Aspecte generale privind Acordul de la Basel

Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancara a fost infintat

la sfarsitul anului 1974 sub auspiciile Bancii Reglementarilor
Internationale (BIS), avand ca scop principal asigurarea stabilitatii
financiare si monetare in principalele 10 tari cele mai dezvoltate,
principalele obiective propuse au fost:
stabilirea unei reglementari privind capitalul minim al bancilor
necesar acoperirii riscurilor;
imbunatatirea calitatii mamagenentului riscului.
Primul acord Basel privind adecvarea capitalului a fost
implementat in anul 1988. A stabilit un raport de mimim 8% intre
capitalurile proprii si activele ponderate in functie de risc, acest raport
poarta denumirea de Ratia Cooke.
1. De la Cooke la Basel II
Ratia Cook, al carei obiectiv fundamental a fost de a pune
capat degradarii nivelului de fonduri propii a bancilor internationale, a
devenit, multumita unei metodologii simple si unor principii puternice,
referinta universala in materie de solvabilitate. De atunci
complexitatea crescuta a tehnicilor de masurare, de gestiune si de
acoperire a riscurilor nu a putut decat sa le descopere limitele si sa
conduca spre reforma.
Dispozitivul Basel II, printr-o puternica sensibilitate la riscuri si o
reala flexibilitate, constituie in prezent inceputul unei noi reglementatii
prudential, mai bine adaptata la diversitatea si la complxitatea
activitatilor bancare.
Noul Acord Basel II privind adecvarea capitalului defineste
regulile ce trebuie adoptate de catre banci n vederea pregatiri
schimbarii mediului legislativ. n plan mai larg, macroeconomic, se
doreste o stabilitate a pietei financiare internationale printr-un mai
eficient management al riscului. La stabilirea capitalului optim al
institutiilor de credit n masura sa sustina activitatile cu un grad mare
de risc, Comitetul Basel are n vedere trei obiective :
- siguranta, protejarea clientilor mpotriva riscului sistemic;
- soliditate, asigurarea stabilitatii n sistemul bancar si prevenirea
riscului hazardat ;
- eficienta, desemnarea capitalului ca o functie a riscului bancar.
2. Cine au fost cei pivilegiati de ratia Cook?
Dupa punera in aplicare a lui Basel I in 1990, mai mult tari au
inregistrat o reducere a imprumuturilor bancare si o slaba crestere a
ecomoniei in general. Mai multi observatri au atribuit acest declin
punerii in aplicare a acordului de la Basel.
Doua intrebari fundamentale trebuie sa fie luate in considerar.
In primul rand, restrictiile asupra contractarii de datorii de catre banci
reglementatia fondurilor proprii antreneaza bancile sa creasca sau
sa reduca asumare de riscuri in portofolii? Pe de alta parte, care este
interactiune intre reglementarea fondurilor proprii ponderate in functie
de riscuri si constituirea fondurilor de garantare.
Raspunsul la aceste doua intrebari permite evaluarea
eficacitatii acordului din 1988 si consecintele sale in materie de
repartitie.
3. Economia noului dispozitiv si consecintele noii reglementatii
Primul obiectiv al lui Basel II este de a incuraja bancile sa-si
amelioreze capacitatea lor de masurare si de gestionare a riscurilor
pe care le au.
Pentru ca noile reguli sa se poata aplica diferitelor banci,
Comitetul de la Basel a dezvoltat mai multe optiuni pentru fiecare tip
de riscuri. Basel II va fi astfel mai flexibil, mai prospectiv si mai
adaptabil la inovatiile financiare.
Noul dispozitiv nu a trebuit nici sa creasca nici sa reduca
nivelul global de fonduri proprii in interiorul sistemului bancar. El este
fondat pe trei piloni meniti a se consolida reciproc: exigente
cantitative, o supraveghere prudentiala pe masura, adoptata
profilului de risc al institutiei si o comunicare financiara sensibil
ameliorata.
Principiul I cerinte minime de capital are in vedere modul de
calcul al capitalului minim necesar al unei banci, pe baza activelor
ponderate in functie de risul de credit, riscul operational si riscul de
piata.
Riscul de credit comporta trei abordari posibile:
abordarea standardizata, prin rating-uri, evaluari externe bancii;
abordarea de baza, fundamentata pe rating-uri interne
(Fondation Interal Ratings Based Approach);
abordarea avansata, pe aza de rating-uri interne (Advanced
Internal Ratings Based Approach), fiind si cea mai favorabila,
intrucat solicita bancilor cerinte de capaital usor mai reduse
decat metodele standardizate.
Riscul operational reprezinta pierdera potentiala generata de lipsa
unor procedii interne adecvate, eroare sau frauda umana, eroare sau
frauda IT, catastrofe naturale. Comitetul de la Basel nu a putut
elabora o formula coerenta pentru calculul nivelului de capital
necesar acoperirii acestor riscuri. A fost ales un traseu evolutiv in
timp: modelul de baza, cel standard, respectiv modelul anvansat.
Riscul de piata poate fi evoluat pe baza unor modele interne sau prin
abordare standard.
Principiul II supravegherea bancara instituie o procedura de
moniorizare si cetificare a formulelor utilizate de principiul I. Largeste
puterea acordata bancilor centrale, ca organisme de supraveghere,
astfel incat vor avea puteri dicretionare in a sabili daca o banca are
suficiente resurse necesare pentru intermedierea bancara. Banca
centrala poate cere bancilor comerciale constituirea unui capital in
exces fata de suma rezultat aplicand una din metodele principiului I,
pentru a contracara: alti factori de risc (rata dobanzii), efecte ciclului
economic, alte caracteristici particulere ale mediului bancar.
Principiul III discipina de piata acesata presupune ca
reglenetaile sa impuna o trensparenta totala in raportarea simestriala
a: riscului bancilor si modul de gestionare a componentelor acestui
risc; portofoliulu de active (credite); capitalului; nivelul rezervelor; alte
informatii legate de riscuri si intrumentele de monitorizare si
contracareare a acestora.
4. Basel II conditii pentru a reusi
Reforma ratei de solvabilitate angajata de catre Comitetul de la
Basel si cea intreprinsa in paralel de Comisia Europeana in cadrul
reformei asupra adecvarii fondurilor proprii reactualizeaza o stare de
fapt. Cu toate ca reguluile prudentiale nu sunt supuse aceluiasi regim
precum cele care incadreaza conditiile de concurenta internationala,
nu inseamana ca evolutia lor nu va influienta conditiile de exerictare
ale activitatii bancare si deci ale concurentei. Basel II si aplicarile lui
europene si americane vor modifica conditiile de concurenta in
sectoarele bancare si financiare. Basel II este o reforma esentiala
care imbunatateste stabliatatea financiara. Ea trebuie sa permita o
mai buna apreciere a riscurilor asumate de catre intreprinderile
financiareprintr-o mai bunaanaliza a angajamentelor acestora.
Exiztenta unei concurenteadevarate si echitabile, intre toate
institutiile la nivel international este cheia succesului.
5. De la Basel la Bruxelles: elaborarea dreptului european in privinta
adecvarii fondurilor proprii ale instituiilor financiare
Greutatea si complexitatea procedurii de adoptare a directivei
privind reguluile Comitetului de la Basel, precum si necesitatea de a
strange majoritati puternice si coerente, risca sa modifice regulile de
la Basel.
Pentru a reduce acest risc, Comitetul de la Basel si Comisia
Europeana au indrumat mai multe consultari si studii de impact in
paralel. Acestea au permis mentinerea unei puternice convergente
intre cele doua proiecte.
Totusi, regulile de la Basel s-ar aplica marilor institutii de credit,
chiar daca directiva ar trebui sa se aplice tuturor bancilor din Europa,
cu scopul de a asigura o coerenta in tratamentul inteprinderilor in
interorul Pietei Unice.
Directiva ar trebui de asemenea sa precizeze, rolul diferitelor
autoritati de supraveghere care sunt in legatura cu grupurile bancare
europene implicate in mai multe tari ale Ununii europene.
6. Mizele reformei ratei solvabilitatii
Comitetul de la Basel defineste o noua rata de solvabilitate si
incearca sa promoveze o buna gestiune a riscurilor bancare printr-o
ameliorare a controlului autoritatilor de supraveghere si a
transparentei informatiei.
Bancile vor fi nevoite sa-si adapteze gestiunea si strategie la
noua ierarhie a riscurilor. Cele mai avansate in masurarea si
urmarirea riscurilor ar putea sa-si optimizeze gestiunea caplitalului
lor. Importante ajustari in materie de comportament si politica
comerciala, deci in finantarea economiei, sunt de asteptat.
Regulatorii trebuie sa dea dovada de judecata si de competenta
pentru a evita birocratia la punerea in aplicare a unei reglementatii
foarte complexe cum ar fi Acordul Basel II. Capacitarea lor de
coordonare va fi determinanta pentru a evita distorsiunile concurentei
si pentru a asigura o punere in aplicare eficienta a reformei.
Aderarea tuturor actorilor de pe piata este deci necesara. Ea
necesita de asemenea o coordonare efectiva cu noile norme
contabile ale IASB.
7. Ce schimba Basel II in strategia bancara?
Efectul lui Basel II asupra strategiei bancare este vazut in
continuarea lui Basel I, fixand un pret minim uniform pentru creditul
bancar, determinat prin fondurile proprii necesare. Basel I a creat o
umbrela de preturi care a dus la dezinteresarea pentru credite,
deoarece toate inteprinderile erau ponderate cu acelasi nivel de risc,
fie ca erau riscante sau nu, unele au renuntat la creditarea bancara
si au intrat direct pe piata financiara, prin emiterea de obligatiuni, etc.
Bancile au transferat asiguratorilor si fondurilor de arbitaraj o parte
din riscurile lor. Cu Basel II, pretul creditului bancar se va apropia de
referintele pietei. Aceasta plus valorizarea defavorabila a activitatilor
bancare de piata de catre Bursa, poate conduce la o revenire a
finantarii catre bilantul bancilor. Basel II va crea deasemenea
oportunitati noi pentru banci in arbitrajul portofoliului lor de riscuri si le
va determina sa-si inareasca echipele interne de evaluare a
riscurilor.
8. Basel II: riscurile distorsiunilor concurentei
Liniile prudentiale ale lui Basel I la originea reformei produceau
deasemenea distorsiuni ale concurentei. Ameliorarea masurarii
riscurilor le-a redus in mod sensibil, chiar daca distorsiuni antionale
sau arbitraje ale metodelor par a putea supravetui.
Absenta unei recunoasteri a modelelor interne, limiteaza, in
plus, reducerea distorsiunilor favorabile asigurarilor si bancilor de
investitiisi defavorabile bancilor diversificate. Distorsiunile vor afecat
in mod egal anumite sectoare care se imprumuta: tari in curs de
dezvoltare, IMM-uri, finantarea infrastructurilor.
Reforma va elibera fonduri proprii pentru a finanta cresterea
organica sau externa a anumitor banci sau sisteme bancare
nationale. Acest efect va depinde de profilul lor de activitate. Pe
ansamblu aceste sunt indeosebi marile grupe care ar trebui sa
beneficieze de pe urma reformei.
9. Impactul Basel II asupra IMM-urilor franceze
Dependente de banci, IMM-urile sunt astfel in prima linie a
actorilor economici non financiari suscectibili de a fi afectati de catre
modificarea reglementatiei in materie de solvabilitate bancara.
Intr-adevar, primul pilon al noului acord, care fixeaza regulile de
exigenta minimala in privinta fondurilor proprii si care, in aceasta
calitate, va exercita o influienta imediata asupra relatiilor de credit
dintre banci si intreprinderi a retinut, inca de la inceputul procesului
de desfasurare a reformei, atentia observatorilor interesati de
finantarea economica. Aceasta notaexpune ultimele dezvoltari ale
procesului de la Basel in materie, intrebandu-se asupra unor
incidente din Franta. Chiar daca nivelul exigentelor de fonduri priprii
pe cere bancile franceze vor trebui sa-l respecte parea inca oncert,
impactul generalizarii de evaluare interna in Franta va avea
consecinte importante, desi ambivalente.
10. Impactul Basel II asupra IMM-urilor din Romania
Aplicarea prevederilor Acordului Basel II ncadrarea
IMM-urilor n clase de risc superioare impact negativ asupra
finantarii acestora cresterea ratelor de dobnda la care vor fi
finantate.
Aspecte comune ce trebuie avute n vedere de catre banci:
creditele si mprumuturile vor ramne cea mai importanta sursa
de finantare externa pentru IMM-uri
creditele si mprumuturile sunt instrumente importante de
finantare a constituirii capitalului pentru noile IMM-uri
bancile de economii au un rol important n finantarea IMM-urilor
fiecare IMM trebuie tratata ca o entitate distincta
nici o metoda de evaluare a IMM-urilor nu garanteaza sau nu
asigura solutii pentru a creste posibilitatea de finantare a
acestora
IMM-urile care au stabilita o strategie de afaceri clara, pot fi mai
usor evaluate
IMM-urile nu au capacitatea sa administreze poverile
administrative aditionale, care pot rezulta din implementarea
noilor reglementari.
Alte elemente care pot influenta n mod negativ finantarea
IMM-urilor, din perspectiva Basel II:
Criteriul de granulozitate folosit n abordarea standardizata (nici
o expunere agregata fata de un singur debitor nu poate depasi
0.2% din portofoliul total stabilit pentru retail) poate discrimina
IMM-urile care sunt clienti ale unor banci mici
Datorita lipsei unui rating istoric, IMM-urile nou nfiintate nu pot
fi ncadrate ntr-o categorie de risc scazuta, de aceea este
necesar sa li se permita acestora scheme de garantare
aditionale sau instrumente similare
Institutiile de credit trebuie sa si faca sistemele interne de
rating ct mai transparente, pentru a le acorda posibilitatea
clientilor sai sa se adapteze cerintelor impuse de acestea
Limitele de expunere stabilite IMM-urilor trebuie ajustate la
inflatie n mod regulat, altfel valoarea limitelor n termeni reali
va deveni din ce n ce mai mica
Sistemele interne de stabilire a ratingurilor trebuie
implementate fara costuri disproportionate, pentru a evita
cheltuieli suplimentare pentru IMM-uri, ceea ce ar fi mpotriva
eforturilor facute pentru a gasi solutii acceptabile pentru
IMM-uri.
Basel II
Incurajeaza mbunatatirea managementului riscului
mbunatateste sensibilitatea capitalului la riscul de pierdere din
credite
Ofera o aliniere mai buna a reglementarilor de capital la
riscurile fundamentale
Acorda posibilitatea dimensionarii capitalului propriu
proportional cu riscul asumat, evaluat pe baza unor ratinguri
stabilite
Acopera o gama mai cuprinzatoare a riscurilor
Ofera bancilor posibilitatea de a opta n ceea ce priveste
modalitatea de evaluare a riscurilor
Integreaza cerintele de capital ntr-un cadru mai larg,
cuprinznd pe lnga riscul de credit si rolul autoritatilor de
supraveghere, precum si al disciplinei de piata
Reguli perfecte nu sunt posibile
Asteptari: Asociatia Romna a Bancilor, Banca Nationala a
Romniei, mpreuna cu institutiile de credit sa gaseasca cele mai
adecvate metode pentru a nu dezavantaja creditarea Intreprinderilor
Mici si Mijlocii, lund n considerare numarul si contributia acestora la
formarea Produsului Intern Brut.
11. Basel II si investirea capitalului
Investirea capitalului nu este o miza pentru banci. Ce
reprezinta 5 sau 6 miliarde de pentru bancile franceze in raport cu
expunerile lor la credit? Din contra, aportul de fonduri proprii al
bancilor la investitia capitalului reprezinta o miza fundamentala
pentru structurile de investitie a capitalului. Preconizarile lui Basel II
risca sa reduca intr-o masura substantiala alocarea de fonduri proprii
de catre banci pentru investireacapitalului si in consecinta, finantarea
IMM-urilor pentru careimprumutul este princiala sursa de capital.
Acest lucru este cu atat mai mult reparabil cu cat aceste preconizari
sunt fondate pe o necunoastere a realitatii, simultan a meseriei de
investire a capitalului si a riscului in aceasta activitate.
12. Politica monetara, capitalul bancar si lichiditatea pietelor
Punerea in aplicare a lui Basel II indeamna la consultari asupra
rolului capitalului bancar in dirijara politici monetare. Sunt trei tipuri
de situatii cu care bancile centrale se pot confrunta. In perioada
normala, repartitia fondurilor proprii bancare intre institutii
influienteaza mecanismele de transmitere ale politicii monetare
(canalul capitalului bancar). In perioada de criza financiara sau de
risc sistemic, existenta normelor de capital nu exclude
interventiabancilor centrale ca imprumutator de unlima instanta, mai
ales pentru a evita crizele de lichiditate pe pietele interbancare sau
pentru a limita efectele lor. In caz de dificultati constante ale
sistemului bancar care conduc la inficacitatea politicii monetare, se
pune problema recapitalizarii de catre stat a anumitor institutii
insolvabile si a furnizarii unei lichiditati excedentare de catre banca
centrala.
13. Basel II si prociclicitatea
O critica recurenta a proiectului de reforma a ratei de
capitalizare abancilor este caracterul sau prociclic. Comportamentul
bancilor este prin natura prociclic, dar introducerea unei mai mari
sensibilitati a capitalului reglementar la risc ar putea sa intensifice
aceasta caracteristica.
Asiadar impactul rezultatului bancilor asupra capitalului exigibil,
reglementatia actuala, rata Cooke, a putut accentua ciclul, dar acest
impact a ramas limitat la anumite regiuni si perioade si sectoare.
14. Consecintele reformelor contabile si prudentiale asupra
conducerii bancilor
In acelasi timp in care autoritatile de supraveghere
intentioneaza sa restructureze normele de fonduri ale bancilor,
normalizatorii contabili pregatesc un nou raport pentru stabilirea
conturilor consolidate ale institutiilor cotate.
Desi aceste refotme par a avea logica lor propie, ele sunt
inspirate din principii comune. Cu scopul de a se conforma la ele
bancile isi vor imbogati in mod considerabil disozitivul lor de gestiune
a riscurilor si sitemul lor contabil. Astfel, ele vor putea sa-si
amelioreze performanta gestiunii lor dotandu-se pentru aceasta cu
noi instrumente de conducere a activitatilor lor. Comunicarea
financiara constituie unul dintre aspectele esentiale a acestor
reforme, mai ales comunicarea in privinta riscurilor mai detailata
ceruta de catre Comitetul de la Basel.
15. Agentiile de rating si reforma Basel II: nici importante, nici
insignifiante
Implicarea explicita a agentiilor de evaluare in determinarea
cerintelor bancare in materie de fonduri proprii este un factor cheie a
dispozitivului Comitetului de la Basel. Urmare a unei intense
consultari, propunerea initiala a fost revizuita si rolul agentiilor de
evaluare a fost redus in avantajul sistemelor de evaluare interna
dezvoltate de catre banci. Totusi, referinta la agentiile de evaluare va
ramane in centrul punerii in lucru a sistemelor de rating intern.
Analizarea relatiilor intre reforma in curs si activitatea de rating a
agentiilor necesita a aminti pe scurt dialectica rating extern / rating
intern a uneia dintre dezbaterile asupra continutului si a
fundamentelor reformei.
16. Ce reglementatie a capitalului bancar este nevoie pentru tarile in
curs de dezvoltare?
Simpla transpunere a disozitivelor elaborate in tarile
industrializate intalneste dificultati in tarile in curs de dezvoltare.
Se sustine pe de o parte ca abordarea evaluarilor externe
aparea ca fiind singura laternativa reglementara, dar ca ea este o
solutie incompleta. Pe de alta parte, adoptarea noului acord este
susceptibila de a modifica canalele de finantare in tarile in curs de
dezvoltare. Astfel tranzitia la noul acord trebuie sa fie insotita de un
anumit numar de masuri complementare.