Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Analiza tehnică este procesul de studiere a istoriei cursului valorilor mobiliare,

într-un efort de a determina cursuri probabile viitoare [SS,90]. Specialiştii, în analiză tehnică,
pornesc de la premisa că forţele cererii şi ofertei sunt reflectate de preţurile şi volumele
titlurilor tranzacţionate. Prin examinarea aceste structuri, ei pot realiza previziuni cu privire
la sensul şi valoarea evoluţiilor viitoare a cursurilor valorilor mobiliare.
În sensul cel mai restrâns al analizei tehnice, se consideră că fluctuaţiile preţului
reflectă forţe şi influenţe atât raţionale cât şi emoţionale. Mişcările preţului, oricare ar fi
factorii care le determină, odată apărute, vor persista încă o perioadă de timp, putând fi
astfel detectate. [CC2,99]
Activitatea tehnicianului se orientează în două direcţii: să identifice tendinţa şi să
determine sfârşitul trend-ului, momentul când preţurile încep să evolueze în direcţia opusă
acestuia. [CC2,99]
Prin utilizarea indicatorilor de presiune specialiştii în analiză tehnică obţin
informaţii referitoare la evoluţia întregii pieţe prin următoarele trei tipuri de semnale :
• indicatori care arată ce fel de investitori cumpără şi vând acţiuni;
• indicatori care evaluează activitatea pe piaţă;
• indicatori care relevă psihologia indivizilor.
Analiza fundamentală permite specialistului să determine randamentul pentru o
anumită perioadă şi riscul obţinerii beneficiului respectiv, însă numai aceste evaluări nu
sunt suficiente pentru a indica dacă e bine să se cumpere sau să se vândă un titlu. Analiza
tehnică este importantă în indicarea momentului lansării ordinului de vânzare sau
cumpărare - ordin fundamentat, de altfel, pe previziunile referitoare la risc şi rentabilitate.

2.1. ANALIZA COMPORTAMENTULUI INVESTITORILOR

Se consideră că există cumpărători, care sunt mai “inteligenţi”, mai informaţi, mai
rapizi în decizii decât alţii, achiziţiile şi vânzările de titluri vor fi coordonate cu acţiunile
acestor investitori, în măsura în care pot fi identificaţi. Dacă aceştia nu cumpără şi preferă
să-şi sporească poziţia de lichiditate, se va adopta o tactică similară, lucru, ce presupune,
însă identificarea corectă a investitorilor „inteligenţi”, precum şi determinarea exactă a
informaţiilor care dezvăluie acţiunile lor. S-au dezvoltat o serie de teorii care studiază

40
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

comportamentul unor astfel de investitori, care acţionează pe piaţă. Dintre aceste teorii vor
fi prezentate în continuare teoria „odd-lot”-urilor, care studiază acţiunile micilor
investitori, teoria investitorilor instituţionali cei care gestionează volume mari de bani, şi
teoria insiderilor, comportamentul acelor investitori care fac parte din organizaţia a căror
titluri le tranzacţionează. [CC2,99]

2.1.1. Teoria „odd-lot”

Micul investitor nu cumpără de obicei mai mult de 100 de acţiuni ale unei
companii. Aceste pachete de până la 100 de acţiuni şi-au găsit în literatura de specialitate,
denumirea de "odd-lot", spre deosebire de pachetele mari de acţiuni numite "round-lot".
Cei care vând şi cumpără "odd-lot" încearcă să acţioneze în modul cel mai bun pe
piaţă în cea mai mare parte a timpului, adică să cumpere când piaţa este în scădere,
respectiv să vândă când aceasta creşte. Este de fapt ilustrarea unei reguli de aur a oricărui
investitor: "cumpără ieftin şi vinde scump". Cu toate acestea tehnicienii înclină să creadă
că micul investitor tinde să acţioneze greşit în momentele critice, de schimbare structurală
a pieţei. Dacă se presupune că investitorul obişnuit, "nesofisticat", de regulă, se înşeală,
atunci va fi avantajos să se urmeze o strategie total opusă cu a sa. [CC2,99], [BGM,97]
Pentru a descoperi cum acţionează micul investitor, sunt adunate statistici cu
privire la tranzacţiile odd-lot. Volumul acestora este cuantificat şi raportat zilnic.
Statisticile au în vedere numărul acţiunilor cumpărate, al celor vândute şi al vânzărilor
"scurte". Se calculează o rata odd-lot ca raport între vânzările şi cumpărările de "odd-lot".
Vanzari odd − lot
Rata odd-lot =
Achizitii odd − lot
Evoluţia acestui indice este urmărită, de obicei, în paralel cu cea a unuia din indicii
pieţei. O creştere a acestui indice sugerează că pe piaţă se cumpără mai mult decât se
vinde, în timp ce o scădere arată că se vinde relativ mai mult.
De-a lungul unui ciclu al pieţei aşa-zişii "odd-loter"-eri vor vinde când piaţă este în
creştere şi vor cumpăra când ea scade. În timp ce piaţa creşte, indicele "odd-lot" scade. În
orice caz, în apropierea sau în momentul de vârf al pieţei, indicele începe să crească pe
măsură ce "odd-lot"-erii vând proporţional mai puţin. Volumul cumpărărilor "odd-lot"
creşte notabil chiar înainte de intrarea pieţei în declin. În mod similar, de-a lungul
declinului, indicele creşte. În momentul premergător creşterii pieţei, volumul vânzărilor de
odd-lot creşte foarte mult şi indicele începe să scadă. [MC,HG,07,00]

41
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Statisticile au demonstrat, fapt menţionat în deschiderea acestui subcapitol, că micii

investitori au tendinţa de a intra în panică în momentele de turbulenţă ale pieţei, în acest
caz acţiunile lor nu mai prezintă importanţă pentru a se putea prognoza evoluţia viitoare a
pieţei.

2.1.2. Lichidităţile instituţionale

O altă modalitate de orientare a acţiunilor investiţionale este în funcţie de direcţia în

care acţionează investitorii inteligenţi. Pentru aceasta este necesar să se identifice aceşti
investitori şi să se găsească indicatorii obiectivi ai activităţii lor de tranzacţionare. Astfel de
investitorii pot fi consideraţi persoanele care gestionează portofoliile fondurilor de pensii, a
fondurilor mutuale, a societăţilor de investiţii, etc. [ND,CB,97]. Ei sunt investitorii
profesionişti, „meseria” lor este aceea de a creşte valoarea disponibilităţilor date spre
gestionare.

Fondurile mutuale, de exemplu, raportează lichidităţile în fiecare lună, indicatorii

de structură a portofoliului lor se modifică la fiecare raportare. Acţionându-se după acest
model, evoluţia pieţei se poate interpreta în corelaţie cu structura portofoliului fondurilor
mutuale; în momentul în care lichidităţile deţin o pondere mare înseamnă că ei estimează
că piaţa este în scădere, dimpotrivă atunci când lichidităţile deţinute sunt mici acest lucru
semnifică faptul că piaţa este în creştere.

Ca şi în cazul comportamentelor micilor investitori şi comportamentul investitorilor

instituţionali este un comportament subiectiv. Acesta se bazează pe analize şi previziuni
proprii, însă se consideră că ei deţin mai multe informaţii, au o imagine de ansamblu mai
bună asupra pieţei, cunoştinţe, abilităţi şi experienţă în gestionare a banilor şi a titlurilor
mobiliare, decât alţi investitori, din acest motiv investitorii instituţionali sunt consideraţi ca
fiind „investitorii inteligenţi” de pe piaţă.

2.1.3. Insiderii

Managerii portofoliilor pot fi “inteligenţi“, dar în mod sigur cel mai inteligent
investitor dintre toţi ar trebui să fie un „insider”, cineva care lucrează în compania
respectivă, cineva care află de la sursă ce plănuieşte compania să facă în viitor. Se poate
tranzacţiona după modelul insiderilor: dacă ei cumpără, se va cumpăra şi se va vinde dacă

42
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

ei vând. O carenţă a sistemului este faptul că informaţia referitoare la activitatea acestui tip
de investitor poate avea vechime de câteva luni în momentul dezvăluirii ei.

O altă situaţie poate fi aceea în care insiderii cumpără şi vând în acelaşi timp, în
acest caz vor fi analizate comportamentele care influenţează semnificativ piaţa şi care se
bazează pe informaţii certe ale viitorului companiei.

Indicatorii care surprind comportamentele anumitor categorii de investitori sunt de

natură calitativă, şi relativ greu de determinat, de aceea ei se corelează şi cu alte grupe de
indicatori cum ar fi cei care monitorizează activitatea pieţei.

2.2. INDICATORI CARE EVALUEAZĂ ACTIVITATEA PE PIAŢA

DE CAPITAL

Odată cu încercarea de a identifica grupurile de vânzători şi cumpărători, mulţi

tehnicieni arată că este importantă măsurarea presiunilor de cumpărare şi vânzare pentru
întreg ansamblu al pieţei. În acest scop sunt folosite mai multe metode: teoria Dow,
volumul de echilibru şi preţul tranzacţiei (OBV,PVT), indicele creştere / descreştere (AD-
R), indicele de amplitudine (NH/NL), închiderea ponderată (Weighted Close), metoda
mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence) sau oscilatorul
stocastic. [OF,RP,99], [CC2,99], [EI,VD,01]
În continuare se vor prezenta pe scurt doar câteva dintre aceste metode şi anume:
teoria Dow, metoda mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence)
şi oscilatorul stocastic.

2.2.1. Teoria Dow

Unul din instrumentele utilizate de analiştii tehnici pentru a măsura cererea şi
oferta şi pentru a previziona preţul acţiunilor este teoria lui Dow. Această teorie,
fundamentată de Charles Dow la începutul secolului, este probabil cea mai veche abordare
tehnică, formală, a pieţei. Ea este utilizată pentru a indica modificările de preţ şi de
tendinţă atât pentru piaţă în ansamblu ei cât şi pentru titluri individuale.
Descoperirea răsturnărilor de tendinţă ale indicilor bursieri s-au realizat prin analiza
graficului, în care se prezintă cursurile de deschidere a celor doi indici Dow Jones: indicele
acţiunilor industriale şi indicele acţiunilor societăţilor feroviare. Prin studierea evoluţiei

43
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

celor 30 şi respectiv 20 de titluri cuprinse in cadrul celor doi indici, s-au stabilit mai multe
tipuri de fluctuaţii ciclice. Aceste cicluri au fost clasificate de Dow în cicluri primare sau
principale, secundare şi minore. [CESA90]
Trend-ul primar sau principal este ciclul pe termen lung care conduce piaţa
ascendent sau descendent, el poate acoperi o perioadă de până la patru ani. Acest tip de
fluctuaţie indică tendinţă generală a pieţei.
Tendinţele secundare sau reacţii intermediare se manifestă sub forma unor forţe
restrictive asupra trend-ului primar, cu tendinţa de a corecta deviaţiile de la limitele
generale. Ele sunt evoluţii ascendente până se atinge o fază pe termen lung descendentă sau
invers. Aceste trend-uri secundare se pot desfăşura pe durata a unei săptămâni sau a
câtorva luni.
Trend-urile minime sunt fluctuaţiile zilnice sunt neglijabile, cu o valoare
analitică scăzută, datorită duratei scurte şi variaţiei reduse în amplitudine.
Supoziţia de la care pleacă teoria lui Dow este relativ simplă: o piaţă este în creştere
("bull market") atunci când se ating creşteri succesive ce survin după corecţii secundare
încadrate într-un trend ascendent, ca în figura 2.1. Teoria mai cere ca toate corecţiile
secundare descendente să fie de mai scurtă durată şi amplitudine decât cele ascendente.
Situaţia inversă va fi valabilă pentru o piaţă în scădere ("bear market").
Valoare indice de piaţă

Timp
Fig.2.1 Evoluţia pieţei cu trend ascendent

O piaţă puternică, cu o tendinţă continuă, fie că este "bull market" - în creştere sau
"bear market" - în scădere, este cea pe care ambii indicatori evoluează în aceeaşi direcţie.
Când mediile au tendinţe opuse, piaţa este considerată slabă sau nehotărâtă.
Există, în principal, două critici aduse acestei teorii şi anume: faptul că fluctuaţiile
secundare nu sunt foarte clar determinate, iar cea de-a doua, că metoda nu face decât să
confirme evoluţia pieţei pe termen lung şi nu să o anticipeze. [BGM,97]

44
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Chiar mai mult, în economia modernă, există o serie de relaţii, uneori invizibile şi
foarte complexe destul de greu de surprins fără ajutorul unor mijloace de calcul
performante. O astfel de relaţie complexă există între fluxurile de numerar, rata dobânzilor
pe termen lung şi pieţele de capital.
Conform teoriei Dow, dacă se studiază evoluţia celor doi indicatori care stau la
baza ei, în momentul în care rata inflaţiei şi rata dobânzilor pe teren lung scad, atunci
pieţele de capital ar trebui să cunoască perioade de creştere, datorită faptului că celelalte
forme de investiţii preferate în perioadele inflaţioniste cum ar fi: investiţii în valori
imobiliare, aur, sau depozite bancare, sunt părăsite în favoarea investiţiilor cu randament
mai ridicat – investiţiile în valori mobiliare – acţiuni, obligaţiuni sau alte produse ale
pieţelor de capital. Acesta ar trebui să fie comportamentul investitorilor – din punct de
vedere teoretic, în realitate nu se întâmplă întotdeauna astfel. În figura 2.2. se poate
observa că în ultimii 60 de ani au existat multe excepţii de la regula amintită.

____ Dow 30 Industrial ____ Dow 20 Obligatiuni ____ Indexul preţurilor de consum
Sursa: Basics of trading_ Internet journal_2002

Fig. 2.2 Corelaţia dintre evoluţia indecşilor Dow 30 şi Dow 20 pentru NYSE şi rata inflaţiei

Din grafic se poate observa că au existat de-a lungul timpului multe perioade în
care practica a contrazis teoria. Fapt ce se datorează conexiunilor complexe care există în
cadrul economiilor moderne, relaţii greu de observat şi foarte greu de previzionat fără
ajutorul unor modele economico - matematice complexe. Calculatoarele pot fi antrenate şi
învăţate să detecteze astfel de situaţii excepţionale, decizia şi acţiunea aparţine însă tot
factorului uman, specialistului, investitorului, el va hotărî, pe baza informaţiilor pe care le
deţine, dacă va cumpăra sau va vinde.

45
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

2.2.2. Metoda mediilor mobile de convergenţă - divergenţă

Metoda mediilor mobile de convergenţă - divergenţă este unul dintre cei mai
importanţi indicatori de moment şi se calculează conform formulei:
MMCD = Mavg (12) − Mavg (26)
unde MMCD - medie mobilă a raportului de convergenţă divergenţă;
Mavg(12) – media mobilă exponenţială cu perioadă de 12 zile;
Mavg(26) - media mobilă exponenţială cu perioadă de 26 zile.

Acest indicator este un oscilator, ce arată relaţia dintre cele două medii mobile;
pentru a-l putea analiza se mai calculează un indicator suplimentar numit “trigger”,
determinat ca o medie mobilă exponenţială cu perioadă de nouă zile.

Semnale de cumpărare sunt generate când oscilatorul MMCD creşte deasupra

trigger-ului, iar semnalele de vânzare sunt în momentul în care MACD scade sub trigger
(fig.2.3). S-au reprezentata grafic MMCD şi cursul bursier pentru Whirlpool în anul 2001.
Săgeţile orientate în sus reprezintă un semnal de cumpărare şi apar în momentul în care
MMCD depăşeşte trigger-ul, iar săgeţile orientate în jos reprezintă semnale de vânzare şi
au fost trasate în momentul în care MMCD a fost depăşit de trigger, unde trigger-ul este
reprezentat prin linia punctată din cadranul superior – MMCD (fig. 2.3).

Sursa: NYSE Bulletin

Fig 2.3. Evoluţia acţiunilor Whirpool şi graficul determinat pe baza mediilor mobile

Atunci când se produce o mişcare puternică a preţului, ca de exemplu în octombrie

sau la începutul lui februarie, indicatorul dă semnale puternice şi înainte de mişcarea
preţurilor, dar pentru oscilaţii mici ale preţului, ca la mijlocul lunii noiembrie, acest
indicator nu a fost util. [BGM97], [CC2,99]

46
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Una din cele mai aspre critici aduse acestui indicator este că el furnizează adesea
semnale false sau întârziate asupra pieţei, această deficienţă provine din faptul că el este
determinat pe baza datelor istorice, din trecut este de fapt un post calcul, astfel investitorii
care se bazează pe analiza tehnică pierd foarte multe oportunităţi de investiţii intre apariţia
semnalelor de vânzare sau cumpărare.

2.2.3. Oscilatorul stocastic

Oscilatorul stocastic compară relaţia dintre preţul de închidere al unei acţiuni cu
plaja de variaţie a preţului pentru o perioadă de timp.
Indicatorul stocastic se trasează cu ajutorul a două linii. Linia principală este
denumită %C, a doua linie, numită %M, este o medie mobilă a %C.
Formula oscilatorului stocastic cuprinde patru variabile şi anume :
• Perioada %C – este numărul de perioade folosit în calculul stocastic;
• Perioada lentă %C – aceasta variabilă controlează uniformizarea internă a variabilei
%C. O valoare de 1 reprezintă un oscilator rapid, în timp ce o valoare de 3 reprezintă
un oscilator lent.
• Perioada %M – este numărul de perioade în funcţie de care se calculează media mobilă
a lui %C. Media mobilă este denumită %M şi se desenează cu o linie punctată deasupra
lui %C.
• Metoda %M –este tipul de medie (aritmetică, exponenţială, variabilă sau ponderată)
folosită pentru a calcula perioada %M.
Valoarea lui % C se obţine din următorul raport:
 Inchiderea curenta - Minimul pretului minim in %C perioade 
  * 100
 Maximul pretului maxim in %C perioade - Minimul pretului minim in %C perioade 

De exemplu, pentru a calcula %C cu perioada de 10 zile se va determina, în

primul rând, maximul celor mai mari preţuri de tranzacţionare şi minimul celor mai mici
preţuri de tranzacţionare din ultimele 10 zile. Să presupunem că în timpul celor 10 zile de
tranzacţionare cel mai mare preţ maxim a fost 46 şi cel mai mic preţ minim a fost 38, cu o
plaja de variaţie de 8. Dacă închiderea curentă a fost 41, %C se calculează după formula:
 41 − 38 
%C =   * 100 = 37,5
 46 − 38 
Această valoare de 37,5% arată că valoarea de închidere din ziua curentă este la
un nivel de 37,5% din plaja la care s-a tranzacţionat în ultimele 10 zile. Dacă închiderea

47
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

curentă ar fi fost 42, %C ar fi fost 50%, ceea ce înseamnă 50% din plaja la care s-a
tranzacţionat în ultimele 10 zile.
Se calculează apoi o medie mobilă a valorilor folosind o perioada specificată de
către %M, medie care capătă chiar denumirea de %M.
Oscilatorul stocastic variază întotdeauna între 0% şi 100%. O valoare de 0% arată
că închiderea din ziua curenta a avut cel mai mic nivel din cele specificate în x zile de
tranzacţionare. O valoare de 100% arată că închiderea curentă a avut cea mai mare valoare
din ultimele x zile de tranzacţionare.
Există mai multe metode de interpretare a acestui indicator, în funcţie de
semnalele date de el, se pot elabora anumite planuri de acţiune, ca de exemplu:
• cumpără când oscilatorul (%C ori %M) scade sub un anumit nivel (de exemplu 20)
şi apoi creşte deasupra acestui nivel şi vinde când oscilatorul creşte deasupra unui
anumit nivel (de exemplu 80) şi apoi scade sub acest nivel;
• cumpără când %C creşte deasupra %M şi vinde când %C scade sub linia %M (în
acest caz se urmăresc divergenţele: când cursul atinge noi maxime în timp ce
oscilatorul înregistrează minime, înseamnă că preţul va scădea);

Sursa: NYSE Bulletin

Fig. 2.4. Evoluţia titlurilor firmei AVON Products şi graficul realizat conform
metodei oscilatorului stochastic
Săgeţile orientate în sus reprezintă semnale de cumpărare şi au fost trasate în momentul în
care %C creşte deasupra lui %M , iar săgeţile orientate în jos reprezintă semnale de
vânzare şi sunt reprezentate pe grafic atunci când indicatorul %C scade sub linia
indicatorului %M (fig.2.4.).

48
 Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Un oscilator este prin definiţie un instrument de măsură a vitezei de evoluţie a

pieţei. Pe orice trend, ascendent sau descendent, preţurile evoluează cu o viteză mai mare,
mai mică sau constantă. O diminuare a vitezei de evoluţie a preţurilor - preţurile cresc sau
scad mai încet – reprezintă un semnal că trendul actual s-ar putea modifica.
Majoritatea indicatorilor prezentaţi anterior îşi găsesc o exprimare grafică, de aceea
se poate afirma că analiza tehnică se bazează foarte mult pe utilizarea şi analiza graficelor,
acestea reprezintă instrumentul fundamental al specialiştilor în analiza tehnică.

2.3. INTERPRETAREA INDICATORILOR ŞI ANALIZA GRAFICĂ

A EVOLUŢIEI PIEŢELOR DE CAPITAL
Aşa cum s-a arătat până acum, în analiza tehnică se folosesc o serie de indicatori
care arată şi estimează evoluţia generală a unui titlu sau a pieţei. [CC2,99] Pentru ca un
indicator să fie eficient în prognozarea evoluţiilor viitoare, el ar trebui:
• să ofere un semnal corect;
• să emită semnalul cu o perioadă de anticipare suficientă, astfel încât să justifice
acţiunea de vânzare / cumpărare;
• să fie valabil o anumită perioadă de timp.
Indicatorii actuali de pe piaţă nu oferă în mod consecvent semnale corecte, cu alte
cuvinte uneori este posibil ca ei să anunţe o creştere a pieţei, dar piaţa să aibă ulterior o
evoluţie negativă. Chiar în condiţiile în care un indicator generează un semnal corect, este
posibil ca în momentul în care el este interpretat, piaţa deja a evoluat. Revenind la
caracteristicile indicatorilor, se pune întrebarea dacă evoluţia semnalată a durat suficient
timp pentru a se acţiona pe piaţă.
Se poate întâmpla, ca între indicator şi piaţă să existe perioade de anticipare
nepotrivite, de exemplu, este posibil ca piaţa să evolueze înaintea indicatorului şi, în
consecinţă, acesta se dovedeşte inoperant. Dacă cele două serii de timp sunt studiate prin
metode statistice şi matematice şi se va constata că ele tind să evolueze simultan, atunci
indicatorul îşi pierde calitatea sa de anticipare.[CC2,99], [PI94]
Pentru investitorul neiniţiat, indicatorii de presiune utilizaţi în analiza tehnică,
precum şi larga varietate de grafice sunt considerate, de cele mai multe ori, construcţii
matematice foarte complexe, puţin înţelese. Realitatea este că, majoritatea lor nu au un
substrat matematic şi nici o complexitate atât de mare. De exemplu, nu există nici o
evidenţă palpabilă care să arate că cei care tranzacţionează aşa-zisele "odd-lot"-uri obţin

49
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

rezultate inferioare, respectiv superioare celor implicaţi în tranzacţiile cu "round-lot"-uri.

Mai mult, deseori, performanţele obţinute de managerii fondurilor mutuale se dovedesc
mai slabe chiar decât cele ale unui indice al pieţei neadministrat, astfel încât pare mai
raţional să se urmeze o strategie total opusă de cea pe care o aplică aceştia la un moment
dat.
Analiza tehnică se bazează foarte mult, în prognozarea evoluţiilor pieţei şi a
titlurilor precum şi fundamentarea deciziilor de investiţii, pe analiza grafică a evoluţiei
indicatorilor. În continuare vor fi prezentaţi o serie de indicatori şi elementele predictive
care le furnizează.

2.3.1. Media mobilă

Media mobilă (moving average - MM) este un indicator de moment ce se
calculează după următoarea formulă:
1 N
∑ A (t- j+1)
F(t +1) =
N j=1
unde: N - numărul de perioade anterioare incluse în calcul;
A t-j+1-valoarea acţiunii la momentul (t-j+1);
F t+1- valoarea previzionată la momentul (t+1)
Graficul acestei funcţii este foarte important pentru analiza tehnică, atunci când se
calculează o medie mobilă, se face o analiză matematică a preţurilor medii a unei acţiuni
peste o perioadă predeterminată de timp, o dată cu modificarea preţului acţiunii are loc şi o
evoluţie ascendentă sau descendentă a mediei mobile.
Media mobilă se poate calcula prin cinci metode: simplă (aritmetică), exponenţială,
triunghiulară, variabilă şi ponderată. Ea se poate aplica la cursul de închidere, cursul de
deschidere, cursul maxim, cursul minim, la volumul tranzacţiilor sau chiar la altă medie
mobilă.
Singura diferenţă constă în ponderile acordate fiecărei date din serie, astfel:
• media aritmetică acordă aceeaşi pondere tuturor datelor din serie,
• media exponenţială şi media ponderată acordă o mai mare importanţă
celor mai recente valori din serie,
• la calculul mediei mobilă triunghiulară sunt importante datele din mijlocul
seriei,
• iar media mobilă variabilă se calculează în funcţie de volatilitate preţurilor.

50
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Utilizată pentru un titlu anume, media mobilă simplă nu serveşte numai pentru
determinarea tendinţei pe termen lung a variaţiilor de curs bursier, ci este, adesea,
considerată ca instrument de previziune şi, mai precis, un instrument care poate indica
momentul oportun pentru o acţiune de vânzare sau de cumpărare a unui titlu.
În figura 2.5. se prezintă graficul evoluţiei unei serii de cursuri de deschidere ale
unui titlu mobiliar, ajustate cu o medie mobilă de 200 de zile, s-a desenat DJIA (1970-
1995) (Dow Jones Industrial Average) şi media mobilă cu decalaj de 200 zile. Săgeţile
orientate în sus sunt semnale de cumpărare, iar cele orientate în jos sunt semnale de
vânzare.

Sursa : NYSE Bulletin

Fig.2.5. Evoluţia indicelui DOW-Jones Industrial pe o perioada de 20 de ani

Se poate estima o modificare a tendinţei atunci când curba mediilor mobile este
încă în creştere, iar curba cursurilor bursiere are deja o evoluţie descendentă. În momentul
intersecţiilor, modificarea de tendinţă nu este semnificativă decât în măsura în care curba
mediilor mobile se aplatizează. Acest lucru este un semnal care indică sfârşitul fazei de
creştere şi furnizează o indicaţie de vânzare. Realizând raţionamentul invers, în care
tendinţa pe termen lung este descrescătoare, semnalul este susceptibil de interpretare ca o
indicaţie de cumpărare.
Atunci când graficul cursurilor bursiere prezintă o pantă pozitivă şi superioară celei
a mediilor mobile, există o cerere de titluri nesatisfăcută, care conduce 1a creşterea cotei
titlului mobiliar respectiv şi invers, dacă panta cursurilor este negativă şi inferioară
mediilor mobile, piaţa prezintă o ofertă excedentară dintr-un titlu, care conduce la scăderea
preţului acestuia. Atunci când cele două curbe se intersectează, piaţa este în echilibru.

51
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Elementul critic în calcularea mediei mobile îl reprezintă perioada luată ca

decalaj. Cea mai folosită medie mobilă este cea cu perioada de decalaj de 39 de săptămâni
(200 zile). [BGM97]

2.3.2. Graficul prin bare

Această metodă este în mod particular utilizată pentru a reprezenta variaţiile de curs
într-un interval de timp dat: zilnic, săptămânal, lunar sau alte perioade mai
mari.[PI94][CC2,99]
Graficul se reprezintă într-un sistem de axe gradate aritmetic, în care abcisa
reprezintă unitatea de timp aleasă, iar ordonata reprezintă diferitele niveluri ale cursurilor
unui titlu.
Tabelul 2.1 Evoluţia cursurilor unei acţiuni într-o lună
Săptămâna
1 2 3 4
Ziua
Luni 4200 3100 3133 3748
Marţi 4191 3100 3180 3300
Miercuri 4159 3100 3240 3300
Joi 4021 3149 3400 3388
Vineri 3325 3147 3300 3460
Curs max 4200 3149 3400 3748
Curs min 3325 3100 3133 3300

curs
4200

3800

3400

3100

1 2 3 4
Fig. 2.6 Graficul prin bare

Se trasează pe grafic cursul cel mai mare şi cel mai mic dintr-o săptămână (tabelul
2.1) acestea se unesc printr-o dreaptă verticală. Se trasează apoi cursul de închidere la
sfârşitul perioadei (cursul de vineri) printr-un segment de dreaptă orizontal, îndreptat spre

52
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

dreapta şi cursul de deschidere de la începutul perioadei (luni), printr-o dreaptă orizontală

îndreptată spre stângă. Interpretarea graficului prin bare se bazează pe două concepte
importante: nivelul de rezistenţă şi nivelul de sprijin (fig.2.6).
Nivelul de rezistenţă reprezintă zona dintr-o tendinţă ascendentă pe termen lung,
denumită şi zonă de consolidare, pe parcursul căreia cursurile bursiere se plafonează.
Fenomenul se explică prin faptul că procesul de creştere a cursurilor este generat de un
excedent al cererii în raport cu oferta titlului mobiliar analizat. Se constată, astfel,
apropierea unui moment în care investitorii aşteaptă realizarea de profituri. Oferta este
totuşi compensată prin implicarea de noi investitori, atraşi de cursurile ridicate înregistrate
anterior. Se constată astfel o glisare laterală a cursurilor între limite destul de mici, care
constituie nivelul de rezistenţă. Dacă, la începutul unei asemenea perioade, cursurile
depăşesc acest nivel de rezistenţă, trebuie să ne aşteptam la o nouă creştere, care, la rândul
său, va fi stabilizată la un moment dat.
Nivelul de sprijin reprezintă o perioadă de stabilitate în cazul unei scăderi a
cursurilor bursiere pe o perioadă îndelungată. Evoluţia negativă a cursurilor e determinată
de un excedent al ofertei de titluri, această evoluţie poate fi încetinită prin intervenţia
investitorilor – cumpărători, care estimează că nivelul cel mai de jos posibil a fost atins.
Similar cazului precedent, se creează o glisare laterală a cursurilor, şi se formează astfel
nivelul de sprijin.
Curs

Timp
Fig.2.7 Nivelurile de rezistenţă şi sprijin la graficul prin bare

O consecinţă importantă a analizei grafice constă in faptul că, atunci când nivelul
de rezistenţă este depăşit, se poate estima că fenomenul va continua până la următoarea
stabilizare a cursurilor, la un nou nivel de sprijin. Analiştii caută mai întâi să determine
evoluţia globală, cu ajutorul ”liniei de tendinţă’’. Deoarece această evoluţie poate fi
comparată cu mişcarea mareelor, analiştii aleg valorile celor două niveluri, atunci când
curba cursurilor urmează îndeaproape tendinţa estimată.

53
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

a b
Fig. 2.8 Determinarea liniei de tendinţă în graficul prin bare
În figura 2.8.a se poate observa cum nivelul de jos al valului atinge un nivel
superior. Se poate astfel trasa o linie de tendinţa ascendentă. Totuşi, un grad mai mare de
certitudine se obţine atunci când cursurile se îndepărtează semnificativ de aceasta dreaptă,
după ce punctul superior a fost depăşit. Raţionamentul invers este prezentat în figura 2.8.b.

2.3.3. Graficul de tip japonez „candlesticks”

În anii 1600 japonezii au inventat o metodă de analiză tehnică pentru a analiza

contractele de orez. Această tehnică a fost numită “analiza candlestick”. Steven Nison a
popularizat graficul prin candlestick în restul lumii şi a devenit cel mai cunoscut expert în
interpretarea acestui tip de grafic.[CC2,99]

Metoda de reprezentare grafică prin candlesticks (sfeşnice) este oarecum similară

celei prin bare. Reprezentarea grafică prin metoda candlesticks permite evidenţierea
evoluţiei de ansamblu a unei zile bursiere (de creştere sau scădere), prin compararea
cursului de închidere cu cel de deschidere.(fig .2.9)

Fig. 2.9. Elementele reprezentării grafice prin „candelstick”

Plecând de la concepţiile orientale despre cele două tipuri de energie (Yin, negativă
şi Yang pozitivă), analiştii japonezi realizează o similitudine între comportamentul bursier
al unei zile şi infuziile de energie corespunzătoare. Astfel, un curs de închidere superior

54
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

celui de deschidere corespunde unei zile cu energie negativă (zi Yin sau zi negativa), iar un
curs de închidere inferior unuia de deschidere corespunde unei zile de energie pozitivă (zi
Yang sau zi pozitivă). Axioma metodei rezidă în interpretarea că o piaţa este economic
pozitivă dacă se înregistrează evoluţii ascendente ale cursurilor titlurilor (sau ale indicelui
general). Graficul corespunzător va fi format din mai multe desene standard, care au însă
elemente comune .
- un dreptunghi vertical (corpul), ale cărui limite sunt date de cursurile de închidere şi de
deschidere ale zilei respective.
- bare verticale pe linia mediană a dreptunghiului, dar în afara acestuia, denumite
umbre, ce reprezintă cursurile extreme ale zilei respective (situate în afara intervalului
deschidere–închidere).
- culoarea corpului reprezentă evoluţia bursieră a zilei: pozitivă (dreptunghi alb) sau
negativă (dreptunghi negru).
Acest tip de figură (candlestick) permite o mai bună analiză a evoluţiei bursiere pe
parcursul unei zile, atât pentru un anumit titlu mobiliar, cât şi pentru piaţa în ansamblul
său. În funcţie de valorile pe care le iau cele patru tipuri de cursuri dintr-o zi se pot
determina mai multe configuraţii de bază care se pot clasifica în trei mari categorii:
configuraţii de creştere, de scădere sau neutre.
Pentru exemplificare se va folosi graficul candlestick al firmei CORN LTD. În
figura 2.10 se poate observa că trendul de creştere este însoţit de linii goale (preţ de
închidere mai mare decât preţul de deschidere), iar trendul descrescător este însoţit de linii
umplute (preţul de deschidere este mai mare decât preţul de închidere)

Sursa:NYSE Bulletin
Fig. 2.10 Evoluţia cursurilor acţiunilor firmei Corn Ltd reprezentată cu ajutorul
graficului candelstick

55
Capitolul 2 ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Liniile „bearish înghiţitoare” apar în punctele A şi B ( şi preţul se micşorează

substanţial). Liniile „bullish înghiţitoare” apar în punctele 1,2,3 şi preţul urcă în mod
substanţial.
Graficele indică o evoluţie precisă a preţurilor într-o anumită perioadă de timp. Din
studiul graficelor, un investitor poate să-şi facă o imagine despre volatilitatea pieţei - un
element important în evaluarea riscului unei tranzacţii. Graficele pot fi folosite şi ca
instrumente de management financiar, ele ajută la stabilirea punctelor limită şi stop, ele
reflectă comportamentul pieţei, comportament care poate fi subiectul unor repetări în viitor
generând aşa-numita sezonalitate a preţurilor
Există o serie de aplicaţii pe calculator, unele chiar adevărate sisteme expert, care
sunt folosite de investitori pentru a-şi construi propria prognoză privind evoluţia preţurilor.
În prognoza pieţei s-au făcut paşi însemnaţi cu rezultate foarte bune, în special, în
prognoza pe perioadă scurtă.

56