

O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: "Astfel, cum este explicat n nota "X", nu s-au constatat amortismente n situatiile financiare. Aceasta practica nu este, n opinia noastra, n acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat n active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de .. pentru cladiri si .. pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de .., pentru exercitiul ncheiat la 31 decembrie 200. . n consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la .. mil. lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la .. mil. lei. Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate n paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200., contului de profit si pierdere, pentru exercitiul ncheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare." 225. Explicati semnificatia datarii raportului de audit.

Raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostinta pna la aceasta data. ntruct responsabilitatea auditorului consta n emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost nchise si aprobate. 226. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.

O astfel de opinie datorata limitarii ntinderii lucrarilor se poate prezenta astfel:

"Noi nu am fost n masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii ntinderii lucrarilor noastre, impusa de catre directiune. Avnd n vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam opinia asupra conturilor anuale." 227. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.

Rezervele se prezinta naintea paragrafului de opinie. n astfel de cazuri, paragraful opiniei se formuleaza astfel: Exemplu de rezerve datorate limitarii ntinderii lucrarilor: "Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200., caci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. innd seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte proceduri. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200., ct si contului de profit si pierdere pentru exercitiul ncheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare". Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate: "Astfel, cum este explicat n nota "X" anexata, nu s-au constatat amortismente n situatiile financiare. Aceasta practica nu este, n opinia noastra, n acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat n active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si al unei cote de .. pentru cladiri si .. pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de .. pentru exercitiul ncheiat la 31 decembrie 200. . n consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se ridice la .. mil. lei, iar pierderile exercitiului si pierderile cumulate la .. mil. lei. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate n paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200., ct si contului de profit si pierdere pentru exercitiul ncheiat la aceasta data, si sunt conforme cu prevederile legale si statutare." 228. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare. "Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200. precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul nchis la aceasta data, n conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate". 229. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare.

n unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugnd un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata n anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, n general, ca acesta nu constituie o rezerva. Acest tip de opinie se formuleaza atunci cnd apar elemente care nsa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie n acest caz este urmatoarea: "Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei "X" din anexa. Societatea face obiectul unui proces n care este acuzata de infractiune n utilizarea brevetelor si n care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, ct si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt n curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, n prezent, sa fie determinatsi, n consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte". 230. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. ntr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: "dau o imagine fidela" sau "prezinta n mod sincer n toate aspectele lor semnificative". Exizta 4 tipuri de opinie: - opinia fara rezerve; - opinia cu rezerve; - opinia defavorabila; - imposibilitatea de a exprima o opinie. 231. Paragraful privind natura si ntinderea lucrarilor de audit.

Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor. Raportul auditorului trebuie sa descrie ntinderea lucrarilor de audit, indicnd ca ele au fost ndeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. "ntinderea lucrarilor" da posibilitatea pentru auditor sa puna n opera procedurile de audit judecate ca necesare n conditiile concrete date. Cititorul are n fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor n materie; daca

aceasta nu rezulta n mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure n mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunnd: - examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute n situatiile financiare; - evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; - evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; - revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare. Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: "Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale). Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat n scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta n a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute n situatiile financiare; el consta, de asemenea, n a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru nchiderea situatiilor financiare, ct si n a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora. Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre." 232. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.

Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului. Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, ct si data si perioada acoperite prin aceste documente.

Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt n sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare. Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare, nct sa poata exprima asupra acestora o opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: "Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii "X", ncheiate la 31 decembrie 200., asa cum sunt prezentate n anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale". 233. Situatii care conduc la formularea altei opinii dect opinie fara rezerve.

De fiecare data cnd auditorul emite un raport, altul dect un raport fara rezerva, el trebuie sa includa n raportul sau o descriere clara a tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecare data cnd poate, sa cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date, de preferinta ntr-un paragraf distinct care sa preceada pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota anexa mai aprofundata. 234. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii-client. Auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a constatat o iregularitate contabila pe care conducerea ntreprinderii refuza sa o corecteze. Acest dezacord poate fi important si sa influenteze certificarea. Pot fi, de exemplu, dezacorduri privind: - insuficienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante; - stocuri supraevaluate sau subevaluate datorita unor erori n calculul costurilor productiei sau n determinarea marimii stocului (cantitatilor) - nerespectarea principiului independentei exercitiului; - neluarea n considerare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirma o situatie existenta la data nchiderii exercitiului; - neluarea n considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor; - erori n clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti).

Auditorul certifica "cu rezerva" atunci cnd iregularitatea este semnificativa, dar importanta ei nu este suficienta pentru a considera ca situatiile financiare nu sunt corecte si sincere si ca nu dau o imagine fidela asupra pozitiei si situatiei financiare precum si rezultatului exercitiului. Oricare ar fi natura neregularitatilor, auditorul si prezinta n raport opinia, precizand: - natura dezacordului; - postul si suma respectiva; - influenta asupra rezultatului net. 235. Continutul raportului de audit.

Raportul de audit trebuie sa contina: - relatia contractuala de executare a misiunii de audit; - observatiile reiesite din diverse verificari; - informatiile a caror mentiune n raport este prevazuta expres de lege; - oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; - mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie sa rezulte n mod clar: - mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii; - descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; - situatiile care fac sa apara incertitudini; - natura si locul observatiilor n raport. 236. Rolul raportului de audit.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitati (misiunea de baza). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise si n cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de baza. Raportul de audit are un triplu rol:

- instrument de comiunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; - instrument de confirmare a ncrederii publicului si actionarilor n situatiilor financiare prezentate de o entitate; - instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. Raspunderea conducerii entitatii auditate se refera la ntocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de baza; pentru opinia sa n legatura cu situatiile financiare auditate; responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi); responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea n mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata n raportul de audit (n cuprins sau n anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern. 237. Rolul si continutul notei de sinteza. Pentru a permite auditorului sa-si faca o parere definitva asupra situatiilor financiare, este util sa-si stabileasca o "nota de sinteza" care recapituleaza toate puncyele importante ale lucrarii, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale. Nota de sinteza este stabilita pe o foaie de lucru care presupune: - o referire la foaia de lucru n care punctul retinut ca important este dezvoltat; - o descriere sumara a punctului respectiv; - pozitia auditorului (punctul sau de vedere). Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si n special la: - problemele tehnice ntlnite si maniera n care au fost rezolvate; - punctele n suspensie care necesita primirea unei informatii complementarea;

- domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului; - o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cele care au fost contabilizate si separat pe cele care nca nu au fost acceptate de ntreprindere. Poate fi utila, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al evenimentelor semnificative care au marcat viata ntreprinderii n timpul exercitiului ca, de exemplu: - evolutia principalelor elemente din situatiile financiare; - produse (activitati) noi; - schimbari n strategia ntreprinderii. 238. Rolul si continutul chestionarului de sfrsit de misiune. Chestionarul sfrsitului lucrarilor permite asigurarea ca toate elementele au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele sunt complete. ntrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza: -ntinderea lucrarilor; - delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor; - continutul bilantului contabil; - raportarile; - comunicarile cu conducerea ntreprinderii; - latura administrativa. 239. Rolul si continutul scrisorii de afirmare. Auditorul poate consemna n foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la conducatori, efectund o sinteza a convorbirilor sale obtinnd o scrisoare de afirmare, care poate imbraca forma: - fie a unei scrisori emannd de la conducatori; - fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatiei verbale primite de la conducatori, recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei. Daca conducatorii refuza sa ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorul le considera necesare, acest refuz va constitui o limitare a ntinderii lucrarilor sale.

Scrisoarea de afirmare permite: - clarificarea raspunderilor ce revin conducatorilor ntreprinderii si auditorului; - nstiintarea conducerii ntreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine. Aceasta scrisoare de afirmare nu nlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de catre auditori. 240. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor. Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare referitoare la utilizarea de catre un auditor, n cadrul unei misiuni de audit de baza, la o entitate a lucrarilor realizate de catre un alt auditor, asupra situatiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse n situatiile financiare ale acelei entitati. El nu se aplica n cazul cnd doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent. Cnd auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit. Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati. Expresia alt auditor, desemneaza auditorul - altul dect auditorul principal - responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse n situatiile financiare auditate de catre auditorul principal. a) Acceptarea misiunii de auditor principal Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal. b) Proceduri puse n lucru de catre auditorul principal - evaluarea competentei profesionale a altui auditor; - obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile acelui alt auditor raspund obiectivelor auditorului principal n cadrul misiunii sale de audit. Cunoscnd contextul n care auditorul principal va folosi lucrarile sale, celalalt auditor trebuie sa coopereze cu auditorul principal. De exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitatii sale care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la rndul sau celalalt auditor va fi informat despre orice problema aparuta n activitatea auditorului principal care poate avea o incidenta importanta asupra propriei sale activitati. 241. Utilizarea lucrarilor auditorului intern.

Auditorul trebuie sa analizeze activitatile auditorului intern si incidentele potentiale asupra procedurilor de audit ale sale. Auditorul intern, facnd parte din structurile intreprinderii, are printre obiectele sale examenul, evaluarea si controlul pertinentei si eficacitatii sistemelor contabile si de control intern; anumite aspecte ale lucrarilor sale pot fi utile auditorului extern. Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona: - examenul sistemelor contabile de control intern; - examenul informatiilor financiare si de gestiune; - evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni; - examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii. Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda n mod eficient auditul. n evaluarea lucrarilor auditorului intern, auditorul extern va tine seama de urmatoarele criterii: - statutul auditorului intern n cadrul intreprinderii; - natura si ntinderea lucrarilor de audit intern efectuate; - competente tehnice; pregatire tehnica adaptata si o experienta ca auditor intern; - organizarea profesionala; planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit, programarea de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare 242. Utilizarea lucrarilor unui expert. Standardul International de Audit (ISA) nr.620 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare n cazul utilizarii lucrarilor unui expert ca si elemente probante. Prin expert se ntelege o persoana sau un cabinet care poseda competente, cunostinte si o experienta specifica ntr-un domeniu specific, altul dect cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit. Expertul poate fi angajat de catre intreprindere, angajat de catre auditor, salariat al intreprinderii sau salariat al auditorului.

n primul rnd auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert n cadrul misiunii sale de audit. Utilizarea lucrarilor unui expert se face n urmatoarele situatii: - evaluarea unor anumite active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de arta, pietre pretioase; - evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale; - evaluari actuariale; - evaluarea stadiului de avansare n realizarea fizica a unor produse sau lucrari de constructii; - avize juridice n ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari. Cnd are n vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de: - caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare; - riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv din situatiile financiare; - volumului si calitatii altor elemente probante disponibile. n al doilea rnd auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului: calificarile profesionale, diplome, nscrierea ca membru ntr-un organism profesional, experienta si reputatia sa n domeniul n care se intentioneaza a fi folosit. n al treilea rnd auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat n cazul expertului angajat al intreprinderii si al expertului legat ntr-un fel sau altul de intreprinderea auditata. n al patrulea rnd auditorul trebuie sa strnga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca ntinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate realiza examinnd instructiunile scrise date de catre intreprindere expertului, instructiuni care se pot referi la teme precum: - obiectivele si ntinderea lucrarilor expertului; - o deschidere generala a problemelor specifice care vor fi tratate n raportul expertului; - conditiile de acces ale expertului la informatii; - confidentialitatea informatiilor despre intreprindere;

- informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi expertul. Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc ndeplinite de situatiile financiare; el va stabili n mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate n seama la elaborarea situatiilor financiare; daca el va stabili ca lucrarile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata. Cnd auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiune de utilizarea lucrarilor expertului. 243. Elementele posterioare nchiderii exercitiului.

Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul n situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data nchiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri: - evenimente care furnizeaza informatii n legatura cu fapte care existau la data nchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data nchiderii; - evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data nchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data nchiderii. Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua n considerare incidentele evenimentelor posterioare nchiderii exercitiului, att asupra situatiilor financiare ct si asupra raportului sau, distingndu-se trei etape: - fapte descoperite pna la data raportului de audit; - fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar naintea publicarii situatiilor financiare; - fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare. 244. Faptele descoperite pna la data raportului de audit.

Auditorul trebuie sa puna n lucru proceduri care urmaresc strngerea de elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare n anexe, pna la data raportului sau. Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii n anexe, vor fi puse n lucru la o data ct mai apropiata de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmatoare: - examinarea facturilor de cumparari, de vnzari, a avizelor de expeditie sau a notelor de intrare-receptie ale perioadei posterioare nchiderii exercitiului, pentru a verifica

daca operatiile respective nu sunt aferente exercitiului nchis (controlul principiului independentei exercitiului); - examinarea ncasarilor posterioare nchiderii pentru a verifica reactivarea creantelor; - cercetarea facturilor de vnzare posterioare nchiderii pentru a se ncredinta ca stocurile nu sunt evaluate la o suma superioara valorii lor de realizare sau invers; - analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca evenimentele posterioare nchiderii au fost bine identificate; - consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a actionarilor, ale consiliului de administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dupa data nchiderii exercitiului; - analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii intreprinderii; - cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii intreprinderii n legatura cu procesele pe rol; - corespondenta nregistrata la conducerea intreprinderii n legatura cu subiecte, cum ar fi: situatia actuala a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente; noi angajamente, mprumuturi, garantii acordate sau primite; vnzari de active realizate sau avute n vedere;

noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevazute a fi emise, proiecte de fuziune, sau alte cai de restructurari; active care fac obiectul unor pretentii de proprietate, distruse din diferite cauze (incendii, inundatii etc.); evolutia unor riscuri; alte evenimente care ar pune n discutii continuitatea exploatarii.

Daca, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descopera ca evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost corect avute n vedere si au facut obiectul unei informatii corespunzatoare n notele anexe la situatiile financiare. Cnd un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la

evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit. 245. Fapte descoperite dupa data raportului de audit dar naintea publicarii situatiilor financiare. Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, nsa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor suvenite ntre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora. Cnd auditorul a luat la cunostinta, dupa data raportului sau dar naintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele n cauza cu conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun. Daca conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune n lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit, n nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, n consecinta, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pna la data noului raport de audit. Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice, catre terti, situatiile financiare si raportul de audit iar, daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau. 246. Fapte descoperite dupa data publicarii situatiilor financiare.

Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie. Daca nsa auditorul a luat la cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. n cazul n care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt n posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va ntocmi un nou raport de audit asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un paragraf de observatii facnd trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioara celei de aprobare a situatiilor financiare corectate.

n cazul n care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au n posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau de audit. Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci cnd situatiile financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata n notele anexate la aceste situatii financiare. 247. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare n ce priveste soldurile de deschidere. n misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca: - soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului n curs; - soldurile de nchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, n cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; - politicile de nchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate n mod constant, sau modificarea acestora a fost corect nregistrata si descrisa n notele anexe. Cnd situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinnd dosarele de lucru ale auditorul precedent. Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune n lucru alte proceduri. Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla n imposibilitatea de a emite o opinie. 248. Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul si exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt n acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: - faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor n vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de nchidere; - faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: - stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; - comparatiile ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; - compararea n procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare l constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: - pozitiei financiare intreprinderii; - rezultatelor financiare; - situatiei financiare. n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul si divizeaza diligentele verificnd si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: - bilantul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare; - bilantul contabil este ntocmit sub o forma comparativa; - elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii; - bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de nchidere al exercitiului precedent. Reguli particulare. Auditorul verifica modul de nregistrare a:

- capitalurilor proprii; - mprumuturi si datorii asimilate; - imobilizari; - stocuri si productie n curs de executie; - conturile de terti; - conturile de provizioane; - conturile de trezorerie. n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : - examineaza unele conturi de cheltuieli; - examineaza bazele de impozitare stabilite n materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; - examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analiznd n mod deosebit: - evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; - respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; - metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. 249. Particularitati privind partile afiliate (legate) n audit. Standardul International de Audit (ISA) nr. 550 stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare n ce priveste responsabilitatile auditorului referitoare la tranzactiile ntre parti legate (afiliate), asa cum sunt ele definite prin Standardul International de Contabilitate nr. 24 "Parti legate". Auditorul trebuie sa puna n lucru proceduri de audit n vederea reuniunii de elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate n anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor ntre partile legate, care au o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare. n timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pna atunci necunoscute ca, de exemplu:

- operatiuni efectuate n conditii comerciale anormale, mai ales n ce priveste pretul, rata dobnzii, garantii si conditii de rambursare neobisnuite; - operatii a caror existenta nu pare justificata prin nici o motivatie logica; - operatii a caror substanta difera de forma acestora; - operatii efectuate pe cai neobisnuite; - volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, n raport cu altii; - operatii nenregistrate. Printre procedurile puse n lucru de auditor se pot folosi: - controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri; - consultarea proceselor verbale ale adunarilor generale ale actionarilor si ale consiliului de administratie; - acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfrsitul perioadei; - acordarea contractelor si conventiilor de mprumut; - examenul operatiilor de cumparari sau vnzari pe parti ale unei societati n participatie; - examenul operattiilor si tranzactiilor ntre parti legate identificate; - obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa ateste ca informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise n anexele la situatiile financiare. 250. Ipoteza continuitatii activitatii n auditul situatiilor financiare. n timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza de continuare a activitatii, la elaborarea situatiilor financiare. Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau mpreuna, constituie semne de ntrebare asupra valabilitatii conventiei contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt: - capitaluri proprii sau fond de rulment negative; - mprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva realizata de rambursare sau reesalonare, sau recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung;

- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori; - marje bruta de autofinantare negativa; - indicatori financiari cheie, nefavorabili; - pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor; - stoparea politicii de distribuire de dividende; - insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta; - refuzul creditelor - furnizori; - parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere; - pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali; - miscari sociale, sau lipsa materiilor prime de baza; - proceduri judiciare n curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave; - schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra intreprinderii. Responsabilitatea auditorului consta n aprecierea modului n care conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative n ce priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate n anexe. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii. Auditorul se poate gasi n una din urmatoarele situatii: a)a fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii dar exista o incertitudine semnificativa. n acest caz se verifica daca n notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune n discutie continuitatea activitatii; n caz afirmativ, el va emite o opinie fara rezerve dar va introduce un paragraf de observatii; n caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; b) situatiile financiare au fost stabilite n conditii de continuitate a activitatii dar n rationamentul sau profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi n masura sa continue activitatea; n acest caz, el va emite o opinie defavorabila; c)conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera completa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva n raportul sau, ca urmare a limitarii ntinderii lucrarilor sale.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 570 stabileste procedurile si principiile fundamentale, ct si modul lor de aplicare n ce priveste responsabilitatile auditorului n legatura cu aplicarea conventiei contabile de baza a continuarii activitatii la elaborarea situatiilor financiare ale intreprinderii. 251. Auditul estimarilor contabile. Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element n absenta unei metode precise de masurare (determinare). Cele mai frecvente estimari contabile se refera la: - provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor; - amortizarea imobilizarilor asupra duratei lor de viata estimata; - venituri anticipate; - impozite amnate; - provizioane pentru riscuri privind procesele n curs; - pierderi asupra unor contracte pe termen lung; - provizioane pentru garantii. Auditorul trebuie sa reuneasca elementele probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse n situatiile financiare: caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor n anexe. n acest scop, auditorul poate: - examina si testa procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii; - utiliza o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii; - revedea evenimentele posterioare nchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma. Standardul International de Audit (ISA) nr. 540 stabileste procedurile si principiile fundamentale ct si modul lor de aplicare n ce priveste auditul estimarilor contabile continute n situatiile financiare. 252. Procedurile analitice n auditul situatiilor financiare. Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii: - cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;

- cu rezultatele stabilite de intreprindere - bazate pe bugete sau pe previziuni - sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile); - cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea. Procedurile analitice sunt utilizate n diferite etape ale misiunii de audit si anume: - pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si ntinderea altor proceduri de audit (etapele anterioare); - n controalele substantive pentru gasirea elementelor probante; - ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare (etapa V urmatoare). Atunci cnd auditorul foloseste procedurile analitice ca si controalele substantive, trebuie sa tina seama de unii factori precum: - obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor; - disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor; - sursele informatiilor disponibile; sursele externe independente sunt n general mai fiabile dect sursele interne; - caracterul comparabil al surselor disponibile; - cunostintele dobndite cu auditurile precedente etc. tehnica procedurilor analitice este reglementata prin Standardul International de audit (ISA) nr. 520. 253. Confirmarea externa (directa). Este o procedura care consta n a cere unui tert avnd legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si ntinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi n una din urmatoarele doua situatii: - sau considera ca tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de proba; - sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri n care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: - confirmarea unor cauze n baza carora s-au realizat unele tranzactii; - confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; - confirmarea conturilor de clienti si debitori; - confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignatie si alte stocuri la terti; - valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari; - mprumuturi de la terti; - confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cnd tertul solicitat si exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cnd tertului solicitat I se cere sa nu raspunda dect n cazul n care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie sa ia n consideratie orice fapt de natura sa puna n discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, n legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil ncepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. 254. Tehnica observarii fizice. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, nsa ea nu aduce dect o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: - intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor n conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta n studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci naintea inventarierii propriuzise; - aceste mijloace sunt puse n aplicare n mod satisfacator; aceasta faza consta n verificarea faptului ca persoanele nsarcinate cu inventarierea aplica n mod corect procedurile si se situeaza n timpul inventarierii propriu-zise;

- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta n a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. 255. Tehnica sondajului.

innd seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utiliznd tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta n selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530. Sondajele pe care le realizeaza auditorul n cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite; - n unele cazuri, n general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate n astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; - n alte cazuri, n general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi n general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, nsa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga masa sau multime. Alegerea ntre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa l dea concluziilor sale. Oricare ar fi nsa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cteva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii. Deciziile prealabile executarii sondajului pot fi prezentate schematic astfel: Controlul ntregii mase sau multimi Nu

Nu

Sondaje asupra ansamblu lui multimii Controlul tuturor elemente lor cheie Controlul tuturor elemente lor cheie plus sondajele asupra restului multimii

Definirea obiectelor si alegerea multimii (masei)

Este Multime Verificarea suficient D a contine Da elementelor Da a elemente un cheie este control cheie? suficienta? prin sondaj? Nu

256.

Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere. Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante ntr-o misiune de audit ("audit evidence" sau "elments probants") reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta si fondeaza opinia; aceste informatii constau n documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului n contabilitatea intreprinderii si constau n proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative n situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri: - controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; - proceduri analitice care constau n analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii.

n functie de credibilitatea informatiilor obtinute n etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale. Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune

asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume: - regulile de prezentare si de evaluare stipulate n normele legale si n cele profesionale; - reguli de prudenta; - regulile referitoare la inventarieri; - reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii; - existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii; - pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea n cauza. Elementele probante trebuie sa ndeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste n raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza n raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. n mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele nsele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi afirmatie. Elementele probante trebuie, n ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. n general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, n masura n care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau un control intern, aplicnd tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. Factorii care influenteaza rationamentul auditorului n legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de: natura elementelor n cauza; adecvarea controlului intern; natura activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii; situatia financiara a intreprinderii.

- Importanta relativa a elementului avut n vedere, tinnd seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil. - Experienta capatata n cursul unor auditari anterioare. - Concluziile procedurilor de audit, n special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori. - Tipul de informatie disponibila. n cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va strnge elemente probante se refera la: - conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii semnificative? - functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera satisfacatoare pe toata perioada? n colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii unor afirmatii n materie:

de existenta: controlul intern exista? de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace? de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada n cursul careia auditorul ntelege sa se sprijine pe el?

n cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa determinedaca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea ntreprinderii au fost ntrunite criteriile urmatoare:

de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si s-au produs n cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost nregistrate si toate faptele importante au fost mentionate; de evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar;

de masurare: o operatie sau un eveniment este nregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei; de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil.

Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cnd elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante. n acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care l obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cnd elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante ntre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare n scopul rezolvarii contradictiei. Trebuie sa existe un raport rezonabil ntre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele nsele, omisiunea unei proceduri. Atunci cnd auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este n masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva. 257. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.

Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; n etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii modului de functionare a acestuia. Numai n functie de aceste fluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul si stabileste programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrns sau extins. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:

- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; - ntinderea esantionului: tinnd seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; - indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avnd n vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; - o referinta pentru foaia de lucru; - probleme ntlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:
Program de control Dosar Exercitiu Viza responsabilului: Controale de efectuat Verificarea achizitiilor exercitiului pe baza de comenzi, facturi si receptii Marimea esantionului Data actualizarii: Facut de ... Referinta (Foaia de lucru) A6 Probleme ntlnite Nimic - controlul imobilizarilor Auditor: Data crearii: Ref: Pag: Data:

la data de ... Sume mai mari de Ionescu 75.000 mii lei 16/03/95

258.

Continutul unui raport asupra controlului intern. Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau n scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent. Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un "Raport asupra controlului intern", al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii: - prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii; - prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate;

- analiza fiecarei probleme n mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor n patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe. Nota de introducere si sinteza poate cuprinde: - o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate; - concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema); - data si semnatura. Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale. Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat n diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate n partea de "Detalii", reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate. Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat n Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii: - prezentarea punctelor n ordinea importantei; - recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi; - o parte poate fi avuta n vedere pentru sfaturi mai putin importante; - o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (nsa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare n raportul general); - sfaturile date n cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li sa dat curs. Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare: - descrierea punctelor slabe constatate; - consecinte si incidente asupra situatiilor financiare; - sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei. 259. Ce sunt testele de conformitate. Sunt testele pe care auditorul le face n etapa de confirmare a ntelegerii sistemului contabil si de control intern. Auditorul selectioneaza un mumar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul si retine daca controalele prevazute au fost efectuate.

Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati: - observare directa; - confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; - existenta mijloacelor utizate (stampile, vize, fisiere etc.); - observarea ulterioara, constnd din reluarea n ntregime a circuitului plecnd de la origine, pentru a-l testa. 260. Ce sunt testele de permanenta. Sunt testele pe care auditorul le face n etapa de evaluare preliminara a modului de functionare a sistemului contabil si de control intern. Acestae au ca obiect verificarae daca punctele forte si cele slabe identificate n sistemul contabil fac obiectul unei aplicari efective si constante. Aceste teste trebuie sa fie suficient de ample pentru a convinge ca procedurile controlate sunt aplicate ntr-o maniera permenenta si fara defectiuni. 261. Evaluarea controlului intern: continut, etape. Cnd estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative n scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare n tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor n aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei ntrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern: - care sunt procedurile efective, n functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? - aceste proceduri sunt aplicate? - n ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte? Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind n acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina n ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, ntinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Etapele aprecierii controlului intern: a) ntelegerea si descrierea sistemelor semnificative;

b)

confirmarea ntelegerii sistemului; testele de conformitate;

c) evaluarea riscurilor de eroare; d) verificarea functionarii controlului intern;

e) evaluarea preliminara; teste de permanenta; f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 262. Planul de misiune: continut, rol. Dupa cunoasterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa si orienteze misiunea n functie de domeniile si sistemele semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si deci asupra programarii si planificarii misiunii de audit, permitnd: - determinarea naturii si ntinderii controalelor n raport cu pragul de semnificatie ales; - organizarea lucrarilor de audit astfel nct sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare n mod rational, cu maxim de eficacitate si n cadrul termenelor convenite cu clientul. Planul de misiune este n fapt programul general de munca n care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenantii de-a lungul ntregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca presupune: - alegerea membrilor echipei n functie de experienta si cunostintele lor n sectorul de activitate al intreprinderii; - repartizarea lucrarilor pe oameni, n timp si n spatiu (subunitati, filiale n tara si n strainatate etc.); - utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi sau experti; - coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama; - solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate n orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); - calendarul sedintelor AGA si CA; - termenul de depunere a raportului.

Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor n teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. Standardul International de Audit (ISA) nr. 300 intitulat "Planificarea lucrarilor de audit" prevede obligatia planificarii activitatii de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind n functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specificata utilizata de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, ntelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului si ntinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor. 263. Orientarea si planificarea auditului.

n aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-I permita orientarea si planificarea controalelor astfel nct sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit. Principalele lucrari din aceasta etapa sunt: 1. Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii 2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative 3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit) 4. Elaborarea programului de munca 264. Programul de munca.

Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca n care sunt definite natura, calendarul si ntinderea procedurilor de audit necesare. Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse n atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita. Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, ct si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului).

Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute n Planul de audit (de misiune), n vederea asigurarii ndeplinirii acestuia din urma. Continutul tip al unui Plan de misiune este prezentat n continuare cu titlu de exemplu. PLANUL DE MISIUNE - continut tip I. Prezentarea intreprinderii: II. Denumirea Sediul social Capital social si actionari nregistrare Scurt istoric Consideratii succinte privind obiectivul de activitate, piata, concurenta

Informatii contabile: Bugete si conturi previzionale Particularitatile sistemului contabil Principiile contabile; permanente;comparabilitati plurianuale

III.

Definirea misiunii: Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc. Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni n intreprindere

IV.

Sisteme si domenii semnificative: Prag de semnificatie Functii si conturi semnificative Zone de risc identificate Controale semnificative pe care ne putem sprijini

V.

Orientarea programului de lucru:

VI. VII.

Aprecierea controlului intern Lucrari deosebite Confirmari de obtinut (interne si externe) Inventare fizice Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.) Documente de obtinut

Echipa si bugetul; Planificarea: Repartizarea lucrarilor Datele interventiilor pe etape Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise (cu datele limita).

265.

Faze si etape n executarea unei misiuni de audit de baza.

Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate n trei faze si zece etape care, n succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica n Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel: Faze Faza initiala Etape - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit Faza lucrarilor executarii Faza finala orientarea si planificarea auditului aprecierea controlului intern controlul conturilor examenul situatiilor financiare evenimente posterioare nchiderii exercitiului utilizarea lucrarilor altor profesionisti alte lucrari necesare nchiderii raportul de audit documentarea lucrarilor de audit

266.

Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

nainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a ndeplini aceasta misiune; trebuie sa tina seama de unele reguli profesionale si de deontologie. Actiunile intreprinse n aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii (existenta riscurilor nu presupune ca auditorul refuza mandatul, nsa decizia sa de a accepta este luata n cunostinta de cauza, urmnd sa ia toate masurile necesare, n consecinta); - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit Normele legale romnesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii fara a se face vreo distinctie ntre misiunile de audit legal - care presupun desemnarea acestor profesionisti de catre adunarea generala a intreprinderii auditate si misiunile de audit contractual. Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o "Scrisoare de misiune de audit" ("Lettre de mission d'audit" sau "Angajament letter") sau n orice alt tip de contract adecvat. Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua "scrisoare de misiune" pentru fiecarer din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din "scrisoarea de misiune" ar trebui modificati, tinnd seama de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor clientului sau. 267. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)? Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati ntr-o "Scrisoare de misiune de audit". Indiferent de forma pe care o mbraca relatia contractuala, din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:

- obiectivul auditului situatiilor financiare; - responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; - ntinderea lucrarilor de audit, facnd referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; - forma oricarui raport sau alte comunicari n legatura cu rezultatele misiunii de audit; - riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; - necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate. Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua "scrisoare de misiune" pentru fiecare din exercitiile viitoare. 268. Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit?

Prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit sunt: 269. partile contractante; obiectul contractului; durata prestarii serviciilor; descrierea auditului financiar si rapoarte; utilizarea raportului de audit financiar; tariful prestatorului si plata acestuia; obligatiile partilor; limitarea raspunderii prestatorului; raspunderea beneficiarului; limitari ale auditului financiar; drepturi de proprietate intelectuala; confidentialitatea; prelungirea contractului; modificarea contractului; incetarea contractului; forta majora; comunicarea pe suport electronic; legea contractului; arbitrajul; dispozitii finale.

Ce este expertul contabil?

Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila n conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin

Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati. 270. Care sunt normele de referinta n auditul situatiilor financiare? n auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. 271. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a Contabililor (IFAC); - normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa n functie de criterii de calitate omogene; ele permit nsa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament.

NORME DE REFERIN N AUDIT

I. Norme profesionale lucru

NORME DE AUDIT de

. orientarea planificarea

si

. aprecierea controlului intern . obtinerea elementelor probante . documentarea lucrarilor . etc. NORME CONTABILE Sunt comune la toti cei care:

Ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul, pentru calificarea muncii sale

II. Norme de raportare


conturil e . opinii fara rezerve . opinii cu rezerve . opinie defavorabila . imposibilitatea exprimarii unei opinii Tertilor Auditorului De a avea Definirea scopurilor de asigurarea ca opinia va fi emisa n functie de criterii de calitate omogene atins prin punerea n lucru a tehnicilor potrivite

. stabilesc . controleaza . utilizeaza

III.

Norme generale de

comportament profesional . independenta . competenta . secret profesional . calitatea muncii . acceptarea si respectarea misiunilor . etc.

Normele (standardele) contabile reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. 272. Ce sunt si ce rol au normele contabile? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome.

Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta n activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: - standarde internationale de raportare financiara; - standarde sau norme contabile nationale; - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: - Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); - Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); - standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. R: Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil). Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea in timp si spatiu a relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile. 273. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie? n general, prin prag de semnificatie se ntelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Altfel spus, pragul de semnificatie reprezinta ceea ce n contabilitatea anglo-saxona poarta denumirea de materialitate, adica nivelul de eroare sub care ntelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu,

diferenta dintre un profit net de 499mii lei si unul de 500 mii lei nu pare sa influenteze evaluarea unei societati comerciale, n timp ce doua cifre alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par sa fie substantial diferite si probabil vor duce la o evaluare destul de diferita a societatii. La nceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative. n cursul misiunii, pragurile de semnificatie determinate pentru controlul fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de munca spre riscurile existente, prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de control; aceasta evita angajarea n lucrari care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situatiilor financiare. Aceste praguri sunt, n general, inferioare pragului global pentru a tine cont de cumulul posibil al erorilor constatate. La sfrsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni n raport, daca intreprinderea refuza sa le corijeze. Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite: - orientarea mai buna si planificarea misiunii; - evitarea lucrarilor inutile; - justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului nca de la nceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfrsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate n cadrul exercitiului, n scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute n vedere la determinarea pragului de semnificatie: - existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; - evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; - capitaluri proprii sau rezultate anormale. informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare.

R: Pragul de semnificatie: " depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii eronate. Pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o carecteristica calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila". Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ informatiile eronate semnificative. Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand: se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit, si se evalueaza efectele informatiilor eronate.

274. Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare directa? Cand in cursul testarilor auditorul gaseste intr-un esantion de articole un numar de erori , acestea sunt utilizate pentru a se estima valoarea totala a erorilor pe segmentul respectiv, prin extrapolare la intraga populatie, deoarece auditorul nu a verificat decat un esantion.
Calculul erorilor estimate prin extrapolare directa : =

Valoarea neta a erorilor din esantion/Valoarea totala a esantionului x Valoarea totala a populatiei 275. Ce este si cum se estimeaza eroarea tolerabila? Eroarea tolerabila este o eroare maximala ntr-o populatie selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragnd concluzii ca rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Auditorul trebuie sa utilizeze rationamentul profesional la stabilirea erorii tolerabile. 276. Riscul de audit: componente si relatiile ntre acestea. Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie incorecta prin faptul ca erori semnificative exista n situatiile financiare. El se divide n trei: riscul inerent (RI), riscul legat de control (RC) si riscul de nedetectare (RN). Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare: RA = Ri x RC x RN Def: Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit incorecta atunci cand exista erori semnificative in sit. fin.

Riscul de audit cuprinde trei componente: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare. Atunci cand se dezvolta modul de abordare al auditului, auditorul considera evaluarea preliminara a riscului de control ( impreuna cu evaluarea riscului inerent), pentru a determina riscul de nedetectare adecvat la acceptarea asertiunilor privind situatiile financiare si pentru a determina natura, durata si intinderea procedurilor de fond in cazul unor astfel de asertiuni. 277. Ce este riscul legat de control? Riscul legat de control consta n faptul ca o eroare semnificativa n cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolata sau mpreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi n ntregime eliminat, avnd n vedere limitele inerente oricarui sistem contabil si de control intern. n general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cnd: - sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect; - sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. Cnd evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui sa documenteze elementele pe care se sprijina n concluziile sale. Riscul legat de control reprezinta riscul ca o eroare aparuta in soldul unui cont sau intr-o categorie de tranzactii, si care poate fi semnificativa fie in cazul in care este izolata, fie daca este cumulata cu erori din alte solduri sau categorii sa nu fie prevenita, detectata sau corectata la timp prin intermediul sistemului contabil si de control intern. 278. Ce este riscul inerent? Riscul inerent consta n posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau mpreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: - experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite n cursul exercitiului la nivelul conducerii;

- presiuni exercitate asupra conducerii si alte mprejurari de natura a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite n sectorul de activitate); - natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); - factori influentnd sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; - situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continnd ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari; - vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari; - nregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfrsitul exercitiului. Riscul inerent reprezinta posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori ce pot fi semnificative, fie ca sunt luate in considerare in mod individual, fie cumulate cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii, presupunand ca nu a existat un sistem de control intern. 279. Ce este riscul de nedetectare? Riscul de nedescoperire consta n faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa n soldul unui cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolata sau mpreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat n totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Exista anumite relatii ntre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel nct sa fie redus ct mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducnd astfel riscul de audit. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu ct pragul de semnificatie este mai mare cu att riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea:

- sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; - sa reduca riscul de nedescoperire modificnd natura, calendarul si ntinderea controalelor proprii. Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa. 280. Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?
Importanta relativa se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati figurand in informatia financiara (inclusiv o omisiune), care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele spetei, ar avea probabil drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie. Prin iregularitati se inteleg toate actiunile omisiunile care incalca: . fie legea sau reglementarile aplicabile soc com . fie disp statutare . fie hot AGA . fie deciziile CA Prin inexatitati se inteleg prelucrarile si interpretarile contabile sau juridice ale unui fapt, in neconcordanta cu realitatea cum ar fi: . calcule eronate . erori de inregistrare . cifre inexacte Importanta relativa neconstituind un risc in sine, se refera in principal la valoarea operatiilor prelucrate sau prelucrabile, dar care ia in calcul si anumite elemente cantitative (rezultat: profit sau pierdere, capital social redus sub limita legala) Auditorul, in demersul sau va trebui sa tina cont de notiunea importantei relative , in care scop va determina: . conturile semnificative - pe care le va examina mai riguros decat pe celelalte . pragul de semnificatie - care va permite sa aprecieze daca inexactitatie constatate este necesar sa fie corectate sau nu

Un factor important care permite auditorilor sa aprecieze amploarea riscurilor il constituie "importanta relativa" care se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati care figureaza in informatia financiara ( inclusive o omisiune), care, tinand seama de circustantele spetei, ar avea drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane care se sprijina pe aceasta informatie. 281. Dati definitia auditului n general si elementele principale ale acesteia. Notiunea de audit n general semnifica revizia conturilor realizata de experti independenti n vederea exprimarii unei opinii asupra regularitatii si sinceritatii acestora. Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesionala a unei informatii n vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Obiectivul oricarui tip de audit l constituie mbunatatirea utilizarii informatiei.

Elementele principale care definesc auditul: - examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; - scopul examinariiunei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; - opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; - examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse ntr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 282. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia. Prin audit statutar se ntelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati n vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica n totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, n virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: - profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; - obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil l constituie situatiile financiare ale entitatii, n totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, n functie de referentialul contabil aplicabil; - scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; - criteriul de calitate n functie de care se face examinarea si se exprima opinia l constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, n masura n care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol n protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la:

- acuratetea declaratiilor financiare; - continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; - existenta unor fraude; - respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; - comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. 283. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar? Semnificatia auditului financiar: daca este vorba de "audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare", fara nici o ndoiala este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simpla de "audit financiar" poate fi folosita pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: - auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; - auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora n situatiile financiare; - auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; - auditul financiar asupra situatiei fiscale; - auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor ndoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fi calificata ca "audit financiar". O misiune de audit financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational sau unei misiuni de audit de gestiune. Din cele prezentate rezulta ca sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinzatoare dect cea de "audit statutar". Reglementarea europeana (Directiva a VIII-a) si reglementarile nationale se refera numai la auditul statutar, adica auditul asupra situatiilor financiare ale entitatii. Din acest punct de vedere, consideram ca folosirea

sintagmei "audit financiar" n legislatia romneasca n vigoare n locul celei de "audit statutar" folosita n legislatia europeana este de natura a crea confuzii. Prin audit statutar se ntelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati n vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica n totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, n virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: - profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; - obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil l constituie situatiile financiare ale entitatii, n totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, n functie de referentialul contabil aplicabil; - scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; - criteriul de calitate n functie de care se face examinarea si se exprima opinia l constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, n masura n care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol n protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la: - acuratetea declaratiilor financiare; - continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; - existenta unor fraude; - respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; - comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale.

Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toare aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula "ofera o imagine fidela" sau " prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative", aceste expresii fiind echivalente. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. 284. Auditul contractual: caracteristici si obiect.
Caracteristicile : - se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate - independenta si responsabilitatea ( acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor finaciare auditate Obictive: - poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar( in anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) - poate realiza orice misiune ade audit

Auditul contractual reprezinta relatia contractuala privind executarea lucrarilor specifice de audit cu privire la atestarea informatiei contabile cuprinsa in situatiile financiare. Aceasta activitate are ca obiective: certificarea unor elemente din bilant; certificarea unor situatii financiare destinate tertilor; evaluarea privind achizitiile sau restructurarile de intreprinderi; proiecte financiare, planuri, nugete, date sau informatii care necesita confirmarea credibilitatii acestora; auditul bilantului contabil.

Auditul contractual este realizat de experti contabili si contabili autorizati cu studii economice superioare. 285. Societatea Alfa, auditata de dumneavoastra, a achizitionat la 5 aprilie 2002 un ansamblu imobiliar spre renovare si a efectuat urmatoarele cheltuieli:

pret cumparare teren: pret cumparare constructie:

taxe nregistrare: cheltuieli cu actele: onorarii notar: (din care TVA 2.744.000 lei)

comisioane: (din care TVA 4.900.000 lei)

cheltuieli arhitecti: (din care TVA 3.920.000 lei)

reparatii: (din care TVA 43.120.000 lei)

90 mil. lei 410 mil. lei 83 mil. lei 3,5 mil. lei 14.744 mil. lei 29.900 mil. lei 23.920 mil. lei 263.120 mii lei

Societatea a nregistrat n cheltuielile perioadei suma de 18.244.000 lei. Care sunt sumele ce trebuiau contabilizate n cheltuielile perioadei, n contul terenului si n contul constructii?
costul de achizitie include pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport aprovizionare si alte cheltuieli de punere in stare de utilitate

Raspuns: 0 (toate cheltuielile ocazionate de achizitia si punerea n functiune a imobilizarilor corporale se nregistreaza n valoarea de intrare a imobilizarilor). Se calculeaza cat reprez terenul din total 90/500=18% Constructia =82%

Ch ptr teren 18%*(taxa de inreg+ch cu actele+ch notar+ch comis) Ch constructie 82%* (taxa de inreg+ch cu actele+ch notar+ch comis)+ch arhitecti+ch reparatii Ch perioadei nu exista Valoarea totala a cheltuielilor ce se pot capilatiza = 90.000.000 +410.000.000 +83.000.000 + 3.500.000 +14.744.000 +29.900.000 + 23.920.000 = 655.064.000 lei 21X = % 404 446 655.064.000 500.000.000 155.064.000

Obs: nu au fost capitalizate cheltuielile cu reparatiile. Aceste cheltuieli sunt inregistrate in contabilitate atunci cand au loc. 286. n calitate de auditor al intreprinderii Omega SA ati constatat ca la 31 decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie, cunoscnd ca intreprinderea foloseste metoda FIFO, ca stocul la 1 decembrie a fost de 500 unitati a 10.000 lei fiecare, ca n 10 decembrie s-au cumparat 500 unitati a 12.000 lei fiecare si ca n 20 decembrie au iesit 400 unitati?
Rezolvare:

data 01.12. 10.12 20.12. 31.12 31.12

explicatii stoc intrare iesire stoc stoc Total stoc la 31.12

cantitate 500 500 (400) 100 500 600

pret 10.000 12.000 10.000 10.000 12.000

valoare 5.000.000 6.000.000 (4.000.000) 1.000.000 6.000.000 7.000.000

287. Societatea Alfa a evaluat la 1 decembrie anul N - 4 un ansamblu imobiliar achizitionat n anul N - 11 cu 400.000.000 lei (din care 80.000.000 lei pentru teren), amortizabil n 20 de ani; cu aceasta ocazie a eliminat amortismentele din valoarea contabila. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilita cu aceasta ocazie la 450.000.000 lei (din care 150.000.000 lei terenul); durata de vita nu a fost modificata. La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vndut cu 500.000.000 lei. Care sunt: diferenta din reevaluare ce trebuia nregistrata;

suma amortizarii n anul N; suma plusvalorii nregistrata cu ocazia vnzarii.

Rezolvare: data explicatii cladire teren total N- achizitie 320.000.000 80.000.000 400.000.000 11 durata normala 20 ani amortizare anuala 320.000.000 / 20=16.000.000 N-4 amortizare n 8 16.000.000*8=128.000.000 ani Valoare ramasa 320.000.000-128.000.000=192.000.000 80.000.000 272.000.000 neamortizata Valoare de 300.000.000 150.000.000 450.000.000 utilitate Diferenta din 300.000.000-192.000.000=108.000.000 70.000.000 178.000.000 reevaluare Durata ramasa de 20 - 8 = 12 ani amortizat Amortizare 300.000.000 / 12 = 25.000.000 anuala Amortizare n N 25.000.000 / 2 = 12.500.000 la 1 iulie Amortizare pna 3*25.000.0000+12.500.000=87.500.000 la vnzare Val.ramasa 300.000.000 - 87.500.000=212.500.000 150.000.000 362.500.000 neamort.la vnzare Valoarea de 500.000.000 vnzare Cstigul din 137.500.000 vnzare 288. Enumerati si explicati 8 diferente ntre auditul extern si auditul intern. Diferente intre auditul extern si auditul intern: Auditul intern Statutul auditorului entitate independenta juridic Beneficiarii auditului conducerea Auditul extern prestator de servicii independent din punct de vedere juridic conducerea, actionarii, bancile, autoritatile de stat, partenerii

Obiectivele auditului

aprecierea controlului asupra activitatii intreprinderii si formularea de recomandari pentru imbunatatirea acestuia de toate functiile intreprinderii, in toate dimensiunile si aspectele lor

certificarea regularitatii, sinceritatii si a imaginii fidele a conturilor, rezultatelor si situatiilor financiare functiile intreprinderii care participa la determinarea rezultatului

Domeniul aplicare

Prevenirea fraudei

orice tip de frauda care orice frauda care are sau implica intreprinderea, sub se presupune ca ar putea aspect patrimonial sau al avea influenta asupra oricarui alt aspect rezultatelor independenta profesionala, independenta profesionala, juridica si statutara juridica si statutara permanent, conform unui intermitent, in momente plan anual propice certificarii conturilor

Independenta auditorilor Periodicitatea auditarilor

289. Care sunt principalele lucrari de efectuat cnd examinati conturile de imobilizari corporale? Lucrari de efectuat: . De procurat lista imobilizarilor indicand valoarea bruta si totalul cumulat al amortizarilor si de detrminat daca ea corespunde cu soldul conturilor din balanta . De informat despre politica de amortizari aplicata pentru calculul cheltuielii anuale cu amortizarea . De determinat daca imibilizarile au suportat o pierdere de valoare semnificativa si durabila . De discutat cu conducerea despre achizitie si retragerile efectuate in conturile de de imobilizari si despre inregistrarile castigurilor si pierderilor cu ocazia cesiunilor sau a trecerii pe rebuturi . De cercetat daca numite imobilizari au fost ipotecate . De disutat despre permanenta metodelor si a ratelor de amortizare si de comparat cheltuiala cu amortizarea cu cea din anii precedeti . De determinat daca contractele de inchiriere au fost corect luate in cont in situatiile financiare conform normelor contabile De verificat detinerea de catre intreprindere a titlurilor de proprietate asupra imobilizarilor De verificat daca pentru pierderile de valoare care nu sunt datorate uzurii s-au constituit provizioane

De verificat daca se tine o evidenta a imobilizarilor iesite temporar din intreprindere


Obtinerea de informatii cu privire la costurile imobilizarilor, cu amortizarea cumulata si cu valorile nete ramase. Obtinerea informatiilor cu privire la intrarile de imobilizari corporale in cursul exercitiului auditat. Verificarea fizica a imobilizarilor corporale. Se verifica imobilizarile semnificative care au fost achizitionate in numele societatii si daca valorile lor de intrare au fost in mod corect inregistrate in contabiliate. Verificarea documentelor de proprietate. Verificarea iesirilor de imobilizari (in vederea stabilirii corecte a datoriei constituita de TVA a societatii si orice alte solduri cu bugetul de stat). Calcularea corecta a profitului sau piederii la instrainarea imobilizarilor poate avea un efect semnificativ asupra profitului sau pierderii raportate pe intreaga activitate. Verificarea valorii amortizarilor si a deprecierilor activelor. Verificarea informatiilor privind reevaluarile imobilizarilor. Reevaluarea conformitate cu regulile contabile alternative conform legislatiei in vigoare. este permisa in

1. 2.

3. 4.

5. 6. 7. 8.

Obtinerea unui tabel al angajamentelor de capital. O revizuire dupa data bilantului poate evidentia efectele angajamentelor semnificative contractate inainte de sfarsitul anului. Daca au fost primite subventii guvernamentale pentru imobilizari corporale, tratmentul contabil si al subventiilor guvernamentale trebuie sa fie in conformitate cu IAS 20 " Contabilizarea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala". Veficarea capitalizarii propriei activitati. Daca o societate produce imobilizari corporale pentru propria utilizare, aceste active trebuie incluse in situatiile financiare, la cost.

9.

290. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de imobilizari financiare. Lucrari de efectuat: . De obtinut lista portofoliului - titluri la data bilantului si de determinat daca ea corespunde cu soldul contului in balanta generala . De verificat evidentierea analitica si sintetica . De informat despre metoda de evaluare a titlurilor aplicata portofoliilor - titluri la inchiderea conturilor . De intebat conducerea despre valoarea contabila a titlurilor . De intrebat conducerea despre diferenta dintre valoarea contabila si valoarea de tranzactionare . De revazut eventualele probleme ale valorii de realizare . De determinat daca castigurile, pierderile si veniturile din plasamente au fost corect inregistrate . De informat despre clasificarea titlurilor de participare si despre titlurile de plasament De urmarit daca s-au respectat regulile de autorizare a operatiunilor de cumparare sau vanzare de titluri efectuate in cursul exercitiului De analizat tranzactiile intra-grup pt. a vedea daca s-au eliminat operatiunile reciproce cand societatea este membra a unui grup

1.

Obtineti un tabel cu variatia valorii de intrare, a imobilizarilor financiare si investitiilor financiare pe termen scurt, a provizioanelor constituite si a valorii contabile nete la sfarsitul exercitiului financiar auditat. Decideti pentru care conturi este necesara verificarea detaliata. Verificati corespondenta posturilor bilantiere cu balanta de verificare. Obtineti o lista a plasamentelor si asigurati-va ca sunt corect clasificate in filiale, firme

2. 3. 4.

asociate, asocieri in participatie, alte active fixe sau curente.


5. Verificati costul activelor noi si al celor cedate cu documentele justificative aferente si

asigurati-va ca variatiile importante au fost autorizate. 6. Verificarea intrarilor de investitii financiare. 7. Verificarea iesirilor de investitii financiare. 8. Verificarea intrarilor si iesirilor de creante imobilizate. 9. Confirmati soldurile conturilor de credite intragrup si asigurativa ca sunt corect prezentate. 10. Asigurati-va ca veniturile din plasamente sunt inregistrate in contabilitate pe o baza adecvata si consecventa.Verificati cheltuielile provenite din investitii. 11.Asigurati-va ca profitul/pierderea din cedari este calculat(a) corect. De asemenea procedati la verificarea tratamentului fiscal fata de pierderea neta. 12.Obtineti confirmari de la tertii ce detin certificate de proprietate, amanunte privind conditiile contractuale ale asocierii in participatie. 13.Verificati fizic un esantion din certificatele detinute de entitatea auditata. 291. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de stocuri. Lucrari de efectuat: . De procurat listele de inventar si de detrminat daca totalul corespunde cu soldul balantei generale si daca listele de inventar sunt bazate pe inventarierea fizica a stocurilor . De informat despre metoda de inventariere fizica . De verificat daca este utilizat un sistem de inventar permanent si daca periodic se fac comparatii la cantitatile fizice . De discutat despre ajustarile efectuate la iesirea ultimului inventar fizic al stocurilor . De informat despre metodele de evaluare pentru fiecare categorie de stocuri si in special de eliminare a profiturilor intre societati . De discutat despre permanenta metodelor in evaluarea stocurilor tinand seama de toate componentele . De comparat rotatia stocurilor cu cea a exercitiilor precedente . De informat despre metoda utilizata pentru identificarea stocurilor cu rotatie lenta si uzate moral

De cercetat daca anumite stocuri au fost trecute in depozit de catre entitate si daca acesta este cazul cand aceste marfuri au fost incluse in inventar

De comparat totalurile pricipalelor categorii de stocuri cu cele ale exercitiilor precedente si cu cele asteptate pentru exercitiul in curs.

1.Obtineti un tabel sintetic cu stocurile si contractele pe termen lung aferente exercitiului curent si anterior. 2. Revizuiti fisele de inventar finale ale stocurilor, verificand adunarea pe verticala si orizontala, precum si elementele neobisnuite. 3. Asigurati-va ca in lista contractelor s-a facut deosebirea intre contractele pe termen lung si cele pe termen scurt, iar prezentarea lor este in concordanta cu standardele contabile relevante. 4. Examinarea analitica. Comparati viteza de rotatie a stocurilor, precum si clasificarea stocurilor si a contractelor din exercitiul auditat cu cele din exercitiul anterior. 5. Inventarierea stocurilor si participarea la inventariere. 6. Selectati un esantion de stocuri din fisele de inventar preliminare si verificati existenta stocurilor respective, apoi procedati invers. 7. Identificati stocurile tertilor detinute de societate. 8. Obtineti detalii privind bunurile in tranzit sau cele aflate in alte locatii. 9.Revizuiti fisele de inventar ale tuturor stocurilor finale. 10.Comparati constatarile testelor de numarare a stocurilor realizate in cursul participarii la inventariere cu fisele de inventar finale. 11.Pentru un esantion de stocuri verificati cantitatile din fisele de inventar finale cu cele din din fisele preliminare si obtineti explicatii pentru modificari. 292. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de trezorerie.

De procurat extrasele bancare si de intrebat personalul clientului despre orice extras, vechi sau neobisnuit De determinat daca conturile de trezorerie constituie obiectul unor restrictii speciale De informat daca au fost garantate, cedate sau scontate creanta De procurat balanta clienti si de verificat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala De cerut si analizat explicatiile despre variatiile importante ale soldului contului client cu cel al exercitiilor precedente sau despre nivelul asteptat De informat despre transferurile interbancare in timpul perioadei anterioare si posterioare datei de inchidere

De informat despre procedurile aplicate pentru a se asigura o buna cenzura intre exercitii pentru vanzari si returul vanzarilor De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea vanzarilor si de determinat daca ele fac obiectul unor remize sau ristorno

De informat despre metode de identificare a conturilor care depasesc scadenta de plata si de evaluare a provizioanelor pentru creantele incerte, de determinat daca aceasta este adecvata si corecta De cercetat daca exista conturi de marfuri expediate si nefacturate sau in consignatie si daca acesta este cazul, daca au fost efectuate ajustari pentru a regulariza aceste tranzactii si de inclus marfurile corespunzatoare in stocuri

293. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de capitaluri proprii.


De obtinut si de analizat lista operatiilor care afecteaza capitalurile proprii, privind in special noile emisiuni, rascumpararile de actiuni De cercetat restrictiile care ating distribuirea beneficiilor nedistribuite sau a conturilor de capitaluri proprii De informat daca s-au produs schimbari semnificative in entitate inraport cu anul precedent in ce priveste detinerea sau structura de capital In caz de pierderi trebuie verificata existenta unei capacitati de finantare suficiente continuarii activitatii De analizat orice modificare a capitalului social prin prisma respectarii reglementarilor legale si statutare De verificat respectarea egalitatii : Capitaluri proprii inainte de repartizare = capitaluri proprii dupa repartizare + distribuiri de capital (dividende) De analizat operatiile care privesc miscarile ce au loc in cadrul capitalurilor proprii , in special cele ce au loc ca urmare a afectarii rezultatului net al exercitiului De analizat , in cadrul grupurilor de societati, interesele minoritare, operatiunile intra-grup De consultat procesele verbale ale adunarii actionarilor, ale consiliilor de administratie in ceea ce priveste masurile stabilite referitoare la capitalurile proprii De evaluat fundamentarea informatiilor date in notele anexe la situatiile financiare privind capitalurile proprii

294. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de vnzari si de clienti.

De verificat daca creantele clienti care figureaza in bilant reprezinta sumele datorate intrprinderii la sfarsitul exercitiului

De verificat daca nici o creanta nu a fost omisa De verificat daca provizioanele pentru clienti dubiosi sunt corect calculate De verificat daca provizioanele pentru riscuri au fost constituite pentru eventualele litigii cu clientii sau pentru garantia serviciilor sau a bunurilor facturate clientilor De verificat daca in anexa sunt prezentate distinct creantele avand termenul de incasare sub un an de cele avand termenul de incasare sub 5 ani, dar mai mare de un an De urmarit daca toate veniturile sunt corect contabilizate si daca soldurile conturilor de clienti reprezinta venituri neancasate De obtinut balanta clientilor si de determinat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala De analizat variatiile importante ale soldului contului clienti cu cel al exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile despre aceste variatii De verificat daca separarea exercitiului este respectata De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea vanzarilor si de determinat daca ele fac obiectul unor remize sau ristorno

295. Prezentati 10 lucrari de efectuat cnd examinati conturile de cumparari si de furnizori.

De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea cumparaturilor si de determinat daca ele au constituit obiectul unor remize sau ristorno De analizat variatiile importante ale soldului contului furnizori cu cel al exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile despre aceste variatii De obtinut balanta furnizorilor si de determinat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala De informat pentru a sti daca soldurile sunt comparate cu extrasele de cont ale furnizorilor si de comparat cu soldurile perioadei precedente De cercetat despre existenta datoriilor neanregistrate De determinat daca datoriile fata de actionari, administratori si alta parti legate sunt prezentate separat De cercetat cauzele si justificarile intarzierilor la plata De examinat soldurile vechi si a celor ce par prea mari

De verificat corecta contabilizare a datoriilor, in special a celor exprimate in devize De analizat corecta regularizare a avansurilor acordate furnizorilor

296. Enumerati 8 diferente ntre auditul extern si auditul intern. 1. Audit intern: face parte din controlul intern al entitatii se realizeaza de regula prin angajati independenti de celelalte structuri executive nu are obligatii extra entitate independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive are ca obiect respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii poate realiza alte comenzi sau solicitari ale conducerii este o functie de asistenta

2. Audit extern : 297. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati? Obiectivele controlului intern sunt A. protejarea activelor intreprinderii : 1. definirea responsabilitatilor 2. separarea sarcinilor si functiilor 3. descrierea functiilor se realizeaza de firme de specialitate sau prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari se respecta normele unui organism profesional asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii independenta este principiul de baza pentru credibilitate are ca obiect auditarea situatiilor financiare poate realiza orice misiune de audit

4. procedura acordarii imputernicirilor B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile 1. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative 2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii 3. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia 4. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile 5. controalele de baza ale activitatii contabile C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii D. promovarea eficacitatii exploatarii 298. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati? Elementele de baza ale controlului intern sunt: a) existentea unui plan de organizare, cuprinzand : definirea cat mai precisa a sarcinilor definirea limitelor de competenta si a raspunderilor circulatia informatiilor

b) competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii c) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la : producerea informatiilor arhivarea informatiilor

299. Explicati importanta separarii sarcinilor n organizarea controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel nct sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate - iregularitate - avnd posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, n functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure ntotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc n mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:

- realizarea obiectivelor intreprinderii; - protejarea sau conservarea patrimoniului; - nregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor.

300. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea. Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta n examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent n vederea exprimarii unei opinii motivate n legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, n acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta dect cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati. Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse n aplicare de conducerea unei entitati n vederea asigurarii, n masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea nregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate. 301. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? Obiectivele auditului intern sunt: 1.protejarea activelor intreprinderii; 2.asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile; 3.asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii; 4.promovarea eficacitatii exploatarii.

a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, n conformitate cu prevederile legale; b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii n scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate: d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. 302. Care sunt cele 4 categorii de audit intern n functie de natura? Auditul de conformitate (de regularitate) Se refera la demersul simplu si traditional al auditorului de a verifica buna aplicare a regulilor, procedurilor, atributiilor, organigramelor. Auditorul va lucra pe baza unui sistem de referinta ("ceea ce ar trebui sa fie") si semnaleaza autoritatii responsabile dezechilibrele, operatiile care nu s-au efectuat, interpretarile eronate ale dispozitiilor. In urma unei analize a cauzelor si consecintelor, auditorul elaboreaza recomandari pentru aplicarea pe viitor a regulilor. Auditul de eficacitate (de performanta) Sistemul de referinta la care se raporteaza activitatea auditata este rezultat al aprecierii auditorului intern, care se bazeaza pe rationamente privind cea mai eficienta, mai productiva, mai sigura solutie posibila. Auditorul intern este cu atat mai eficient cu cat profesionalismul, cunosterea intreprinderii, priceperea sa in functia auditata sunt mai importante, schitandu-se astfel modul de impartire a sarcinilor in cadrul compartimentului: auditorilor mai noi le revin ca sarcina auditurile de conformitate, iar celor mai experimentati cele de performanta. Auditul de sistem Auditul de sistem este un audit de management si de strategie. Auditul intern trebuie sa solicite responsabililor sectoarelor auditate o expunere a politicilor care guverneaza activitatea respectiva, pentru a se asigura ca exista o astfel de politica si pentru a determina in ce masura aceasta, atunci cand exista, corespunde obiectivelor de ansamblu ale intreprinderii.

Auditul de strategie este conceput ca o confruntare a tuturor politicilor si strategiilor intreprinderii cu mediul in care aceasta se afla, pentru a verifica coerenta globala 303.Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern. 304.Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern? 305.Continutul si structura planurilor de control al conturilor. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: - lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; - ntinderea esantionului: tinnd seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; - indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avnd n vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; - o referinta pentru foaia de lucru; - probleme ntlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:
Dosar Exercitiu Viza responsabilului: Controale de efectuat Program de control - controlul imobilizarilor Auditor: Data crearii: Marimea esantionului Data actualizarii: Facut de ... Referinta Ref: Pag: Data:

Probleme

la data de ... Verificarea achizitiilor Sume mai mari Ionescu exercitiului pe baza de de 75.000 mii lei 16/03/95 comenzi, facturi si receptii

(Foaia de lucru) ntlnite A6 Nimic