Colorarea grafurilor:n teoria grafurilor, colorarea grafurilor const n atribuirea de culori vrfurilor unui

graf astfel ca oricare dou vrfuri adiacente s nu aib aceeai culoare. n mod analog, colorarea muchiilor const n
atribuirea unei culori fiecrei muchii n parte, astfel nct oricare dou muchii incidente s nu aibaceeai culoare,
iar colorarea feelor unui graf planar atribuie o culoare fiecrei fee in parte, inndu-se cont de faptul c oricare
dou astfel de fee, ce au o frontier comun, nu pot avea aceeai culoare.
O 3-colorare este suficient acestui graf, ns, dac s-ar folosi mai puine culori ar rezulta noduri (vrfuri) adiacente de
aceeai culoare.Gsirea numrului minim de culori necesare colorrii unui graf oarecare are dificultate NP.
Cel mai mic numr de culori necesare colorrii unui graf se numete
numrul cromatic corespunztor. De exemplu, numrul cromatic al unui graf complet Kn cu n vrfuri (un graf cu o muchie
ntre oricare dou vrfuri), este (Kn)= n .
Un graf cruia i poate fi atribuit o k-colorare (corespunztoare) estek-colorabil, i este k-
cromatic dacnumrul su cromatic este chiar k.
Problema gsirii unei colorri minime a unui graf are o dificultate- NP. Problema deciziei corespunztoare
(exist o colorare care folosete cel mult kculori?) are o complexitate de ordinul NP, reprezentnd, la origine, una din
cele 21 de probleme ale lui Karp NP-complete. Rmne NP-complet chiar i n cazul grafurilor planare de grad cel
mult 4, aa cum a fost demonstrat de ctre Garey i Johnson n 1974, chiar dac n cazul grafurilor planare este
trivial (n. demonstraia) pentru k>3 (acest lucru datorndu-se teoremei celor patru culori). Exist, totui, unii
algoritmi de aproximare eficieni, care folosesc programarea semidefinit.
Proprieti ale (G):
1.(G) = 1 dac i numai dac G este total neconex.
2.(G) 3 dac i numai dac G are un ciclu impar (echivalent, dac Gnu este bipartit).
3.(G) (G).
4.(G) (G)+1.
5.(G) (G) pentru G conex, doar dac nu cumva G este un graf completsau un ciclu impar (Teorema lui Brook).
6.(G) 4, pentru orice graf planar G. Acest faimos rezultat este numit
Teorema celor patru culori.
Aici, (G) reprezint gradul maxim, iar (G), numrul clic.
Polinomul cromatic contorizeaz numrul posibilitilor de colorare a unui graf , utiliznd un numr prestabilit
de culori.
Polinomul cromatic este o funcie P(G, t) ce contorizeaz numrul
t-colorrilor lui G. Aa cum indic i numele, pentru un graf G dat funcia estentr-adevr polinomialn t.Polinomul
cromatic conine cel puin la fel de multe informaii legate de colorabilitatea lui G ca i numrul cromatic.
Colorarea Hartilor: Fiind data o harta cu n tari, se cer toate solutiile de colorare a hartii, utilizand m culori, m>=4,
astfel incat doua tari vecine sa nu aiba aceeasi culoare.Algoritm:P1).Se introduc datele de intrare(n,m si matricea
vecinilor). P2).Se initializeaza nivelul k al stivei.P3).Cat timp exista nivele in stiva executam pasii
urmatori.P4).Cautam un succesor pe nivelul k al stivei pana cand gasim unul care nu depaseste nr max de culori, apoi
verificam daca este valid (indeplineste conditiile ca elem gasit in stiva sa fie diferit de celelalte elemente si in plus tara
i sa nu fie vecina cu tara k)P5).Daca s-a gasit un astfel de elem si daca e o solutie a problemei se tipareste, iar in caz
contrar se trece la nivelul urmator al stivei si se initializeaza stiva.P6).In cazul in care nu s-a gasit nici o solutie pe
nivelul k, coboram la niv anterior sa cautam si alte solutii valide.
Harta este furnizata programului cu ajutorul unei matrice Anxn, A(i,j)=1, daca tara i se invecineaza cu tara j si
valoarea 0 in caz contrar.Matricea A este simetrica. Pentru rezolvarea problemei se utilizeaza stiva st, unde nivelul k al
stivei simbolizeaza tara k, iar st[k] culoarea atasata tarii k.Stiva are inaltimea n (nr de tari) si pe fiecare nivel la valori
intre 1 si m.