1
INTRODUCERE
Matematica contribuie esential la educarea memoriei, atentiei, vointei, imaginatiei,
la amplificarea setei de cunoastere si are un rol important in educatia estetica a celor ce o
studiaza. Algebra este una dintre ramurile cele mai importante ale matematicii, cunoscand
in timp o dezvoltare foarte accentuate. Problematica de care se ocupa a devenit mai vasta
si mai variata.
Tema acestei lucrari metodico-stiintifice este Ci de eficientizare a predrii-nvrii
polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
Intre teoremele aritmeticii numerelor intregi si unele teoreme ale aritmeticii
polinoamelor exista o mare asemanare. Predarea lor prin analogie duce la o intelegere mai
profunda a notiunilor.
Aritmetica are rol formativ foarte important, dar a fost diminuata prin reforma
actuala. Dupa programele actuale se mai predau doar cateva notiuni de aritmetica
numerelor naturale prin gimnaziu , mai precis in clasa a VI-a. Pana in clasa a XII-a (cand ar
trebui facuta analogia intre aritmetica numerelor intregi si aritmetica polinoamelor),
aceste notiuni nu sunt diversificate sau amplificate . In clasele de gimnaziu trebuie predate
cunostinte ce inlesnesc formarea unei structuri cognitive operationale si a unei baze
acceptabile de modelare intuitiva . Datorita dificultatilor interioare ale aritmeticii asimilare
ei nu se poate face direct la nivelul de rigoare dorit si atunci sunt necesare spirale
successive pana la sfarsitul clasei a XII-a. Predarea notiunilor se va face intr-o forma
succesibila elevilor de liceu apoi se vor da exemple si de alte multimi de numere pentru
care se pot da teoreme de impartire cu rest care sa ne permita sa construim si pentru ele o
anumita aritmetica. In cadrul acestei lucrari se va arata ca aritmetica numerelor intregi ,
aritmetica polinoamelor cat si alte aritmetici se pot trata in cadrul invatamantului
preuniversitar intr-un mod unitar. Aceasta va genera performante superioare . Un plus de
rigoare in scoala determina un plus accentuat in facultate. Lucrarea de fata este structurata
pe sase capitole .
Primul capitol are ca scop introducerea notinii de inel, a notiunilor de morfisme si
izomorfisme de inele, corpuri, subcorpuri , extinderi de corpuri si proprietatile lor.
In capitolul al II-lea se prezinta proprietatile aritmetice ale inelelor , urmarindu-se
prezentarea unor rezultate utile in teoria algebrica a numerelor .
In capitolulal III-lea sunt prezentate inelele de polinoame , modul de constructive
al lor, polinoamele de o nedeterminata .
In capitolul IV sunt ilustrate proprietatile radacinilor uni polinom, derivate unui
polinom, teoria fundamental a algebrei si ecuatiile algebrice.
Ultimul capitol cuprinde metode legate depredarea matematicii in general si a
polinoamelor in particular . Mai intai sunt trecute in revista principiile didacticii adaptate
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
2
la matematica, apoi metodele. Se evidentiaza aplicatii metodice, parcurgandu-se cu ajutorul
exemplelor , al problemelor, notiunile studiate anterior .Tipurile de exercitii si metodele de
rezolvare propuse in acesta lucrare vor adduce cu siguranta o imbunatatire a rezultatelor
obtinute de elevi. Problemele sunt deosebit de utile din punct de vedere metodologic,
findca determina folosirea de strategii variate si rationamente fine prin cerinte de ordin
calitativ. Ele au grade de dificultate variata si deschid noi orizonturi in vederea insusirii
matematicii, in particular a inelelor de polinoame, in invatamantul preuniversitar .
Paragraful VI.5 evidentiaza etapele in care au fost parcurse in cercetarea realizata .
Lucrarea urmareste ca elevii sa capete o deschidere cat mai larga spre studiul
sistematic al polinoamelor si ecuatiilor algebrice iar prin aceasta sa le inlesneasca trecera
catre studiul unei problematici de nivel mai inalt.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
3
CAPITOLUL I
INELE
I.1 INEL.NOTIUNI INTRODUCTIVE
Multimea Z a numerelor intregi inzestrata cu operatiile de adunare si inmultire a
servit ca baza a aritmeticii si algebrei in care, prin preluarea diferitelor proprietati al
acestei multimi, s-au construit noi structuri.
Definitia I.1.1 Fie M o multime nevida. O aplicatie :MxMM, (x,y)xy se numeste
lege de compozitie interna (pe scurt o lege de compozitie) pe multimea M.
Definita I1.2 Fie o lege de compozitie pe multimea nevida M. Atunci:
1) Legea de compozitie este asociativa daca (xy) z=x(yz), pentru oricare x, y, zM
2) Legea de compozitie este comutativa daca xy=yx, pentru oricare x, yM
3) Legea de compozitie admite element neutru daca exista eM astfel incat
xe=ex=x, pentru oricare xM
4) Daca legea de compozitie pe multimea M admite elemental neutru e, atunci un
element xM se numeste simetrizabil in raport cu , daca exista M, astfel incat
x* .
Elementul se numeste simetricul elementului x.
Observatia I.1.1 In notatie aditiva, elementul neutru se noteaza cu 0 si se mai
numeste elementul nul. In notatie multiplicativa , elementul neutru se noteaza cu 1 si se
mai numeste elementul unitate. Daca o lege de compozitie admite un element neutru,
acesta este unic determinat. Daca o lege de compozitie este asociativa si cu element, atunci
simetricul unui element simetrizabil este unic.
Definitia I.1.3 Fie M o multime pe care este definite o lege de compozitie . O
submultime H include M se numeste parte stabile a lui M in raport cu operatia , daca
oricare x, yH rezulta xyH. Daca H este o parte stabile a lui M, restrictia operatiei la
multimea H se numeste lege de compozitie indusa de pe H.
Definitia I.1.4 Fie M o multime, M diferit de si o lege de compozitie pe M. Atunci
(M, ) se numeste semigrup daca legea de compozitie este asociativa. Daca in plus legea de
compozitie este comutativa atunci (M, ) se numeste semigrup comutativ.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
4
Definitia I.1.5 Fie M o multime, M diferit de si o lege de compozitie pe M. Atunci
(M, ) se numeste monoid daca legea de compozitie satisfice axiomele:
1) este asociativa;
2) admite element neutru;
Daca legea de compozitie satisfice si axioma:
3)legea este comutativa, atunci monoidul (M, ) se numeste monoid comutativ.
Definitia I.1.6 Fie G o multime nevida si o lege de compozitie pe G. Atunci (G, ) se
numeste grup daca sunt satisfacute axiomele :
1) este asociativa;
2) admite element neutru;
3)orice element din G este simetrizabil fata de operatia .
Daca in plus este satisfacuta axioma:
4) este comutativa, spunem ca (G, ) este grup comutativ (sau grup abelian).
Definitia I.1.7 Se numeste inel o multime nevida A inzestrata cu doua legi de
compozitie notate de obicei aditiv si multiplicativ care satisfice urmatoarele conditii :
+:AxAA, (x,y)x+y
:AxAA, (x,y)xy
1. A are o structura de grup abelian in raport cu legea aditiva;
2. A are o structura de semigrup in raport cu legea multiplicativa;
3. Legea multiplicativa este distributiva in raport cu legea aditiva, adica
x, y, zA x (y+z)=xy+xz;
(x+y)z=xz+yz
Observatia I.1.2 Elementul neutru al grupului abelian al unui inel A se noteaza de
obicei cu 0 si se numeste elemental zero al inelului; iar opusul fata de adunare al unui
element oarecare aA se noteaza deobicei cu a. Daca in plus operatia multiplicativa are
element unitate, atunci inelul se numeste inel unitar (sau inel cu unitate). Elementul sau
unitate, atunci cand nu exista pericolul unei confuzii, se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate al inelului.
Definitia I.1.8 Daca A este un inel unitar, atunci elementele lui A care sunt
simetrizabile in raport cu operatia multiplicativa se numesc elemente inversbile sau unitati
ale inelului A. Inversul (sau simetricul) lui a se noteaza cu
.
Multimea elementelor inversabile ale inelului A se noteaza cu U(A). U(A) are o
structura de grup in raport cu operatia multiplicative. Acest grup, (U(A), ) se numeste grup
multiplicativ al elementelor inversabile ale inelului A. Elementul unitate 1, are rol de
element neutru pentru grupul (U(a), ).
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
5
Exemple:
1) (Z,+, ). Multimea numerelor intregi cu operatiile de adunare si inmultire obisnuite, este
inel comutativ si unitar.
2) Tot inele comutative si unitare sunt si (Q,+, ), (R,+, ), (C,+, ) in raport cu adunarea si
inmultirea obisnuite.
3) Daca nZ, atunci multimea nZ={nk|kZ} este inel comutativ fata de adunarea si
inmultirea obisnuita a numerelor intregi .
4) Multimea Zn={
, ,
, ,
, ,
formeaza un inel comutativ si unitar, numit inelul claselor de resturi modulo n.
5) Multimea Z[i]={xC|x=a+bi|a,bZ}, in raport cu operatiile de adunare si de inmultire a
numerelor complexe formeaza un inel numit inelul intregilor lui Gauss.
(a+bi)+(c+di)=(a+c)+(b+d)i
(a+bi)(c+di)=(ac-bd)+(ad+bc) i, oricare a+bi, c+di Z[i],
acestea fiind operatiile induse pe Z[i] de adunarea si inmultirea numerelor complexe.
6) Un interes aparte prin aplicatiile pe care la are in domeniul tehnicii il prezinta inelul
(
, , )
Din axiomele inelului se pot deduce o serie de consecinte care de obicei sunt numite
reguli de calcul intr-un inel.
Propozitia I.1.1 Daca (A,+,) este un inel atunci:
1. a0=0a=0, aA;
2. (-a) (-b)=ab, a,b A;
3. a (b-c)=ab-ac si (a-b) c=ac-bc, a,b,c A;
4. a (
)=
, (
) b=
,,
A. In
particular: a (nb)=n (ab)=(na) b;
5. (
) (
, fi n, m N,
, ,
, ,
,
6. Daca A este inel comutativ iar a,b sunt elemente din A si n , atunci are loc formula
binomului lui Newton: (a+b)
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
6
Demonstratie: Din relatia 0+0=0 obtinem, inmultind cu a la stanga , ca
a(0+0)=aa0=a0 si adunand in ambii membri (a0), obtinem a0=0. Analog , se
demonstreaza relatia 0a=0.
1. Din relatia b+(-b)=0 rezulta inmultind ca a la stanga: a (b+(-b))=a
ab+a (-b)=a0, deci a (-b)=-(ab).
Analog , se arata ca (-a) b=-(ab)a (-b)=(-a) b.
Daca in relatia (-a) b=-(ab) inlocuind pe b cu b obtinem tinand seama de faptul ca
(-a)=a, oricare ar fi aA:(-a) (-b)=-(a (-b))=-(-(ab))=ab.
2. Avem :a (b-c)=a (b+(-c))=ab+a (-c)=ab+(-(ac))=ab-ac.
3. Demonstram afirmatia prin inductie dupa nN.
Pentru n=0: a0=0 adevarata conform cu 1.
Presupunem propozitia din enunt adevarata pentru n si o vom demonstra pentru n+1.
a(
) (
)=a
4. Vom demonstra prin inductie dupa mN.
Pentru m=(
adevarata.
Presupunem propozitia adevarata pentru m. Avem:
(
)(
) (
) (
.
5. Daca A este un inel comutativ, vom demonstra formula binomului lui Newton prin
inductie.
Pentru n(a+b)
adevarata.
Presupunem relatia adevarata pentru k si o vom demonstra pentru k+1.
Stim ca (a+b)
(a+b)
)( +)
()
+
()
++
()
++
+(
+(
++(
++
(
++
Deoarece:
, , obtinem
(a+b)
+ +
+ +
Deci formula este adevarata pentru k+1.
Propozitia I.1.2 Daca in inelul unitar A avem 1=0, atunci A este inelul nul.
Demonstratie: Intr-adevar, pentru orice aA avem a=1a=0a=0 si deci a=0. Astfel conditia
1=0 este necesara si suficienta ca un inel sa fie nul. Deci un inel A cu cel putin doua
elemente 10.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
7
Definitia I.1.9 Daca (A,+, ) este un inel, atunci elemental aA se numeste divizor la
stanga (la dreapta) al lui zero daca exista bA, b0 astfel incat ab=0 (respectiv ba=0).
Daca inelul A este comutativ, atunci notiunile de divizor la stanga (respectiv la dreapta) al
lui zero coincid.
Daca elemental aA nu este divizor la stanga sau la dreapta al lui zero si b,c A,
atunci din ab=ac rezulta b=c.(ab=aca(b-c)=0b-c=0b=c)
Definitia I.1.10 Un inel A nenul, comutativ, unitar si fara divizori ai lui zero, diferiti
de zero, se numeste domeniu de integritate(sau inel integru)
Observatie I.1.3 Intr-un domeniu de intergitate, ambii membri ai unei egalitati pot fi
simplificati prin acelasi element nenul.
Exemple:
1) (Z,+, ), (Q,+, ), (R,+, ), (C,+, ) sunt inele integre;
2) Multimea (Z[i],+, ) este un domeniu de integritate. Elementele inversabile ale acestui
inel sunt:+1,-1,+i,-i;
3) Fie doua inele A, B in care operatiile sunt notate cu + si . Produsul cartezian AB se
poate inzestra natural cu o structura de inel astfel:
(a,b)+(c,d)=(a+c,b+d)
(a,b)*(c,d)=(ac,bd),oricare ar fi aAsi bB.
Inelul obtinut se numeste produsul direct al inelelor A si B. Perechea (
) este
elemental neutru in raport cu operatia de adunare in inelul AB.
Daca aA si bB atunci elementele de forma (a,
) si (
) (
, ) (
, ) (,
) (
) (
) Conform
definitiei legii multiplicative si a regulilor de calcul intr-un inel, daca A si B sunt inele
unitare, atunci, AB este un inel unitar, elementul sau unitate fiind (
) Daca AB sunt
inele commutative, atunci si produsul direct AB este inel comutativ.
Deoarece in inelul produs direct AB exista intotdeauna divizori ai lui zero (pentru A,
B inele nenule) observam ca produsul direct a doua inele integre nu este un inel integru.
Propozitia I.1.3 Daca inelul unitar A este diferit de inelul nul, atunci orice element
inversabil din A nu este divizor comun al lui zero.
Demonstratie: Presupunem prin absurd ca aA este inversabil si ca este divizor al lui zero
la stanga. Atunci exista bA, b0 astfel incat
contradictie.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
8
I.2 MORFISME SI IZOMORFISME DE INELE
Definitia I.2.1 Fiind date doua inele A si B (A,+, ),(B,,) , atunci o functie :AB se
numeste morfism (sau omorfism) de la inelul A la inelul B daca satisfice urmatoarele
identitati:
1) (a+b)= (a) (b)
2) (ab)= (a) (b), oricare ar fi a,bA
Acolo unde nu exista pericolul unei confuzii, operatiile multiplicative si aditive pe
inelele A si B se pot nota la fel.
Definitia I.2.2 Un morfism de inele unitare f:AB care satisface conditia f(
se numeste morfism unitar de inele.
Obsevatia I.2.1 Daca A si B sunt inele unitare si f:AB este un morfism de inele, iar f
este o functie surjectiva, atunci f este morfism surjectiv.
Justificare: Fie A si B inele unitare si f:AB morfism surjectiv de inele. Atunci: oricare ar fi
bB, exista aA astfel incat f(a)=b.
Deoarece a1=1a=a si f este morfism de inele rezulta ca f(a)=f(a1)=f(a) f(1)=bf(1)=b,
si f(a)=f(1a)=f(1) f(a)=f(1) b=b.
Deci bf(1)=f(1) b=b. Din unicitatea elementului unitate intr-un inel rezulta ca f(1)=1.
Observatia I.2.2 Daca A este un inel, atunci aplicatia identica a lui A, notate
: ,
este un morfism al inelului A.
Observatia I.2.3 Daca f:AB si g:BC sunt morfisme de inele, atunci gf:AC este de
asemenea un morfism de inele.
Justificare: Intr-adevar oricare ar fi a,bA avem: (gf)(a+b)= g(f(a+b))
=
g(f(a)+f(b))
=g(f(a)+g(f(b))=(gf)(a)+(gf)(b)
si analog : (gf)(ab)=(gf)(a)(gf)(b).
Definitia I.2.3 Daca :AB este un morfism de inele, atunci multimea
Ker={aA|(a)=0} se numeste nucleul morfismului .
Definitia I.2.4 Un morfism de inele se numeste morfism injectiv daca functia care il
defineste este injectiva.
Observatia I.2.4 Un morfism de inele :AB se numeste morfism surjectiv daca
functia este surjectiva.
Definitia I.2.5 Morfismul de inele :AB se numeste izomorfism de inele daca si
numai daca exista un morfism de inele :BA astfel incat
si =
.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
9
Observatia I.2.5 Un morfism de inele este izomorfism daca si numai daca este un
morfism bijectiv de inele.
Justificare Intr-adevar un izomorfism de inele :AB este bijectiv
Fie :AB morfism bijectiv de inele Sa demonstram ca functia inversa
este de semenea un morfism de inele.
Fie
. Atunci b
+b
(b
) +(
(b
) (
)(b
+b
)
(
)((
(b
)) +((
(b
)) (
(b
+b
) (
(b
) +
(b
))
(b
+b
(b
) +
(b
)
b
)(b
) (
(b
))
b
(b
) (
(b
)) (
(b
(b
)) (
(b
))
(
(b
(b
))
Deoarece e bijectiva, deci si injectiva
)
Definitia I.2.6 Un morfism de inele de la A la A se numeste endomorfism al inelului
A.
Exemple:
1) Daca A si B sunt inele, atunci aplicatiile canonice:
: ,
() (, )
: ,
() (, )
: ,
(, )
: ,
si
si
nu sunt morfisme unitare pentru A si B inele unitare nenule; ele sunt insa
injective.
2) Fie inelele unitare Z si Q. Functia i:ZQ, definite prin i(n)=n, este un morfism
injectiv de inele.
3) Daca n>0 este un numar natural, atunci functia p:Z
() +() si
p(ab)=
si b
, iar
si ab
. In particular,
Imf=f(A) este subinel al inelului A.
b) Daca
, atunci
) multimea
subinelelor lui
)
definita prin F(S)=f(S), S A este o bijectie care pastreaza incluziunea.
Demonstratie:
a) Daca
S astfel incat
) si
);
) (
) si
=f(
)(
si
.
Deci
si
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
11
b) Fie
) deci f(
), (
Deoarece
,
f(
) (
)=f(
si f(
)(
) (
, adica
si
).
Din b) deducem , in particular ca
) (, ), punand G(
) Este suficient sa
demonstram egalitatile:
FG=1
()
si GF=1
(, )
.
Fie
) ( G)(
) (
))
(()) Fie x
(()) si faptul ca
GF=1
(, )
I.4 CORPURI. SUBCORPURI. EXTINDERI DE CORPURI.
Definitia I.4.1 Un inel A unitar care contine cel putin doua elemente se numeste corp
daca orice element nenul din A este inversabil fata de operatia de inmultire din A.
In aceasta definitie cerinta ca inelul sa fie unitar, adica inelul A sa aiba element
unitate fata de inmultire, este necesara pentru a exista elemente inversabile, iar cerinta ca
inelul sa contina cel putin doua elemente este echivalenta cu faptul ca A este diferit de
inelul nul sau 1 0. Prin urmare, se exclude, prin definitie, ca inelul nul, adica format dintr-
un singur element(= elemental nul) sa fie corp. Acest fapt este o conventie general
acceptata. Din propozitia I.1.3 stim ca in orice inel nenul un divizor al lui zero nu este
inversabil. De aici rezulte ca un corp nu are divizori ai lui zero diferiti de zero.
Elementele nenule dintr-un corp formeaza grup fata de operatia de inmultire, cum
de altfel formeaza grup elementele inversabile din orice inel.
Un corp se numeste corp comutativ daca inmultirea este operatie comutativa.
Exemple:
Multimea numerelor rationale Q, multime numerelor reale R si multimea numerelor
complexe C cu operatiile obisnuite de adunare si inmultire formeaza corpuri. Pentru p
numar intreg prim inelul
Prin urmare, putem spune ca un subcorp al corpului K este o submultime k care
contine cel putin doua elemente si care verifica conditiile a)si b) de mai sus. Mai observam
ca in conditia b) se poate omite cererea ca x , deoarece pentru x se obtine x
k.
Din definitia subcorpului rezulta ca orice subcorp contine elementul nul si
elementul unitate al corpului .
Exemple:
Fie K un corp. Atunci K este evident un subcorp al lui K. In corpul numerelor
complexe C, corpul numerelor reale R si corpul numerelor rationale Q sunt subcorpuri . De
asemenea Q este subcorp al lui R; Q(i) este subcorp al luixC.
si Q nu au alte subcorpuri
in afara de ele insele.
Observatia I.4.1 Sa observam ca daca submultimea kK este subcorp al corpului K si
la randul sau, K este subcorp al corpului L, atunci rezulta ca submultimea k este subcorp al
corpului L. Prin urmare subcorpurile poseda o proprietate de tranzitivitate.
Definitia I.4.3 O intersectie de subcorpuri ale unui corp este un subcorp.
Demonstratie :
Fie K un corp si
si daca y , x
, oricare ar fi
iI, deoarece
Definitia I.4.4 Fie k K o extindere de corpuri si M o submultime a lui K. Intersectia
subcorpurilor lui K ce contin subcorpul k si submultimea M se noteaza cu k(M) si este un
subcorp al lui K, conform propozitiei precedente . Corpul k(M) se numeste subcorpul lui K
generat de M peste subcorpul k.
Exemple:
Daca consideram extinderea decorpuri Q C si subcorpul lui C generat de iC peste
Q se obtine corpul Q(i) carea este format din toate elementele de forma x=a+bi, a,bQ.
Intr-adevar, elementele de forma indicate formeaza un subcorp al lui C. Pe de alta parte ,
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
13
orice subcorp al lui C care contine pe i si pe Q contine toate elementele de forma a+bi cu a,
bQ. In mod analg subcorpul R generat peste Q de 2 se noteaza cu Q(2) si este format
de elementele de forma a+b2, a,bQ. Observam ca si subcorpul generat de 2 peste Q in C
coincide tot cu Q(2). Acest fapt exprima o anumita independenta a corpului k(M) fata de
corpul K.
Definitia I.4.5 Un corp care nu are alte subcorpuri in afara de al insusi se numeste
corp prim.
Exemple :
, p prim.
Definitia I.4.6 Un corp comutativ K ce contine un subcorp prim izomorf cu Q se
spune ca este corp de caracteristica zero si scriem carK=0 . Daca subcorpul prim al lui K
este izomorf cu
A daca
atunci
si daca
atunci
),
A;
3) x,
A daca x|
si x|
atunci x|
Demonstratie:
1) Fie aA oarecare . Deoarece a=1aaareflexivitatea relatiei de divizibilitate Fie a, b,
cA oarecare. Daca a|b si b|c atunci exista u, vA astfel incat b=ua si
cvbcv(ua)=(vu) aa|c. Deci din relatia de divizibilitate este tranzitiva.
2) Daca
. Prin calcul
obtinem:
)(
) ()(
Daca
atunci
exista u, w A astfel incat
. Se obtine
( +)
)
3) Daca x|(
Dar
( )
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
15
Teorema II.1.2
1) Relatia de asociere ~ este o relatie de echivalenta
2) Daca xA si ~ este clasa de echivalenta a lui x in raport cu ~ atunci:
x *xu Au inversabil in A+, adica doua elemente sunt associate daca si numai
daca ele difera printr-un factor inversabil.
3) Un element uA este u~1 uU(A) adica
* +.
Demonstratie :
1) Din definitia relatiei ~ si din faptul ca relatia de divizibilitate este o preordine,
avem ca ~ este o relatie de preordine Din faptul ca este reflexive avem
xxx~x Apoi din x~y si y~z avem x|y, y|x, y|z, z|y, adica {
,
,
.
3) Fie uA , u~1, atunci u|1 si deci exista bA astfel incat 1=ub, deci uU(A), deci
={0} si
*;
b) Relatia de divizibilitate nu este , in general , o relatie de ordine. De exemplu in Z
relatia de divizibilitate nu este asimetrica , deoarece n divide pe n si n divide pe n,
dar n-n, pentru n
c) Relatia de divizibilitate este o relatie de ordine daca si numai daca relatia de
asociere coincide cu relatia de egalitate. Singurul inel integru in care aceasta are loc
este
Definitia II.1.3 Pentru orice xA, elementele inversabile si elementele asociate cu x
sunt divizori ai lui x. Un divizor al lui x diferit de acestia se numeste divizor propriu al lui x.
Definitia II.1.4 Un element pA* neinversabil se numeste ireductibil daca p nu are
divizori proprii. In caz contrar p este reductibil. Daca p este ireductibil, atunci orice
element din A asociat cu p este ireductibil.
Observatia II.1.2 Fie pA* neinversabil. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
16
(a) P este reductibil;
(b) Din p=xy rezulta ca unul din elementele x,y este inversabil, iar celalalt este asociat
cu p.
Definitia II.1.5 Un element pA* neinversabil se numeste prim daca pxypy
Observatia II.1.3
a) Daca p este prim , atunci orice element asociat cu p este prim.
b) Daca p este prim si p divide produsul
.
Teorema II.1.3 Orice element prim este ireductibil.
Demonstratie:
Daca p este prim si p=xy atunci p|xy si x|p, y|p. Din p|xy si p prim rezulta p|x sau p|y. Daca
p|x si avand si x|p rezulta ca x~p. Deci exista uU(A) astefel incat x=pup=xy=puy
rezulta 1=uy, adica u este inversul lui y, deci y este inversabil. Rezulta ca p este ireductibil.
Exemple: Fie Z[i] inelul intregilor lui Gauss.
Consideram aplicatia :Z,i-N, (x+iy)=
,-
neinversabil astfel ca 3=
) (
)
(
) 9 (
) (
), (
) (
) pentru ca
neinversabile , deci
(
) (
) . Daca
, ,
, ,
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
17
ii) daca d
,i{1,,n}.
Observatia II.1.4 Daca d este cel mai mare divizor comun elementelor
, ,
atunci un alt element
sunt asociate. Deci, daca cel mai mare divizor comun exista, este
determinat pana la o asociere.
Definitia II.1.7 Daca cel mai mare divizor comun al elementelor
, ,
este 1
spunem ca elementele
, ,
atunci (
)=
si reciproc daca (
)=
atunci
2) Daca orice doua elemente din A au cel mai mare divizor comun , atunci orice sistem
finit de elemente din A au cel mai mare divizor comun.
3) Daca in A oricare doua elemente au un c.m.m.d.c atunci pentru orice
exista relatia :(
, (
)) ((
),
) (
)
Teorema II.1.3 Daca in A oricare doua elemente au c.m.m.d.c atunci pentru oricare
avem:
(1) (
) (
(2) Daca (
) (
) atunci (
)
Demonstratie:
Relatia (1) este evidenta pentru
Deci (
) (
Totodata exista yA astfel incat
de unde dupa
simplificare cu
se obtine :
). Analog se obtine
). Deci
(
de unde (
)y divide pe (
). Rezulta ca y
este inversabil in A, adica (
) si (
)
(
(2) Observam ca din
) (
Deci (
) ((
),
) (
)) (
) (
) ,
ceea ce demonstreaza (2).
Corolar II.1.1 Daca in A , oricare doua elemente au un c.m.m.d.c si daca d=(
)
si
si
atunci (
)
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
18
Demonstratie: d=(
) (
) (
) (
)
Definitia II.1.8 Doua elemente
)
Definitia II.1.9 Fie
, ,
ii) Daca
, ,
, ,
atunci un alt
element
sunt asociate.
2) Daca exista un cel mai mic multiplu comun m al elementelor
, ,
atunci unul
dintre elementele asociate cu m va fi [
, ,
]
3) Daca in A oricare doua elemente au c.m.m.m.c atunci orice sistem finit de elemente
din A au un c.m.m.m.c
Teorema II.1.4 Daca in A oricare doua elemente au un c.m.m.m.c , atunci exista un
c.m.m.m.c al oricarui doua elemente si in plus,
) ,
-, oricare ar fi
Demonstratie:
Fie d=(
) si
Avem
,adica m=
este
un multiplu comun al elementelor
Daca mA este un alt multiplu comun al elementelor
, adica m
, atunci
m
dx
u si m
dx
v Deci m
mv si m
si m
,m
)m(
-. Din m=
.
Teorema II.1.5 Daca pentru orice pereche de elemente din A exista cel mai mare
divisor comun , atunci in A orice element ireductibil este prim.
Demonstratie: Fie pA un element ireductibil si
.Daca p|
si p nu divide pe
, atunci (
, ) si (
, )=p. Deci (
, ) (
, ), ) .(
), /
(
, (
, )) (
, ) , de unde rezulta ca p|
, *, +
, *, + si
(1) a=
(2) a=
doua descompuneri ale lui a in factori . Descompunerile(1) si (2) se numesc asociate
daca n=k si daca, dupa o eventuala renumerotare a factorilor din (2), avem
,
pentru i{1,, n}.
Exemplu: Daca 1=
) (
).
Definitia II.2.2 Un inel integru A se numeste inel factorial (domeniu factorial) sau cu
descompunere unica in factori primi ( ireductibili), daca oricare ar fi aA* neinversabil
se descompune intr-un produs finit de elemente ireductibile din A si orice doua
descompuneri ale lui a in produse finite de elemente ireductibile sunt associate, adica
elementul a are o descompunere unica in produs de elemente ireductibile.
Exemplu: Inelele Z si Z[i] sunt factoriale.
Teorema II.2.1 Daca A este un inel factorial , atunci :
1) In inelul A nu exista siruri de elemente
, ,
astfel incat
,
si
nu
divide
atunci l(a)=l(
) +(
). Daca
ar exista un sir cu proprietatile din 1) atunci ar rezulta sirul de numere natural
l(
) (
A. Daca
, (
.Presupunem ca
*. Fie
, ,
si
0,
0, i * +.
Orice divizor x al lui
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
20
Observatia II.2.1 Un inel integru A este factorial daca si numai daca oricare ar fi
aA*, neinversabil, este produs finit de factori primi.
II.3 INELE EUCLIDIENE
Definitia II.3.1 Se numeste inel euclidian o pereche formata dintr-un inel integru A
si o functie :A*N, care verifica conditia pentru oricare ar fi aA si oricare ar fi bA,
exista q, rA astfel incat abq+r unde r sau (r)<(b) In acest caz notam prin (A,)
inelul definit pe inelul integru A.
Exemple:
1) Inelul (Z,+,) impreuna cu functia valoare absoluta :Z*N, (n)n, este inel
euclidian . Stim ca in Z este adevarata o afirmatie mai precisa . Anume, pentru a,b
numere intregi exista q, rZ astfel incat a=bq+r si 0 r<|b|, care este numita
teorema impartirii cu rest. In plus q si r sunt unice.
2) Inelul intregilor lui Gauss Z,i- impreuna cu functia :Z,i-N, (m+ni)=
este un inel euclidian
3) Orice corp este inel euclidian. Intr-adevar daca multimea K este corp atunci
consideram :K*M, (a), pentru orice aK*.
Teorema II.3.1 daca (A, ) este inel euclidian si a,b apartin lui A atunci exista un cel
mai mare divisor comun allui a si b.
Demonstratie:
In cazul a=b=0, elementul d=0 este cel mai mare divizor comun al lor, conform
definitiei. Asadar putem presupune ca a Daca b=0, atunci a este un divizor comun al lui
a si b , deoarece a=a1 si b=a0. Daca d este un divizor comun al lui a si b atunnci d este, in
particular , un divizor al lui a. Deci d=a este un cel mai mare divizor comun al lui a si b.
Sa consideram cazul cand b Aplicand formula impartirii cu rest elementelor a si b gasim
doua elemente
astfel incat:
a=bq
+r
cu r
sau (r
) < () (E1)
Daca r
, exista elementele q
, r
A astfel incat
b=r
+r
cu r
sau (r
) < (r
) (E2)
Repetand acest produs , obtinem elementele q
, q
, q
si r
, r
, r
+r
cu r
sau (r
) < (r
) (E3)
r
+r
sau (r
) < (r
) (En)
r
+r
sau (r
) < (r
) (En+1)
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
21
Cum(
) (
) (
) (
si
. Vom arata ca
, rezulta ca
. Dar deoarece
rezulta ca
si tinand cont ca
, rezulta ca
divide elementele
. Deci
=a -
b
i deci d
=b-
. Cum d
i db, atunci d.
Acum, folosind egalitile (E3), din aproape in aproape, obinem c d divide elementele
Aadar
(ultimul rest nenul) este cel mai mare divizor comun al elementelor a
i b irul de egaliti (E1), (E2)(En) poart denumirea de algoritmul lui Euclid. Acest ir
de egaliti ne permite s determinm pentru un inel euclidian un cel mai mare divizor
comun a dou elemente Ultimul rest nenul din acest ir de egaliti este un cel mai mare
divizor comun al elementelor date. Teorema ne asigur c pentru un inel euclidian exist
un cel mai mare divizor comun a dou elemente. Se pune intrebarea dac cel mai mare
divizor comun este unic determinat. Acest lucru este clarificat de urmtoarea teorem:
Teorema II.3.2 Fie a si b dou elemente din inelul euclidian (A,) i d un cel mai
mare divizor comun al lui a i b Atunci:
1) Dac uU(A), atunci ud este un cel mai mare divizor comun al elemntelor a i b
2) Invers, daca d este un cel mai mare divizor comun al lui a i b, exist uU(A)
astfel incat dud (adic d i d sunt asociate n divizibilitate)
Demonstraie :
1) Deoarece d=
(ud) atunci ud|d. Din d|a si d|b, rezulta uda i udb Fie d A
astfel inct da i db Atunci dd Deoarece d|ud, atunci dud i deci ud este un
cel mai mare divizor comun al elementelor a i b
2) Presupunem c i d este un cel mai mare divizor comun al lui a i b Deoarece d
este un divizor comun al lui a i b rezult c dd La rndul su d este un cel mai
mare divizor comun al lui a i b, adic dd Rezulta c d este un asociat n
divizibilitate cu d
Exemplu : Fie n inelul Z[i] elementele a=-6+4i i b4+8i
S aflm cel mai mare divizor comun al acestor numere Stabilim algoritmul lui Euclid
asociat acestor numere:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
22
-36+41i=(14+18i)2i+13i unde (13i)< (14+18i)
14+18i=13i(1-i)+(1+5i) unde (1+5i)< (13i)
13i=(1+5i)(2+i)+3+2i unde (3+2i)< (1+5i)
1+5i=(3+2i)(1+i)
Deci cel mai mare divizor comun al numerelor -6+4i i 4+8i este +2i
Teorema II.3.3 Fie (A, ) un inel euclidian i a,bA. Dac d este un cel mai mare
divizor comun al elemntelor a i b, exist elementele k, lA astfel incat: d=ka+lb
Demonstraie: Fie irul mpririlor successive din algoritmul lui Euclid:
a=b
unde
=0 sau (
) < () (E1)
b=
unde
=0 sau (
)< (
) (E2)
unde
sau (
)< (
) (E3)
.
.
.
unde
sau (
)< (
) (En)
(En+1)
Unde ultimul rest nenul
, ,
astfel inct a=
.
n plus aceast descompunere este unic n sensul c dac a
este o alt
descompunere n factori primi a elementului a, atunci mn i exist o renumerotare
, ,
elementelor
, ,
oricare ar fi in
Demonstraie :
Existena descompunerii Vom dovedi c orice element nenul i neinversabil din A
este un produs finit de elemente prime din A.
Presupunem c aceast afirmaie nu este adevrat S notm cu X mulimea
elementelor nenule i inversabile din A care nu sunt produse de elemente prime nseamn
c X Fie aX este clar c a nu este prim i deci a nu este ireductibil nseamn c exist
sau
sunt produse
de elemente prime din A i deci a este un produs de elemente prime, adic a nu apartine lui
X, contradicie)
S presupunem c
X este clar c
. Raionnd ca
mai sus, cel puin unul din elementele
sau
X.
S presupunem c
, ,
, ,
, ,
A+ oricare ar fi k i
cu I=
.
Fie :A-*+N funcia relativ la care A este inel euclidian S notm cu
M*(a)aI,a+ Cum M, exist n M un cel mai mic numr fie acesta
. Exist atunci
bI, b, astfel nct
,b
. Deci x
i b
unde ,
A Cum r=x-bq, atunci r
-q
i
deci
=c
.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
24
Atunci rc
-q
(c-q)
ceea ce arat c x
,atunci
b i deci
divide orice element din I. n particular
rezulta
ca
. Deoarece
astfel inct
i ceilali
factori sunt inversabili. Deci trebuie ca m=1.
Am artat c mn si
rezult c
. Deoarece
astfel inct
Deoarece
. Putem presupune
(renumerotnd elementele un
) c un
=u
i atunci
=u
obinem
=(u
Deoarece u
, ,
i u
, ,
sunt asociate n
divizibilitate dou cte dou S presupunem c
~ u
,,
. Deoarece u este
inversabil rezult c
, ,
N, un produs de forma c
, unde
cC i
, ,
M, aparine lui C,M- i se numete monom sau, mai precis, monom n
elementele
, ,
cu coeficientul cC.
Dac (
,,
,,
este o familie finit de monoame atunci suma finit
,,
,,
aparine de asemenea lui C,M- i vom numi aceast sum
expresie polinomial n
, ,
cu coeficieni n C
Propozitia III.1.1 Inelul C[M] coincide cu multimea elementelor A care se pot scrie ca
expresii polinomiale in elemente din M cu coeficienti in C.
Deminstratie: Observam mai intai ca multimea expresiilor polinomiale in elementele din M
cu coeficienti in C formeaza un subinel
Pentru ca
,-
dar
,- si obtinem C,M-
.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
26
Observatia III.1.1 Daca M este o multime finite, M={
, ,
+ , atunci scriem
C[
, ,
] in lov de C[{
, ,
+- si avem: C[
, ,
- *
,,
,,
,,
unde familia (
,,
, ,
, ,
Fie A un inel comutativ si unitar si consideram multimea
a functiilor de la N la A
Deci
, iN atunci
, ,
, ),
,
Sirurile f=(
, ,
, ) g (
, ,
,
Pe multimea
definim adunarea : +:
(, ) +
Astfel: f,g
: f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ) + (
, ,
, )
Propoziia III2 (
(f+g)+hf+(h+g)
Fie h=(
, ,
, ).
Astfel: (f+g)+h=(
, ,
,.)+(
, ,
, )=((
)+
, (
) +
, , (
) +
, ) =((
+(
), (
) +
, , (
) +
, ) =
f+(g+h) (datorit asociativitii adunrii n inelul A)
2) Comutativitate: ()f, g
=>f+g=g+f
f+g=(
, ,
,.) =(
, ,
()f
, f+0=0+f=f ; f+0=(
+,
+, ,
+, ) =(
, ,
, ) f
4) Opusul oricrui element f este f=(
, ,
considerm submulimea
()
a irurilor care au un numr finit de
termini nenuli. Aceasta nseamn c f
()
dac i numai dac exist mN cu proprietatea
f(i) dac im Multimea de numere natural asociat lui f
, ,
, ). Dac f,g
()
,
gr(f)n i gr(g)m,atunci f+g
()
i n plus avem:
gr(f+g)={
max(, ) ,
, () +()
< , () + ()
adica gr(f+g)max( gr(f),gr(g))
Multimea
, ,
, ) g (
, ,
, ) , (
, ,
, )
++
,
Este clar ca gr(fg) (f)+gr(g), deci f
()
Inmultirea pe
()
este:
1) Asociativa , adica f, g, h
()
: ( ) ( )
Notand h=(
, ,
, ) si ( ) (
, ,
, )
,
(f ) (
, ), unde e
c
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
28
e
( a
)c
Daca g (
, )cu d
( b
)
a
Am aratat deci ca e
, m ( ) ( )
2) Comutativa: f, g
()
:
=(
, ) unde
si
gf(
, )unde
Dar A este inel comutativ =>
3) Elementul neutru este irul ()(,,,,,)
4) nmulirea este distributiv fa de adunare
Astfel dac f=(
, ,
, ) g (
, ,
, ):
f(g+h) (
, ,
, )) cu
= fg+fh (
, ,
, ) cu
dar nmulirea n inelul A este distributiv fa de adunare i deci
, ,
A, i*,2,,n+ se
numesc coeficienii polinomului f,
, ,
,,) (
,,,,)+(,
,,)++(,,,,
,,) (
,,,)+
(
,,,,)(,,,)+(
,0,,,)(,,,)++(a_n,,,,)(,,,,,,)
= (
+ +
(2)
Din aceste relaii se deduce urmtoarea propoziie:
Propoziia III5 Inelul
()
coincide cu subinelul su A,X- obinut prin
adjuncionarea lui X la subinelul A
Orice polinom f
()
se scrie in mod unic ca o expresie polinominal
f=
unde ngr(f) i
,Q, R, C,
respectiv.
Aplicaie
Care din urmtoarele afirmaii este adevrat? ncercuiete litera A dac afirmaia
este adevrat, n caz contrar ncercuiete litera F
- n polinomul 3
-9
++
++i g
++
+atunci
f+g=
+(
) +(
++ (
+(
) +(
++(
+
+
Exemple:
1. Calculai suma (-9
+7
-5X+3)+(13
+2
-8X-6)
Soluii
a) Se grupeaz termenii asemenea: (-9
+7
-5X+3)+(13+2
-8X-6)=
(-9
+13
)+(7
+2
)+(-5X-8X)+(3-6)=4
+9
+(-13X)+(-3)=4
+9
-13X-3
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
31
b) Polinoamele se pot aduna aranjnd termenii asemenea n coloane:
-9
+7
-5X +3
13
+2
-8X -6
4
+9
-13X -3
gsindu-se acelai rezultat ca la punctual a)
2. Calculate produsul (X+3)(X+2)
Solutii:
i) (X+3)(X+2)=X(X+2)+X(X+3)=
+ 5 +6
ii) Putem verifica rezultateledemai sus folosind aria dreptunghiului
{
2 2 6
aria este =
+5 +6
Observaia III4 De multe ori este foarte util scrierea polinomului f sub forma
f=
++
++
avem:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
32
+ +
=1=>
aU(A)
2) Dac A este domeniu de integritate atunci A,X- este domeniu de integritateDin
punctual precedent rezult c U(A)U(A,X-)
Pentru a demonstra incluziunea U(A,X-)U(A) Considerm polinomul f
++
++
astfel c fg Avem gr(fg)gr() innd cont de faptul c A,X- este domeniu de
integrate c gr(f)+gr(g) sau m+n si deci mn
Astfel rezult c f
A, g=
A i, cum 1=fg=
, obinem c f
U(A).
Observaia III5
1) n particular dac AK este un corp, atunci elementele inversabile din inelul K[X]
sunt polinoamele de grad zero.
2) In inelul Z[X] unitatile sunt +1,-1.
3) Propozitia precedenta nu este adevarata pentru inelele care nu sunt integer.
Intradevar in inelul
, atunci () (
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
33
Aratam ca are proprietatile din enunt. Fie g= b
, unde a
atunci ( + ) ( (
) (
((
) +(
))
+ (
+ (
() +()
Daca notam cu
si cum v este morfism
de inele obtinem v(
) (
)(
Tinand seama de acest lucru se verifica imediat ca v(fg)=v(f)v(g). Deci este morfism de
inele. Mai mult (X)= () () .
Sa verificamacum comutativitatea diagramei. Intradevar daca a ( )()
(()) () (
) ()
() si deci .
Unicitatea : sa presupunem ca : ,- este morfism de inele astfel incat
() , . Atunci pentru f= a
avem:
() ( a
) (a
)(X
) ((a
))(X
) v(a
)x
(f)
si deci .
Fie acum un inel B, AB un subinel al sau si v:A incluziunea, adica v(a)=a. Teorema
precedenta aplicata in acest, ne da pentru oricare x un morfism de inele
: ,-
astfel incat
()
( a
) a
A,X-
este
este un ideal
*() ,-() +
Definitia III.1.4 Spunem ca elementul xB anuleaza polinomul f= a
din A[X]
sau ca x este o radacina sau un zero al lui f daca f(x)=0, adica a
.
Observatia III.1.5 Conform teoremei fundamentale de izomorfism pentru inele se
deduce pentru
urmatorul izomorfism:
: ,-
,- definit prin
(()
si deci
devine un izomorfism:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
34
=0.
Aplicatii:
1) Polinomul -0.02
+ 3
+ 5 n X,
descrie bilioanele de particule virale aflate n corp dupa x zile de la invazie Gsii
numarul de particule virale, n bilioane, dupa o zi, 2 zile, zile, 4 zile Dup cte zile
numrul particulelor virale este maxim i n consecin ziua n care ne simim cel
mai ru? Dup ct timp ne vom simi complet refcui?
Funcia asociat unui polinom Fie polinomul A ,X- Asociind orcrui element x A
valoarea f(x) a polinomului f n punctul x se obine o funcie
:A A
(x)f(x), ()x A,
numit funcia polinomial asociat polinomului
O funcie :A A se numete functie polinomial daca exist un polinom fA,X- astfel
nct
.
Exemple:
a. Functia g: CC, g(x) 2i
, unde
f=2i
-(3+i)X+4.
b. Ibuprofen este un medicament folosit pentru ameliorarea durerii. Functia
f:RR, f(x),5
+3,45
-96,65
X .
Aflai cu cte grade va fi mai mare temperatura planetei n anul 24
2
1
0 30 60 ani dupa 1980
d. Relaiadintre rata morii omului, calculat pe de oameni, i media
numrului de ore n care doarme ntr-o zi este dat de funcia polinomial:
x f(x)
0
1
1.5
2
3
4
5
6
0
255
318.26
344.4
306.9
193.2
66
0
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
36
f: RR, f(x)92857429
-1336x+5460828571
nr.orelor de somn, x 5 6 7 8 9
rata morii (pe oameni), f(x) 1121 805 626 813 967
Precizai rata morii oamenilor care dorm 4 h, 5, 5 h, 7, 5h i h pe zi.
Observaia III6 Dac A este un inel si f, g sunt polinoamele egale din A,X-, atunci
este evident c funciile polinomiale
i sunt egale.
Exist ns i polonoame diferite care s aib funciile polinomiale egale
Exemplu: Considerm polinoamele f=X+
i g
, din
[X].
Fie
, :
(0)= (0)=
)=g(
)=0. Deci
= dar, evident f g
Observaia III7 Se tie din Analiza matematic c orice funcie polinomial f: RR
este o funcltie continu i indefinit derivabil Funcia exponenial este continu i
indefinit derivabil si nu este polinomiala Exist aadar funcii reale de o variabil real
care nu sunt polinomiale.
III2 MPRIREA POLINOAMELOR
nvnd mai mult matematic vei descoperi noi metode de a descrie lumea De
exemplu s considerm un polinom care modeleaz numrul anual al condamnailor
pentru trafic de droguri i un alt polinom care modeleaz numrul arestrilor pentru
traficul de droguri Prin mprirea acestor polinoame, obinem o expresie algebric care
descrie rata condamnailor pentru arestrile traficanilor de droguri
n acest paragraf vom arta cum se mpart polinoamele Doua dintre cele mai
importante teoreme din algebr sunt teorema mpririi cu rest pentru numere ntregi
(vezi II.3) cat i teorema mpririi cu rest pentru polinoame
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
37
Teorema III.2.1-Teorema mpririi cu rest pentru polinoame : Fie K un corp
comutativ si gK,X-, g Oricare ar fi polinomul fK,X-, exist polinomele q, rK,X] astfel
nct: f = gq + r, gr(r) < gr(g).
n plus polinoamele q si r sunt unice satisfcnd propietile anterioare
Polinoamele q i r se numesc, respectiv, ctul i restul mpririi polinomului g
Ce se observ? Aceast relaie este aproape identica cu acea din teorema mpririi
cu rest pentru numere ntregi Este suficient s schimbm cuvntul numr ntreg cu acela
de polinom i obinem relaia de mai sus cu o mic deosebire: condiia r<b se
schimb n condiia gr(r)<gr(g). n ambele teoreme se observ c restul i ctul sunt unic
determinate Aceste doua teoreme nu numai c se aseamn prin enun, dar i
demonstraiile lor sunt aproape identice Demonstraiile acestor teoreme se bazeaz pe
propietatea fundamental a mulimii N a numerelor naturale de a fi bine ordonat n sensul
c orice parte nevid M a lui N are un prim element
n continuare dm un model de demonstraie n paralel pentru teorema mpritii cu
rest pentru numere ntregi i pentru teorema mpririi cu rest pentru polinoame.
Demonstraia teoremei mpririi cu rest
pentru numere ntregi
Demonstraia teoremei mpririi cu rest
pentru polinoame
Dac exist qZ astel nct abq atunci
consideram r Presupunem deci c
abq oricare ar fi q Z Considerm
mulimea M*nN()k Z astfel nct
n=|a-kb+ Este clar ca M Deoarece N
este bine ordonat, exist n mulimea M
un cel mai mic element; fie acesta r. Deci
exist qZ astfel nct ra-qb|. Evident ca
r S artm c r<b Prin reducere la
absurd presupunem c rbDaca a-qb>0,
atunci r=a-qbb
Notm sgnb {
,
, <
Avem
bbsgnb i deci a-qbbsgnb sau
a-(q+sgnb)b Rezult ca ra-
(q+sgnb)b aparine mulimii M Dar cum
Dac exist qK,X- astfel nct fqg atunci
considerm r Presupunem deci c fgq
oricare ar fi qK,X- Considerm mulimea
M*nN()hK,X- astfel nct ngr(f-
gh)+ Este clar c M Cum N este bine
ordonat, exist M un cel mai mic element,
fie acesta m Deci exist qK,X- astfel nct
m=gr(f-gq). Notam r=f-qg i deci fqg+r
Vom arata c gr(r)<gr(g)
Prin reducere la absurd presupunem
gr(r)gr(g) Fie t=gr(g) Deci mt Notm
rr-
g=f-g(q-
)
ceea ce ne arat c mM Cum m<m,
aceasta contrazice alegerea lui m.
n concluzie q este ctul si r este restul.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
38
r<r, aceasta contrazice alegerea lui r Dac
a-qb, atunci rqb-ab i deci b(q-
sgnb)-a Rezult c ra-b(q-sgnb)|
aparine mulimii M Dar Cum r<r, aceasta
contrazice alegerea lui r. Deci r<|b|.
Acum, daca a-qb>0, avem r=a-bq i deci
abq+r ceea ce arat c q este ctul si r
restul mpririi lui a la b Dac a-qb
avem r=bq-a i deci abq-r=bq-|b|+|b|-
r=b(q-sgnb)+r unde rb-r. Cum
r<b atunci este clar c r<b i
deci q-sgnb este ctul i r este restul
mpririi lui a la b
Unicitatea S presupunem c avem doua
scrieri: abq+r, r<b i abq+r,
r<b Prin scdere membru cu
membru obinem b(q-q)r-r i deci
|b||q-qr-r Dac q-q atunci bq-
qb Din inegalitile r<b i
r<b rezult c r-r<b i deci este
imposibil egalitatea |b||q-qr-r|. Prin
urmare trebuie ca |q-q de unde qq,
caz n care i rr
Unicitatea S presupunem c avem dou
scrieri:
f=gq+r, gr(r)<gr(g)
fgq+r, gr(r)<gr(g)
Prin scdere membru cu membru a
ultimilor dou egaliti obinem g(q-q)r-
r. Dac q-q atunci gr(g(q-q))gr(g) dar
din inegalitile gr(r)<gr(g) i deci obinem
o contradicie
Prin urmare q-q i deci qq n Acest
caz i rr
Rezult deci c:
Daca mulimea K este un corp, atunci inelul de polinoame K,X- este inel euclidian relativ la
funcia: :K,X--*+N, (f)gr(f), ()fK*,X-
Exemple:
1. Fie Polinoamele f=3
-2
+6X+ i g=
-4
3
-2
+6X+1
-4
-3
+12
+10X+4
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
39
/
+10
+X+1
-
+4
/ 10
+4
+6X +1
-10
+40X
/ 4
+46X+1
-4
+16
/ 46X+17 =r
Deci ctul este q=3
-4) (3
+10X+4)+(46X+17) = 3
-2
+6X+1 = f
2. Folosind tabelele operaiilor corpului
i organizarea uzuala a
calculelor din algoritmul mpririi polnoamelor, avem:
2
+4
+2
X+2
+X+
+2
/ 2
+2
X+2
2
/ / 4
X+2
X+
/ X+
Rezult q
+2
i r X+
.
Proba: (2
+X+
)(
+2
)+ X+
= 2
+4
+2
X+2
Teorema III.2.2 - Teorema restului Fie K un corp comutativ, fK,X- i aK Atunci
valoarea f(a) a polinomului f n punctul a este egal cu restul mpririi lui f prin X-a
Demonstraie : Fie q, rK,X- astfel nct:
f(x)=(X-a)q+r, gr(r)<gr(X-a)=1
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
40
Rezult c rK i deci
f(a)=((X-a)q+r)(a)=(a-a)q(a)+r(a)=r(a)= r
Aceast teorem ne ajut s gsim restul mpririi unui polinom oarecare prin
polinomul X-a fr a mai efectua mprirea lui f prin X-a.
Exemplu: S se gseasc restul mpririi polinomului f
-2i
+4X+1+2i prin
binomul X+i.
Conform teoremei de mai sus restul reste r=f(-i)= ()
-2i ()
+4(-i)+1+2i =1+2-
4i+1+2i=4-2i
Teorema de mai sus are dezavantajul c nu afirm nimic relativ la expresia ctului
mpririi polinomului f prin binomul X-a.
Vom indica acum un procedeu de aflare a ctului mpririi polinomului f prin
binomul X-a.
S presupunem c f este polinomul de forma: f= a
an.
Dac scriem formula mpririi cu rest pentru polinoamele f si X-a obinem egalitatea
f = (X-a)q+r, gr(r)<gr(X-a)=1 (1).
Cum gr(f) = n, atunci trebuie ca gr(q)=n-1. Deci q este un polinom de forma
q= b
, b
Egalitatea (1) devine n acest caz:
++
( )(
++
) +
Efectund nmulirea n partea dreapt obinem:
( )(
++
++
+(
+ +(
+ +(
)
+(
)
Prin identificarea celor dou polinoame obinem c:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
41
(2)
= r a
Din egalitile (2) obinem succesiv:
+ a
(3)
+ a
r =
+ a
Egalitile () se trec n tabelul urmtor:
+a
+a
..
r
n rndul de mai sus al tabelului se scriu coeficienii polinomului f, iar n rndul de jos
coeficienii
,...,
ai ctului i restul r
Tabelul (4) poart denumirea de schema lui Horner.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
42
Exemplu Utiliznd schema lui Horner s se determine ctul i restul mpritii
polinomului f=3
-11
+12
-5X-2.
3
2 3
b3
-11
-+23=-5
b2
12
2+2(-5)=2
b1
-5
-5+22-1
-2
-2+2(-1)=-4
r
Ctul i restul mpririi sunt qX-5X2+2X- i r-4
Observaia III2 Schema lui Horner ne ofer nu numai un procedeu de obinere a
ctului mpririi polinomului f prin binomul X-a, dar i un procedeu de determinare a
restului.
Observaia III22 Un alt procedeu pentru determinarea ctului i a restului
mpririi unui polinom f prin altul f se bazeaz pe observaia c gr(q)gr(f)-gr(g),
gr(r)<gr(g) prin urmare, necunoscutele problemei, coeficienii polinoamelor r i q sunt n
numr finit mai mult aceti coeficieni sunt legai de coeficienii polinoamelor f i g printr-
un sistem de acuaii liniare, care se obin identificand coeficienii lui
+2
i g-1+2
+2
=(-1+2
)(a+bX+c
-4X+12 i gX+2
Deoarece
-4X+12=( X+2)(
-5X+6) rezult c g f
Observaia IV:
1. Din teorema mririi cu rest rezult c g divide pe f dac i numai dac restul
mpririi lui f la g este zero.
2. Daca g f i f atunci gr(g)gr(f)
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
44
ntr-adevr, deoarece g f exist un polinom h astfe nct fgh Deoarece f, atunci
gr(f)gr(g)+gr(h) Dar gr(h) i deci gr(g)gr(f)
3. Polinoamele de grad zero, adic constantele nenule, divid orice polinom
ntr-adevr, daca aK, a i f este un polinom oarecare putem scrie f(aa)fa(a f)
i deci a f
Propoziia IV2 Fie f, g, h K,X- Daca h g i g f atunci h f (tranzitivitatea relaiei
de divizibilitate)
Demonstraie: ntr-adevr, cum h g, atunci exist un polinom
, astfel nct
g=h
astfel nt f=g
, obinem c f(h
. =h(
.) i deci h f
Propoziia IV Fie
, g K,X- Dac g|
i g
, atunci g |
, oricare ar
fi polinoamele
K,X-
Demonstraie: ntr-adevr deoarece g
, exist polinomul
astfel nct
=g
;
deoarece g|
, exist polinomul
astfel nct
=g
. Atunci avem
(gg1)+
(gg2)=g(
) i deci g
.
Observaia IV2 Din propoziia III6 tim c elementele inversabile din K,X- sunt
polinoamele de grad, zero, nenule, adic elementele diferite de zero din K nseamn c
elementele inversabile din K,X- formeaz grup multiplicativ, anume K* (grupul elementelor
nenule din K).
Propoziia IV4 Fie f, gK,X- Dac g f i f g atunci exist aK* astfel nct fag
Definiia IV 2 Dou polinoame din K,X- care se obin unul din altul prin nmulire
cu un element inversabil din K se numesc polinoame asociateCnd polinoamele f i g sunt
asociate notm simbolic f~g.
Din propoziia anterioar rezult c f~g dac i numai dac fg i g|f.
Exemplu:
+ i 2
++
i=1,,n.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
45
Demonstratie: Deoarece af exist g
++
++
. Dac f atunci
i=1,,n.
Dac f atunci mn i
=a
deci a|
, i=,,n
Teorema IV.1.1 Teorema lui Bezout Polinomul fK,X- se divide cu X-a, aK dac i
numai dac f(a)
Demonstraie : Din teorema mpririi cu rest pentru polinoame n care notm
g(X)=X-a retult c f(X)=(X-a)q(X)+r,unde q(X) K,X- i rKAtunci X-a divide pe f dac i
numai dac r, deci dac i numai dac f(a)r
Propoziia IV6 Inelul polinoamelr K[X] este euclidian.
Demonstraie: Definim funcia : K,X--*+N , (f)gr(f)
Avem evident (fg) (f)+ (g) Din teorema mpririi cu rest rezult c inelul
polinoamelor K[X] este euclidian. Deci K,X- se bucur de toate proprietile aritmetice ale
inelelor euclidiene.
n K,X- exist un cel mai mare divizor comun i un cel mai mic multiplu comun a dou
polinoame.
Definiia IV Fie f, gK,X-Un polinom dK,X- se numete un cel mai mare
divizor comun al lui f i g dac:
df i dg
Dac dK,X- astfel nct df i dg atunci dd
Teorema IV.1.2 Oricare ar fi f,gK,X- atunci exist un cel mai mare divizor comun al
lui f i g
Demonstraie: Dac fg atunci d este cmmdc al lor Dac f i g atunci
df deoarece f este divizor comun al lui f i g pentru c ff i gf Iar dac d este divizor
comun al lui f i g atunci df df este cmmdc(f,g)
S analizm cazul f i g
Din teorema mpririi cu rest pentru polinoamele f i g acem c exist dou elemente
cu gr(
)<gr(q) (E1)
Dac
K,X-
astfel nt g=
q+
cu gr(
)<gr(
) (E2)
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
46
Repetnd acest proceedeu ,obinem elementele
,..,
,...,
) < (
) (E3)
....................................................
, (
) < (
(En+1)
Deoarece gr(r)>gr(
)<...<gr(
)>gr(
i
()
=0.
Vom arta c
i innd seam c
, iar
, atunci
. Obinem din aproape n aproape c
divide elementele
,...,
i din (E)
|f. Deci
=f-g
i cum df i
dg arunti d
, ceea ce trebuia s
demosntrm
Am constatat c
=c.m.m.d.c.(f,g), atunci
d|
d prin urmare d i
- i g
-1,
-1)=X-1.
Exemplu: Fie f=
-3X+3, g=2
-2
6 +6 2
+
2
+2
7 +6
Astfel
:
2
7 +6
2
+4
2 12X+12
2
+
2
+84 72
71X - 71
Prin urmare
la
7 +6
+ X-6
-6X+6
6X-6
/ /
Obinem c (f,g)X-1
Teorema IV.1.3 Fie f i g dou polinoame nenule din K,X- Dac d este un cmmdc
al lui f si g atunci exist dou polinoame u,v K,X- astfel nct
d=uf+vg
Demonstraie: Am czut c ultimul rest nenul
f+
g, unde
=-
=g-
=
g-(
f+
g)
=-(
)f+(1-
)g=
f+g, unde
=-
=1-
Continund procedeul putem s presupunem c pentru orice i (in-1) am determinat
polinoamele
astfel nct
f+
g.
Din algoritmul lui Euclid avem c
. Deoarece
f+
g si
f+
, atunci
f+
g-(
f+
g)
=(
)f+(
)g=
f+
g, unde am notat
. Dac d este un
cmmdc al polinoamelod f i g ,rezult c exist un aK* astfel ncd d=
.Deci
d=
+uf+vg,unde u=
i v
.
Definiia IV4 Polinoamele f,g din K[X] se numesc prime ntre ele daca singurii lor
divizori comuni sunt elementele inversabile din K,X-,adic nu exist n K,X- nici un polinom
de grad pozitiv ,care s divid pe f i pe g
Rezultatul obinut se poate formula n :
Teorema IV.1.4 Condiia necesar i suficient ca polinoamele f i g din K,X- sa fie
prime ntre ele este dat de relaia
1=uf+vg.
In care u i v sunt polinoame din K,X-
Observaia IV6 Aa cum am definit cel mai mare divizor comun a dou polinoame,
putem defini cmmdc a unui numr finit de polinoame, mai precis, dac
,...,
K,X-,
atunci un polinom dK,X- se numete un c.m.m.d.c. al polinoamelor
,,...,
dac verific
urmtoarele condiii:
1. d|
,d|
,....,d|
;
2. dac d este un polinom astfel nct d|
, d|
,...., d|
atunci dd
Fiind date polinoamele
un c.m.m.d.c al polinoamelor
, apoi se determin
un c.m.m.d.c. al
polinoamelor
si
, apoi se determin
un c.m.m.d.c. al polinoamelo
,..., apoi se
determin
un c.m.m.d.c. al polinoamelor
. Polinomul d=
este un
c.m.m.d.c. al polinoamelor
,
, ,
.
Definiia IV5 Fie f,gK,X-Un polinom mK,X- se numete un cel mai mic multiplu
comun al polinoamelor f i g dac:
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
49
1. fm i gm
2. Dac mK,X- astfel nct fm i gm atunci mm
Ca i teorema II4, demsnotraia teoremei care urmeaz constrituie un procedeu de a
obine un cmmmc a dou polinoame
Teorema IV.1.5 Fie f, gK,X- dou polinoame dintre care cel puin unul este nenul
Dac dK,X- este un cmmdc al lui f i g, atunci polinomul m=fg/d este un c.m.m.m.c. al
lui f i g
(aici fg/d nseamn ctul mparirii polinomului fg prin d)
Demsnotraie: Deoarece df i dg, exist polinoamele f si g nct fdf i gdg
n plus , polinoamele f i g sunt prime ntre ele Deci mfgfg, ceea ce arat c m este un
multiplu comun al lui f i g Fie m un polinom astfel nct fm i gm Deci exist
polinoamele
astfel nct m
i m
. Avem md
i md
.
Polinoamele f i g fiind prime ntre ele, exist polinoamele u i v astfel nct uf+vg
nmulind aceast egalitate cu
=
u
f+vg
=u
f+vf+vf
f(u
+v
), ceea ce arat c f
,
astfel nct
. Deoarece mg
, atunci mgf
=m
,...,
K,X-
atunci un polinom mK,X- se numete un cmmmc al polinoamelor,
,...,
dac
verific urmtoarele condiii:
|m,
|m,...,
|m;
dac mK,X- astfel nct
m,
m,,
m atunci mm
Ultima teorem nu se poate extinde la cazult cnd avem n polinoame
cu
n n acest caz cmmmc al polinoamelor se calculeaz astfel :se determin un
c.m.m.m.c, m1 al polinoamelor
, al polinoamelor
, al polinoamelor
. Polinomul
m=
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
50
IV.2 POLINOAME IREDUCTIBILE.
CRITERII DE IREDUCTIBILITATE
Aa cum am afirmat, nu exist nici o deosebre ntre conceptele de element
ireductibil i element prim ntr-un inel euclidian. Totui pentru anumite inele euclidiene
(ca de exemplu Z, Z[i], etc) folosim curent denumirea de element prim , iar pentru alte inele
euclidiene (ca de exemplu Q[X], R[X], C[X])folosim curent denumirea de element
ireducitibil (n cazul de fa polinomm ireductibil)
Definiia IV2 Orice divizor al polinomului fK,X-,care nu este nici inversabil i nici
asociat cu f, se numete divizor propriu al lui f
Rezult c dac g este divizor propriu al lui f,atunci gr(g)<gr(f) ntr-adevr,
faptul c gf, nseamn c exist polinom h astfel nct s putem scrie fgh prin urmare,
gr(f)=gr(g)+gr(h). Dar gr(h), deoarece polinomul g nu este asociat cu f. Aceasta
nseamn c gr(h) deci gr(g)<gr(f). Deoarece g nu este unitate, gr(g), de unde
rezult afirmaia
Definiia IV22 Polinomul fK,X- se numete polinom ireductibil peste corpul K
dac nu admite divizori proprii n K[X].
Dac exista dou polinoame g,h K,X-,astfel nct fgh cu gr(f)gr(g) i gr(f)
gr(h), atunci spunem c f este polinom reductibil peste corpul K.
Observaia IV2
1) Orice polinom de grad 1 din K[X] este ireductibil peste K. ntr-adevr, fie fK,X-
cu gr(f)=1 . Atunci faX+b, a,b K, a Presupunem c f este reductibil peste K.
Prin urmare , exista g, h K,X- astfel nct f gh, gr(g)<1, gr(h)<1.
Evident, g, h, deci gr(g)=gr(h)=0. Rezult gr(f)gr(gh)gr(h)+gr(h), deci
1=0, contradicie Prin urmare f este ireductibil peste K.
2) Orice polinom fK,X] de gradul 2 sau 3,care nu admite un factor de gradul 1 n
K[X], este ireductibil peste K. ntr-adevr,dac presupunem c f este reductibil
peste k, atunci exist g, hK,X- astfel nct f gh, gr(g)<gr(f), gr(h)<gr(f).
Deoarece gr(f)=gr(f)+gr(h), iar gr(f) *2,+ rezult gr(g) sau gr(h),
contradicie Prin urmare f este ireductibil peste K.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
51
Exemplu : Polinomul f=
u=1,
u=3, de unde -
,...,
,...,
este divizibil cu f.
Demonstraia se realizeaz prin inducie matematic asupra lui r, folosind teorema
precedent Pentru r=2 suntem n cazul acelei teoreme. Presupunem c afirmaia este
adevrat pentru produsul de factori n numr mai mic dect r. mprind factorii
,...,
n
dou grupe
,...,
,...,
,s notm p
...
, q=
...
.
Prin ipotez fpq Dac fp, concluzia rezult n baza ipotezei de inducie dac fp, atunci f
fiind ireductibil este prim cu p; prin urmare n baza teoremei precedente divide produsul q
i ,tot n baza ipotezei de inducie , divide unul din factorii
...
.
Din paragraful precedent tim c inelul K,X- este euclidian n particular K[X] este
un inel factorial. Deci i n K,X- exist o teorema de deoscumpunere n factori primi
Teorema IV.2.2 Fie fK,X- un polinom de grad mai mare ca Atunci f se
descompune ntr-un produs finit de polinoame ireductibile peste K;descompunerea fiind
unic, abstracie fcnd de nmulirea cu elemente inversabile din K,X- i de ordinea
factorilor.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
52
Demonstraie: Demonstraia primei pri a afirmaiei se face prin inducie
matematic asupra gradului polinoamelor Fie n=gr(f). Daca n=1, atunci f este ireductibil
peste K (printre produsele finite acceptm i produsele cu un singur factor) Presupunem
c n i c afirmaia este adevrat pentru polinoame de grad mai mic ca n Dac f este
ireductibil atunci afirmaia este adevrat n caz contrar exist g, h K,X] care nu sunt nici
inversabile nici asociate cu f, astfel nct f=gh, gr(g)<n gr(h)<n. Conform ipotezei induciei
g i g sunt produse finite de polinoame ireductibile peste K, deci i fgh este un produs finit
de polinoame ireductibile peste K.
Unicitatea: S presupunem c avem pentru f dou descompuneri f
...
...
; produsul
...
, este
divizibil prin polinomul ireductibi
. S presupunem c
. Deoarece
este
ireductibil , rezult c
cu K* Sa
mprim cu
....
.
Relund acum raionamentul cu
....
; deci
cu
K*. mprind cu
, obinem
....
pentru factorii
,....,
....
-4
-4
+4
-X+1=(X+1)(X-1)
(2
+2X+1)(2
-2X+1)
=4(X+1) (X-1)
+X-1/2)(
-X+1/2)
Observaia IV.2.2 Teorema mpririi cu rest i teorema lui Bezout sunt utile atunci
cnd dorim s verificm dac un polinom f admite un factor de grad nti de forma X-a.
Aceast verificare este suficient pentru a proba ireductibilitatea lui f atunci cnd gradul lui
f este 2 sau i coeficienii si sunt ntr-un corp. n general ns nu dispunem n algebr de
criterii genreale care s ne permit s decidem dac un polinom arbitrar este sau nu este
ireductibil. Un criteriu care contituie o condiie suficient pentru ca un polinom s fie
ireductibil este criteriul lui Eisenstein, enunat n urmtoarea teorem:
Teorema IV.2.3 Fie f=
+...+
X+
,....,p|
,
p
+....+
X+
=
(
+...+
)(
+...+
=(
+....+
) (
+....+
)
Presupuenm c
atunci din
recult
simplificnd cu X se obine :
+ +
)(
++
)
n continoare se procedeaz analog i dup n-r pai se obine egalitatea:
.(
+ +
)/ ,
Atunci
i aceasta implic
i deci
este divizibil cu
+5
+2
+....+X+1Z,X- este
ireductibil n Q[X]. Sub aceast form nu putem aplica criteriul lui
Eisenstein, dar obsercm c f este ireducbitil dac polinomul f(X+)
este ireductibil. Considerm automorfismul : Z,X-Z[Y] definit
prin (X)Y+ Cum f=
obtinem ca (f)
()
+
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
54
++
++
+
Deoarece p este prim , avem ca p |
f i (X-a)
f.
Propoziia V Fie K un corp i f, g K,X- Dac aK este rdcin multipl de
ordin i a lui f i respectiv rdcin multipl de ordin j a lui g , atunci a este rdcin multipl
de ordin i+j a produsului fg.
Demonstraie: Conform ipotezei f=(X-a)
cu
(a) i g(X-a)
cu
(a)
Atunci fg=(x-a)
(a)
(a)
Deci a este rdcin de ordin de multiplicitate i+j al lui fg
Propoziia V2 Fie K un corp i fK,X- un polinom de grad Dac
,...,
sunt
elemente distincte din K i care sunt rdcini multiple ale lui f de ordine de multiplicitate
respectiv
atunci f=(
g , unde gK,X-
Demonstraie: Procedm prin inducie dup r Pentru r=1, propoziia rezult din
definiia V2 Presupunem c propoziia este adevrat pentru r- i s artm c ea este
adevrt pentru r Exist deci
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
56
Atunci f(
)= (
) i cum
pentru orice
ir-1, rezult
))=0.
Notnd h=(
avem f=h
cu h(
) i deoarece
este rdcin a lui f de ordin de multiplicitate
este clar c
de
acelai ordin de multiplicitate. ntr-adevr,
=(X-
i f(
cu
)
Atunci (
=(X-
h, de unde (X-
)h(
). Deoarece h(
),
atunci
)=0, adic
=(X-
. Avem deci
=(X-
i continum procedeul de
attea ori ct este ordinul de multiplicitate al rdcinii
=(X-
g
i deci f(
Observaia V Cnd numrm rdcinile unui polinomu i nu spedificm faptul c
sunt distincte, considerm fiecare rdcin de attea ori ct este ordinul su de
multiplicitate.
Corolar V.1.1 Dac f este un polinomu cu coeficienii ntr-un corp i gr(f)n
atunci f are cel mult n rdcini n acel corp
Observaia V2
1) Fie f,g K,X-Din definiia divizibilitii polinoamelor i teorema lui Bezout avem
c polinomul f este divizibil prin polinomul g dac i numai dac orice rdcin a
polinomului g este rdcin i a plinomului f cu un ordin de multiplicitate cel
puin egal cu cel pe care l are pentru polinmul g.
2) Rdcinile comune a dou polinoame sunt rdcinile celui mai mare divizor
comun al polinoamelor .
3) Pentru a afla dac polinoamele f
+ +
,
g=
+ +
0 0 0 ..... 0
0
0 0 ...... 0
0 0
0 ...... 0
D= ..... ..... .... ..... .... .... ... ..... ..... ..... ..... .... ..... .....
0 0 0 .......
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
57
Polinoamele f i g au o rdcin comun dac i numai dac determinantul Sylvester al
coeficienilor lor este nul
4) Condiia necesar i sufient ca dou polinoame din C,X- s aib aceleai
rdcini este ca ele s aib coeficienii termenilor de acelai grad proporionali
Propoziia V -Relaiile lui Viete Fie A un domeniu de integritate i f
++
, ,
(X-
)(X-
)...(X-
) i
++
+ +
+ +
...........................................................................
++
()
..............................................................................
()
Demonstraie: Pe baza propoziiei V2 putem scrie f(
)(
) (
)g
cu gA,X- Identificnd coeficientul lui
.
f=
)(
) (
++
++
++
+()
++
+ +()
,()zC
Cum f(z)=0, atunci f() i deci este o rdcin a lui f.
Observaia V
Rdcinile z i au acelai ordin de multiplicitate
Un polinom cu ceficienii reali nu poate avea dect un numr par de rdcini
complexe u+iv, v
Un polinom cu coeficieni reali de grad impar are cel puin o rdcin real
Singurele polinoame ireductibile peste R sunt polinoamele de gradul nti i
polinoamele de gradul al doilea fr rdcini reale
Teorema V.1.2 Fie a,b Q, b>0, b Q Dac un polinom f, cu coeficienii
raionali,are rdcina a+b, atunci f are i rdcina a-b
Demontraie: Pentru orice a, bQ, b>0, b Q avem f(ab)ABb ns
f(a+b), deci A+Bb, obinem c a n acest caz f(a-b)A-Bb, i deci a-b
este de asemenea o rdcin a lui f
Observaia V4 Rdcinile a+b i a-b au aceleai ordine de multiplicitate.
Teorema V.1.3 Dac polinomul cu coeficieni ntregi, f=
+ +
,
admite rdcina raional pq, unde p i q sunt prime ntre ele, atunci
i. p este divizor al termenului liber ,
ii. q este un divizor al coeficientului dominant,
.
Demonstraie: Fie fZ,X-, f
+ +
=0 ,
, cu rdcina
, (p,q)=1.
Avem deci f(
)=0 sau
+ +
,obinem
+ +
=0 (1).
i) Din egalitatea (1) avem
. Rezult
c p
.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
59
ii) Analog din egalitatea (1) avem
=(
), de unde
obinem q|
.
Corolarul V.1.2 Dac polinomul cu coeficieni ntregi f
+ +
are
rdcin ntreag p, atunci p este divizor al termenului liber
.
Vom introduce noiunea de derivat a unui polinom pentru a enuna un criteriu
important relativ la studiul rdcinilor multiple ale unui polinom cu coeficieni ntr-un corp
comutativ.
Se consider K, un corp comutativ, i K[X] inelul polinoamelor n nedeterminata X cu
coeficieni n K Fie funcia d:K,X-K[X], definit astfel:
Dac aK, atunci d(a)=0, iar dac f=
Conform definiiei funciei d, avem c d(
, pentru i i deci
d(
) (i+j)
) +(
) +(
Aceasta funcie se numete derivare iar dac f este un polinom, atunci d(f) se
numete derivata lui f i se mai noteaz cu
()
. Prin recuren definim
()
()
()
()) pentru orice numr natural n i se numete derivata de ordinul n a lui f. Pentru
n=0,
()
()
()
innd seam de rezultatele anterioare , rezult proprietile urmtoare:
1. d(fg)=fd(g)d(f)g,
2. d(f+g)=d(f)+d(g),
3. d(af)=ad(f), oricare ar fi f,gK,X- i aK
Verificarea acestor proprieti se face cu uurin prin calcul
Lema V.1.1 Fie K un corp comutativ, f un polinom nenul de grad n din K[X]. Dac
K, atunci f se poate scrie sub forma
f=
unde
K, oricare ar fi i=0,,n.
Mai mult, dac carK, atunci aceast scriere este unic
Demonstraie: Pentru a demonstra ecistena unei astfel de scrieri ,precedm prin
inducie dup ngr(f) Pentru n=1, fie f=
Avem f=(
)+
) i
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
60
deci lum
K,X- i
).Avem h(
)=f(
)-f(
) i deci X
h(X)Atunci exist
polinomul g astfel nct
h(X)=(X-
)g(X),
de unde f(X)-f(
)=
(X-)g(X
).
Deci f(X)=(X-
)g+
, unde
=f(
) K
Deoarece gr(g)=n-1, din ipoteza de inductiv g se scrie sub forma
g(X)=
i deci f(X-
Notm j+i i
, pentru a obine f
Aceast identitate f
) +
++
numete
dezvoltarea polinomului f dup puterile lui X-
.
Derivnd obinem
()
()
+2
) ++
(2)
()
(
()
() 2
+ 2
) + +( )
()
(
) 2
. Utiliznd mai
departe acest procedeu gsim n general
()
(
) k
, pentru kn
inand seama de aceste relaii i poate
=f(
-3
1 -3 0 1 -2
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
61
3 1 0 0 1 1
3 1 3 9 28
3 1 6 27
3 1 9
Prin urmare f(X)=(X+1)
+9(X-3)
+27(X-3)
+28(X-3)+1.
Coeficienii
)=
()
(
)
()
(
)
2. Daca carK=0 si f(
)
()
(
)
()
(
)=0 iar
()
(
) , rezulta ca
este
rdacina multipl de ordin r a lui f
Demonstratie: Dac gr(f)n, atunci, conform lemei precedente, f se scrie sub forma
F=
1. Dac
, ,
|f i
deoarece
()
(
) avem (X-
. Prin urmare
-11
+42
-33
+84x+m,
()
()=12
-66x+84,
()
()=24x-66.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
62
Ecutaia
()
() are rdcinile 2 si 72, deci rdcina tripl nu poate fi decat unul din
aceste numere. Nici unul din ele nu este rdcin a ecuaiei
()
() .
a) nlocuind x cu 2 , obtinem sistemul de ecuaii
()
(2)=68+m=0,
f(2)=96+2m+n=0, cu soluia m=-68, n=40. n acest caz f=
-11
+42
-
68X+40
b) nlocuim x cu 7/2.Din
()
-
11
+42
-245/4 X+343/16.
2. Pentru a afla ordinul de multiplicitate al rdcinii
=2 polinomului f=
-5
+7
-
2
2 1 -5 7 -2 4 8
2 1 -3 1 0 4 0
2 1 -1 -1 -2 0
2 1 1 1 0
2 1 3 5
Am obinut ca f(
+X+1)(X-2)
=2
este 3.
Observatie V.1.5 Rdcinile multiple ale unui polinom f sunt rdcinile celui mai
mare divizor comun al polinoamelor f si
()
Observatie V.1.6 Fiind dat un polinom cu coeficieni ntr-un corp K se poate ca el s
nu admit nici o rdcin n K De exemplu, pentru KR i f=
)==0.
Propozitia V.1.5 Fie K un corp si fK,X-, cu gr(f)n Atunci exista o extindere L a
lui K in care f are n rdcini (numrand fiecare rdcin cu ordinul sau de multiplicitate)
Demonstratie: Inducie dup n Dac n, atunci f are o rdcin n K , deci afirmatia
este dovedita in acest caz. Presupunem afirmatia adevrat pentru n- i o dovedim pentru
n. Din propoziia precedent rezult o extindere L a lui K astfel incat n L polinomul f are o
rdcin a Deci in L,X- polinomul f se descompune sub forma f=(X-a)f, fL' [X]. Prin
ipoteza inductiv deoarece gr(f)n-1, rezult c exista o extindere L a lui L in care f are n-
rdcini Atunci n L polinomul f are n rdcini
Definitia V.1.3 Fie KL o extindere de corpuri Un element xL se numete element
algebric peste K dac exist un polinom nenul fK,X- astfel nct f(x) Un element din L
care nu este algebric peste K se numete element transcendent peste K Extinderea KL se
numete extindere algebric dac orice element din L este algebric peste K i extindere
transcendent n caz contrar.
Observatia V.1.7 Pentru orice extindere de corpuri KL un element xK este
algebric peste K deoarece este rdcin a polinomului X-x din K,X- Dac xL este un
element algebric peste K, atunci mulimea M a polinoamelor nenule gK,X- cu proprietatea
c g(x) este nevid Deci n mulimea M exist un polinom de grad minim Fie f un
polinom de grad minim din M si gM Aplicnd teorema mpririi cu rest se obtine g=fg+r,
unde q, rK,X- i gr(r)<gr(f) Rezult c r(x) i cum f este polinomul de grad minim n M
se deduce c r0, deci f divide pe g in K[X] Aadar orice polinom nenul din K,X- care are pe
x ca rdcin n particular, dou polinoame nenule de grad minim care au ca rdcin pe x
sunt asociate n divizibilitate, deci difer printr-un factor nenul din K Rezult c exist un
polinom unitar(adic cu coeficientul monomului de grad maxim egal cu ) in K,X- de grad
minim care are pe x ca rdcin Acest polinom se numete polinom minimal al lui x peste
K Dac xK,X- atunci polinomul minimal al lui x peste K este X-x.
Propoziia V6 Fie KL o extindere de corpuri si xL un element algebric peste K,
atunci polinomul minimal al lui x peste K este ireductibil Reciproc , dac x este rdcin a
unui polinom f ireductibil din K[X], atunci f este asociat in divizibilitate cu polinomul
minimal al lui x.
Demonstraie: Fie q polinomul minimal al lui x peste K Dac q ar fi reductibil ar
exista dou polinoame g,hK,X- cu grade strict mai mici dect gradul lui q astfel nct
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
64
q=gh. Deoarece g(x)h(x)=q(x)+0 rezult sau g(x) sau h(x), ceea ce contrazice faptul
c q este polinomul de grad minim care are pe x ca rdcin Partea a doua a propoziiei se
deduce din faptul c q divide in K,X- pe f conform celor demonstrate n alineatul care
precede propoziia
Observaia V8 Polinomul minimal al unui element depinde , n mod esenial , de corpul
peste care se consider polinomul minimal Astfel dac se consider extinderea QC ,
elementul 2 are ca polinomul minimal peste Q peste
-2 X+
V TEOREMA FUNDAMENTAL A ALGEBREI
Propoziia V Fie K un corpAtunci urmtoarele afirmaii sunt echivalente:
a) Orice polinom fK,X- cu gr(f) are cel puin o rdcin n K
b) Orice polinom fK,X- cu gr(f)n are n rdcini n K
c) Orice polinom fK,X- cu gr(f) este produs de polinoame de gradul
d) Orice polinom ireductibil din K[X] este de gradul 1.
Demonstraie:
a)b) rezult prin inducie dup gr(f)n astfel :
Dac n, afirmaia b) este evident Dac n, atunci din a) rezult c f are o rdcin
K
Atunci exist gK,X- astfel nct f=(X-
+Q,X- nu are rdcini n Q i R Alte exemple de corpuri care nu sunt algebric nchise
rezult din urmtoarea propoziie
Propoziia V2 Orice corp finit nu este algebric nchis.
Demonstraie: Fie K un corp finit Artm c exist un polinom f n K[X], cu gr(f)
care nu are nici o rdcin n K Fie 0,1,
, ,
)....(X-
+bX+c, cu a, atunci x=
este o
rdcin a lui f n C. Pentru cazul n care gr(f)>2 vom proceda n modul urmtor.
Presupunem, mai nti, c fR,X- Dac gr(f) este impar, folosind faptul c
lim
)
f(x)f(x)< i continuitatea funciei polinomiale asociate fRR, se deduce c f are
o rdcin n R Dac gradul n al lui f este par, vom scrie n=2
, ,
+(
)
pentru toi i, jN, i<jn Considerm polinomul
= (
.
Mai mult, avnd n vedere expresiile lui
sunt
polinoame cu coeficieni reali de coeficieni lui f. Deoarece gradul lui
este m=
()
(2
) rezult c 2
divide pe m si 2
aparin lui C.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
66
Deci
( )(
)C, adic
C Obinem apoi c
-a(
)C
Urmeaz c
are coeficieni n R
deoarece f
f=f
. Rezult c f
(a)=f(a)
(a)=0, de unde
deducem c f(a) se obine c 0=
4)/2a Aceast
formul rmne valabil i n cazul n care a,b,cC Prin
4 nelege o rdcin
oarecare a ecuaiei
-(
-a=0, aK, a
In secolul trecut s-a aratat, datorita teoriei lui Galois, ca aceasta problema nu are
intotdeauna solutie, adica exista ecuatii algebrice a caror solutii nu se pot exprima ca functii
rationale de radicali.
Mai mult pentru un corp dat, teoria lui Galois ofera conditii necesare si suficiente ca
o ecuatie algebrica sa posede numai solutii care se scriu ca functii rationale de radicali. Din
aceasta teorie se deduce ca ecuatiile algebrice de grad mai mic sau egal cu 4 sunt
intotdeauna rezolvate prin radicali.
Inconvenientul formulelor pentru ecuatiile de gradele 3 si 4 consta in aceea ca sunt
foarte complicate si nu au nicio utilizare practica. Abel-Ruffini a demonstrat ca pentru
ecuatia generala de grad mai mare sau egal cu 5 nu se pot da formule pentru
determinarea radacinilor prin radicali
Exista insa anumite categorii de ecuatii de grad mai mare sau egal cu 3 care pot fi
rezolvate, dintre care mentionam: ecuatiile binome, ecuatiile trinome si ecuatiile reciproce.
Ecuatii binome. Forma ecuatiilor binome este: a
+by+c=0 cu
radacinile
(-b+
4 )/2a si
=(-b-
4)2
Deci rezolvarea unei ecuatii trinome se reduce la rezolvarea a doua ecuatii binome
+b
++
, (an)
avand proprietatea
+ +
=0 este o ecuatie
reciproca avand radacina atunci
++
0. Cum
(in caz contrar, ar rezulta
=0 si deci
si obtinem relatia
) ++
oricare
ar fi k*,n+ obtinem
+ +
) +
=0 si deci
este de asemenea radacina.
2) Orice ecuatie reciproca de grad impar are radacina x=-1.
Intr-adevar fie f(x)= , o ecuatie reciproca de grad impar n=2p+1. Inlocuind x=-1,
obtinem in membrul stang numarul
f(-1)=
()
()
+ +
()
()
+....+
() +
++
()
()
++(
) +
Cum
) +(
) ++()
+...+
,
se reduce la rezovarea ecuatiei x+1=0 si a unei ecuatii reciproce de grad par
g(x)=
++
=0.
Intr-adevar din 2) ecuatia f(x)=0 are radacina x=-1. Conform teoremei lui Bezout putem
scrie f(x)=(x+1)g(x). Presupunem ca g(x)=
++
Deci
+...+
( +)(
+ +
) ,
de unde obtinem
Cum
. Cum
obtinem
.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
69
Procedand la fel, din egalitatile urmatoare deduce in final ca
oricare ar fi
k2p
Deci ecuatia
++
este reciproca.
Ecuatii reciproce de gradul III. Forma generala a ecuatiei reciproce de gradul 3 este:
+bx+a (a)
Aceasta ecuatie are radacina x=-1. Atunci putem sa scriem (x+1)[
+(b-a)x+a]=0.
Ecuatia (1) admite radacinile
date de ecuatia
+(b-a)x+a=0.
Exemplu: Sa rezolvam ecuatia2
care sunt
radacinile ecuatiei 2
+ +2=0, adica
.
Ecuatii reciproce de gradul IV. Forma generala e ecuatie reciproce de gradul 4 este:
+bx+a, (a)
Cum a, ecuatia (1) nu admite ca radacina pe x=0. In (1) impartim cu
si obtinem
ecuatia
+bx+c+b/x+a/
+ + +
=0.
Facem substituia yx+
. Cum
2 obinem ecuaia n y
a(
+by+c-2a=0
Ecuaia (2) se numete rezolvanta ecuaiei (1).
Dac
i x+
sau (3)
x+ i (4)
x+1=0.
Dac
sunt rdcinile ecuaiei ()
Exemplu S se rezolve ecuaia
+ 2
+x+3=0
Aceast ecuaie este o ecuaie de gradul IV mparim cu
i obinem
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
70
+ +2 +
) +( +
)+2=0
Notm cu yx+
. Cum
-2 obinem ecuaia
3(
-2)+y+2
=-
.
Avem ecuaiile x+
i x+
=-
.
Se obin rdcinile
,
(i)2 i x_,4(-2i5)
Observaia V4 Orice ecuaie reciproc de gradul n2p se reduce, folosind aceeai
substituie i binomul lui Newton, la rezolvarea unei ecuaii de gradul p i a p ecuaii de
gradul II.
Observaia V42 Alte metode care pot fi folosite n rezolvarea ecuaiilor sunt
descompunerea n factori, folosirea unor relaii suplimentare relativ la soluii i metoda
grafic
Metoda grafic
Folosind graficul funciei polinomiale se pot gsi soluiile ecuaiei asociate. De exemplu
pentru a rezolva ecuaia (
-14(
-14(
-x)+24
60
50
40
30
20
10
0
-4 -2 -10 2 4 6
-20
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
71
Se observ pe grafic c soluiile sunt -3 ,-1, 2 i 4 De asemenea graficul se poate folosi
pentru verificarea rapid a soluiei algebrice.
n matematic, ca i n alte domenii, exist numeroase probleme a cror rezolvare
revine la rezolvarea unei ecuaii algebrice Cu ajutorul calculatorului putem rezolva
ecuaiile, aplicnd metoda de rezolvare prin ncercri atunci cnd este vorba de soluii n
numere ntregi, i diferite metode de aproximri succesive atunci cnd este vorba de soluii
n numere raionale
Exemple :
1) Artai c funcia fRR, f(x)=
R, astfel nct
i f(
)=f(
, 1+x i
=(1+
)(
+x)
-1)-x+(
=-
+1>0 deci
>0, sau
< i
<0.
Dac
<, rezult
>0 ). Deci
< i
R, atunci
>0 sau
>0.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
72
CAPITOLUL VI
CONSIDERAII METODICE
Matematica este o tiin a realitii; obiectivul ei final este o mai adnc
cunoatere i stpnire a naturii. Ea este o tiin mai abstract dect celelalte dintre toate
nsuirile materiei le studiaz pe cele mai generale Ca metod, matematica este o tiin, n
cea mai mare parte deductiv Din aceast cauz, nu orice adevr matematic are o aplicaie
practic direct
Sunt adevruri matematice al cror prim rol este acela de inel al lanului logic Nu
nseamn c ele sunt inutile; ele sunt utile, ns nu direct, ci prin aceea c servesc
fundamentarii altor adevruriacestea de utilitate direct Punctele de plecare i punctele
de sosire ale matematicii sunt, fr ndoial, n realitate.
Matematica nu este un joc pur al abstraciilor Abstraciile sunt utile prin aceea c
dau un orizont mai larg, aspecte mai generale, caliti eseniale, cu condiia s nu se rup
legtura cu materialul faptic din care au luat natere Dac nu orice adevr matematic
parial are aplicaie direct, oricare din ele are un folos i un rost i problema principal
este tocmai s facem pe elevi s vad i s simt acest rost, pentru ca ei s munceasc
contieni de scop, deci cu interes.
Pe lang mobilul principal care const n cunoaterea folosului practic, mai general a
rostului viu al fiecrei probleme, nu trebuie s neglijm alte mobiluri sufleteti care apar n
mod natural n cursul muncii de cercetare a tiinei: dragostea de adevr, plcerea gndirii
creatoare, tendina de perfecionare a gndirii sau a voinei
VI.1 PRINCIPIILE DIDACTICII I VALORIFICAREA LOR N NVMNTUL
MATEMATIC
Principiile didactice sunt teze teoretico-practice generale care exprim concepia de
baz asupra nvmntului matematicii, altfel spus normele generale care direcioneaz
activitatea didactic Matematica, ca i celelalte obiecte de nvmnt, prezint o structur
conceptual de baz, respectiv un nucleu de noiuni n jurul crora graviteaz toate
celelalte Activitatea de predare nvare trebuie s porneasc de la aceast realitate pentru
a contura la elev o viziune de ansamblu asupra lumii nconjuratoare.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
73
Principiile au un caracter de sistem. Tratarea lor izolat este justificat doar de
necesitatea expunerii Ele trebuie s acioneze mpreun
1. Principiul caracterului tiinific al nvmntului matematic
n primul rnd, acest principiu este asigurat de corectitudinea informaiilor extrase
din matematic Aceste informaii parvin prioritar prin manuale i, n general, nu sunt
afectate de erori periodice.
n al doilea rnd, caracterul tiinific al predrii matematicii este asigurat de nivelul
de rigoare adoptat(desigur, corelat cu gradul de accesibilitate) Marcm aici faptul c
accesibilitatea afecteaz, de regul, doar rigoarea argumentrii i nu pe cea a definiiilor
sau teoremelor.
n al treilea rnd, argumentm principiul este validat de nsuirea treptat, dar
contient, a metodelor i limbajului ,,matematicii tiin,,
n al patrulea rnd, argumentm principiul prin existena unor sisteme de evaluare
precis, n cadrul crora subiectivitatea i ansa sunt sunt reduse la minimum.
Este de la sine neles c acest principiu nu restrnge creativitatea predrii,
nvrii, evalurii sau a elevului, ci le poteneaz suplimentar.
2. Principiul participrii contiente i active a elevilor n activitatea predrii-nvrii-
evalurii
Esena acestui principiu se exprim n considerarea elevului ca subiect al propriului
proces de devenire, de asimilare a celor transmise i de formare a personalitii sale
Exprim cerina ca nsuire cunotinelor de elevi s se fac ntr-un proces activ de
prelucrare a acestora, prin efort propriu, pentru a ajunge la sesizarea trsturilor eseniale
i nelegerea lor Dei nici un om al colii nu susine nvarea fr nelegere, totui n
practic, mai ales n cazul matematicii, fenomenul este destul de rspndit Cerinele
acestui principiu se manifest n:
- ntelegerea coninutului materiei de nvmnt
- Stimularea activitii elevului n toate etapele nvrii
- Dezvoltarea la elevi a contientizrii participrii lor la propria instruire.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
74
Prima treapt a contientizrii const n nelegere segmentului materie prevzut n
lecia sau fragmentul de lecie Se tie c exemplificrile au un mare rol cognitiv. Un
exemplu, un desen poate s lumineze o ntreag etap de cunoatere.
Ce nu se inelege? Se spune ca demonstraiile Poate ca defeciunea const in necunoaterea
semnificaiilor unor teoreme, iar neputina de a sesiza demonstraia in intregime se
datoreaz numrului prea mare al pailor ncercnd s se refac mersul istoric de
dezvoltare a cunoinelor de matematic, elevul trebuie pus in faa acelei situaii
interogative, a crei rezolvare a condus la introducerea unei noiuni, procedeu, metod de
reyolvare sau teoreme. n sub diferite forme: ntreruperea expunerii prin dialog,
descoperirea fcuta de ctre elevi sub dirijarea profesorului, ilustrrile, exemplificrile,
comentariile, ntrebarile venite din partea elevilor. Pentru a putea vorbi de o activizare
autentic, participarea la activitatea de predare, s i se cultive curiozitatea intelecutal,
dorina de succes, interesele si aspiraiile, voina de a cunoate, de a ti Coparticiparea
elevului la propria instruire reprezint soluia multor deficiene
3. Principiul caracterului intuitiv al nvmntului
Esena acestui principiu exprim cerina de a asigura o baz perceptiv,
concretsenzorial nvrii, cerin potrivit creia actul cunoaterii realizate de elevi
trebuie s se bazeze pe contactul nemijlocit cu realitatea obiectiv, pe activitatea direct a
elevului cu obiectele i fenomenele Evideniaz necesitatea uniii dintre intuitiv i logic,
sezorial i raional concret i abstract, prin asigurarea unui substrat concret, intuitiv
nvrii
Se afirm c un mare matematician demonstreaz numai lucrurile despre care este
convins c sunt adevrate, subliniindu-se astfel rolul intuiiei la cel mai nalt nivel de
creaie, deci cu att mai mult este de ateptat ca ea s aib un rol n nvaarea matematicii
la orice vrsta. Descoperirea pur logic a adevrurilor matematice este un fapt destul de
rar. Este adevrat c paii unei demonstraii sunt silogisme logice dar orientarea,
selecionarea din multitudinea de implicaii posibile a aceleia care conduce ctre un
rezultat semnificativ, se datoreaza intuiiei
n baza experienei i cunotinelor anterioare, o propoziie abstract devine mai
concret pe baza unui model convenabil ales.
Dei nu se ncadreaza n principiul intuiiei (aa cum apare acesta n didactica
general) o foarte important faet a acestui princiupiu n metodica predarii matematicii
const n analiza raporturilor ntre general i particular
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
75
Dupa cum spunea Montaigne: Adevrul este un lucru att de mare, nct nu trebuie
s dispreuim nici unul dintre mijloacele ce ne pot conduce la el De aceea dac sufletul v
ndeamn s fii un pic poetic sau un pic vulgar n clas, nu v lsai mpiedicati de o jen
nejustificat O anumit libertate de limbaj pentru care pledm, nu se refer la definiiile i
teoremele prezentate de profesor, ci la comentariile sale explicative sau stimulative.
Atitudinea pe care trebuie s o aib profesorul de matematic fa de acest principiu
se poate exprima simplu n felul urmtor: intuiia trebuie s participe la toate etapele i
toate vrstele nvrii matematicii.
4. Principiul sistematizrii i continuitii n nvare
Exprim, n esen, cerina conform creia att coninutul a ceea ce nva elevul,ct
i modalitile de organizare a activitii s se desfoare ntr-o succesiune logic, dupa un
sistem care s asigure un progres continuu.
Potrivit acestui principiu toate informaiile ce se transmit elevilor trebuie s fie
organizate i programate astfel s se integreze n experiena anterioar a acestora
Acest principiu este condiionat de:
a) Logica intern a matematicii;
b) Structura organizat a nvmntului
c) Corelarea cu celelalte obiecte de studiu;
d) Structura i evoluia psihologic a elevilor
Logica intern a matematicii este determinat de caracterul su deductiv n
principiu, orice afirmaie nou se bazeaz pe cele acceptate sau cele deja demonstrate
Acesta face s apar segmentul: noiuniidefiniii matematicedemonstraii Dar nsi
matemica-tiina se separ n teorie i aplicaii deci cu att mai mult n nvarea
matematicii trebuie s accentum ponderea problemelor care apar de obicei dupa teorie,
astfel nct mai avem segmentul: teorieprobleme Motivaia nvrii, principiul intuiiei i
nsi calea istoric a dezvoltrii matematicii pun in eviden unele probleme care au
provocat apariia teoriei deci putem cosnidera i lanul: probleme introductiveteorie
aplicaii
Aplicnd principiul socratic al conversaiei euristice n forma sa absolut,
profesorul poate obine de la elev orice rezultat prin ntrebri bine alese (i ct mai
fragmentate). Sistematizarea vizeaz desfurarea ordonat logic i pedagogic a
coninuturilor, ordonarea capitolelor si paragrafelor, succesiunea ideilor i argumentelor
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
76
Continuitatea se refer la un ritm de receptare, asimilare i fixare a cunotinelor
permind evaluri, controale i reglri
Sistematizarea i continuitatea se condiioneaz reciproc, una fiind nerealizabil n
absena celeilalte Aceste principiu trebuie s se manifeste zi cu zi n activitatea de la
catedr Planificarea calendaristic este o form de materializare a lui Pregtind apoi
succesiv grupuri de lecii, profesorul i detaliaz planificarea iniial respectnd acelai
principiu.
Modul de organizare a nvmntului poate fi: liniar sau ciclic (n spiral)
Organizarea matematicii la noi este considerat ca fiind de al dolea tip, ceea ce d
posibilitatea unor completri succesive att n coninut ct i n puncte de vedere,
evolund, aa cum e normal, spre nivelurile tot mai nalte de abstractizare i rigoare
5. Principiul integrrii teoriei cu practica
Exprim, n esen, cerina ca ceea ce se nsuete n procesul de nvmnt s fie
valorificat n activitile ulterioare, fie c acestea sunt activiti de nvare, fie c sunt
activiti materiale, productive Are n vedere c ceea ce se nva din perspectiva unei
aplicaii concrete,imediate sau de perspectiv este susinut de o motivaie mai puternic i
se nsuete mai temeinic
Necesitatea acestui principiu rezult din unitatea indisolubil care se stabilete ntre
teorie i practic n procesul cunoaterii, precum i din finalitile aciunii educaionale n
cazul n care finalitatea nvrii nu se poate realiza imediat, elevii trebuie contientizai de
importana pracitc a unor cunotine n contexte ct mai variate n felul acesta pracitca,
experiena de nvare intervin ca elemente importante n constituirea cunoaterii
personale, prevenind teoretizarea excesiv i formalismul
La matematic, problemele sunt distinse drept practic n raport cu teoria
Exemple: a) n x zile fabrica de becuri produce 3x
- x+ becuri Dac 2
-
2t becuri sunt defecte, gsii formula pentru numrul de becuri bune produse in x zile
Gsii numrul becurilor produse in 4 zile
a. Formula y = 0,036
si sunt ........
b) Itemi de formulare sau de reprezentarentrebri a cror rezolvare solicit
redactri, formularea lor bazndu-se pe operaii de gndire (deducii,
comparaii, sistematizri, generalizri, etc). Acest tip de itemi se folosesc pentru
a testa capacitatea de sintez a elevilor,originalitatea n tratarea unui subiect,
claritatea stilului.
II. Itemi cu rspuns nchis
a)Itemi cu alternativ binarcu rspuns corectgreit , cu rspuns adevrat
fals, cu rspuns danu
Exemplu:
Se consider polinomul f X+(i+)X2+(2+i)X+6 ,X- Atunci rdcini ale
polinomului f sunt:
A F 1. X=i A F 3. X=3
A F 2. X=-1 A F 4. X= -3
Dac afirmatia este adevrat ncercuii litera A n caz contrar ncercuii litera F
b) Itemi de selecie
Exemplu:
Care din afirmaiile de mai jos nu sunt corecte?
A) Orice polinom este divizibil prin elementele inversabile i prin polinoamele asociate
cu el;
B) Orice polinom f,X- cu gr(f) are cel puin o rdcin n
C) Orice polinom f,X- cu gr(f) este produs de polinoame de gradul 1;
D) Orice polinom ireductibil din ,X- este de gradul
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
92
c) Itemi de combinare(de asociaie)asociaie simpl i asociaie multipl
Exemplu:
nscrie n spaiul din stnga fiecrei proprieti polinomul din a doua coloan ce
corespunde acestuia
_______ polinomul este ireductibil n ,X-
-2
_______2. polinomul este ireductibil n ,X- g=
+X+1
_______3. polinomul este ireductibil n [X] h=
+X
_______4. Polinomul este ireductibil n ,X- p
+X+1
q= 2X+ 3
d) Itemi cu alegere multipl
Exemplu: Polinomul 5
.Fie z un
element prim din Z[i]. Avem (z)=z*z. Cum (z)N si (z)>1, atunci (z)=
unde
si deci z|
.
Cum z este prim, exista un
astfel incat z|
.
Aplicatia 2: Orice numar prim p>2 este de forma p=4k=1 sau p=4k+3 unde k>0.
Solutie: Intr-adevar p are una din uramtoarele forme : p=4k, p=4k+1, p=4k+2, p=4k+3.
Cum p este prim si p>2, atunci nu poate avea decat forma 4k+1 sau 4k+3.
Aplicatia 3: Descompuneti in factori primi numerele 5;17;600 in Z[i].
Solutie: 5=1+4=
(2)
( +2) ( 2)
(1+2i) si (1-2i) sunt prime in Z[i].
17=16-
=(4+i)*(4-i)
17=1-(4i)
=(1-4i)*(1+4i)
Se observa ca 4+i este asociat in divizibilitate cu 1-4i.
(4+i)*(a+ib)=1-4i4a-b+i(a+4b)=1-4i.
Identificand , obtinem : 2
4
+4 4
2
, (4 +)() 4
De asemenea (4-i)~(1+4i) deoarece rezulta analog ca (4-i)*(i)=1+4i
600=2
() ( +)
( +2)
( 2)
.
Aplicatia 4: Calculati in Z[i] cel mai mare divizor comun al numerelor a=-36+41i si
b=14+18i.
Solutie: Formand algoritmul lui Euclid asociat acestor numere:
-36+41i=(14+18i)*2i+13i unde (13i)<(14+18i)
14+18i=13i(1-i)+(1+5i) unde (1+5i)<(1+5i)
1+5i=(3+2i)*(1+i)
C.m.m.d.c al numerelor -36+41i si 14+18i este 3+2i.
Aplicatia 5: Gasiti o solutie necesara si suficienta pentru ca
sa se divida cu
(pn)
Solutie: Impartim pe n la p , deci n=1p+r, unde 0r<p.Prin urmare:
) +
). Din conditia ca
, deoarece
se divide cu
, rezulta ca
si deoarece
0r<p avem r=0. Deci, daca
se divide cu
, atunci n se divide cu p.
Aplicatia 6: Aratati ca inelele R si R[X] nu sunt izomorfe.
Solutie: Presupunem prin absurd ca exista :RR[X] izomorfism. Fie zR* si R fiind corp ,
exista
R astfel ca (z*
)=(1)=1
(z*
)=(z)*(
+ +
,
F(x)=
+ +
,
F(x)-f(y)=(x-y)g(x,y) () ()
{
() 2
() 2
() 2
Presupunem ca exista dZ astfel incat f(d){
() ()
() ()
() ()
{
2
sau d-c=-1; imposibil, caci ar implica a=c sau b=c.
Acelasi rationament pentru celelalte cazuri.
Aplicatia 8: Valoarea polinomului f=
+2
+2
+
2 pentru x=11 este :
a) 0 b)12 c)1 d) 1 e)11
Solutie: xx+2
F(x)=
( +)
+( +)
( +)
+( +)
+( + )
++
+
Aplicatia 9: Catul impartirii (6
+ +2): (2
+2) este :
a)-3X-1 b) 3X+1 c) 2X-3 d)
4 +
Solutie: Din teorema impartirii cu rest avem f=g*q+r, gr(r)<gr(g)rcX+d, iar qaX+b
deoarece gr(q)=gr(f)-gr(g). Se obtine dupa efectuarea calculelor:
6
+ +2 2
( 2)
+(2 +) + (2 +)
Folosind metoda identificarii coeficientilor nedeterminati se obtine sistemul de ecuatii:
{
2 6
2 7
2 +
2 + 2
, +
Aplicatia 10: Fie f si g polinoame in R[x] f=
+ + si g=
+ 2
Determinati a si b astfel incat g sa divida pe f si apoi sa se resolve ecuatia f(x)=0 in C.
Solutie:
METODA 1 Impartirea directa cu conditia ca restul sa fie polinomul nul.
METODA 2 Coeficienti nedeterminati : f=(
++2)(
+ +) si prin
identificarea coeficientilor se obtine un sistem in a, b, m, n, p.
Din faptul ca
+ + sa se divida prin g=
+ +.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
105
a)2
b)2
c)2
d)2
2
Solutie:
METODA 1 Radacinile ecuatiei
+ + sunt
,
=(-1)2 notate in cele ce urmeaza
cu ,2 (radacinil cubice complexe ale unitatii cu proprietatile
+ + ,
) , adica
+ , ()
Inlocuind in (1) pe
,
cu valorile corespunzatoare m(-1/2)+n+(-1/2)+i
(m-),()
Din () rezultand m si n (s-a tinut seama ca A+ibA, B)
METODA 2 Gradul lui f nefiind prea mare , se poate efectua impartirea direct , punandu-se
conditia ca restul sa fie identic nul
METODA 3 Se poate folosi metoda identificarii coeficientilor, punand
+ +
(
+ +)(
+()
,- se divide cu
g=
+
Solutie: Notam P(K):
(X-1)
()
Se observa ca
Presupunem ca
( )
+()
si de aici (X-1)
( )
+ ()
( )
+()
) + ()
( )
+()
(( )
+)
( )
+()
Aplicatia 13:
a) Aratati ca polinomul pR[x], p=
.
b) Fie polinomul qR[x], q=
997
()
() 997 997 ,
ceea ce trebuia demonstrate
b) Fie s un numar prim, s5, s este un numar impar s2k+,kN2s-
4(s-1)
. (1)
Aratam ca (s-1)
():
q(1)=1-n+n-1=0 si
()
()
()
()
Deci (X-1)
|q(s). (2)
Din () si (2) 4q(s), roicare ar fi nN, n2, sN, s numar prim , s5.
Aplicatia 14: Sa se determine cel mai mare divisor comun al polinoamelor f=
+
2 si g=
+2
2 +
a)
Solutie : Se pot folosi urmatoarele metode:
METODA 1: Descompunerea in factori a celor doua polinoame si constituirea divizorului
comun, asemanator ca in cazurile numerice, luandu-se factorii polinomiali comuni la
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
106
puterile cele mai mici. Din f+(X-1)
( +2) ( )
.
Aceasta metoda se aplica atunci cand polinoamele respective se pot descompune usor in
factori .
METODA 2: Folosirea algoritmului lui Euclid in cazul in care prima metoda nu este
aplicabila si nu se cunoaste gradul divizorului comun.
a) Prima impartire
+2
2 +
+2
-
- 2X X-2
/ -2
+5
4 +
2
- 6X + 4
/ 5
+5
b) A doua impartire
+2
2 +
+2
X+2
/ 2
4 +2
-2
+4 2
/ / /
Ultimul rest nenul
2 ( )
+ =0,
g=4
+)
f(x)=(2
+) + 2 1
2
+ (2 +)( )
21cu radacina
2,
,
( )/2
(2 1)(2
+ ) cu radacinile
,
,
( 7)4.
METODA 2: Folosim metoda scaderilor successive . Notam
p(X)=g(X)-2f(X)=2
() () () 2
Rezulta ca divizorul comun este
() 2 , x=1/2
Se rezolva ecuatiile si se constata ca singura radacina comuna este x=1/2.
Se putea observa ca polinoamele f si g nu au doua radacini commune, deoarece
p=2
+ are ca radacini pe
.
METODA 2 Deoarece f(X) si
()
() se anuleaza pentru acelasi x=
rezulta ca polinoamele
f(X) si
()
() au un divizor comun de gradul intai, care se poate determina fie cu
algoritmul lui Euclid, fie prin metoda scaderilor successive
METODA 3 Se observa ca ecuatia nu poate avea radacina multipla mai mare decat 1
deoarece
( +2)
METODA 4 Se observa ca x=1 este solutie a ecuatiei, apoi se foloseste schema lui Horner.
Aplicatia 18: Sa se determine parametrul real m si sa se resolve ecuatia
+
28 , stiind ca radacinile reale ale ecuatiei sunt in progresie aritmetica.
a) M=0 b)m=28 c)m=39 d)m=1
Solutie: Daca
28
Din prima relatie a lui Viete si relatia data rezulta
2, adica
8,
(1). Din ultima relatie a lui Viete se deduce
7
sau
.
Din a doua relatie a lui Viete gasim m=39.
Aplicatia 19: Sa se arate ca polinomul f=2
),f(
),f(2
),f(
) diferit de
Punem f=(aX+b)(c
+dX+e),a,b,c,d,eZ4.
Dezvoltand in membrul drept si apoi identificand gasim a=2
, b=
, c=
, d=
, e=
. Deci
f=(2
)(
+ +
( + +
)
F(-1)=-a+
+)
Rezulta ca f nu are radacini intregi, deci nu are factori de gradul intai in Z[x].
Presupunem prin absurd ca f=gh, unde gr(g)=gr(h)=2/
Putem presupune ca g=
+ +, h=
+ ,m,nZ
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
108
Deoarece f(-a)=- g(-a)h(-a)=- (
+)(
)
Consideram urmatoarele cazuri :
1.
( ) ,
Dar identitatea (
+ +)(
+ +)
nu este
adevarata.
2.
+
Le scadem si obtinem a(m-n)=-4
Le adunam si avem 2
(+)
{
4
+ 2
{
2
+
2
Atunci f=[
+. +
/ +- 0
+ .
/ 1
+2
. +
+
Deci f nu se descompune in Z[x]
Profesorul trebuie sa creeze conditii favorabile fiecarui elev de a-si forma si dezvolta
competentele intr-un ritm individual, de a-si transfera cunostintele acumulate dintr-o zona
de studiu in alta. Trebuie vizate urmatoarele aspect ale invatarii:
-citirea corecta si constienta a enuntului unei probleme
-interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia
-analiza secventelor logice in etapele de rezolvare a unei probleme.
-exprimarea rezultatelor rezolvarii unei probleme in limbaj matematic
-compararea, obsrvarea, unor asemanari si deosebiri, folosirea unor criterii de
clasificare pentru descoperirea unor proprietati, reguli
-utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard in rezolvarea de
probleme
-formarea obisnuintei de a verifica daca o problema este sau nu determinata
-exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obisnuintei
de a cauta toate solutile sau de a stabili unicitatea solutiilor analiza rezultatelor
-folosirea particularizarii, a generalizarii, a inductiei sau a analogiei pentru
alcatuirea sau rezolvarea de problem noi, pornind de la proprietatea sau problema data
-initiere si realizarea creative a unor investigatii
-intuirea algoritmului dupa care este construita o succesiune data, exprimata verbal
sau simbolic
-reformularea unei problem echivalnte sau inrudite
-transferul si extrapolarea solutiilor unei probleme pentru rezolvarea altora
-utilizarea rezultatelor si a metodelor pentru creearea de strategii de lucru.
De asemeni pentru a spori interesul si gradul de participare al elevilor, ei au fost
incurajati sa rezolve problemele si cu ajutorul calculatorului. Folosirea calculatorului se
dovedeste foarte utile in rezolvarea problemelor de divizibilitate, de aflare a celui mai mare
divizor comun a doua numere sau a doua polinoame, aflarea valorii unui polinom, operatii
cu polinoame si rezolvarea ecuatiilor pentru care nu exista formule.
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
109
VI.6.5 SISTEMUL DE VERIFICARE SI EVALUARE
Matematica, alaturi de celelate discipline, isi aduc o contributie importanta la
formarea elevului pentru o activitate sociala si profesionala utila.
Pentru a face o incursiune in cunostintele insusite de elevii claselor a XII-a A si D, la
inceputul anului scolar am dat urmatorul test initial
Testul initial
I
1) Enuntati teorema impartirii cu rest in Z?
2) Care sunt proprietatile divizibilitatii in Z?
3) Definit cal mai mare divizor comun a doua numere intregi.
II
1)Restul impartirii lui -21 la 5 este:
a)1 b)0 c)4 d)-1
2)Daca ab=37800si [a;b]=2520 atunci (a;b) este:
a) 168 b)15 c) 150 d) 2520
3) Daca nN si
+ +
a) Aduceti expresia la forma cea mai simpla
b) Calculati E(1) si E(-1)
c) Determinati multimea {xN|E(x)=
}
Punctajul acordat : se acorda pentru fiecare exercitiu cate 1 punct; din oficiu 1 punct
Prin acest test am urmarit sa verific daca elevii cunosc teorema impartirii cu rest in
Z si o pot utiliza in situatii date; daca elevii cunosc proprietatile divizibilitatii in Z, si stiu sa
le aplice in rezolvarea problemelor; daca elevii stiu sa efectueze calcule cu expresii
algebrice, sa determine valoarea unei expresii pentru un x dat si sa resolve o ecuatie
algebrica simpla. La subiecul III sa urmarit si exprimarea riguroasa, justificarea prin
argumente inlantiute logic a pasilor de rezolvare a problemelor
In urma cercetarii acestiu , s-au obtiut urmatoarele rezultate:
NOTA 10 9 8 7 6 5 4 3 2 MEDIA
XII A - - - 1 4 5 5 4 3 4.59
XII D - - - 3 6 5 3 3 2 4.86
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
110
Se constata o diferenta mica intre mediile generale ale celor doua clase, ceea ce
reflecta un nivel apropiat al cunostintelor dar, foarte scazut. Aceste medii au demonstrat ca
elevii nu poseda cunstinte de aritmetica numerelor intregi, ceea ce ne arate ca nu se acorda
atentia cuvenita aritmeticii in programele scoalre. Astfel nu se vor putea preda notiunile de
aritmetica polinoamelor prin analogie cu cele din aritmetica numerelor intregi. De aceea in
timp ce la clasa de control a XII a D s-a lucrat in mod obisnuit, la clasa experimental a XII a
A am predate capitolul polinoame utilizand o strategie complexa din metodele active
prezentate in paragrafele anterioare si completand cu orele suplimentare. In plus lectiile
sau bazat pe munca in grup a elevilor, fiecare gupa fiind alcatiuita din 3-4 colegi din bancile
invecinate, si pe activitatea independenta.
In cadrul acestei lectii am urmarit:
-cooperarea ca modalitate eficienta de realizare a sarcinilor didactice,
cooperarea privita in stransa legatura cu munca individuala , independenat
-priceperea si deprinderea de munca intelectuala independent, de aplicare n
prctica a celor invatate
-dezvoltarea capacitatilor de investigare ale elevilor
-exercitii de fixare a algoritmilor, fomulelor si teoremelor de aplicare a lor in
diferite conditii date
-stimularea gandirii creative
-intelegerea unei teorii matematice a inlantiurii intr-un sistem
Elevii au fost anuntati ca vor primi nota maxima aceia care vor efectua tema pentru
acas prin mai multe metode si vor sti sa raspunda correct la intrebari in legatura cu tema
prezentata. Am dorit astfel ca in afara clasei elevii sa fie preocupati de efectuarea corecta a
sarcinilor, sai determin sa desluseasca active si constient notiunile. Ca urmare la verificarea
temei pentru acasa am constatat dorinta elevilor de a se angaja active si constient in
rezolvarea corecta a ei unii dovedind ca au lucrat foarte mult, dar din cauza nestapanirii
metodelor de luru, au facut si greseli.
Atat in clasa cat si acasa sau lucrat foarte multe probleme, prin diverse metode ,
deoarece un elev stie sa se descurce la matematica daca a invatat fiecare notiune predate si
a aplicat-o in rezolvari de exercitii si probleme. Rezolvarea fiecarei problem de matematica
reprezinta o creatie pentru cel cei gaseste multimea solutiilor, iar elevul nu poate afirma
am invatat cutare lectie si acum stiu matematica invatarea temeinica e lectiei respective
presupune certitudinea elevului exprimata in afirmatia stiu lectia pentru ca am rezolvat n
problem(de diferite tipuri) in care am aplicat notiunile invatate
De asemenea dupa fiecare unitate de invatare verificat oral sau prin teste scrise ,
gradul de intelegere si asimilare a cunostintelor.
La sfarsitul anului am dat celor 2 clase urmatoeul test:
Test final
I
1) Enuntati teorema impartirii cu rest a polinoamelor
2) Care sunt proprietatile divizibilitatii polinoamelor?
3) Definiti cel mai mare divizor comun a doua polinoame
II
Se considera polinomul fR[x], f=4
+2 +7
1) Sa se determine restul impartirii polinomului f la X-1
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
111
a) 7 b) X+6 c) 8 d) 6
2) Multimea {aR|f(a)>0} este:
a) (0,) b) R c) (-,0) d) (-7, )
3)Numarul de radacini rationale sle polinomului f este:
a) 4 b)0 c) 1 d)2
4)Sa se calculeze
a) 1 b)9/16 c) 5/2 d)5/4
5)Se considera polinoamele f,gR[x], f=2
2 si g=8
+8
+7
. Determinati cel mai mare divizor comun al lor
a) X+1 b) 2X+1 c) 2X+3 d)2
+ +
III
Sa se demonstreze ca polinoamele f, gR[x], f=
2 +5 si
g=4
+2
( ) 2
( ], [
2
3
+ + = e X X g X Z g s se calculeze ). 0
( g
b) Dac , 2
], [
3
3
X X f X Z f + = e s se arate c . , 0
) (
3
Z x x f e =
5. Se consider polinoamele ], [ ,
5
X Z g f e b a X X b a f 3
) 3
(
2
+ + + + = i
. 2
2
b a X X g + + + =
a) S se determine
5
, Z b a e astfel nct cele dou polinoame s fie egale
b) Pentru , 2
= = b a s se calculeze n
5
Z suma ). 4
( ) 3
( ) 2
( ) 1
( ) 0
( f f f f f + + + +
c) Pentru , 2
= = b a s se rezolve n
5
Z ecuaia . 0
) ( = x f
6. Se consider mulimea ) , 5 ( = G , iar pe R se definete legea de compoziie
Ci de eficientizare a predrii-nvrii polinoamelor la elevii din nvmntul preuniversitar
114
x*y = xy-5x-5y+30, R y x e , .
a) S se calculeze: x*y (x-5)(y-5)+5, R y x e ,
b) S se arate c oricare ar fi G y x e , avem G y x e * .
c) S se arate c (x*y)*z = x*(y*z), R z y x e , , .
d) S se determine elementul neutru al legii *
e). S se arate c (G, *) este grup comutativ
f). S se rezolve ecuaia 5 5 * 5 =
x x
.
7. Pe mulimea R se consider legea de compoziie: 6 2 2 + = - y x xy y x
a. Calculati
4
3
2- ;
b. Sa se arate ca 2 ) 2 )( 2 ( + = - y x y x e y x, , R
c. Verificati daca legea este comutativa;
d. Verificati daca legea este asociativa;
e. Determinati elementul neutru al legii;
f. Determinati elementele simetrizabile in raport cu legea data.
8. Calculati suma S = 7
+ + + + in Z8.
9. Determinati inversul lui 3