Anda di halaman 1dari 134

r0

OJ
t-
Gi
U
C
(J
b
(g
o
(.i
n
(-l
u
ft
C
rU
c*
G
X
n
6
AJ
C
L
\J
U
Dacd ne-ar f i dat s5 i nt Sl ni m un om i nvi at
di n morl i i -am pune
o seam5 de i nt re. b6ri , am
dbri nenum5rat e r5spunsuri l a f r6m6nt 5ri l e
noast re. Mul t e di nt re el e l e g6si m i n aceast 5
cart e. . Sunt ai ci mi nuni pet recut e acum
c6t eva mi i de ani , sunt gi mi nuni pet recut e i n
zi l el e noastre. Degi exi sti i ntre el e o foafte
mare peri oad5
de t i mp, sunt i nt r-o st r6nsS
concordant S, f i i nd opera Acel ui agi Dumnezeu
Cel i n Trei me i nchi nat l
Este o bucuri e i n pl us si observ6m cE nu
numai oameni i sf i nt i au avut part e de i nvi eri
mi nunat e, ci gi oameni i obi gnui t i , ba chi ar gi
necred i nci ogi i sau necregt i ni i .
O carte despre Invi ere
9i
i nvi eri este fi resc
sE i ntereseze pe ori ci ne, pentru cE este o
carte despre fi ecare di ntre noi . Ea are
meni rea sE aduc5 mul t opt i mi sm i n suf l et el e
stri vi te de nenum5ratel e drame coti di ene
5i
mai al es de drama morl i i . De aceea poate fi
recomandat 5 cu mul t 5 cSl dur5 ori c5rui f el de
ci ti tor.
Protosi nghel Vi sari on SORESCU,
Sfdnta Mbn6sti re Sl Sni c, Argeg
Modest S 9i
perf ect i bi l S ant ol ogi e a
i nvi eri l or, . chemarea
l a o , , i nvi ere
mai bun5"
susl i nut 5 de o mul t i t udi ne de dovezi perene'
trei i toare
poate
,,scurtci rcui ta"
pe tr5i torul i n
i nt uneri cul suf i ci ent ei sau poat e ci ment a
credi nl a cel ui ce fl Sm6nzegte dupi Sens
9i
Adevi r.
VE provoc5m si credeli 9i
sE cercetati, sd
cercetati ca sE credeti ! Indi ferenta
poate fi
mortal S, cEutarea i n adevi ri ns5
vi e!
Autori i
@ann6nI
frtffiaU
dr
n
Coperta: SfAntul Sisoe cel Mare inviind un mort
Concep{ia
grafici: ing. Bogdan Ciocirlan
Cornel Dragog
-
Diacon, profesor de religie la Colegiul
Nalional ,,Zinca
Golescu" din Piteqti,
redactor-qef al sdptimdnalului,,Argequl
Ortodox"
(din 2001), autor qi coaLltor al
auxiliarelor de religie clasele II-IV
(2000, 2003) qi al lucr[rii
interdisciplinare ,,Barca
lui Darwin in
derivl; Interferenfe religie-gtiinf["
Q00D;
in curs de aParilie
"Studiu
comParativ Sfinte Moaqte, mumii,
truPuri blestemate".
Roxana Dragog (Mihalache)
-
Specialist in Relafii
Publice, redactor responsabil al rubricii
,,spiritualitate"
din cadrul publicaliei
,,Arge
gul Ortodox"(din 2003).
Cornel
qi Roxana DRAGO$
Oameni
care au inviat din morfi
Sute de cazuri cutremurltoare
Apare cu binecuv6ntarea
Prea Sfin{itului Calinic,
Episcop al Argegului gi Muscelului
Daci inviere nu e, nimic nu e!
Fdrd inviere existen,ta ptmAnteascd efemerd este o
imensd pdcileald. I{uputem cuggll-lajongli}La
omeneasca ^i*i. op
;---
invierga; ne apuci disperarga, h cuprinde
intunericul, viafa n-are nici un scop, ne migcim pe
pimAnt ca niEte fiinfe jalnice, trdim ir zbucium
Ei
tulburare gi ne coborAm in
!f,rAni
ca tof, fiii lui
Adam. Cum poate rezista incercdrilor pimAnteqti un
om care nu crede itr Dumnezeu, in inviere? Cum de
nu ajunge la sinucidere?
Chiar qi nemuritoarea dragoste se dilueaz{ dacd
nu este vegnicd. Vrem s{ fim vegnici dacd iubim.
Sentimentul nobil al afec$unii fafd de o altd persoand
ne aduce zbucium atunci cdnd gAndim cd s-ar putea
s{ nu mai fie. Moartea pare pentru muritor cea mai.
mare nenorocire. Despirtirea sufletului de trup, cdci
aceasta este moartea, este nefireascd; nu a fost in
planul Creatorului dintru ircepuf de aceea provoaci
spaimd.
rln cadavru, o casfi.piriqitd,
@e
aEteaptf, inci pe sttrpAnul restauratqr.
infa cineva de inviere? Da,
invierea lui Hristos! Dar de invierea lui Hristos cine
ne poate ircredinfa? Doar Iisus insugi!
DeEi- le-a vorbit ucenicilor despre lnviere de mai
i chinuit gi
it. Nu numai Toma
multe ori, s-au vdzut ir fa
Pdrinlilor no;iti, Victor
Si
Mihail
-
Aurclinn,
ado rmi
{i
?ntru nd de.i cle a invi e ri i
a fost necredincios. Petru gi Ioan s-au dus sX vadi
moryndntul-q-L dar
e
lfiilGrea invdftrtorul.ti. Mgtiu Mugdol"^u u...
-
-
I-gttdinarul
Ei
L-a recunoscut pe MAntuitorul doar
-' =-_-
cAnd a strigat-o
Pe
nume.
@r
vestea cea mare,
Wnici
cuvintele ei n-au adus
luminf,, ci mai multa tulburare.
Luca
Si
Cleopa, mergAnd spre Emaus, erau
,,
triqfi{I@lTEe-d eau tnvierii, fiind,, zib avnici c u
i
nd L-au vdzut
Pe
Hristos inviat s-au incredinfat; doar Hristos i-a
.convins.
Hristos Cel inviat ne
PoaG;AilAAePm
FcreZingare in invierea Sa. Acest lucru mai presus de
Tatil"
(Matei , o
mure taind gi credin,ta in inviere, cum se instaleazd ea
in sufletul credinciosului.
A crede in inviere este semnul cf, Hristos a
,,prins
chip" in sufletul omului. ,,Nu
voi muri
-
sPunea
SfAntul Simeon Noul Teolog
-
viafa
fAEneqte
din
toate m[dularele mele"; mXdularele unite cu Hristos'
Fierul dacf, stfi in foc timp indelungat intAi se face
rogu, apoi alb, luAnd calit[fle
qi atributele focului,
deqi in esen!{ rdmAne tot fier, aEa qi credinciosul unit
cu Hristos devine dupl asemXnarea lui Hristos'
SfAntul Serafim ii intAmpina pe creqtini cu: ,,Bucuria
mea, Hristos a inviat!" in orice perioadf, a anului'
Sfinlii au crezut cu tdrie in inviere, fiind ei ingiEi
inviati de moartea pf,catului
qi purtitorii
lui Hristos
lume nu-l putem cuprinde f[rh descoperire de sus.
Cel inviat.
.
Creqtinismul nu este o religie a tristef,i sau a altor
culpe, cum greqit cred unii
,,cregtini".
CreEtinismul
este bucurie gi pace sufleteascf, in Duhul SfAnt, este
religia invierii. CuvAntul de intAmpinare al
Domnului de dupf, inviere a fost
,,BucuraF-vi!".
Dupd infllfarea la cer apostolii gi ucenicii s-au intors
in Ierusalim
,,C!
bucurie mare" (...). Pe Tabor
apostolii il rug@l s[ rimAnf, acolo:
.Bine
este noud str fim ai4!"; inveqniceqte, Doamne,
clipa aceasta, sd nu mai coborAm in lumea mizerd!
Singura triste,te legitim[ este aceea cd nu ne-am
cur5f,t de propriile porniri pdcdtoase, cf, nu ne-am
sfinflt.
Cuttul ortodox este centrat pe inviere. in fiecare
duminici celebr{m invierea; in fiecare duminic[, la
slujba Utreniei
-
care in mAnf,stiri se face noaptea
cAnd a inviat Domnul
-
citim Evanghelia invierii gi
cdntdm
,,invierea
lui Hristos", in fiecare duminic{
putem intAmpina pe semeni cu
,,Hristos
a inviat!".
Cartea de faf{ este o mhrturie vie cd avem suflet
nemuritor gi cf, vom invia cu trupurile la sfArqiful
veacurilor.
inv{f{tura Bisericii Ortodoxe este clard in ceea ce
priveqte invierea, dar o minune poate lucra cu mai
multd putere in sufletele mai pufln intirite. Cine are
intreb{ri cu privire la via}a de dupX moarte poate
gXsi aici o parte din rf,spunsuri.
Pentru cititorul rAvnitor fir cele ale Ortodoxiei
este o bucurie sd reglseasc5 ir:rtr-o singurf, lucrare
aproape toate minunile referitoare la inviere. Autorii
atr adunat cu migal[ din Vechiul qi Noul Testament,
Viefile Sfintilor, Proloage sau cf,rti mai noi
Ei
reviste
intAmpliri mai pufin familiare omuiui contemporan,
care aratX f[rd putin][ de tigad[ cd via]a nrl se
incheie la mormAnt. Toate civilizatiile omenesti
sfArgesc in cimitir. Pen
tlcep.1l-q-dag cg moartea. MormAntql_49_ggfq__gn
rfa.iit, ci doar o-tEEE?e iffi
-
Existd oare vreun om care n-a voiJ m6car o datd
si priveascd dincolo de aceast[
,,cortinf, de fier", care
este moartea? Chiar gi omului care nu'qtie de Hristos
nu-i vine s[ creadi cd ,,moare de tot". Ceva
diniuntru ii spune cf, nu este doar un pumn de
atomi gi molecule in voia hazardului.
DacX ne-ar fi dat s[ intAlnim Lrn om inviat din
morfl i-am pune o seamd de intrebdri, am dori
nenumdrate rdspunsuri la frhmAntfirile noastre.
Multe dintre ele le gdsim ir aceastf, carte. Sunt aici
minuni petrecute acum cAteva mii de ani, sunt gi
minuni petrecute ir zilele noastre. Deqi existt intre
ele o foarte mare perioadd de timp, sunt irtr-o
strAnsd concordantd, fU
Oumryzeu Cet l" Tret
Este o bucurie in plus s{ observf,m ci nu numai
oamenii sfinF au avut parte de invieri minunate, ci qi
oamenii obiqnuifi, ba chiar qi necredinciogii sau
necreE-tinii. Dumnezeu ftr negrtrita Sa iubire fa,tfl de
fdptura omeneascd are grijd, prin neEtiutele Sale
judec{!, de orice om, chci este chipul S{u.
CAnd Dumnezeu face o minu@
oamenii asupra c[rora s-a ff,cut minunea este totald.
i, gei puFn
credincioqi se intiresc in credinfd, necrestinii se
boteazd,. Responsabilitatea este imensi pentru cel
t
care a fost martor unei minuni. Mai
greu
este a-l
iJrvia pe om din moartea
Pacatulm
trupeStg. Pacl
"a
in"ia trupeq
.tou, d,aci va i,rrria
Qi
duhot
pentru ve$nicie.
O carte despre Inviere qi invieri este firesc si
intereseze pe oricine, pentru cd este o carte despre
fiecare dintre noi. Ea are menirea sd aduci mult
optimism in sufletele strivite de nenumdratele drame
cotidiene gi mai ales de drama morfi. De aceea poate
fi recomandati cu multi cflldurd oricdrui fel de
cititor.
Protosinghel Visarion SORESCU,
Sfinta MAnistire Slinic, Argeg
Argument
Adeadrat au tnaiat?
A pune aceastd tntrebare, oricht de ezitantd ar pdrea,
tnseamnd deja o lntredeschidere a uEii inimii
Ei
a minfii, o
tncercare de a intrezdri luminoasa priaire a Celui Inaiat
oglinditd pe chipurile tuturor tnoiafilor. Dacd Hristos a
inaiat, premisa
Ei
chezdgia propriei noastre tnaieri, dacd
sute sau mii de semeni dinainte de Hristos phnd tn
mileniul III au tnviat proaidenlial trupeEte
(pentru
un
timp) gi sufletegte
(pentru
aegnicie), sensul ne priaegte pe
tofi, credinciogi gi necredincioEi, bogafi gi sdraci, toate
rasele gi toate neamurile.
La ora Ia care credinfa tn reincarnare pare a ckEtiga
destui adepfi prin comoditatea morald pe care o implicd,
cind multe persoane de sorginte cregtind l1i cautd
identitatea gi cdnd o parte tot mai mare a societdfii
respinge Lnoierea,
finalitatea
existenlei umane nu poate
fi
trecutd sub tdcere. La ora la care omul respinge gi
mascheazd moartea, cind consimte sd
facd
eforturi enorme
pentru a refuza scadenf.a, degi o
Etie
ineoitabild, afirmarea
Inaierii Domnului
Ei
a lnaierii celor mulli, postulAnd
inaierea noastrd in lumea ce oa sd
fie,
meritd cea mai mare
atenfie.
O modestd gi perfectibild antologie a tnaierilor tntr-o
prezentare sistematicd dar aie, chnd exegeticd, dar
feritd
de
,,limba de lemn" doctd, cknd apologeticd, dar nu
exclusiaistd, chnd dulce
fild
de Sinaxar, dar nu basm sau
mitologie, cdnd senzalionald gi cutremurdtoare, dar nu
11,
paranormald, chemarea la o
,,tnlsiere mni bund,, sustinutd
de o multit,dine de doaezi perene, trezitonre, ctt triniteri
la sttrse autorizate ponte
,,scttrtcircuita" pe trditorttl in
intuneriu.tl ntficienfei sau poate cimenta credinla cebd ce
fldmknzeEte
dttpd Sens gi Adeadr.
Vdproaocdm sd credeli
Ei
sd. cercetafi, sd cercetati ca sd
credefi! lndiferenfa poate
fi
mortald, cdutarea in adeadr
insd vie!
Dragd cititorule, hni sd inuiem cu totii!
Autorii
12
CAPITOISVIs I
Dumnezeiegtii luminf,tori Ilie gi Elisei
Victorii asupra mo4ii inainte de inviere
,,Aici
este, strdine, SarEta in pdrnhnt sidonian gi
turnul adduaei care, cu iubire
fald
de oaspetele ei, I-a
primit pe proorocul lui Dumnezeu, llie Tesaiteanul, cAnd
foamea
bkntuia prin cetdfi
(...).
Pe
fiul
ei, IIie care I-a
hrdnit pe chnd era tn aiafd l-a inaiat, dupd ce-a murit, din
intunericul morfii.
$i
mama, care mai tnainte a plkns
pierderea
fiului,
a redeaenit mamd
fdrd
durerile nagterii".
lnscripfia de pe martyrionul Sfkntului IIie, numit
Ei
monumentul ad.duaei, din poemul strdlucitului Grigorie
de Nazianz confirmd biruinla asupra morfii tnainte de
Inaierea lui Hristos.
Prefiguriri ale lnvierii in Legea Veche
C{derea primordialtr: dezintegrare sufleteasct,
opacitate, oscilafe intre lumind gi intuneric; inima
-
cAmp de luptfl inhe bine qi rdu, moartea
-
izvor de
noi suferin,te. In Legea vetero-testamentard, moartea
implicl o plecare fdr[ intoarcere
,,in linuful
intunericului gi al umbrelor ($eol),
lara
de inttrneric
qi neorAnduiald unde lumina e tofuna cu bezna" (Iov
10, 21,-22): omul antichitiSi iudaic'e nu vede nici o
ieqire din robia morf,i spirituale la care s-a expus
prin neascultare. Printre reprezentanf,i evlavioEi ai
Vechiului LegimAnt se aprinde ins{ ntdejdea in
eliberare:
,,Morfli
T{i vor trti qi trupurile lor vor
13
invia! Degteptap-v{, cAntaF de bucurie, voi cei ce
stllqluiF in pulbere" (Isaia 26,19).
Cu generozitate, PdrinFi Bisericii au remarcat
abundenla prefigur[rilor cu trimiteri la moartea qi
Invierea lui Hristos.
,,Fragmentele" SfAnfului Irineu
al Lyonului (t 202) il surprind pe Iisus drept
,,Cel
ce
a navigat cu Noe in corabie, l-a condus pe Avraam, a
fost legat cu Isaac, a cdldtorit cu Iacob; El este
pdstorul celor ce s-au mAnfuit". in aceeaqi vreme
(1,60-170), Meliton de Sardes continua Despre
pagti:
,,E1,
Paqtile mAnfuirii noastre, era in Abel cel omorAt
(...), in Iosif cel vAndut, in Moise prunc abandonat, in
mielul jertfit, in David cel persecutat, fir profefli
batjocorif,". Dintre transmildtorii Logosului,
Iezechiel nareazd cum a fost purtat
,,in
mijlocul unui
cAmp plin de oase omeneqti goale":
,,Deci
am
proorocit eu, cum mi se poruncise
Ei
a intrat in ei
duhul gi au inviat..." (Iezechiel37,1-10).
in icoana compozitd a invierii se regdsegte mai
tArziu imaginea monstrului marin vdrsAnd din gurd
nu pe lona, semn dat de insuqi
,,Fiul Omului" (Matei
12, 40), ci trtreaga omenire eliberatd de Hristos.
$i
precum MAntuitorul Cel ridicat din morp a inviat pe
fiul vdduvei din Nain, ascunsa vestire a ftrvierilor
neo-testamentare este relatatd in doud episoade din
CdrFle Regilor: se intorc la viafd fiii unor femei greu
incercate din Israelul proorocilor inrudif spirifual,
Ilie qi Elisei.
74
Fiul viduvei din Sarepta gi neamurile pigAne
Dupi gase luni de retragere forfath la pArAul
Cherit,
,,biciul
lui Israel", Ilie ajunge la o vdduvi
shrmant din Sarepta Sidonului. Pentru ospitalitatea
fald de trimisul ceresc, ascultdtoarea gazdd, este
binecuvAntatd cu inmulfirea proviziilor in anii de
sdrdcie, ca o refirnoire a minunii cu mana din pustie.
Aflat sub acoperigul ei, proorocul din Tesba nu
rimAne nesimfitor la cumplita durere a vfiduvei:
-____#
Intr-o stihird a laudelor sirbdtorii SfAntului
Proroc, invierea fiului vdduvei este prezentatd ca o
victorie asupra morfii, moarte pe care Ilie n-a
cunoscut-o datoriti inilfdrii sale la cer. in cuvinte
simple, douf, tropare ale canonului SfAnfului Ioan
Damaschinul evoct minunea:
,,OcdrAfu-te-a
pe tine
cu cuvinte vdduva ce te hrdnea, proorocule, pentru
moartea fiului sXu, spre furvierea lui indemnAndu-te";
qi epilogul
,,insemnat-ai
limurit slava Treimii cu
suflarea cea de trei ori, dAnd viu pe fiu maicii sale".
Lucrarea este pusi in legifuri cu Preasfdnta Treime:
intreita suflare a profetului asupra celui rf,posat arattr
slava Treimii, aga cum, pe Muntele Carmel, prin
intreita udare a jertfei de ardere de tot, puterea Ei a
triumfat asupra idolatriei.
,,intr-adevdr pe fiul
vf,duvei, adicl neamurile ptgdne, l-a inviat nu Tatf,l
15
moartea singurului fiu. Urc{ trupul ilului in
foiEorul unde locuia qi, aqezAnd
Iahve. se intinde
viald
Ei,
in cele di
Ft
(III Regi 17, 77-23).
se incdlzeste si se intoarce din moarte la viattr, spre
(IV Regi 4,32-37).
Troparele cretanului Andrei de la pavecernila din
SAmb[ta lui Lazf,r relevf, poetic relafia intrinsecf,
intre invierile mentionate
Ei
cele douf, Legi unite prin
Hristos:
,,Scoalf,-te
de aici, ascultAnd glasul, cf, te
strigi Prietenul tf,u afarf,. Acesta este Cel ce a inviat
morf,i mai inainte. Cd Ilie a sculat un mort, precum qi
Elisei; Cel ce lucra qi grflia prin ei, Acesta este".
17
Oasele lui Elisei
-
ddtitoare de invier"
l4Or+SE
Marelt ff,c[tor de minuni al antichitifii iudaice,
proorocul Elisei a biruit moartea cu darul lui
Dumnezeu qr dupfl ce trupul sf,u a fost inhumat in
pdmAntul lui Israel. Cartea a IV-a a Regilor pdstreazl
principalul temei biblic
Dar iatd,
u sd vad{ una
s-a atins de
oasele lu s-a sculat oarele
t4l9:'
(IV Regi 13,20-21).
Sensul duhovnicesc al minunatei intAmpldri a fost
exprimat intr-una din predicile preotului
$tefan
Slevoac{ din Fdclii pentru dreapta credinld:
,,noi
oamenii, prin tot felul de picate, suntem adesea morfi
sufletegte qi, cAnd mergem la moaqtele sfinf,lor, care
ne aduc aminte de nevoinfa
Ei
de lucrarea lor,
.Apoi
a murit Elisei si l-a iar in anul
urmf,tor au intrat in tard cete de moabi
mort, s-a
singur fdrh Fiul, nici Tatdl
Ei
Fiul fdr[ Duhul SfAnt, ci
intreaga Treime" (cf. Chesarie din Arles,
,,Sermo"
724,4).
Invocarea
,,proorocului urcat la cer" pentru
vindecarea bolilor este intru toful indicath in
,,Molitfelnic",
ca fiind mijlocitor al ridicf,rii din morfi
a copilului sidonian, nimeni altcineva decAt SfAntul
Prooroc Iona, potrivit Vielilor Sfinfilor
(t21 septembrie). Dupd exemplul lui Ilie, vor reda
prin rug[ciune viafa unor decedaF Sfin$i Benedict qi
Dia.
,,inviind
pe fiul sunamitencei"
le
cdt de singuratic, sever
Ei
energic este
?p[r@ryLJlie,
pe atdt a" ro.iuUit qi Um"a
taumaturgul Elisei, discipolul devotat gi succesorul
sdu: dovad{ minunile prin care a venit in sprijinul
proorocilor flimAnzi gi al unei alte vf,duve strrace.
O femeie stearpd din Sunem il addpostea adesea
pe prooroc in propria locuin!f,. Descoperind c[ gazda
nu are nici un fiu, Elisei ii flgiduieEte un urmag.
Promisiune impliniti. CrescAnd, copilul fdglduit
moare in bra,tele mamei sale in urma unei insolaFi.
indureratil, sunamiteanca aqeazd, trupul plipAnd pe
patul vindecttorului slujitor divin. CoborAt de pe
Carmelul biruinfei lui Ilie, Sfantul Elisei repeta de
tapte
ori gestnl ?nvtrttrtorului asupra copilului din
9arepta:
iti pune buzele pe buzele adormitului
$i
o@ Treptat, hi!,trdt{1!g
"t"F
16
precum gi de sensul vief,i pXmAnteEti, ne trezim,
ajutafi fiind
Ei
de harul divin pe care ni-l mijlocesc
direct" (apud Pr. Vasile Sorescu, Religia ortodoxd,
cdlduzd pentru credinciogi, pag. 79).
Astfel mulfi semeni s-au vindecat prin atingerea
de nestricicioasele oseminte ale sfinfilor, dar mai
mulp au rendscut sufletegte. Prin Sfintele MoaEte se
preamireqte irlelepciunea, dar qi atoputernicia lui
Dumnezeu, Care este
,,minunat
intru Sfintii S6i"...
18
Pentru rugAciunile SfAntului Prooroc Ieremia
Somnul cel de 70 de ani al lui Abimeleh
Sinaxarele tnchind a patra zi a lui Brumar plkngerii
proorocului Ieremia pentru lerusalim gi pentru robirea lui,
amintind gi una dintre cele mai mari minuni sdokrgite
tnainte de aenirea Mhntuitorului pe pdmknt: adormirea
oreme de 70 de ani a milostiaului Abimeleh.
A grflit Ieremia c{tre Domnul, zicAnd:
-
Rogu-Te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh
etiopianul, cf, multe faceri de bine a ficut mie,
robului Tiu? Clci acesta m-a scos din lacul
impuFciunii in care md bdgaserf,; gi nu voi s{ vazd
pierzarea cetifii, ca sf, nu se sperie gi si moard de
frictr, fiind fricos qi mic la suflet.
$i
a zis Domnul citre Ieremia:
-
Trimite-l pe el la via lui Agrippa;
Ei-l
voi acoperi
pe el sub umbra muntelui, pAnd se va intoarce
poporul din robie.
Atunci a luat Ieremia proorocul sfintele vase de
slujire ale templului qi, dupd porunca lui Dumnezelr,
le-a btgat intr-o piatri pecetluind-o cu inelul sf,u, fir
numele lui Dumnezev:,,Adic[ Iahve, care dupf, cei
gaptezeci de tAlcuitori se infelege Domnul".
9i,
o,
minune! Tiparul pece$ii s-a ftrcut atAt de adAnc, ca
Ei
cAnd ar fi fost sdpat cu o unealtd de fier. Iar piatra a
acoperit-o un nor, pentru ca st fie anevoie cunoscutt
19
Descoperind smochinele a aflat cf, pica lapte din
ele, ca
Ei
cAnd cu pufn mai inainte le-ar fi cules qi
iardqi qi-a zis:
,,Aq
vrea sf, dorm incf,. Dar fiindci cu
grdbire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zdbovi;
qi pentru aceasta el se va mAhni; cd doard nu este
osteneali gi arsuri toatf, ziua; sd, mtr duc mai curAnd,
qi acolo voi dormi".
Ludnd smochinele a sosit in Ierusalim
cunOqtea nici Ieru
,
nici
pe vreo rudenie sau prieten.
$i
iar qi-a zis siegi:
,,Bine
este cuvAntat Domnul, uimire mi s-a fXcut mie astizi.
Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a inqelat
mintea mea, pentru cd nu m-am sdturat de somn".
$i
a iegit afard din cetate. LuAnd seama dupd
semne, zicea:
,,Aceasta este cetatea, nu m-am
.inQClAI".
$i
intrand
aflat pe cineva dintr .
,,Bine este cuvAntat Domnul, mare uimire mi s-a
ficut rrtie", qi-a spus tr sine. IeEind afard, a r{mas
mahnlll4e! tiind._cesilecA.
PunAnd jos coqnifa cu smochine, a zis:,,Aicea am
si
Eed,
pAnd cAnd Domnul imi va ridica uimirea".
$i
qezAnd el, iatd din
larina
sa venea un bdtrdn, citre
care a zis:
Iar bttrAnul i-a rdspuns:
-
Ierusalimul, fiule.
$i
a zis Abimeleh:
-
Unde este Ieremia proorocul
Si preotul lui
O"t""
nu-i-amTTlat peEI.
21
oamenilor. Se afla ins[ piatra aceasta in pustiul in
care mai intAi Moise a fdcut Chivotul lui DumnezeLr.
Iar dimineala azis Ieremia lui Abimeleh:
-
Ia coEnita aceasta, fiule,
Ei
du-te la via lui
Agrippa, pe drumul muntelui, qi adu smochine ca sd
minAnce bolnavii poporului, ci spre tine este veselia
lor qi peste capul tdu std slava lor.
$i
indatd a plecat acela la vie.
AjungAnd la vie qi soarele apunAnd ziua, iatt
puterea caldeilor venind a i:rconjurat cetatea
Ierusalimului qi a trAmbi,tat ingerul cel mare, zicAnd:
-
Sd intre in cetate toatd puterea'caldeilor, ctrci
s-au deschis voui porf,le.
)
Atunci SfAntul Prooroc, luAnd cheile Templului, a
ieEit afari din cetate
$i,
aruncAndu-le inaintea
soarelui, a zis:
-
Ia acestea qi le pdzeqte pAnd la ziua tr care te va
cerceta Domnul pentru ele; cdci noi n-am fost
vrednici sl le p{zim.
Iar Baruh, ieEind afari din cetate, a rdmas gezAnd
intr-un mormAnt. Si Abimeleh luAnd smochine
pe
t deun t l a
uinbra lui sd se odihnea
-sl
,
a
4gfgrmil
s-a ftrcut dup[ porunca lui Dumnezeu, pentru
cuvAnful cel zis lui leremia, cA
,,Eu
il voi acoperi pe
eI".
$i
dupd ce s-a sculat zis:
,,Dulce
am dormit,
inse
puf,l,
cici din pricina aceasta este ingreuiat
capul meu ci nu s-a indesfulat de somn"
E1-a
20
$i
a rdspuns bdtrdnul:
-
Nu eqti din cetatea aceasta, dac[ astf,zi
f,-ai
adus
aminte de Ieremia qi de popor, qi intrebi de el, dup[
atAf,a ani.
Poporul este in Babilon, fiule, acum de qaptezeci
de ani, fiindcd a fost robit de impf,ratul
Nabucodonosor, gi cum fu, tAn{r fiind qi nendscut
incd afunci, intrebi acum de cele ce niciodatd nu le-ai
vdzut?
$i
auzind acestea Abimeleh, a zisbdtrinului:
-
De nu ai fi fost bitrAry
Ei
pentru cf, nu este iertat
omului lui Dumnezeu a ocdri pe mai-marele siu, aq
fi rAs de tine qi
fi-aq
fi zis cd eqti nebun, spunAndu-mi
cd poporul a fost dus rob in Babilon. Cdci qi
jgheaburile cerului s-ar fi deschis qi ingerii lui
Dumnezeu ar fi venit sf,-i ia pe ei cu putere qi
stflpdnire, ircAt nu ar fi putut ajunge aqa degrab' la
Babilon. Clci pupni vreme este de cAnd m-a trimis
pdrintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru
puflne smochine, ca s[ le ddm celor bolnavi din
popor; qi ducAndu-md sub un copac, din pricina
arsurii soarelui, am dormit pupn.
$i,
socotind cd am
zdbovit qi descoperind smochinele am aflat cd pica
lapte din ele precum le culesesem, gi tu imi spui ci a
fost robit poporul la BabilonZ
$@
insuti-cd
nu4lnt,
ia smochinele qi vezi.
$i
vdzdnd bdtrAnul smochinele, a zis:
-
O, fiule, tu eqti fiu de om drept gi n-a voit
Dumnezeu sd-qi arate
f,e
pustiirea cetifii acesteia, ci
a adus spre tine uimirea aceasta. Iatd,70 de ani are
poporul de cAnd a fost robit in Babilon, qi ca s{ afli c{
acestea ce-fl gr{iesc sunt adevdrate, cautf, la
larini
gi
v_ezi, cA nu s-a ivit h
gi smochinele cd nu le este incf, vremea, gi cunoagte
tu insu!,
Ei
te indupleci mie, celui ce-!i vorbesc
adevf,rul.
Atunci Abimeleh, ca din beFe djglSptandu-sgA
pe
el, a zis:
-
Bine eEti cuvAntat Dumnezeul cerului qi al
pdmAntului, odihna sufletelor drepflor!
23
SfAntul Prooroc Iezechiel mAngAietorul robiei
babiloniene (t21 iulie)
Minunea invierii oaselor celor mulfi
Fiul lui Vuzi din Arira s-a tnarednicit de la Domnul a
-pri@+zMa
tcut sd sie
j ertfeascd p entru mkntuirea neamului omenesc.
Viefile Sfinlilor de peste tot anu'J amintesc de cele
mai importante minuni ale proorocului care a alinat,
prin profefiile sale, durerile robirii, semhndnd
nddejdea izbfivirii.
,,Iar cAnd au fost robifi evreii in
Babilon, a fost dus qi el impreund cu ei.
$i
dupd ce a
proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat qi
acest preamdrit semn, adicd: sd ia aminte la rAul
s qm
geach atunci sx aiba nadejdea ca@
Babilonului secera pustiirii; iar cAnd vor vedea
mormAntul lui Arfaxad, se spune:
,,OarecAnd caldeii
necf,jind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-
t qi
ut nddejdea,
Ei
mai mult nu nddejduiesc a se libera de robie,
proorocul acesta cu minunea invierii oaselor
celor
24
intoarce intoarce la Ierusalim" (pag.453).
@o..tl
i.,gropat in,tarina lui Tur, in
mor,ti, pe care a vf,zut-o in vedenie, a induplecat pe
popor cd este ntdejde de liberare lui Israel" (Ibidem,
pag. 452)
-
cf. Iezechiel, cap.37.
Acelaqi prooroc al Vechiului Testament, altddati,
prin rugdciunea sa, a dat evreilor celor ce
flimAnziserd hranfi indestulatX de peqte; qi pentru
mulli dintre cei ce leqinaserd a cerut de la Dumnezeu
via[[ qi mAngAiere.
25
Tklcuitorii
vechiurui Testament
nu aaeeu tnferegeri
unanime asupra nemuririi
sufletului.
De pildd., ,o.arftnii
nu credeau ln nemurire
Ei
inaiere. Mhntuitorul
ctarificd o
datd pentru totdeauna,
pentru tofi: existd nemurire,Lxistd
inoiere.
intdia onrd. in neinsemnata
cetate a Nainului,
EI
nr7leazy
existenla
personald
de dupd moarte. Suntei
c
dincolo,. pentru
eternitate
ffiejt, tnsd, erau fn
contradicfie
cu ei ingipi ca oameni rerigiogi. Demonstrhnd
nemltrirea,
Hristos igi legitima logic lniiiunea, ghndirea:.,
tntreaga
S a tna dfdtur!
;
IoMyl@
temelja
cregtind.
Va mai
-
adffio. snrp rtotttiux
CAPIrFOIsVIs
II
invierea
din Nain
Cu Domnul
Vietii
despre moarte gi
nemurire
,-{H___gegtry,a.
Va mai adduga, spre ieplind
,
prieteryului
.Lazffi.
La oa consoiida apoi
w
tu;;frn
-$i dupf, aceea, S-a dus intr-o cetate numitd
Nain
Ai
:r
El impreund
mergeau ucenicii Lui gi multi
mulfme. Iar cAnd S-a apropiat de poarta cetdpi, iatd
scoteau un mort, singurul
copil al mamei sale, qi
ea
era vfiduvd, gi mulfime mare din cetate era cu ea.
26
$i,
vizAnd-o Domnul, I s-a fdcut mill de ea qi i-a
zis: Nu plknge!.
$i
apropiindu-Se, S-a atins de sicriu,
iar cei ce-l duceau s-au oprit.
$i
a zis: Tinere,
lie
ili zic,
scoald-te! $i
s-a ridicat mortul qi a inceput sf,
vorbeascd,
qi l-a dat mamei lui.
gi sliveau
PS
Dumnezeu, zicAnd: Prooroc mare s-a ridicat intre noi 5i
D umnereu a cer ca at p eVop orilTil' (tuca 7, 11,-16).
-_.=.--.--|.--;-
Un convor cte inmormAntare. Peisaj vd,zut adesea
pe strf,zile qi uli,tele satelor qi oraqelor din lume.
Prietenii, rudele, cunoscuf,i unei vdduve petreceau la
groapf, pe tAndrul ei unic fiu. Tocmai atunci Iisus,
inconjurat de o mullime de oameni qi de ucenici,
trecea prin satul situat la sud de Muntele Tabor,
indreptAndu-Se dinspre Galileea spre Iudeea.
Doud mulfimi se intAlnesc in fala morf,i.
Zguduitor tablou. Cei ce veneau cu rdposatul
dinspre via![ erau triqti qi plAngeau. Ceata condusd
de Dumnezeu se indrepta spre via![. Are loc
impactul. Firi pregitire, fdrd introducere.
,,Ff,cAndu-I-se
mild", Domnul Viefli ii sPune
neconsolatei vdduve:
,Nu
mai plAnge!". Fdrd
indoial[ cd ea a continuat sd pldngd. El nu se
limiteazd la cuvinte de mdngdiere. Se apropie de
nf,sdlia dusd
probabil de patru tineri.qi-givarEAle
------------:---
ceeaceni meni @
+-gSyd:
lonversatie cu ,,Lumea de dincolo". S-a adresat
morhrlrri ca unui viu. isnorAnd moartea: ,,Tinere, tie
e
ifr-eraiesc. scoala-te!". S-a intamplat minunea de
nifienf-asteptatd: tAn6rul s-a ridicat, s-a reinsufle$.t,
i;; Ma"fi6*i l-a redat mamei sale. il vindecf, pe
inseamnX desfiin,tare, neant, ci trecerea la viafa
vegnici. Prin invierea din Nain am vdzut concret o
prob{ a nemuririi sufletului. in fapt, MAntuitorul i-a
inviat pe tof, morf,i din vremea Lui, in conqtiinla ch,
de afunci, vor crede in nemurire.
Lecfie despre moarte qi inviere, minunea din
cetatea Nain nu s-a petrecut intAmpldtor. Ucenicii lui
Ioan cel SfAnt, Botezf,torul, au vf,zut vindecf,rile qi
invierea qi au fost indemnaF: .@
t-ut Ioan ce aF vazut ' o@
qmbld leprosii se curdfesc, surzii aud mo4i-i
invie.,.."
(Luca 7, 22).
din profeFile despre Mesia d" lu Itql92-2fui-61,Q
qi Iezechiel (37).
--Gc6ei
despre nemurire i-a urmat intenfionat ce4
despre Trimisul lui Dumnezeu, Singurul care poate
fffi uittu-dga-o-tul J inleles mesai ul
O ,,inviere"
duhovniceascf, este menfionatt, deloc
intAmplitor, la
,,Apostolul"
(Gal. L, 11-19) care
prefatpazd. rostirea Evangheliei despre invierea din
Nain: prigonitorul Saul din Tars, prin puterea
harului divin, se naqte la o viaft nouf,, devenind
marele Apostol Pavel. Dup[ cum nimic nu
indrept[fea pe vreun martor al intAmplirii minunate
din cetatea galileeand si spere c[ tAnf,rul va fi readus
la viafd, nimic din
,,performanfele"
iudaice ale lui
Saul nu anunla ,,invierea"
de pe drumul Damascului
(Fapte 9).
Apostolul neamurilor il va chema mai tArziu Ia
inviere pe tAndrul Eutihie, Hristos cheamd qi astdzi
I
29
.
y-oara cu eg, pe orice mamd, pe
orice om sinsur.
-
Dlmprtratea
descrierii
uimegte: fricd, em<igie gi
atAt. Evanghelistul
Luca spune mai mult:
,,qi
frictr i_a
cuprins pe tofi
Ei
sltrveau pe Dumnezeu zicilnd: Mare
prooroc s-a ridicat intre noi gi Dumnezeu
$i-a
cercetat
poporul" (Luca 7,76).
V[d martorii in Iisus din Nazaret pe Mesia cel
profeft? Ei indrhznesc
numai sd constate cd, dupd
secole de absenf[ a profefilor in Israel, Dumnezeu le
trimite un
,,Mare profet,,. Un
profet
Care vorbeEte cu
,,Lumea de dincolo,,.
Cel Care face doruiu cd
sufletul, absent pe nisdlie, existd totugi
,,Dincolo,,.
Cel Care dovedegte femeii qi ceror de falr cd sufletul
este nemuritor.
Cel Care ii indici respectatei vdduve
ci plAnsul nu trebuie sI fie disperat, pentru cd fiul
continua sd trtriascd in ceruri, Dar, pentru ch nu ar fi
infelel numai prin cuvinte, i-a ,prs-o prin fapti: i l_a
adus i:r fala ei pe fiu viu.
Fiecare dintre noi, citind relatarea primei invieri
sdvArEite de Hristos, qi-ar
pr.r.," intrebarea
regretatului
Mitropolit
ardeleary
Antonie
Pldmf,dealh:
De ce din multimea de
,,adormi!,, pe
care i-a intAlnit Domnul in timpul viefii Sate
pdmAntegti,
la Nazaret, Capernaum sau in alte
localitdfi,
l-a inviat pe fiul viduvei? De nu i-a inviat
pe tofi cei care mureau in vremea lui?
Dilema a fost dezlegatd, nu numai pentru vdduva
din Nain sau pentru Apostolii martori, ci pentru toli
cei care vor auzi despre minune in veiii vecilor.
Biruitorul
iadului
ne-a ldmurit ch moartea
nu
pe toF tinerii morfi duhovniceqte, gata sX fie aruncafi
in
,,mormAnful" pierzaniei sufleteqti, sd se intoarcd
din moarte la viafi. Pentru ei, pentru via,ta lor
risipittr, pentru fiecare dintre noi sAngereazd inima
de Tat[ a lui Dumrlezeu, iar Biserica,
,,noua
Rahelh,,,
Mamd nemAngAiati, iqi plAnge copiii rdticif,
agteptAnd
,,invierea" lor,
,,invierea" noastrd ...
30
Trezirea din moarte a fiicei lui Iair
,,Talita
kumi":
$tiinfa
lui Hristos,
gtiinfa invierii
Pasionalilor de picturd le sunt
familiare
doud
rErezentdri din secohtl aI XIX-lea ale lui Domenico
Morelli
Ei
Albert aon Keller. Gdzduite Ia Stattsgalerie din
Munchen, picturile tnfdligeazd o celebrd
fild
eoanghelicd
imortalizatd ,,sub
aceeagi priaire" de EaangheliEtii Matei,
Marcu gi Luca: Inaierea
fiicei
lui lair. Copila muribundd a
mai-marelui sinagogii din Capernaum. Un nume rdmas in
istorie, pomenit din generalie ln generafie. O personalitate
respectatd gi cunoscutd de mulfi, cdreia mesaiul
Mhntuitorului nu-i era indiferent. Odiseea lui lair
infdliEeazd unul dintre cele mai
frumoase
exemple de
credinld tn puterea tdmdduitoare a lui Hristos.
,,incf,
vorbind El, au venit unii de la mai-marele
sinagogii, zicAnd: Fiica ta a murit. De ce mai superi
pe invd,titorul? Dar Iisus, auzind cuvAntul ce s-a
griit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede
numai!
$i
n-a l[sat pe nimeni sd meargd cu El, decAt
numai pe Petru
Ei
pe Iacov
Qi Pe
Ioan, fratele lui
u-i pe top
31,
Iacov.
$i
au venit la casa mai-marelui sinagogii qi au
vtzut tulburare qi pe cei ce usr se
ffult.
9i
intr a zis: De ce ad tulburati
-au
luat in rAs. Iar El,
Ne asigurd pe bund dreptate SfAntul Ioan
Damaschin:
,,Dumnezeu
mai ales atunci Se
induplecd cu totul qi imparte cele cerute, nu cAnd
cineva luptd numai pentru sufletul sXu, ci cAnd face
aceasta penku aproapele".
Oamenii ddruiF cu priceperea vindecdrii, medici
qi taumafurgi, incearch sd vindece, dar nu sunt
siguri. Cu siguranfd dumnezeiascf,, MAntuitorul nu
ezitd, str r{spundd cererii lui lair.
$i
pentru ci
Dumnezeu ne are fir vedere pe fiecare dintre noi gi
lucreazd spectral, atotcuprinzdtor, Hristos vindec{ o
bolnavl cu scurgere de sAnge de doisprezece ani prin
atingerea plind de credin,ta tdmdduirii a
,,indriznetei
fiice".
in timpul acesta, convoiul se indrepta spre casa
conducdtorului sinagogii. O veste cizu ca fulgerul, ca
trtristarea cea mai de pe urmi:
,,Fiica
ta a murit!".
MAngAind cu cuvAntul, Iisus merge mai departe,
ircurajator:
,,Crede
numai gi se va mAnfui fiica ta!".
La casa indoliat{, sosirea invdfdtorului pdrea inutild,
tardivd. Constataseri moartea feti,tei: inima i se
oprise, rf,suflarea ii incetase. Cei ai casei plAngeau.
Degi gtia gi El ci fata murise, le-a ardtat cd moartea
nu este decAt somn intrerupitor al vief,i p{mAntegti:
,,N-a murit, ci doarme".
in ciuda durerii, cinicii din mulf,me au rAs
I sufletelor
opreqte pe trei dintre ucenici, Petru,
gi la Schimbarea la Fafe sau
Ioan
Ei
Iacob (ca
rugiciunea din
batjotoiilor. Aveau
Jti
invierii. Dintre cei cu
qi credinfi,
pe mama ei qi pe cei ce il inso,teau qi a intrat unde era
copila.
$i
apucAnd pe copil{ de mAnd, i-a grfiit: Talita
kumi, care se tAlcuiegte: Fiicfi,
fi,e
zic, scoald-te!
$i
indati s-a sculat copila qi umbla, cdci era de
doisprezece ani.
$i
s-au mirat indatd cu uimire mare.
Dar El le-a poruncit, cu st{ruintf,, ca nimeni sd nu
afle de aceasta.
$i
le-a zis sd-i dea copilei sf,
mdnAnce" (Marcu 5, 35-43).
in Nazaret circula zicala,,nimeni nu e profet in
tara lui". in Capernaum, numit de Iisus
,,patria" Sa,
gazdele i-au organizat o primire deosebiti, ieqind in
intAmpinarea Lui (Luca 8, 40).' Din mulfimea
enfuziasttr, unul se bucura mai mult cu speranta
incolfitd in inimh: Iair.
Ajuns inaintea lui Iisus I se arunch la picioare,
fird falsd pudoare,
Ei-L
roagd stf,ruitor pentru
vindecarea fiicei de doisprezece ani, bolnav{ spre
moarte. Domnul ii asculti rugimintea rabinului de la
sinagogd qi Se indreapti, urmat de numerosul
auditoriu, spre casa suferinfei.
Iair dreg{torul nu adresase o rugdminte pentru
el, ci o rugfiminte pentru unica bucurie a familiei.
Dumnezeul dragostei
Fne
seama de rugdciunile
pentru ceilalf,. Ele demonstreazd bundtate, ddruire,
generozitate, iubire.,,Episodul justificd rugdciunile
Bisericii pentru al$i, rugdciunile pdrinfllor pentru
copii, dar qi ale pruncilor pentru purtdtorii lor de
grijd,, precum qi cele pe care prietenii le fac unii
pentru alfi" (i.P.S. Mitropolit Antonie Pldmldeali
al
Ardealului).
32
Ghetsimani, momente tainice), precrlm qi pe pdrinfii
cei indurerali..
,,A strigat" apoi ca qi cum sufletul ar fi
fopt departe, pe tf,rAmul celllalt:
,,Talita
kumi!"
(,,Inviazd!",,,Copild' scoalh-te ! ").
Spre stupefactia martorilor, unica fiicd a
credincioasei familii s-a ridicat de pe patul morfii. A
redat-o ltri Iair qi sofiei, poruncindu-le sh o hrfineascd
Ei
povf,fuindu-i, cu smerenie, s[ pfistreze taina,
ferindu-se de lauda qi slava lor, de publicitate.
insd minunea nu putea fi tdinuitd
-
ii zguduise gi
ii amuf,se pe urmhritori,le ruqinase rAsul de inceput.
Aura din jurul actului propriu-Zis al minunii se
llrgeEte. Muribunda de pe patul din Capernaum era
civilizafla sinagogii qi a Vechiului Testament. Secole
de agonie qi moarte. Seva originard a duhului se
pierduse. Din bogdFa de altidatd a vechiului Israel,
mai-marelui sinagogii ii rimisese o singurd fiictr. Pe
acest fond, trebuia sd ft:rvieze universul israelitean cu
templul, irechinarea qi duhul lui:
,,gi
a venit inapoi
sufletul ei".
Ce a declanEat invierea fiicei lui Iair? Evangheliile
subliniazi amdnunful:,,Venind mai-marele sinagogii
a cdzut la picioarele lui Iisus". Splendida civilizafie a
lui Israel pierise din cauza mAndriei. Nu mai asculta
de Dumnezeu. To! proorocii Vechiului LegdmAnt
reproqaseri absenla
,,inchinirii
in duh qi adevtr",
naf,onalismul feroce, poporului qi conducdtorilor.
Iair a infeles ci Dumnezeu Se afld in inima lucrurilor,
ct El igi asumfi condif,a tragicd a omului.
,,inviat"
prin fiicd, Iair a conqtientizat cd, Dumnezeu nu este
Atoputernic decAt pentru ci este Cel mai smerit...
34
Starea muribundd a legii se manifestf, uneori qi la
noi. Degi
linem
tradiponalist toate formele credinfei,
simfim oare cu adevirat duhul invierii
,,explodAnd"
in fiecare act, in fiecare zi,in fiecare fibrd a noastr6?
Mai exist[ inviere cAnd predominf, ura, dispreful,
exploatarea? Mai conqtientizf,m invierea de pe SfAnta
Masi, sursa tuturor invierilor? Numai gustAnd din
aceastd fAntAnd nesecatd vom invia tofl cu qtiinfa
invierii lui Hristos.
35
Apoi, dupfi aceea, a zis ucenicilor: Sd mergem
iardpi in ludeea. Ucenicii I-au zis: inadld.torule, aatm
cdutatr iudeii sd Te ucidd cu pietre, gi iardgi Te duci
acolo? A rdspuns Iisus: Nu sunt oare doudsprezece
ceasuri tntr-o zi? Dacd umbld cineaa ziua, nu se
fmpiedicd, pentru cd el aede lumina acestei lumi. lar dacd
umbld cineoa noaptea, se impiedicd, pentru cd lumina nu
este ln el. A zis acestea qi dup[ aceea le-a spus: Lazdr,
prietenul nostrLt, a adormit; Md dr.rc sd-l trezesc. Deci
I-au zis ucenicii: Doamne, dacd a adormit, se aa
face
bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei
credeau cd vorbeqte despre somn ca odihni. Deci,
atunci Iisus le-a spus lor pe fafi: Lazdr a murit.
$i
md bucur pentru aoi, ca sd credeli cd n-am
fost
acolo.
Dar, sd mergem Ia el. Deci a zis Toma, care se numeqte
Geamdntrl, celorlalfi ucenici: Sd mergem gi noi gi sd
murim cu El.
Deci, venind, Iisus l-a gdsit pus de patru zile in
m()rmant. ru. o*rur]'
15 stadii.
$i
mulF dintre iudei veniser[ la Marta qi
Maria ca sd le mAngAie pentru fratele lor. Deci
Marta, cAnd a auzit cf, vine Iisus, a iegit in
intAmpinarea Lui, iar Maria qedea in cas{.
$i
a zis
Marta cdtre Iisus: Doamne, dacd ai
fi fost
aici,
fratele
meu n-ar
fi
murit. Dar gi acum gtiu cd oricfrte aei cere de
la Dumnezeu, Dumnezeu Ili aa da.Iisus i-a zis: Fratele
tdu aa inuia. Marta i-a zis: Stiu cd aa lnaia Ia inaiere,
in ziua cea de apoi.
$i
Iisus i-a zis: Eu sunt tnaierea
Qi
guta; cel ce crede in Mine, chiar dacd aa-ffi|, ua trdi.
$i
oricine trdiegte gi crede in Mine nu aa muri in ueac. Crezi
tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne, eu am crezut cd Tu
egti Hristosttl, Fiul lui Dumnezeu, Care a aenit in lume.
37
Invierea din SAmbdta Floriilor
De ce nu a mai rAs Laztr cel inviat
a patra zi?
Cdldtorul care strdbate pustiul ludeii, urcknd pe
drumul de circa 30 km de Ia lerihon spre lerusalim, salutd
cu bucurie primele case ale Betaniei, numitd azj
nJ-ezar@ amintirea lui Lazdr
-
cel inaiat de Domnul.
Chteaa dintre cele mai
frumoase
amintiri biblice se leagd
de numele Betaniei, ceea ce tnseamnd dtpd Talmud
,,casa
(locul)
curmalilor", dupd allii ,,casa tristefii sau a
mizeriei". Aici locuiau cei trei prieteni ai Mhntuitorului:
Lazdr cu surorile sale, Marta gi Maria. Aici a
fost
ridicat
din robia morlii prietenul lui lisus, iar credinciosii
intra tn mormhntul din care Lazdr a
;r"
bolnav un oareca re Lazdr din Betania,
satul Mariei qi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea
care a uns cu mir pe Domnul gi I-a qters picioarele cu
ptrrul capului ei, al cdrei frateLazdr era bolnav.
Deci au trimis surorile la El, zicAnd: Doamne, iatd
cel pe care tl iubegti este bolnao. Iar Iisus, auzind, a zis:
Aceastd boald nu este spre moarte, ci pentru slaaa lui
Dumnezeu, cA, prin a, FiuI lui Dumnezeu sd Se
sldaeascd.
$i
iubea Iisus pe Marta,
Ei
pe sora ei, qi pe
Lazdr. CAnd a auzit deci ci este bolnav, atunci a
rdmas dou{ zile le locul fur care era.
36
$i
zicAnd aceasta, s-a dus qi a chemat pe Maria,
sora ei, zicAndu-i in tainf,: inadldtorul este aici gi te
cheamd. CAnd a auzit aceea, s-a sculat degrabd qi a
venit la El.
$i
Iisus nu venise inc{ in sat, ci era in
locul unde il intAmpinase Marta.Iar iudeii care erau
cu ea in casd qi o mAngAiau, vlzAnd pe Maria ci s-a
sculat degrabd gi a ieEit afart, au mers dup{ ea,
socotind cd a plecat la mormAnt, ca sd plAngd acolo.
Deci Maria, cAnd a venit unde era Iisus, vdz6ndu-L,
a cdzut la picioarele Lui zicAndu-I: Doamne, dacd. ai
fi
fost
aici,
fratele
meu n-ar
fi
murit. Deci Iisus, cAnd a
vdzut-o plAngAnd
Ei
pe iudeii card veniserd cu ea
plAngAnd qi ei, a suspinat cu duhul gi S-a tulburat
firtru Sine.
$i
a zis: Unde l-afi pus? Zis-au Lui:
Doamne, aino gi aezi!
$i
a ldcrimat Iisus. Deci ziceau
iudeii: iatd. cht de mult lI iubea.
Iar unii dintre ei ziceau: N@
Care a-deschis ochii orbului sd
facd
a7a ca
6i
acesta sd nu
moarn!
Deci suspinAnd iardqi Iisus intru Sine, a mers la
mormAnt.
$1:1g
rjestt:tfi qi o piatrd era aqezatd pe
ea. Iisus a zis: Ridicafi piatra!. Marta, sora celui
rdposat, I-a zis: Doo*fg.dtj! *og!:e, cd este a patra zi.
Iisus i-a zis: Nu
fi-am
spus cd dacd aei crede, aei aedea
slaua lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus
$i-a
ridicat ochii in sus qi a zis: Pdrinte, Igi mulfumesc
cd M-ai ascultat. Eu gtiam cd tntotdeauna Md asculti, dar
pentru mullimea care std tmprejur am zis, ca sd creadd cd
Tu M-ai trimis.
$i
zicAnd acestea, a skigat cu glas
mare: Lazdre, aino afaii!
38
$i
a iegit mortul, fiind legat la picioare qi la mAini
cu fAEii de pdnzd, qi fata lui era infiquratf, cu
mahram[. Iisus le-a zis: Dezlegafi-l gi ldsafi-l sd
meargd.
Oeci mtttti di" l"del i
cale vdzuseri ce a ftrcut Iisus au crezut in
El"
(Ioan
1r,1.-45).
Dincolo de Iordan, Hristos primegte printr-un
sol vestea cf, prietenul din Betania este bolnav. Deqi
Evanghelisful iubirii consemneazd cd,,,Iisus iubea pe
Marta qi pe sora ei, qi pe Laz[r", atifudinea hristicd
pare ciudatd:
,,Boala
aceasta nu este spre moarte, ci
spre slava lui Dumnezeu ..." .
TrecAnd dou{ zile, Iisus le vestegte Apostolilor ctr
bolnavul Lazdr doarme
Ei
cd El il va trezi.
$i
adaug{:
,,Lazdr
a murit.
$i
m[ bucur pentru voi ci n-am fost
acolo, ca si credef,". Apropiafi Domnului se
gAndesc cd merg
dimpotrivi, vor fi
spre moarte. Ei nu bdnuiesc ci,
Invierii Sale.
La patru zile, Hristos sosegte in localitatea lui
Lazdr
Ei
este intAmpinat de Marta cu o umbrd de
reprog:
,,Dacd
ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit".
Ins{, cu ciin}i, adaug{:
,,Dar Etiu
cd orice vei cere de
la Dumnezeu, Dumnezeu ig va da". increderea sa ir
Mesia, credinla in viafa viitoare, in impdrdf,a lui
Dumnezeu nu a fost zdruncinatd de adormirea
fratelui:
,,$tiu
ctr va invia la firviere, in ziua cea de
apoi".
39
martorii unei invieri, aryund a
Perspectiva invierii
este insh generald pentru
harnica Marta; de aceea Domnul o inttrreqte
sh
creadtr cd invierea
este un fapt d.eja prezent, fiindci
El este invierea qi Viala.
Supusf, sldbiciunii, rugdtoarea Maria se
tAnguieqte
evocAnd inaintea lui Iisus moartea
fratelui.
,,SuspinAnd cu duhul qi tulburAndu-Se intru
Sine", Iubitorul de oameni merge la locul de odihnd
de patru zile al prietenului Sdu, Lazdr. Ridicfi ochii
spre cer, Se roagd:
,,Pdrinte, iF mulpumesc cd M_ai
ascultat".
Apoi, cu glas mare, cheamd la viatd:
,,Lazdre, vino
.u?r|l".--Ieqind
pe jumdtate
putrezit din giulgiuri,,
(Psalmtil 56,
5t.
Augustin Doinaq), mortul revine la
viafa din trupul pdmdntesc. Surorile sale speraserd o
vindecare. Li s-a dat mai mult decAt au sperat.
intr-un moment de slavd, Sf-Antul Ioan
Evanghelistul
stdruie asupra manifestdrii firii umane
a lui Hristos: El iubeqte pe Lazdr, plAnge impreund
cu Maria, suspind intru Sine, este tulburat. Lucrdrile
lui Hristos sunt teandrice, deodatd dumnezeieqti
Ei
omeneqti: Omul-Dumnezeu
este Acela care plAnge,
Dumnezeu-Omul
este acela care-l va scoate pe Laiar
din mormAnt. CAntd credincioqii:
,,O, Hristoase, prin
venirea Ta la mormAntul lui Lazir, Tu ne-ai arXtat
noud cele doud firi ale Tale!". in lisus, omul se poate
indurera de pierderea unui prieten, iar Dumnezeu
in
Iisus poate poruncii morfii cu autoritate.
,,Dezlegali-l gi ldsaF-l sd meargi!". SfAntul Ioan
Scdrarul comenteazd cuvintele Domnului Hristos,
afirmAnd cd, Lazdr il inchipuie pe omul legat
de
patimi: ,,Ldsafi-l
sd meargfi spre fericita nepf,timire!",
adicfi ,,Sf,
indrhzneascd pltimaqii, c[ mulfi din cei
pltimaqi au ajuns, cu ajutorul Domnului,
nepdtimagi".
Pe tof, i-a cuprins apoi infricoqare mare. Multime
munea a
Se spune cd dupd invierea din Betania,
prietenul
Domnului nu mAnca altceva decAt fructe si cf, nu a
,,tirAmul
qi in umbra mortii" unde erau exilaF toti
reprezentantii Legii Vechi (,,coborau
in iad, dupd
sfArqitul pribegiei pdmAnteqtt,
@l
Fiancianinov,Cu'rskn-lVespVVmoarte,pag.T2l-tiz1,n
$eolul
unde domnegte o cdldurd ca focul de cuptor.
in,telesese profund realitatea. Nu a spus nimic despre
cele din iad pentru ci nu i s-a ingdduit sd vadd toate
cele de acolo, sau, dacd le-a vdzut, i s-a poruncit s{
tacd.
^
Totuqi ne-a impdrtdEit bucuria anticipatd a
Invierii, aga cum mdrturisim la Praznicul
Floriilor:
,,invierea cea de obgte
-
invierea de apoi a fufuror
-
41
patru
trciderea lui Iisus (Ioan 11,53) qi a lui-Tazdr (Ioan L2,
9-77). De aceea, Tradifia menponea-fl retragerea
celui inviat, dupd Patimile lui Hristos, in Cipru, unde
va viefui in curtrlenie ca episcop al Bisericii creqtine
din orasul Chition incd treizeci de ani.
mai inainte de patima Ta incredinfAnd-o, pe Lazir
din mor,ti l-ai sculat ...". RXposatul din Betania a
inviat ca str se dovedeascd invierea universali:
,,Pentru aceasta gi noi, semnele biruintei purtAnd
Tie,
Biruitorului mortii", strigf,m impreund cu
Lazdr, cu fiii vdduvelor, cu fiica lui Iair, cu tofi
inviaf,i, amintind de glasul tonalitdFlor din
exceptionalele oratorii pascale ale lui Bach
Ei
Schubert
Ei
zAmbind a inviere:
,,Osana Celui dintru
inilfime! Bine eqti cuvAntat, Cel ce vii intru numele
Domnului!".
i a
Icoana CoborArii la iad a MAntuitorului
9i ,,Evanghelia"
apocrifa a lui Nicodim
Ce mdrturisesc cei inviati o dati cu
Domnul?
O anticipare a Inaierii Domnului gi totodatd o
pretnchipuire a tnaierii de obgte o rErezintd ridicarea din
morminte o datd cu moartea pe Cruce a Mkntuitorului a
multor adormifi, dupd mdrturia Sfhntului Ioan Gurd de
Aur: ,,Mare
minune a
fost
sd scoatd din mormAfi pe
Lazfu cel mort de patru zile, dar cu mult maiAare_
lninune
sd arate dintr-o datd uii pe cei de_
ryult
adormiti.
Aceasta esfi doaada inaierii celei ce ua sd fie".
uenili la uialn
s-au ardtat multora tn lerusalim. ,,Deschiderea
mormintelor, despicarea pietrelor gi cutremurul de
pdmAnt care le-a proaocat, sunt, ca gi tntunericul,
fenomene
extraordinare menite sd arate dumnezeirea
Celui pironit pe Cruce" (Diac. prof. N. I. Nicolaescu,
Patimile Mkntuitorului dupd Sfintele Eaanghelii, in
Studii Teologice
,
nr. 1-2, t953, pag. 1,I2).
,,Mormintele
s-au deschis qi multe trupuri ale
sfinlilor adormifl s-au sculat.
$i
ieqind din morminte,
dupd invierea Lui, au intrat in cetatea sfAntd qi s-au
ardtat multora" (Matei 27,52-53).
,,Spun
unii ci dup[ moartea lui Nabucodonosor
qi a celorlalfl implrafl de dupi el, care cinsteau pe
Daniel qi pe cei trei tineri, s-a ridicat un alt impirat
43
cu nllmele Atic. Acesta a ficut cercetare sfinfilor.
infruntat de ei, a poruncit sd li se taie capetele. CAnd
a fost tdiat cap'l lui Misail, Azaria
Ei-a
intins haina qi
i-a prins capul; la fel qi Anania a prins capul tiiat al
lui Azaria, iar Daniel a intins haina lui qi a prins
capul lui Anania. in urmd i s-a tdiat qi lui capul. Se
spune cd dup[ tdiere capetele lor s_au lipit de
trupuri, iar ingerul Domnului i-a luat qi i_a dus in
muntele Gbeval, unde i-a pus sub o stAncf,. Dupi 400
de ani, la invierea Domnului nostru Iisus Hristos,
au inviat gi ei gi iarigi au adormit,, (Viefile Sfintilor
de peste tot anul, pag. 18a).
Astdzi, cAnd
,,metareligii,, qi mode sincretice,
erezli in
,,haine noi" ale cregtinismului qi manifestdri
sectare agreseazd intimitatea noastr[ spirituald,
apelarea la textele unor evanghelii apocrife ar putea
fi interpretatx ca o ispitire. De ce?
pentru
cd in ochii
bunilor cregtini, termenul
,,apocrif,, echivaleazd
cu
,,dubios",,,primejdio s",,,diab olic,,. Cititorul atent iqi
va indepirta insd vdlul temerilor descoperind
un
orizont inedit asupra unei rraditii care s-a scurs din
fdgaqul Ortodoxiei spre cultul liturgic, spre literaturd
sau spre iconografie.
Ipostaze livregti ale Sfintei Tradifii, apocrifele
nu
aduc nimic in plus pe linie dogmaticd. insh, prin
multimea datelor istorice, in buni parte preluate
Ei
de Tradifia Bisericii, uriaqul tezaur invioreazd
atmosfera psihologicd
Ei
ideologici a creqtinismului.
Deqi nu iqi au rXddcina dogmaticd sau istoricd
in
apocrife, multe scene reprezentate pe iconostasele
A A
sau pe zidurile bisericilor ortodoxe ar rimAne fdrX
infeles viu in afara acestor texte, in parte uqor
anatemizate.
in multe apocrife se aflA inmagazinatd memoria
creqtinf,, care ar putea fi reinviatf,, cu discernf,mAnt,
prin interconectarea textelor. Spre exemplu, episodul
,,inferr:ral"
al morf,i MAntuitorului este vag descris in
Evangheliile Noului Testament, irsf, descris cu lux
de aminunte in unele texte
,,exotice".
Icoana coborArii lui Iisus la iad capltd altd
dimensiune revelatd prin texful
,,evangheliei"
apocrife a lui Nicodim,
,ufl
fragment unic in
literatura cregtini firi de care n-ar fi existat nici
Paradisul pierdut al lui Milton, nici Infernul lui Dante
Ei
nici Proaerbele din cer gi din infern ale lui William
Blake" (Cristian Bddili,t{, lntroducere in Ettangheliile
apocrife, Ed. Polirom, Bucure gtt, 1999, pag. 26). Icoana
apare pe catapeteasmd gi are ca indrumar teologic
,,Erminia"
lui Dionisie de Furna, manualul de
cdp[tAi al zugravilor romAni ircepAnd cu secolul al
XV[I-lea.
,,Cel
de-al doilea tip iconografic are drept izvor
evanghelia lui Nicodim. Textul apocrif, bogat in
elemente dramatice qi pitoreqti, s-a impus cu putere
iconografilor, artiEtilor gi credincioqilor. Predicatorii,
exegefli
Ei
melozii l-au comentat
Ei
s-au inspirat
dintr-insul" (L D.
$teflnescu,
Iconografin artei
bizantine gi a picturii
feudale
romkneEti, Ed. Meridiane,
Bucureqti, 1973).
Alcdtuit{ din doui pArF distincte, autonome,
,,Acta Pilati" (,,Desftrgurarea procesului lui Iisus") qi
45
,,Descensus Christi ad Infernos" (,,CoborArea lui
Hristos la lad"), apocrifa lui Nicodim a fost
cunoscutd in special prin culegerile scriitorilor
medievali Vincent de Beauvais gi Iacopo de
Yarrezze. Tot unitar, suficient sieqi, partea a doua s-a
pistrat intr-o variantd greach qi douf, latine (A
Ei
B),
versiunea B fiind cea mai r[spAnditi in Occidentul
medieval.
Ne afldm in fafa unei
,,puneri in abis": doi iudei
furviap o datd cu Iisus dau mirturie despre victoria
Acestuia asupra morfii
Ei
iadului. Leucius qi Carinus,
fiii dreptului Simeon preotul, garanfie in ochii
evreilor, sunt
,,promotorii" apocrifei: ei valideazf,
autenticitatea coborArii la iad prin doud mdrturii
scrise, mult mai credibile. ExceptAnd unele
desincronizdri gi ambiguitifi, compararea datelor
esentiale pentru tema noaskd de interes poate fi
edificatoare, ca un indemn spre refleclie, fdr{ false
prej udecf,
f,
,
asupra con$nutului.
CoborArea lui Hristos in iad
(versiunea
greaci)
I
(XVID
1,.
$i
zice Iosif: De ce ad mirafi cd a tnaiat lisus? Nu
nceasta trebuie sd ne mire, ci
faptul
cd n-a lnaiat singur.
Cdci
(impreund
cu EI) au tnaiat o mullime de morfi, care
s-au ardtat in lerusalim.
$i
dacd pe allii nu-i gtifi, mdcar
pe Simeon, cel ce L-a primit tn brale pe lisus, gi pe cei doi
fii
ai sdi, tnaiali
Ei
ei, trebuie sd-i gtifi. Doar noi tngine
i-am tngropat cu pulind areme in urmd. Iatd acum
mormintele lor sunt deschise gi goale, iar ei, inaiafi, trdiesc
in Arimateea. Atunci am trimis cAliva oameni (de
46
incredere), care ar.r gisit mormintele acelora deschise
gi goale. Iosif grfiieqte iarigi: sd mergem tn Arimateea
Eii
aom gdsi!
2. Atunci se ridicarf, arhiereii, Ana qi Caiafa, qi
Iosif,
Ei
Nicodim, qi Gamaliel
Ei
allii cu ei gi merseri
in Arimateea, unde (cu adevf,rat) ii gflsirl pe cei
despre care vorbea Iosif. Ficurh o rugf,ciune qi se
imbrlpqari. Apoi se intoarserf, (la Ierusalim)
impreuni cu aceia qi-i duseri in sinagogd. Dupt ce
au zdvorAt ugile, au aqezat in mijlocul sinagogii
Vechiul Testament al iudeilor, iar arhiereii au zis
cfltre ei:
lurafi
pe Dumnezeul lui lsrael gi pe Adonai cd
aefi spune adeodrul adeadrat despre cum ali inaiat
Ei
despre Cel ce a-a tnaiat din morfi!
3. Auzind acestea, inviafii iEi ftrcur5 semnul crucii
pe fafd qi rtspunserh arhiereilor Dafi-ne hArfie, toc
Ei
cerneald!
$i
tndatd Ii s-au adus acestea. Apoi agezindu-se
au scris dttpd cum urmeazd.
II
(XVIID
1. Doamne Iisuse Hristoase, invierea qi viala
lumii, dd-ne nout har, ca sf, putem povesti despre
invierea Ta gi despre minunile pe care le-ai sivArqit
in iad. Aqadar noi ne afltrm in iad, impreund cu to!
cei adormip de la inceputul veacurilor.
$i
pe la miez
de noapte se ridicf, in bezna aceea o lumind ca a
soarelui qi striluci. ToS ne-am luminat dintr-o datd qi
ne-am vdzut unii pe alfii. Atunci, adunAndu-se
laolaltd pdrintele nostru Avraam, patriarhii
Ei
profelii
gi,
umplAndu-se de bucurie, au grdit aqa: Lumina
aceasta aine de Ia un mare lumindtor.lar profetul Isaia
zise: Lumina aceasta aine de la Tatdl gi de la Fiul gi de Ia
47
Nicodim. Iar ei s-au f{cut dintr-o datd nevtrzuf in
slava Domnului nostru Iisus Hristos.
Coborirea lui Hristos la iad
(versiunea
latini B)
I
1. Atunci rabinii Addas, Finees qi Egias, trei
blrbaF care au venit din Galileea, mf,rturisind ci-L
vizuserd pe Iisus ridicat la ceruri, au ieEit dintre
clpeteniile iudeilor qi au vorbit aga firaintea preof,lor
gi levif,lor prezenfl la adunare: Cinstili stdpdni, pe
cilnd aeneam noi din Galileea
Ei
ne tndreptam spre lordan,
iatd, ne ies, in cale o mullime de oameni tn aegminte albe,
oameni care muriserd de demult. Intre ei i-am recunoscut
pe Carinus gi ye Leucius. Dupd ce ne-am tmbrdfigat, cdci
am
fost
prieteni
foarte
apropiafi, i-am tntrebat:
,,Spunefi-ne,
frafilor
gi prietenilor, ce-i cu aceste suflete gt
trupuri ale aoastre? Cine sunt cei cu care cdldtorifi gi cum
de mai aiefuifi trupegte cu toate cd afi murit de-athta
ureme?".
2. Ei au rdspuns: Am tnuiat cu Iisus Hristos din
iad. EI InsuEi ne-a scos afard dintre morfi. Prin El, sd gtifi,
au
fost
sfarfrmate porfile morlii gi ale intunericului, iar
sufletele drepfilor au
fost
rdscumpdrate de acolo gi s-au
suit tmpreund cu Domnul Hristos la ceruri. Noi, tot de Ia
EI, am cdpdtat dezlegare sd umbldm un timp pe malurile
Iordanului gi prin munfi. Nu aaem tnsd aoie sd ne ardtdm
oricui gi sd aorbim cu tofi, ci doar cu cei care-i sunt Lui pe
plac. Chiar acum noi n-am
fi
putut sd ad uorbim gi nici sd
ne ar dt drn aoud
fdr
d tngdduin
la
Duhului Sfhnt.
3. CAnd a auzit, intreaga adunare s-a umplut de
spaimd. Tof se irtrebau daci intr-adevir aqa se
petrecusert faptele inf[]igate de cei trei galileeni.
t
*f.
Sfdntul Duh. Despre ea Am profelit pe cilnd
zicknd: ,,Pdmhnt aI Zabulonului gi
linutul
lui
poporul care locuia in tntuneric T)a oedea
mar e"( . , . ) ,
Ix
(XXV)
trdiam,
Neftali,
lumind
In drum cdtre rai Iisus il
f,nea
de mAnd pe Adam.
O datd ajuns ii incredinfi pe toF
-
pe Adam
Si
pe
drepfi
-
arhanghelului Mihail. Dar la intrarea in rai
se pomenirtr fa,td ln fafi cu doi b[hAni;
Ei
SfinFi
PdrinF ii intrebard:
,,Cine sunteli voi, care n-afi
cunoscut moartea
Ei
n-afi coborkt tn iad, ci trdili tn rai cu
trupurile gi cu sufletele?". Unul dintre ei rispunse: Eu
sunt Enoh, care am
fost
drag lui Dumnezeu m-a mutat
aici, iar acesta este IIie, thesbitul Amhndoi aom trdi
-
cu
trupuri gi cu suflete
-
pdnd Ia plinirea rtremii; atunci aom
fi
trimigi de Dumnezeu sd stdm tmpotriaa Anticristului gi
sd
fim
omorhfi de eI. lar dupd trei zile aom inaia gi oom
ft
duEi pe nori sd-L tntfrInim pe Domnul.
XI
(XXVII)
Toate acestea le-am vtzut gi auzit noi, amAndoi
frafi, care am fost aleEi
1i
trimigi de arhanghelul
Mihail sd vestim invierea Domnului dupd." rru rro*
fi botezat in apa Iordanului.
$i
am mers qi ne-am
botezat impreund cu al$ morli inviafi. Apoi am venit
la Ierusalim
Ei
am petrecut Pagtele invierii. Acum
ftrsf, nu mai putem addsta. Trebuie sd plecdm. Iubirea
lui Dumnezeu Tatil, harul Domnului nostru Iisus
Hristos
Ei
impdrtlgirea Duhului SfAnt s{ fie cu voi
tof!
Dup{ ce au scris acestea
Ei
au pecetluit cf,rf,le, au
dat una arhiereilor gi pe cealalttr lui Iosif gi lui
48
Atunci Ana qi Caiafa au zis: indatd. se aor lumina toate
ckte le-au spus ace;tia, de la inceptft gi pilnd la sfargit; cdci
daci. ar
fi
adeadrat cd Leucius
Ei
Carinus sunt aii in
trupurile lor
Ei
dacd ii putem aedes cu ochii nogtri, atunci
tuafu cAtu s-au pooestit aici trebuie crezute
fdrd
nici o
indoiald. CAnd ii uom tnthlni, ei ne aor incredinla de toate.
Dncd nu, sd gtili cd-i numai o scornenld.
4. indatd s-a intrunit sfatul. Au hottrrAt sd aleagi
vreo cAtiva bdrbaf potrivi!, cu fricd de Dumnezerr,
care
Etiau
cAnd muriserd cei doi, cAt qi locul, unde
fuseserd ingropafi, ca si cerceteze indeaproape dacf,
cele auzite nu erau minciuni. Agadar au mers acolo
15 bdrbafi care au fost de fa,td cAnd cei doi gi-au dat
sufleful, care stdtuserd cu picioarele lor pe locul unde
au fost ingropafi gi le cunoqteau mormintele foarte
bine. Sosind au gisit mormintele deschise (gi
nu
numai pe ale lor, dar inci multe altele) gi nici urmi
de oase ori de cenugi. S-au intors in mare grabd gi au
povestit ce au vizut.
5. Afunci s-a cutremurat toatd sinagoga
Ei
fiecare
a inceput str se intrebe: Ce-i de
fdcut?.
Ana gi Caiafa au
zis: Sd le ddm de urmd
Ei
sd trimitem dupd ei pe cei mai de
seamd dintre noi. Acegtia sd Ie ceard
Ei
sd-i roage stdruitor
sd aind pknd aici.
$i
au trimis dupi ei pe Nicodim, pe
Iosif qi pe cei trei rabini galileeni care-i vizuserf,, ca
sd-i roage sd binevoiasci a veni in fafa adunirii. Iar
ei, ducAndu-se, au scotocit intreg
f,nuful
Iordanului,
precum gi munfii dimprejur. Cum nu gisirtr pe
nimeni, aveau de gAnd sd se intoarcd.
6. CAnd, dintr-o dati, de pe muntele Amelech
le-a apirut in fafi o uriagi mullime de oameni,
aproape douizeci de mii, care inviaseri o dattr cu
50
Domnul.
$i
cu toate cd recunoscuserd pe mtrlfi dintre
ei, nu le-au pufut vorbi din pricina spaimei
qi a
viziunii ingereqti. Aqa cd s-au
Snut
departe,
mulfumindu-se doar sd-i priveascd qi si-i asculte
cum cAntau din mers: Domnul a inaiat din morli
precum a zis. Sd ne buurdm gi sd ne aeselim, cdci El
domnegte ln aeci! Cuprinqi de uimire qi de spaimd
sacrf,, trimigii au cf,zut cu fala la pimAnt. Cei din
mulfime i-au sfdtuit si-i caute pe Carinus qi pe
Leucius la casele lor.
7.
$i
dup[ ce s-au sculat de jos au pornit spre
casele acelora. I-au gdsit in rugdciune. Au intrat qi
i-au salutat plecAndu-se pAnd la pflmAnt. Apoi s-au
indreptat qi au prins a vorbi: Prieteni ai lui Dumnezeu,
toli iudeii ne-au trimis la aoi, cdci li s-a spus cd ali
fost
tnaiafi din morfi. Agadar, ad roagd cu mare stdruinfd sd
oenili gi sd ne poaestifi gi noud minunile sdadrEite de
Domnul, chiar tn
finuturile
gi tn zilele noastre. Cei doi
s-au ridicat indatf,, la porunca Domnului, s-au dus
impreunf, cu trimiqii iudeilor qi au intrat in sinagogd.
Iar toatf, mulfimea iudeilor qi preofli le-au pus in
mAini cirflle Legii gi i-au indemnat s[ jure pe Elohim
qi pe Adonai, pe Lege qi pe Profefl, zicAndu-le: Sd ne
spunefi cum ali
fost
tnaiafi din morfi gi ce minuni s-au
petrecut in zilele noastre, despre care noi n-am auzit sd se
mai
fi
petrecut areodatd. lntd, de spaimd am tnlemnit gi ni
s-au uscat oasele trupului, pdtnAnful se cutremurd sub
tdlpile noastre,
fiindcd
toli am hotdrkt atunci sd adrsdrn
sknge drEt gi sfLnt.
8. Atunci Carinus gi Leucius au cerut prin semne
un sul de hArtie
Ei
cerneali. Au f[cut aqa pentru cf,
Duhul SfAnt nu le-a ingdduit sd vorbeasci. Dupi ce li
51
C dp et enii, ridicafi-a d p or
lile
! Ridicafi-a d p or
lil
e a egnice !
Cdci aa intra Impdratul slaaei, Domnul Hristos!
2. Atunci apiru satana, cipetenia mor!.i, fugind
inspdimAntat,
qi le porunci slujitorilor sdi: Grdbifi-ad
gi zdaorkfi porlile cu drugi de
fier,
luptafi-ud aprig gi.
fmpotriaifi-ad cilt putefi, ca sd nu
fim
legali noi pknd Ia
urmd cu lanlurile pe care acLtm le
finem
pentru alfii
(..,).
X
ToF drepfli L-au rugat pe Domnul sf, lase iadului
semnul victoriei, adicd SfAnta Cruce, pentru ca nu
cumva slugile ticdloase ale aceluia s[ indrdzneascd a
fine
ostatic vreun p{citos iertat de Domnul.
$i
aqa a
pus Domnul Crucea Sa in mijlocul iadului, ca semn
al victoriei ce va rdmAne acolo pe veci.
Apoi tofl au ieEit impreunf, cu Domnul. Pe satana
gi pe iad i-au ltrsat fir tartar. Noi
Ei
inci mulp alfii am
primit poruncd st ftrviem in trup, spre a putea
mdrturisi lumii despre Invierea Domnului nostru
Iisus Hristos gi despre tot ce s-a intAmplat in iad.
Acestea, iubifi fraf,, le-am vdzut
Ei
despre ele
depunem mdrturie, indemnaf, de voi, sub jurtmAnt:
Domnul a murit pentru noi
Ei
a-nviat; aqa cum sttr
scris s-a intAmplat totul.
XI
La sfArEiful lecfurii cei care ascultaserf, cizuri cu
fulu la pimAnt. PlAngeau amarnic, se izbeau cu
pumnii in piept, strigau
Ei
ziceau: Vai de noi, cum de
ne-a louit nenorocirea aceastaT Pilat
fuge,
Ana gi Caiafa
fug Ei
ei, preolii gi leaifii tgi cautd scdpare, tot poporul
53
s-a dat cAte o bucati de hArtie, au fost inchiEi ir dout
inciperi separate. Ei gi-au fdcut cu degetele semnul
crucii
Ei
au inceput sd scrie. Iar cAnd au isprdvit au
strigat, fiecare din chilia lui, Amin! Aproape irk-un
singur glas. Apoi s-au ridicat de la masd, Carinus a
dat manuscrisul siu lui Ana, Leucius, pe al sdu, lui
Caiafa, gi-au luat rf,mas bun, au iegit din sinagogd qi
s-au irtors la mormintele lor.
9. Ana gi Caiafa au desfdqurat cele doui suluri
Ei
au inceput sd le citeascd pe furiq. Poporul insi,
aflAnd, s-a infuriat
Ei
a strigat: Citili-Ie pe
fafd,
tnaintea
noastrd!
$i
dupd ce le aefi citi phnd Ia capdt noi le oom
pdstra, pentru ca adeadrul lui Dumnezeu sd nu
fie
preschimbat tn minciund. de mincinogii ori nelegiuilii
cupringi de orbire. inspdimAntaf, Ana qi Caiafa au
i:rcredinfat sulurile scrise celor trei rabini: Addas,
Finees gi Egias, care veniserd din Galileea cu vestea
cd Iisus a fost ridicat la cer. AceEtia se bucurau de
increderea tuturor iudeilor.
$i
au fost indemnafl si
citeasci cu glas tare cele scrise. Iar ei au citit
urmitorul text:
II
1,. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu
Cel viu, furgiduie robului Tlu Carinus str povesteasci
minunile pe care le-ai sdvArqitin iad.
Pe c6nd ne aflam noi in intunericul
Ei
umbra
morfii, inchigi in iad, iati ci dintr-o dati a
faEnit
peste noi o lumind mare, de s-au cutremurat
Ei
iadul
Ei
porlile morfii. Apoi s-a auzit glasul Fiului Tatdlui
Preainalt, ca un funet grozav, strigAnd cu putere:
I
iudeu se jeluiegte:
,,VAi de noi, blestemafii, am odrsat
sdnge neainoaat!".
Trei zile gi trei nopfl n-au luat in gurf, pAine gi apl
gi n-au intrat fir vreo sinagog[. Abia in ziua a treia,
cAnd s-au adunat iardqi la un loc, le-a fost cititd
Ei
scrisoarea lui Leucius; dar n-au gtrsit nimic in plus
ori in minus (fie gi o literd mtcar!) fafi de ceea ce
povestise Carinus.
Atunci s-au tulburat cu tofli gi au
f,nut
doliu de
40 de zile gi 40 de nopfi, agteptAnd cu infrigurare
rf,zbunarea lui Dumnezetr. Dar Cel de Sus, plin de
iubire gi ingdduinfi, nu i-a pierdut indatd, ci le-a
Itsat vreme indestuldtoare pentru poclinfd.
$i
n-au
fost gdsifi vrednici sd se intoarc{ la Domnul.
Acestea sunt, preaiubiF fuaf,, mtrturiile lui
Carinus
Ei
Leucius despre Hristos, Fiul lui
Dumnezeu
Ei
despre faptele Sale sfinte din iad.
Lui I se cuvine toatd lauda qi slava in tofi vecii
vecilor. Amin.
54
,,Pentru
ce cdutafi pe Cel viu intre cei morti?"
Martorul ticut al invierii,
MormAntul gol,,vorbegte"
Un cunoscut universitar uegtin, tntrebat odatd de ce
sustine cu affita tdrie cregtinismul, a mdrturisit:
,,Pentru
un motia
foarte
simplu: nu pot justifi.ca tn alt mod un
anumit eaeniment din istorie
-
Lnaierea lui lisus Hristos
din morfi. Dupd sute de ore de cercetare amdnunfitd a
bazelor acestui subiect, am ajuns la concluzia cd Inaierea
lui Iisus este
fie
una dintre cele mai ddundtoare
farse
care
au
fost
jucate areodatd minlii omenegti,
fie
cel mai
important eoeniment din tntreaga istorie a lumii." La trei
zile de Ia moartea gi tngroparea Celui Care a pretins a
fi
Hristosul profelit tn Scripturile ebraice, Iisus
Nazarineanul arestat, judecat ca gi criminal politic, apoi
rdstignit,
femeile
care au mers Ia mormhnt au descoperit
cd trupul Lui dispdruse. Ce ne indicd mormintul gol?
Conform obiceiului evreiesc de ingropare, trupul
de dimensiuni considerabile
(4
{e-u
lungul unu
lui Iisus a fost inftrgurat rn*p4r-rZa de in. O sutd de
mdsuri de uleiuri si mirodenii au fost a
vAscoase, care a fost
lui (Ioan 19,
39-40). Dupd ce trupul a agezat ir:rtr-un mormAnt
strpat in stdnctr, o.
(2 tone) a fost
O unitate cle eardE-romand
obiEnuifi cu cea mai severh
gardd a fugit... in,,Digest" (49.16),Iustinian enumera
---;- -18
Effifpentru care un soldat roman putea fi
Er
um qi pf,rdsirea i de
pazd.
--@oao-qi-tele,
l{sAnd MormAntul go1, s-au speriat
gi au dus vestea Apostolilor. Apropiaf,i Petru
Ei
Ioan
au alergat la mormAnt: Ioan,
,,Ucenicul
,iubit",
s-a
uitat irrduntru qi a vdzut fAqiile de pAnzd. Pozifa
nefireascd a giulgiurilor de inmormAntare, aflate intr-
a-axlunjtd-gld$e.
qi a mahramei care
,,nu
era pusd
impreund cu giulgiurile, ci infdquratd, la o parte, hh-
un loc" (I_oan
2O
7) impresioneazf, pe
gyglghS:!-ut
Ioary care, vdzdndu-le aqa, s-a gAndit poate la clipa
lnvierii.,,Atunci,in'.noapJe-a.-aee--e-a*d-e*lAmbild.spre
Dumipic-i. totul s-a petrecut firtr-o singurd clipd:
giulgiurile de pdnzd care infdqurau trupul s-au
pomenit fdri trup; partea lor de deasupra a cdzut
moale pe partea 1or de jos; aga au fost gdsite
dimineafa, irtinse, odihnindu-se pe locul de odihnd
al trupului ce le pXrdsise"
1i.n.S.
Arhiepiscop
Bartolomeu Anania, Apa cea aie a Ortodoxiei, pag.71).
Sd fi greqit ei mormAntul? O teorie propagat[ de
Kirsop Lake presupune ct martorii care au relatat
disparif,a trupului ar fi mers la un alt mormAnt.
Putem fi siguri c5 autoritif,le evreieEti, care ceruserd
garda romand staf,onatd la mormAnt pentru
prevenirea furtului trupului, nu s-ar fi inEelat cu
privire la locul exact. Ele n-ar fi pierdut nici o clipd
pentru.a scoate la iveald trupul din mormAntul
adevdrat, eradicAnd penhu totdeauna orice zvon cu
5/
disciplind, a primit ordin sd pizeascd mormAntul.
@
asigura o atenf,e impecabild in
executarea datoriei, in special in timpul gdrzii de
noapte. Gardienii au aplicat la intrarea mormAnfului
rsigiliul
roman
-pcetea
puterti
Si
aut
i1p"ftgl"
cu rolul de a preveni orice--itii
profanator. Oricine ar fi incercat s{ miqte piatra
tombald ar fi trebuit s6
rezentat un adevdr._unAnll4lelcunos
cut',. Sifu atia
di la mormAnt dupd inviere esffirnificativd.
q .
primirea pedepsei n
e.
mormAntul a fost aflat gol ...
UrmaEii Celui aqezat in mormAntul din grddina
,,arimatianului Iosif" au pretins ia
gt
inviase gi cd li
S-a ardtat viu
,,prin multe dovezi,,, timp de 4Q de
zile. Convertitul de intAlnirea cu Iisus inviat,
nerclg
Javel.
cgLifi e$!4lea Celui viu la mai mult ae SOO
-
I
4gng4te1-deodetd,
cei mai mulf fiind inca in viata si
-
cpnsemnart aescop (I Cor. i.5,3-8).
Un apreciat cercetdtor al temei, istoricul Arthur
l(amsay/ n@l
gol a fost un fapt prea
! @e
Pdrintele Stdniloae, Paul Al-haus, afirma cd
,,povs.tea
invierii n-ar fi pqful c.fcula in Ierusalim nici mdcar
pffirt r"t" rra,
automat pedepsirea cruntd a cdlor vinovati.
trd a fost nu numai dati
it
ri (ca qi c
mffarq dar chtar mutatd in ldfuri (ca
Ei
cAnd cineva ..
ar fi ridicat-o
Ei
ar fi pus-o in alta parte!). Unitatea de
veneratul
vestigiu se inalld monumentala bisericf, a
SfAntului
MormAnt, constituind dovada arheologici
t-:ptni
CreEtini
necredincioqi
coplegitoare,
dumnezeirii
ejlg-lumtn.A
coborArea din cer a Sfintei
sau necreqtini, credincioqi sau
se pleacd in fa,ta acestei realitdfl
care nu este altceva decAt manifestarea
Celui inviat, gtiut fiind cd Dumlrezeu
(Ioan 8, L2). Lumina de la SfAntul
MormAnt este o realitate de existenfa cdreia nimeni
nu se poate indoi.
in SAmbdta Mare, ziua, intre orele 12'30 qi 13'30,
in timpul Vecerniei Mari, SfAnta Lumini se coboard
n,r*ui la ortodocqi, dovada incontestabild ct numai
ei pistreazl. dreapta credintd apostolicd, dupd cum
m[rturisea regretatul Arhimandrit al Sihdstriei
Ioanichie Bilan.
ln mod minunat, din cupola bisericii, coboard o
lumini puternicf, alb albdstruie, ca de fulger,
deasupra Capelei SfAntului MormAnt, intrAnd ca o
fAqie de foc qi aprinzAnd vata de
Pe
lespedea
MormAntului, creAnd momentul culminant'
BinecuvAntata Luminf, aprinde apoi majoritatea
candelelor qi lumdndrilor existente in bisericd sub
privirile uimite ale celor prezenS, dintre care nu
Iipsesc rep
musulmane
paznicii de veacuri ai
,,martorului"
luminat'
59
..';r
. , 1
i
I
t
privire la Inviere. Este cunoscutd netemeinicia teoriei
furtului trupului de cdtre Apostoli, a teoriei leEinului
(formulatd iniflal de c{tre Venturini) sau a ipotezei
halucinaf,ilor celor care au fost martori ai aparifilor
lui Hristos dupd inviere. Demontate uneori chiar de
sceptici sinceri (vezi David Frederich Strauss), astfel
de teorii vin ir contradicfie cu condif,a mentali
absolut normald doveditd de ucenici, cu
imprejurhrile istorice existente, fiind in acelaEi timp
in total dezacord cu principiile psihologice care
declanqea zd, ap arip.a acestor manifestiri.
ii de
. - - -
te atAt de mare de dovezi
ura
rdicful care se im
noastre pot avea deplin* siguran,td, ca qi primii
creEtini, cd credinfa lor se intemeiazd nu pe vreun
mit sau vreo legendfi (noi teorii fdrd bazd), ci pe
faptul istoric al invierii MAntuitorului (supra-istorici
qi istoricd) qi pe MormAntul gol, izvorul luminii
orbitoare a Biruitorului morfli gi a Domnului vieFi.
Providenfa divinfl a rAnduit ca acest martor tdcut
al invierii sf, fie descoperit in urma sfipdturilor
arheologice conduse de SfAnta impdrdteascd Elena,
mama cutezitorului Constantin cel Mare, in anii
urmitori Edictului de la Milan. Astd,zi, peste
."=-
-
Dincolo de orice controversd, cregtinii zilelor
MormA
Ir
la
i
ul
a examinAnd
concluziacd existd o va
f
-,
I t
factuale qi circumstantia
in lume n-ar
putea-evita
Apologeticd
-
Sd gtii de ce uezi
Transformarea subiti din viefile Apostolilor
In ziua Rdstignirii ucenicii Domnului erau
ftini
i,
amdrdciune; tn prima zi a sdptdmhnii
-
p@fu_bucuns
In ziua tntunecatd a sfdrgitului de pe Golgota
?rau fdrd
gperantd.i dupd trei zile, inimile lor radiau de cgrtfit@g_{!
nddeide. Cknd au auzit futAia oard aestea Inaierii,tgl
tndoit. gi au
fost
greu de conains; dar o datd ce s-au
asigurat, nu s-au mai tndoit Ia fe!, Care poate
fi
cauza
schimbdrii petrecute tn Apostoli tntr-un timp atht de
scurt?
Atunci cAnd Sfinfli EvangheliEti qi Apostoli au
scris sau au vorbit, ei au mflrfurisit in calitate de
martori oculari ai evenimentelor descrise. Cu
siguranfd cunoqteau diferenfa dintre mit sau legendd
qi realitate:
,,f,u
intemeindu-ne pe niEte basme
meqtegugit alcdfuite, ci ca unii care am vtzut noi
ingine cu ochii noEtri mirirea Lui" (II Petru 1,,16).
,,Ucenicul
iubit' sublinia aspecful mtrrfuriei
nemijlocite in cunoaEterea de citre evrei:
,,...ce
am
auzit, ce am v{zut cu ochii nogtri, ce am privit qi am
piplit cu mAinile noastre cu privire la CuvAntul
Viefii,
[...]
aceea vtr vestim qi voud" (I Ioan 1, 1-3).
$i
istoricul-medic Luca, ir Evanghelia a treia
Ei
in
Faptele Apostolilor,
,,a
cercetat cu de-aminuntul"
inainte de a istorisi observaFile celor ctrora Iisus
,,li
S-a infAfiEat viu prin multe dovezi" (Fapte L, 3).
61,
.
Paradoxal, la, inceput Lumina nu a$e cAteva
minute, dupd care devine arzdtoare ...
Patriarhul
ortodox al Ierusalimului ia vata
aprinsd de pe MormAnt, o pune in doud cupe de aur
Si,
iegind afar6, din
,,Capela ingerului,,,. cheamd
solemn,,Veniti de luaF lumind!".
lumind!
El rimAne peste veacuri
celei mai mari minuni petrecute
pentru supra-istorie.
itorului
dovada grditoare a
vreodatd ir istorie,
60
Iati cd SfAntul MormAnt al
de
Confinutul esenfial al acestor mdrturii nemijlocite il
constifuie realitatea invierii lui Hristos.
Ad"
fapful c[ InvXfitorul lor a inviat din morfi. La
inceput, n-au ezit it
qi s-au ascuns (Marcu 14,50): tgggf2gdu Domnului,
nuireG-a ci Hristos este Fiul lul Offiezeu, FEEu
Sh se fi inqelat ei oare? Desigur c{ nu. Ar fi putut
ei sf, perpetueze o ingeliciune? Calitatea moralX a
viefii lor exclude aceastf, posibilitate: au condamnat
minciuna, i-au fircurajat pe semeni in cunoagterea
adevdrului. in faim oasa lstorie a declinului
Ei
cdderii
Imperiului Roman, Edward Gibbon numegte
,,pura
gi
austera moralitate a primilor creQti4i" ca pe unul
dintre principalele motive care au as,,igurat succesul
atAt de rapid al cregtinismului.
C""a"it" pti"a
{"."Iaj
a Apostolilor convinqi de
adevdrul Invierii este o altA dovadtr care infirmd
posibilitatea oricdrei mistificiri. Ul*afii
N{Antuitorului n-ar fi putut infruntatorturil
* t
@rn"*ptui
qi a atituditii lor u roit
-..----^
uimitoare. Dacd ar fi fost in$elfltori, ar fi greu de
explicat cum s-a putut ca nici unul dintre ei s{ nu
cedeze in fala presiunilor. Admirativ qi esential,
62
Pascal nota:
,,Acuzatia c{ Apostolii au fost nigte
impostori este de-a dreptul absurdd. Sd urmdrim
concluziile logice ale acestei acuzahi. SX ni-i
imaginXm pe aceqti bdrbafi intAlnindu-se duph
Rdstignirea lui Hristos qi conspirAnd si susf,nd cu
tofli c[ Iisus a inviat.
Aceasta ar fi constituit un atac at6t la adresa
autorit{f,lor laice, cAt qi a celor religioase. Inima
omului este nespus de inclinatd spre inconsecvenfd
9i
instabilitate, ct poate fi cldtinatd prin promisiuni qi
ispitit[ prin oferte materiale. Dacd unul singur ar fi
cedat in fala unei ispite sau ar fi chzut in fa,ta
argumentelor qi mai puternice ale inchisorii, torfurii
sau ameninfdrii cu moartea, ar fi fost cu tof,i
pierduf".
schimbat
intr-un
iei, cinismul
continentg, in timp ce-L propovf,duiau pretutindeni
pe Iisus gi Invierea Lui?
Apologetul Tertulian intf,rea veridicitatea
transform{rii minunate prin pecetluirea mdrturiei
acestora cu insuEi sAngele lor, concluzionAnd:
,,Nimeni
n-ar accepta sh moard pentru un lucru de
care nu este conyins a fiadevdrat".
Pe un alt plan, in Examinnre a mdrturiilor celor
patru Eaanghelii pe baza regulilor aplicate Ia curlile de
jurafi,
profesorul de drept de la Harvard, Simon
Greenleaf, declara cu autoritate:
,,in
analele militare
arareori putem gdsi un exemplu de un asemenea
.L
63
te
re
u
noa
eroism constant, ribdare qi curaj neobosit. Ei ar fi
avut toate motivele st-gi revizuiasctr cu griji bazele
credinfei qi declarafiile pe care le f{ceau
cu privire la
marile evenimente gi adev{ruri
pe care le
proclamau".
uitor adevtrrul
care-l
ln ce
Cu adevtrrat Hristos a inviat!
64
t prin fircercarea
11
pqtru
md u. Consider celfr
e lor mai muf
caqq nu sunt ir stare sl
t mai mult
impotriva lui Celsus gi a urmagilor sdi
De ce Mintuitorul inviat nu S-a aritat
arhiereilor, cf,rturafilor gi fariseilor?
CeIe doudsprezece ardtdri ale Domnului Inaiat, despre
care ne dau date scrierile Noului Testament, au aaut
eminamente un caracter dunonstratia: sd-i tnuedinfeze
pe cei ce se tndoiserd de adeadrul Inaierii. Ca gl
conptiintelc nesigure de astdzi, pamfletistul gi aprigul
dugman al cregtinismului, Celsus
(sec.
II) era
frdmhntat
de intrebare ,,D ce Mkntuitorul nu S-a ardtat
arhiereilor, cdrturarilor gi
fariseilor,
tn general, poporului
eareu gi S-a tnfdfigat numai unui grup restrkns d.
credinciogi?".
,,Dacd
lisus ar
fi
arut intr-adafir sd-$i
arate puterea dumnezeiascd, ar
fi
trebuit sd Se arate Ia
dugmanii Sdi, judecdtorului, cu un cuahnt,Iumii tntregi".
Pe acest
fundal,
apare necesard sublinierea importanfei
aparifiilor lui Hristos tn stabilirea realitdlii Inaierii.
Temeinic
ai
documentat, in Contra lui Celsus
(P.S.B. 9,Ed.I.B.M.B.O.R., BucureEtt, \984, pag. 150-
1,54), prolificul Origen accentua ci, duptr lnviere,
Iisus S-a aritat sporadic unei elite tot mai sporiti fir
credinfd, iar inftrf,Earea sub care se sesiza
dumnezeirea Sa depindea de capacitatea de
percepere a acelora ce erau in stare sd vadi iubirea
Lui. Motivul este explicat de unul dintre
protagonigtii privilegiaf ai artrtdrilor, Apostolul
Petru:
,,(Cel
inviat S-a artrtat) Nu la tot poporul, ci
65
nou[/ martorilor
dinainte rAnduiti de Dumnezetr,
care am mAncat
Ei
am bdut cu El, dupi invierea Lui
din morti" (Fapte 1,0,74).
I . r i st os". "f "r "t c
i
a2lo
ync!.e
lipsea credintf
.stii' ' d.a
arate rnvrat du$manilor Sf,i, neincrezXtori declara[i
in mesianitatea
Ei
divinitatea Sa.
Dac[ d moartea
fii
lui H
!ii.
MAntuitorul
cunoqtea prea bine cinismul
Ei
indisponibilitatea
de a
crede in El. Evittr sh li Se arate, amintind de cuvAntul
Scripturii din pilda sdracului Laztr:
.r1ggggde
@ineva
din morf,"
ftuja
16,6.
-
Efectul apar$ilo?-ciffiiere
gi i"arffi ,-u
rlsfrAnt decisiv
TrA
in via,ta gi propoviduirea
Apostolilor. Cel Inviat Se aratt c6tre persoane
singure: Maria Magdalena (Marcu L6,
g),
SfAntul
Petru (Luca 24,34),Iacov
,,fratele,,Domnului qi Saul
(I Corinteni75,7-8). Altd datd ctrtre grupuri mai mari
sau mai mici: femeile mironosife (Matei,2g,9-10),
cei
doi ucenici, Luca gi Cleopa, la Emaus (Luca 24,73-
35), Sfinfii Apostoli fdri Toma gi impreund cu Toma
(Ioan 20, 1,9-29) gi cinci sute de fra,f deodatd
(I Corinteni 15, 6). Locul aparifiilor este diferit:
Ierusalim (de cAteva ori), Emaus, Galileea (Matei 2g,
1,6-20), Marea Tiberiadei (Ioan 2'1., 1,-12), muntele
Eleon la indlfare (Fapte
'1.,
4-12)
Ei
Damascul
convertirii minunate de mai tdrziu a lui Saul
(I Corinteni 15,8).
E__au
este
ar tl
rt t"
Martor octrlar, Ltrca Evanghelistul mentiona ci
Domnul ,,S-a
infdfiqat pe Sine viu dup{ patima Sa
prin multe semne doveditoare, aritAndu-li-Se timp
de patruzeci de zile
Ei
dovedind cele despre
impdr[Fa lui Dumnezetr" (Fapte 1, 3).Prin aceste
,,sernne
doveditoare", Domnul nu a copleEit pe
Apostoli qi ucenici, ci S-a apropiat de ei, le-a vorbit,
le-a aritat rhnile Rlstignirii cerdndu-le sd le pipdie, a
mAncat in fala lor, a prAnzit cu Apostolii la Marea
Tiberiadei.
imprejur[rile, timpul, amf,nuntele descrierilor,
dialogurile purtate, starea sufleteascd a martorilor
dovedesc cd nu au putut fi inventate, ci sunt fapte
reale.
,,in
acest sens, trebuie luat in considerare nu
numai faptul cd cercetarea istoric[ ajunge pAnd la
unele persoane ctrrora li 9a arf,tat Hristos cel Inviat
gi pAnd la MormAntul gol gi faptul c[, pe de o parte,
invierea are in ea posibilitatea si se facd sesizatd de
persoane istorice, iar pe de alta, ct persoanele istorice
sunt in principiu capabile de a fi martore, deci de a
sesiza realitatea faphrlui superior at invierii lui
Hristos, ci gi faptul cd acest conflnut inal,ti
9i
imbogdleqte modul vief,i istorice" (Pr. prof. dr.
Dumitru St[niloae, Teologia Dogmaticfr Ortodoxd, vol.
II, pag. 109-110). Prin rdmAnerea de 40 de zile,
Hristos inviat
$i-a
ar{tat solidaritatea cu intreaga
lume gi menf,ne o legtturd cu noi pAnd la sfArEitul
istoriei.
Fapful c[ au fost necesare mai multe arittri
pentru formarea credinfei in invierea Domnului
dovedeqte ci nestrtrmutata convingere s-a format
qi astfel, prin aceastd inqeliciune, si deschidd drum
qi altor
Earlatani"
(Origen, op. cit., pag.1, 7).
Pentru argumentarea calomniilor, rafonaliqtii au
atribuit martorilor invierii boli, psihoze, halucinafli,
deEi acuzaf,i s-au comportat normal in timpul
Patimilor, morf,i, dar qi dupd inviere. Aparif,ile
Domnului, reale
Ei
obiective, nu au fost prezentate
sistematic de autorii neo-testamentari qi nici nu s-a
irrcercat o
,,sincronizate't
a lor, ceea ce le conferd
autoritate qi credibilitate. Este posibil ca numdrul lor
sd fie mai mare decAt cel consemnat in Scripturd
(Ioan 20,30).
Aceste arf,tiri nu au fost simple iluzii sau
halucinafii pentru cd au avut loc in timpuri
Ei
locuri
diferite. Martorii nu-Ei formaseri anterior ideea de
inviere, nu s-au autosugestionat, preg[tindu-Ei
halucinafiile subiective sau colective. Atitudinea
ucenicilor dupX inviere gi rdspAndirea rapidd a
creqtinismului, argument decisiv al realitif,i invierii,
ne-o dovedesc din plin.@
eroi morali
Aparifiile MAntuitorului, aldturi de MormAntul
,,gol", au generat convingerea fir lnvierea corporald a
lui Iisus.
Cuvinte de inviere de la neobositul scriitor, teolog
qi traducdtor biblic Gala Galaction:
,,Fulgerul
credinlei in inviere se naqte, ca din doui acumuliri
69
au
electrice:
@
a
cel de-al doilea n
certifudinii: Hristos a inviat!". Adevtrrurile care se
l
treptat, utilizAndu-se chiar experienfa empiricd
(incredinfarea prin simpri), datoritd naturii trupului
inviat al lui Iisus:
,,Apostolii
au cunoscut in trupul
lui Hristos Cel inviat, trupul Lui dinainte de -ourt",
dar ridicat la cea mai luminoasd slavi, transparenfd
gi frumuse,te duhovniceasci" (Idem, Chipul nemuritor
aI lui Dumnezeu, pag.196).
Din neputinfa explicdrii corecte a MormAntului
gol, a ardtf,rilor lui Iisus dupt lnviere gi a credinfei
Apostolilor in evenimentul minunat al Ridicdrii din
morf,, teologii rafonaliEti, Strauss, Renan, Reville,
Holsten, Weisse, Holzmann, precurn gi alf, scriitori
au fircercat si susflnd ctr toate ardtirile Celui inviat
au fost ireale. La baza acestei ptrreri, amplificatf, gi
transformatd in ipotez{ cu caracter
,,gtiinfific"
-
teoria vizionarismului
-
se afli afirmaf,ile aceluiaEi
Celsus din cartea intitulatd pompos Cuaknt adeudrat:
,,Dar ceea ce trebuie cercetat e daci intr-adevdr a
inviat vreodatf, cu trupul siu vreun om care a
murit... Ori voi afirmaF cd, atAta timp cAt a fost in
viafi, Iisus nu S-a putut ajuta pe Et insugi, dar dupd
moarte a inviat, ardtAndu-Ei semnele r{r}ilor qi
urmele cuielor in palmt. Dar cine a vdzut agh ceva?
O femeie exaltatt, zicep, voi, gi poate inc{ o alti
persoand, victimd gi ea a unei vriji asemtrniy'oare, fie
cd, ftr urma unei anumite dispozip, va fi avut un vis
Ei
de dragul dorin,tei, ir credinla sa rdtdciti, va fi
avut o ardtare imaginartr, cum s-a mai intAmplat la
mulfi al$ii, fie cf,, mai curAnd, a vrut sd impresioneze
judecata
altora printr-o astfel de istorisire fantasticf,
irl
68
desprind din solia qi concluzia pascald sunt mari qi
minunate. Hristos a inviat inseamni: intr-adevir
Dumnezeu existi. Hristos a inviat inseamni: toate
profefiile, tainele gi minunile biblice sunt
adevirate. Hristos a inviat irseamnd: intr-adevir
existi lumea cereasci, lumea reali gi cea firi de
moarte. Hristos a inviat inseamnd: via,ta este mai
tare decAt moartea, riul este mai slab decAt binele.
Hristos a inviat firseamnd: toate nidejdile bune sunt
indreptifite, toate problemele viefii sunt dezlegate.
Hristos a inviat inseamnd qi noi vom invia.
Existf, o inviere a lui Hristos,'existd o inviere a
morf,lor, a fufuror celor morf,, taina cea mai mare pe
care ne-o descoperi invierea Domnului.
70
CAPIIFOISVIS III
,,Faptele
Apostolilor" Petru gi Pavel
Ascultarea poruncii,,inviafi pe cei morf i ..."
Minuni deosebit de spectaculoase, prelungiri ale
extQJruIgi, atestknd tn mod cert diainitatea lui lisus,
inaierile mortilor readuc Ia aiatatempplarL trupurile celor
decedafi, care mai thrziu, dupd o perioadd de tirnp, se aor
supune totugi morfii.
Afirmatd cert de Hristos, nu doar teoretic, tn
Eaanghelii, ci tntdritd de cele trei tnaieri menfionate,
trutierea rEausafilor a
fost
propoodduitd cu deplind
conaingere gi de cdtre Sfinlii Apostoli, martori direcli ai
tnaierilor sdaLrgite de Domnul, cilt gi ai ardtdrilor lui
Hristos inaiat.
$i
ucenicii au mdrturisit adndrul cu
fapta,
implinind porunca:
,,Tdrndduifi
pe cei neputinciogi, tnviali
pe cei morfi, curdfifi pe cei lErogi, pe demoni scoatefi-i; in
dar ali luat, tn dar sd dafi"
(Matei
18, 8).
Decanul de vArstd al Colegiului Apostolic, Sfdntul
Petru, are in vedere invierea morfi.lor afunci cAnd
scrie:
,,Dumnezeu
(...), pri. invierea lui Iisus Hristos
din morf,, ne-a ndscut din nou, spre nddejde vie, spre
moqtenirea nestrictrcioasd
Ei
nefirtinati
Ei
neveEtejittr,
p{stratd in ceruri pentru voi" (I Petru 1,,3-4).
in fa[ Sinedriului, inviatul de pe drumul
Damascului, Pavel, mtrrfuriseqte:,,B4!g_!4dgidgl
in
invierea morFlor sunt eu
iudecat"
(Fapte 23,6), iar
71
ca
"ru
sa fie
$vierea
" (Fapte 24,14-15).
In cuvAntul de apf,rare i4eintea reeelui Agripa,
cutezdtorul Apostol al neamurilor intreabf,:
,,lle
ce se
s
irviazd pe cei mor$?" (Fapte 26,8).
Dumnezeiescul apologet va dezbate argumentat
gi amdnunf,t problema irvierii celor repausaf, in
cunoscutele I Cofintq!_l[
Ei
I T"tulo"i."d 4, 13-17
(,,Apostolul" rostit la slujba inmormAntlrii).
-
in numele lui Hristos,
,,Cel dintAi inviat din
morp." (Fapte 26, 23), cei doi stAlpi ai creEtinismului
primar vor dirui inviere (ca
Ei
in celelalte cazuri
scripturistice) unor tineri: epostotut
petru
favl4
/
/
din Troa.
'
Consemneazf, cu fidelitate Evanghelistul Luca:
,,Iar
fur Iope era o ucenifi, cu numele Tavita, care,
tAlcuindu-se, se zice Cdprioard. Aceasta era plind de
fapte bune gi de milosteniile pe care le ftcea.
$i
in
zilele acelea ea s-a imbolndvit qi a murit.
$i,
sctrldAnd-o, au pus-o ir camera de sus.
$i
fiind
aproape Lida de lope, ucenicii, auzind cd Petru este
in Lida, au trimis pe doi btrba! la el, rugAndu-l: Na
pregeta sd aii pAnd Ia noi.
$i
Petru, sculindu-se, a venit
cu ei. CAnd a sosit, l-au dus in camera de sus gi l-au
inconjurat toate vdduvele, plAngAnd gi ardtAnd
cdmtrqile gi hainele cAte le ficea Ciprioar{, pe cAnd
era cu ele.
$i
Petru, scofAnd afard. pe tofl, a ingenuncheat qi
s-a rugat gi, intorcAndu-se cdtre trup, a zis: Taztita,
scoalii-te! Iar ea
Ei-a
deschis ochii gi, v[zdnd p"
Petru, a qezut.
$i,
dAndu-i mAna, Petru a ridicat-o
Ei,
chemAnd pe sfinli qi pe vtduve,le-a dat-o vie.
$i
s-a ficut cunoscuti aceasta
@
@'"(?T:jl'u&,ffffi
,,Iar
noi, duph zilele Azimelor, am pornit cu
corabia de la Filipi gi in cinci zile am sosit la ei in
Troa, unde am rdmas qapte zile. in ziua intAi a
siptimAnii (Duminict), adunAndu-ne noi s{ frAngem
pAinea, Pavel, care avea de gAnd sd plece a doua zi, a
inceput si le vorbeasc{ qi a prelungit cuvAntul lui
pAni la miezul nopfii.
Iar irr camera de sus, unde erau adunati, erau
multe lumini aprinse. Dar un tAndr cu numele
Eutihie,
EezAnd
pe fereastr{, pe cAnd Pavel
}inea
lungul s[u cuvAnt, a adormit adAnc
Ei,
doborAt de
somn, a cdzut de la catul al treilea, qi l-au ridicat
mort.
Iar Pavel,
Sgboran4u-ge,
s-a plecat peste el
Ei,
luAndul in brate, a zig:
lui
este in ql.
$i
suindu-se qi frAngAnd pAinea
Ei
mdncAnd, a vorbit cu ei mult pAnd in zori, gi atunci a
plecat. Iar pe tAndr l-au adus viu gi foarte mult s-au
mAngAiat" (Fapte 20, 6-12).
Este interesant de observat cd itrvierile istorice
din Biblie se referl numai la tineri. De multe ori nici
bdtrAnilor nu le vine st creadt cd se apropie clipa
plec[rii spre eternitate, pentru ci nu este in firea
omului sd creadd ci moare.
,,Trebuie
sd te sileEti
@1, Pentru
cfi nu-F vine sx c i
<l _god'
gAndea duhovnicul SAmbetei de Sus,
arhimandritul Teofil Pirhian.
Majoritatea vArstnicilor recunosc ct nu se simt
mai aproape de moarte la bitrAne,te decAt au
perceput gAndul la tinerefe. inseamni c{ omul nu-i
fdcut str disparf,, si se nimiceascd, ci este ficut sd
d{inuiasctr.
Aga cum Apostolul Petru, dupd modelul invierii
fiicei lui Iair, a redat-o vie comunitiFi pe sfAnta cu
numele delicatei ciprioare, Tavita (cinstitd Ia 25
octombrie), iar convertitul Pavel, utmAnd Sfinf,lor
Prooroci Ilie gi Elisei, a firtors sufletul viu al tAnirului
adormit la Liturghia primard din zhta invierii
(duminica),
tot aqa trupurile noastre, prin puterea lui
Dumnezeu, se vor realcdfui la invierea de apoi gi
vom fi vii, trup
Ei
suflet, cu sufleful care nu moare, cu
trupul care moare, dar nu definitiv, ci se
descompune gi se recompune spre Viafa cea de veci.
74
invierile sdvArgite de cdtre SfAntul Apostol
gi Evanghelist Ioan
Cele 206 suflete rechemate la viafi
Fiu aI lui Zeoedei gi nepot aI DrEtului losif, cel mai
iubit dintre ucenici, Ioan Apostolul a
fost
trimis sd
propoadduiascd numele gi slaaa lui Hristos Dumnezeu
tocmai tn Asia. Acest
linut
aI soarelui rdsare a
fost
binecuahntat de Bunul Dumnezeu cu cele mai mari
minuni prin mijlocirea Sfhntului Apostol: 206 suflete
readuse la aiald spre luminarea celor care gi astdzi tI
prefuiesc pe Budha sau pe Mahomed.
Minunile de la Baia Romanei
MergAnd la Efes impreuni cu ucenicul sdu
Prohor, i-a aflat pe ei o anume femeie Romana,
vestitd in riutate pAnd qi la Roma. Aceasta, pldtindu-
le, i-a silit sd slujeasctr la baie. Apostolii, neEtiind
megtegugul bdii, ea ii nec[jea atAt de rdu, ci i-a fdcut
pe amAndoi ca pe niqte robi. Ioan era rAnduit sd facd
foc, sd incilzeascd baia, iar Prohor sd porneasci apa
la baie in tot timpul.
De trei ori intr-un an un drac cumplit sugruma
intruntru cAte un tAnir gi cdte o tAntrf,, pentru cd
atunci cAnd se zidise baia a
Pus
un tAndr gi o tAntrtr
la temelie, gi din aceasti pricint ircepuse a face
moarte.
75
Pietrele ins{ se intorceau asupra celor care le
aruncau.
Atunci sdvArqind SfAnful Apostol rug{ciune se
fdcu o fierbere mare pe ptrmAnt gi au cdzut jos la
pdmAnt din popor ca la vreo 200 de oameni gi au
murit. Iar ceilalp, abia dezmeticindu-se gi izbivindu-
se din groaz6, se rugau SfAntului sd-i miluiascd
Ei
si
firvieze pe cei morfl.
RugAndu-se qi inviindu-i pe cei ce muriserh, gi
iarf,qi fdcAndu-se fierberea aceea a pdmAnfului, au
cdzut la Ioan toF qi s-au botezat.
invierea slujitorului inecat in mare
MergAnd pe mare la locul Exoriei, cel mai iubit
dintre ucenicii MAnfuitorului a inviat pe unul dintre
slujitori care se furecase ir mare gi a irtors spre linigte
furfuna, ce ridicase asupra lor valul cel groaznic al
mdrii. Aceastd minune i-a determinat pe toli care au
fost sd se boteze in numele Sfintei Treimi spre
nidejdea viefli celei veqnice.
invierile sivArgite spre a vidi ingelarea
vrijitorului Chinops
in pdrple ostrovului Patmos locuia un vrijitor
care, petrecAnd in pustiu, minuna mulf,mile fdr[
minte
Ei
credinft cu mulfi.mea nilucirilor sale
demonice, fiind socotit de localnici zeu.
Dupi ce-Ei trimite duhurile necurate st fure
sufletul lui'Ioary ftrd izbAndd, insd, plin de mAnie se
CAnd a fost a treia luni, intrAnd Domnus, feciorul
lui Dioscorid in acea baie, a fost sugrumat de demon.
Iar Romana ff,cAnd plAngere, s-a auzit i:r tot oraEul
Efesului
Ei
la Dioscorid care, de mare intristare qi de
multd mAhnire, a murit qi el. Afunci Romana a rugat
foarte pe Artemida si invieze pe Domnus, dar fdrd
folos.
intrebAnd Ioan pe Prohor ce se intAmplase, i-a
v6zut Romana vorbind gi a apucat pe Ioan qi
strAmtorAndu-lii zicea c{ este fermecdtor, qi cd de nu
va invia pe Domnus, ii va despdrp sufletul de trup.
FicAnd Apostolul ruglciune
Ei
irviind pe copil, s-a
spdimAntat cu duhul Romana
Ei
zise cd este ori
Dumnezeu, ori Fiul lui Dumnezeu.
$i
a crezut in
Hristos, mdrturisindu-se citre Ioan.
Iyfinviind
Ei
pe Dioscorid, a crezrtt
Ei
acesta
impteuni cu fiul sdu Domnus, qi se mhrturisird tofi,
botezAndu-se: Dioscorid, Domnus qi Romana.
$i
a
rupt Romana irscrisul de robie, iar Ioan a depdrtat qi
duhul cel viclean din baie.
invierea celor 200 de suflete care pieriseri pentru
inchinarea la idoli
Pe cAnd efesenii prdznuiau pe Artemida,
Apostolul a stat intr-un loc iralt, unde se afla acel
idol. Iar poporul, infuriindu-se pentru aceasta,
arunca cu pietre asupra lui Ioan, dar nu-l atingeau pe
el, ci loveau ir idol, incAt l-au fdcut fArAme.
Apostolul le spunea multe pentru credin!f,; iar ei,
irtdrAtAndu-se, iartEi au aruncat cu pietre asupra lui.
76
hot[rdEte sd meargl el insugi in cetate. insofit de
mulf,mea demonilor care-i slujeau merge in cetate.
Cetdfenii tofi i se irchinau. Gisind el pe Ioan
unde invf,fa, s-a umplut de mult{ mAnie
Ei
a zis citre
PoPor:
-
Oameni orbi gi r[tdcif! Ascultap calea
adevirului: de este drept Ioan
Ei
sunt adevirate
graiurile lui
Ei
va face cuvAntul care voi zice, voi
crede gi eu in cele ce zice.
$i
apucAnd Chinops pe un tAntr ii zise:
-
TAndrule, trdieEte tatdl tdu?
Iar acela ii rispunse cu tristefe cf, a
murit.
-
Cu ce moarte?, intrebi Chinops.
-
A fost cordbier qi, sptrrgdndu-se corabia pe
mare/ s-a trecat.
ChtnopsV6e atunci cdtre Ioan:
-
Iatd,
/aratd
dacd grdieEti adev[rat gi scoate pe
tatil copilului din mare qi adu-l la fiul sdu, sf,-l
vedem
Ei
noi viu.
-
Nu m-a trimis Hristos ca sd inviez morfli, ci ca
sd invdf oamenii rttdcifl, fu rispunsul iubitului
ucenic.
-
Micar acum sd md credeli pe mine, oamenilor,
cd acest om este amf,gitor gi vd ingeald cu farmece;
finef,-l
pAnd ce voi aduce pe tatil tAndrului
Ei-l
pun
inaintea voastri viu.
L-au
f,nut
mullimile pe Ioan. Iar Chinops,
intinzindu-Ei mAinile gi lovind marea, fdcAndu-se
sunet mare care i-a speriat pe tof,, s-a fdcut nevdzut.
Atunci au indlfat tofi glas, zicAnd:
-
Mare eEti Chinops
Ei
nu este altul afard de tine.
F[rf, de veste ieqi vrdjitorul din mare
f,nAnd,
precum a zis, pe tattl copilului
Ei
s-au minunat tofi.
-
Acesta este tat{l tdu?, il intrebh pe copil.
-
Acesta este, doamne.
Se irchinar[ toS lui Chinops, uimifi fiind de
grozdvia minunii. VrAnd apoi st-l ucidi pe Ioan, nu
i-a lisat Chinops, zicAndu-le:
-
Dacd vef, vedea altele mai mari decAt acestea,
afunci va fi certat r{u.
-
Ai feciori?, il intrebd pe unul dintre cei de fafi.
-
Am avut unu, dar l-a ucis oarecine cu viclequg.
Chinops s-a fdgiduit st-l aduch qi pe acela la tatil
sdu, viu. StrigAnd tare, chema anume gi pe ucigaE gi
pe cel ucis. Iar ei indatd se ardtari stAnd de fafl
amAndoi.
$i
zise Chinops ctrtre omul acela:
-
Acesta este fiul tiu?
$i
acesta este cel ce l-a ucis?
-
ASa, doamne, rf,spunse bdrbaful.
-
Te miri de acestea?, zise vrijitorul lui Ioan.
-
Nu mi mir, ci mi-e mild de sufletele ce pier prin
tine.
$i
se liuda Chinops ci va face
Ei
pe sfAntul s[ se
mire de cele ce ficea el, speriindu-I, cd in cele din
urmi,
Ei
de viafi il va lipsi. Iar Apostolul i-a zis:
-
CurAnd
f,
se vor dezlega semnele
Ei Fe.
Acestea auzind poporul gi pornindu-se asupra lui
Ioan, pAntr intr-atAt l-a bitut
Ei
l-au zdrobit ci l-au
lisat aproape mort. SpunAnd tuturor, chiar qi lui
Chinops, cum ci ar fi murit Apostolul, nu l-au socotit
vrednic de ingropare, ci din porunca vrtrjitorului l-au
ldsat neirgropat, ca sh-l mtrnAnce fiarele gi pisirile.
79
Apoi s-a dus fiecare Ia casa lui, bucurAndu-se cd au
scdpat de Ioan qi mirAndu-se de spurcatul Chinops.
Dupd aceea, peste pufln timp, auzind Chinops ctr
Ioan invaff, la locul ce se cheam{ zaArhfura pietrei, a
chemat pe demonul cu care ficea farmecele gi
minunile slivite de popor qi, mergAnd in locul acela
a zis cf,tre Ioan:
-
VrAnd str te fac de mai mare rugine te-am ldsat
atunci viu; dar vino sd mergem la marginea mdrii qi
vei vedea puterea mea qi te vei rugina.
Au mers deci dup{ dAnsul
Ei
cei trei demoni, care
se aritaseri a fi firviat din morf.
$i
betand Chinops
tare din palme, siri in mare, displrAnd fdrd de veste
din vederea futuror. Iar poporul striga:
-
Mare egti Chinops
Ei
nu este altul ca tine.
Ioan Apostolul porunci afunci demonilor care se
fdceau cd sunt oameni lnviaf, din mor$ sd stea pe loc
gi s[ nu se miqte de acolo, s-a rugat citre Dumnezeu
sd nu mai lese-viu pe Chinops. indati se ff,cu mare
sunet ir mare gi, invdluindu-se apa unde cdzuse
Chinops, n-a mai iegit. Iar demonilor, cdrora se
aritasert ctr au ftrviat din mor$, le-a poruncit Ioan in
numele lui Iisus Hristos Cel rdstignit si iasd din acel
ostrov qi s-au fdcut nevizufi.
AgteptAnd poporul pe Chinops trei zile
Ei
trei
nopF pe marginea m{rii, de foame, de rdcnete
Ei
de
zdduf, cea mai mare parte din ei leqinase, de zdcea
firi glas, dintre care au
Ei
murit trei copii. Dar,
facAndu-i-se mil[ SfAntului gi rugAndu-se pentru
mAntuirea lor, mult invdfAndu-i pentru credinfi, a
80
inviat pe copiii cei mor$. Atunci tof, cu o unire,
venind la Hristos, au primit SfAntul Botez.
Deci s-au intors toF locuitorii ostrovului la
propoviduirea Evangheliei gi primindu-L pe Hristos
prin credinfd, au ficut rugtciune tof, cdtre Apostol,
sd le dea scrisd toatt mAntuitoarea propovlduire.
81
SfAntul Apostol Toma cu milostenia a inviat
qi impdrafi pdgAni
inviatul mirturisegte adevirul
credinfei cregtine
,,Nu
fii
necredincios, ci credincios!" il tndemnase
Mhntuitorul Inaiat pe
,,tndoitul" Toma Ia opt zile de In
Minunata Ridicare din morti (Ioan
20, 27).
Transformarea minunatd s-a petrecuti Toma daine
credinciosul care II reaede pe Domnul gi este inaitat de El
Ia o noud Cind cu phine gi pegte Ia Marea Galileii. Degi
numele sdu nu mai apare dupd acest moment tn scrierile
canonice, aaem temeiuri suficiente sd nu ne tndoim de
considerd a
fi
rodul lucrdrii misionare
Unele scrieri afirmd cd Apostolul a
a ,,GeamdnulLti".
dEdgit granilele
Parfiei, d
este cuprinsd tn
apocrifu din secolul al V-lea, redactatd inilial tn timba
siriand gi intitulatd
,,Faptele lui Toma" (vezi
Hennecke,
Neutestamentliche Apokryphen, ed. a 3-a, aol. II,
Tubingen, 1964, pag. 309-320).
Ultimele cuainte ale uedinciosului Apostol sdrbdtorit
la 6 octombrie sunt emblematice:
,,Hristos a tnaiat!".
82
Indiei
Numai rAnduiala lui Dumnezeu a desemnat pe
Apostolul To
Indii. El se inspdimAntase la inceput a se duce intr-o
fard
atAt de sdlbaticd. Domnul insi i se ardtf,, il
mAngAie
Ei-i
promise ci va fi cu el. Toma plec6.
t, cu numele de
&1,
pe care impira
,
Hundaforus, il
trimise in Palestina spre a c[uta acolo
celebru pentru a-i construi un palat, ca acelea ale
cezarilor romani. Avan istorisi Apostolului scopul
cdldtoriei sale qi Toma zise ctr el este arhitectul. Avan
fu incAntat de aceasta
Ei
se duserd impreund in Indii.
Cdnd ajunseri acolo, Avan prezentd impdratului pe
arhitectul atAt de dorit.
Hundaforus comunicd Apostolului dorinfa sa de
a avea un palat asemenea celor de la Roma. Toma
rispunse cd ar putea s6 construiasctr unul asemenea.
Afacerea fu furcheiatd
Ei
Apostolul primi o mare
cantitate de aur qi de argint
-
pentru cheltuielile
construcfiei.
impiratul fu, trsd, obligat a se duce in alte
provincii ale Indiei. Toma Apostolul incepu a
predica Evanghelia gi a invl,ta pe popor credinfa
cregtind, fdcAnd multe milostenii celor lipsifi.
Aproape doi ani dupd aceea, impflratul trimise sd
intrebe in ce stadiu se gdseEte construcf,a palatului.
Ucenicul Domnului ii trimise rdspuns ci nu mai
rtmAne decAt a face acoperimAntul palatului gi primi
inci o sumd considerabild pentru acest sfArgit. Cu
toate acestea se raporti impirafului ctr nu se
incepuse nici o clidire, precum
Ei
ctr striinul invafd
pe popor o religie nouA, risipind visteriile la strraci.
Impdratul a vrut sd se convingd de cele spuse
Ei,
intorcAndu-se la
,,arhitecful"
dumnezeiesc, vdzu cd
intr-adevf,r clidirea nu era inceputi. Afunci porunci
si-i arunce in inchisoare pe Toma gi pe Avan
negustorul cu intenpa de a-i condamna la moarte
crudd.
in acea vreme, fratelc-:egelui, Gad, aflAnd de
nenorocirea lui Hundaforus qqg_gryy gi
trimise sd spund imptratului cA 6lfisese atAEcrud
lovit de nefericirea fratelui sdu, ct era aga de bolnav,
incAt e aproape de moarte
El
*"ri,
intt-"au. Atunci imptrratul uiti
intflstarea ce i-o pricinuise Toma Apostolul gi plAnse
cu amar moartea fratelui sdu mult iubit. ingerul
Domnului ardti sufletului rdposatului locuinfele
ceregti, ii artrti palatele luminoase gi mdrefe ale
drepSlor. Apoi ingerul intrebd pe fratele lui
Hundaforus:
-
in care dintre aceste palate ai voi tu si locuieEti?
Rdposahrl rtspunse privind pe acel ce i se ptruse
a fi cel mai frumos:
-
Dacd mi s-ar permite de ar locui in cel mai mic
ungher din acest palat, n-ag d/i nimic mai mult.
-
Nu, ii rispunse ingeruf nu pofi locui in acest
palat, cdci este al fratelui tdu. Toma i l-a zidit cu
aurul ce primea de la imp[rat pentru clddirea
palahrlui pdmAntesc.
-
Te rog, Dumnezeul meu
-
zise atunci Gad
-
lasd-md sf, md intorc la fratele meu ca sd cumpdr
84
acest palat de la el, fiindct nu-i cunoaEte toati
frumuse,tea gi md voi reintoarce iardEi aici.
Ingerul flcu si intre iarlEi sufletul in corp
Ei
mortul reinvie. El pdru a se degtepta dintr-un somn
lung
Ei
se adres[ imediat cdtre cei ce-l inconjurau
rugAndu-i a merge si spund impdratului sd vind
degrabfl. AflAnd impiratul Indiilor ci fratele siu
refirviase, avu o mare bucurie gi alerg[ indatd sd-l
vadd.
inviaful incepu a zice:
-
Frate,
Etiu
bine ctr tu m[ iubeEti gi cd m-ai plAns
cu amar.
$tiu,
de asemenea, bunul meu impdrat
Ei
frate, ci ai fi dat bucuros pAnd la jumitate din
impirdf,a ta pentru a md rdscumpdra de la moarte.
Nu-i aEa?
-
Tu cunoqti iubirea mea pentru tine
Ei
speranla ta
nu te-a inqelat, rdspunse impiraful.
-
Daci fu mi iubeqti cu adevirat, ddruieEte-mi un
lucru gi nu mi refuza!
-
Tot ce este in implrif,a mea if, dau
fe,
iubite
frate, gi el intdri promisiunea sa cu jurdmAnt.
-
DA-mi palatul ce ai tu in cer
Ei
ia tot ce am eu pe
pdmAnt.
imptraful, auzind aceasti rugdminte, deveni
gdnditor; apoi, dupi o lungtr ttrcere, zise:
-
Ce palat am eu in cer?
-
Tu ai in cer un aqa palat cum nu poF si-fi
inchipui
Ei
cum nu se va putea vedea pe tot
pdmdntul, rdspunse inviatul. Acest palat a fost
construit pentru tine de Toma, strdinul, pe care-l
fii
in inchisoare. Eu am vdzut palatul, i-am admirat
nespusa frumusefe
Ei
am dorit si locuiesc in cel mai
mic ungher al siu, dar ingerul ce-mi arf,ta locuin,tele
cereEti mi-a zis:
,,Tu
nu poli locui acolo, cici acest
palat este al fratelui tdu qi Toma este cel care i l-a
construit" Am rugat pe inger de a m{ ldsa sd md
intorc la tine, pentru a te indupleca sf,-mi dai acest
palat. De aceea, dact mf, iubegti, di-mi-l mie qi ia in
schimb tot ce am aici pe pdmAnt.
impiraful, afunci, se bucuri indoit de ilrvierea
fratelui sflu
Ei
de locuinfa ce i-o construige-bma in
cer. Zise fratelui sdu irviat:
-
Frate mult iubite, am jurat a nu-p refuza nimic
din ceea ce este in imptrrtrtia mea qi ir puterea mea
pe pdmAnt. Pentru locuinfa ce am in cer n-am jurat
nimic, insd daci tu doregti a poseda un palat
asemenea, arhitecful, care e ircd aici, poate str-f,
construiascd unul in tocmai.
Ordonf, a-l scoate din inchisoare pe Toma
,,arhitecful
mAnfuirii sufletelor" gi de a-l aduce. El
insuEi merse in itrtAmpinarea Apostolului, se
prosternd la picioarele sale qi-i ceru iertare pentru cd
a pdcdtuit cdtre dAnsul prin ignoranfd.
Atunci, Apostolul mulfumi lui Dumnezelr, dAnd
botezul creqtinesc la amAndoi frafii gi ii invi,td
credinfa cea adevdrattr. inviatul qi-a pregdtit astfel,
prin numeroase milostenii, o locuin,ti veqnici ilr
ceruri.
Aceastf, inviere a rdposafului frate impf,rdtesc nu
face altceva decAt sd mtrrfuriseascd despre adevdrul
credinlei creEtine, precum qi despre puterea
milosteniei care cur{fi sufletul de pf,cate qi il
mAnfuiegte de moartea vegnicf, (conform
cu
Prioeghiul cregtinesc, Protos. Nicodim Mdndifi, pag.
r32-135).
Neobositul Apostol Toma este cAntat in glas de
rugdciune ca autor al altei invieri, tot in India, despre
care acatistul stru mirfuriseqte in Icosul al L0-lea:
,,Prin
multe alte minuni, Sfinte Toma, ai intirit
propovdduirea CuvAnfului lui Dumnezelr, cAnd un
slujitor netrebnic, ucigAndu-Ei copilul, te-a invinuit
pe tine de fapta lui tictrloasi, iar fu, neavAnd nici o
mdrturie in fala judecdtorilor
penku nevinovilia ta,
ai cerut si te ducd inaintea pruncului celui ucis
Ei
i-ai
poruncit lui ca irsuEi si mdrfuriseascd pentru sineqi
cine l-a ucis, iar cel mort a cuvAntat, ardtAnd pe cel
vinovat" (Acatiste, Ed. Christiana, BucureEti, 2000,
pag.125).
Un alt efostot facator ae mln@,
ffi;AEJ
devenit intAiul cronicar al Noului Testament este
Sfintul Evanghelist Matei
(t
16 noiembrie). La
Cincizecime, ucenicul lui Hristos a pornit in misiune
spre a proclama Vestea cea Bund in irdepdrtata
Etiopie. Tradif,a consemneazd convertirea regelui
etiopian Egip in urma minunatei invieri a fiicei sale
Ifigenia, penku rugiciunile mesagerului Celui inviat.
TAnira, ridicatd din moarte, a hotdrAt sd-Ei consacre
intreaga viaftr Domnului VieFi. Dar, succesorul lui
Egip, dorind de sofle pe Efigenia, i-ar fi cerut ajutor
Evanghelisfului. Lovindu-se de un refuz, noul
conducitor a poruncit ca Apostolul sd fie decapitat
pe cAnd strvArqea dumnezeiasca Liturghie. Martirul
Matei s-a fdcut astfel pdrtaE
Jertfei
Mielului Hristos.
Mai apoi, trupul sfinf,t prin har divin va fi
transportat fur Italia, la Salerno, amintindu-ne peste
veacuri de minunile propoviduirii mateiene.
88
CAPITOISVb IO
Cei gapte Sfinfi Tineri din Efes
(+ 22 octombrie)
Luminarea celor ce nu cred in inviere
Nu sunt pufini cei care s-au tndoit gi se mai indoiesc
Ai
astdzi de Inaierea Mfrntuitorului nostru Hristos, EI Insugi
Viala gi de uiafd ddtdtor. Ei bine, celor ce n-au gdsit
remediu acestei indoieli
Ei
lipsei de credinfd le-a ardtat
Domnul, in marea Sa mild de-a lungul aeacurilor cregtine,
nenumdrate readuceri din ,,Iumea de dincolo". Nu ne
referim la
fenomene
paranormale, conaorbiri sau
mdrturisiri SF ori alte tipuri de practici semdndtoare de
indoiald gi pierzdtoare de suflet. Incercdm doar sd
amintim, spre intdrirea credinfei, minunile date de
Dumnezeu spre luminarea celor ce nu ued tn Inaiere.
Una dintre aceste cutremurdtoare luudri dumnezeiegti
este adormirea a gapte tineri din cetatea Efesului lui Deciu
prigonitorul gi trezirea lor, peste 372 de ani, in aremea
iubitorului de adeudr, Teodosie cel Mic. Un eaenimmt
despre care Sinaxarele s-au tntrecut tn a scrie, datd
fiind
b o g dlia doa ezilor ist ori c e.
Consemnafi spre prdznuire tn calendarele cregtine atht
la 4 august
(tnaierea lor dupd 372 de ani), cht
Ei
Ia 22 ale
lui Brumdrel
(adormirea
lor definitiad tn anul 38 de
domnie a lui Teodosie), Sfinlii Maximilian, lamalih,
Martinian, Dionisie, Exacustodian, loan gi Constantin au
fost
rechemafi Ia aiala pdmhnteascd spre a linigti
tulburdrile ilin sAnil Bisericii.
Tulburiri eretice
Biserica CreEtint era mtrcinatd de eresurile celor
ce nu credeau in inviere. Ceea ce se propoviduia in
timpul lui Teodosie cel Mic era doar o morald
cregtintr fdri finalitate, intrucAt episcopii care
mirfuriseau lnvierea erau aruncati in intunericul
temni,telor.
,,Ytzdnd impdraful ctr se hrlburd Biserica
lui Dumnezeu, pentru cd se aflau
Ei
unii din episcopi
cupringi de acel eres, sta indoit ce va face" (Viefile
Sfinfilor de peste tot anul,pag. 84).
r
UdAnd ptrmAntul cu lacrimile sale, cdrmuitorul
Imperiului Roman de Rtrsirit se ruga
/incetat
ca
Hristos sd-i arate micar o singuri dovadi in sprijinul
invierii. FrdmAntdrile plersistau, rugiciunile
arhieregti din inchisori se inmulfeau, ereticii huleau
Ei
lacrimile lui Teodosie curgeau ftrre oprire.
Strtrina gi minunata adormire
Cu mai bine de un veac
Ei
jumitate ir urmt Deciu
prigonea pe tof, cei ce se inchinau lui Hristos
Ei
refuzau si jertfeascd
idolilor. Printre acegtia s-au
numdrat gi gapte tineri, fii ai mai-marilor cetdf,i
Efesului, toli apringi de flacdra credinfei celei drepte.
Crudul prigonitor i-a chemat la judecata idoleaictr,
dar gi-a amAnat sentinfa, intrucAt era chemat inh-o
altl regiune a intinsului Imperiu.
Cei
Eapte
gi-au luat rdmas bun de la apropiaf, gi
cAteva monede de aur
Ei
argint, din care au dat
Ei
strracilor, ascunzAndu-se intr-o peEtert din muntele
90
Ohlon. Au stat aici o vreme pan[ cAnd prigonitorul
Deciu a descoperit ascunzitoarea
Ei
a pecetluit-o cu
niEte pietre mari, intocmai cum astupaserd romanii gi
iudeii intrarea la MormAntul MAntuitorului.
$i
aga
rugAndu-se tinerii lui DumnezerJ
,,au
adormit cu
strtrini gi minunattr adormire". (...) Murind pdgAnul
impf,rat s-au succedat la tronul imperiului mulli alF
conducdtori pAn[ la Teodosie cel Mic.
,,Atunci,
scornindu-se un eres ci nu existt
inviere, iar impiratul ingrijorat fiind de aceasta
Ei
Dumnezeu binevoind a descoperi fufuror cd este
invierea morfilor, a deschis pegtera gi a inviat pe
acegti gapte tineri din morp, de la a ciror adormire
Ei
pAni la irrviere trecuseri trei sute gaptezeci gi doi de
ani" (Ibidem, pag. 466). Aceastt minunatt trezire din
somnul de veci s-a rcalizat din porunci
dumnezeiascf,, dupd ce sttrpAnul muntelui Ohlon a
rdsturnat pietrele de la intrarea in peqterd spre a zidi
un staul pentru turma sa.
,,(...)
Din porunca lui Dumnezeu s-au deEteptat
acei
Eapte
sfinfi tineri ce fuseseri sivArEifi acolo gi
vorbeau intre ddngii ca gi curn ar fi fost adormifi de
ieri, neschimbAndu-se nicidecum; atAt cAt nici hainele
lor ce purtau nu se stricaserd cu nimic de pimAnt"
(Ibidem, pag. 84-85).
Primele cuvinte care s-au auzit in aceastl peqterd
dupd mai bine de trei veacuri de liniqte zguduie orice
inimd indoitd de adevdrul invierii;
,,Decumva
ne vor
gi prinde, fraf,lor, str stdm btrrbtteEte qi si nu vindem
bunul neam al credinfei noastre; iar tu, frate
Iamvlihe, du-te gi cumpdrtr pAine
Ei
ia mai multd, ct
in peEteri, minune: alf, gase tineri in veqminte din
veacurile trecute st[teau privind cu uimire la
mul$mea ce didea buzna. Au ctzut la picioarele lor,
sirutAndu-le gi stropindu-le cu lacrimi.
Fiind chemat qi Teodosie de citre Martin
episcopul Efesului, s-au imptrrtigit din tainele acestui
striin somn minunat cu to$i, privind cu proprii ochi
cum cei gapte tineri au rdposat irtru Domnul
(f22 octombrie).
Bucuria i-a cuprins pe tof, cregtinii ce credeau
fdri st vadf, minunea, mirarea i-a inlemnit
9i
pe cei
ce nu credeau decdt daci vedeau, fiind slobozifi
episcopii din temni,te, ff,cAndu-se milostenii sdracilor
din Efes
Ei
mare praznic olgtesc in cinstea celor
trimiqi sd semene credinfa in Inviere.
Si urmflm cuvintele dumnezeieEti ale Scripturii
Sfinte, cercetdnd spre a ne intiri in credinfi, cdci
cdutAnd adevdrul acesta ni se va artta ca si putem
striga ca
Ei
Toma Apostolul:
,,Adevirat
a inviat", ctci
aceasta inviere s-a chemat cu adevirat.
93
I
lil,
il'
ltl
aseari ai adus pu,Lnfi qi ne-am culcat fldmAnzi ...
(Ibidem, pag. 85).
,,Arati-ne
comoara gi ne fi gi pe noi pirtagi ..."
AscultAnd indemnul lui Mafmiliaru Iamvlih
mezinul s-a indreptat spre cetate pe care a gisit-o
purtAnd irsemnele creqtinismului pe porp, cu
zidurile schimbate
Ei
cu alt fel de oameni. A phtit
pAinea cu o monedi de argint ce purta inscriplia lui
Decius gi a atras atenFa negustorilor care-l credeau
descoperitorul vreunei comori. ,l
NeputAnd sd ii fact ptrtagi
/omorii
celei
ptmAnteEti, Iamvlih incearcd s{ le descopere
comoara cereascd.
Povestind despre familia sa din Efes in fafa
dregdtorului, primegte un rdspuns care-l bucuri gi
intristeazd in acelaEi timp:
,,PdgAne,
banul tiu
mdrturiseqte dupd scrisoare cd este tiptrrit mai inainte
cu trei sute de ani gi mai bine, din zilele impiratului
Deciu;
Ei
tu, fiind tAnlr, nici treizeci de ani avAnd, te
sileqti si ne amigeEti" (Ibidem, pag. 85).
Le destiinuie
,,comoara"
qi le arati drumul spre
dAnsa cu ntdejdea ct ceilalfi qase frafi de credinftr
vor reugi si despietreascd inimile supugilor lui
Teodosie cel Mic.
La intoarcerea in peqtertr au gdsit prima dovadt:
un sicriaq pecetluit cu doud pece$ de argint pus de
Rufin
Ei
Teodor (doi cregtini aflaf, in slujba lui Deciu)
Ei
inscrise spre pomenirea sfinfilor, avAnd numele lor
in interior, irsemnate pe tlblife de plumb. Au intrat
invierile sdvArgite de Cuviosul Pdrinte
egiptean Macarie
,,Ispitim
pe Dumnezeu, cf,ci nu se cade ca
pentru un indrf,cit ca acesta sf, se factr
un semn aga de mare"
Din tntfrmplarea de
fafd,
relatatd din aiafu Sfkntului
Macarie Egipteanul, reiese cd Sfinfii P\rinfi aaeau o
tnlelegere
foarte
clard gi profundd a
fenomnlului
eretic din
aremea lor. Ei erau conaingi cd tofi cei ca/e se tndqdrtau
de tnodldtura Bisericii, din cauza pdcatului mhndriei,
sfkrgeau prin a
fi
robili de demonul trufiei. De aceea,
Sfkntul Macarie aa spune tnaintea inuierii sdafrrgite:
,,lspitim
pe Dumnezeu, ciici nu se cade ca pentra un
tnilrilcit ca acesta sii se
facii
un sen n aEa de mnre".
Iar chnd diaaolul a iegit din eretic, datoritd harului diain
care lucra cu putere multd prin Sfkntul Macarie, hulitorul
Ei-a
recunoscut gregeala gi a reoenit la tnadldtura Bisericii,
pdtruns de mare cdinfd.
Un oarecare monah ce stdtea prin preajma Nilului
a ctzut in patima mAndriei, fiind robit de diavolul
trufiei. Mai intai el s-a indepirtat de credinfa
ortodoxd, apoi a primit erezia celor ce se nurneau
ierahiteni, care invtfau ctr Mdntuitorul n-a luat trup
omenesc
ai
ci trupul nostru nu inviazi.
Propoviduind o asemenea rdticire, a atras de partea
lui peste cinci sute de oameni.
V[zAnd aceasta, episcopul locului aceluia a venit
cu clerul sdu la Cuviosul Macarie
Ei
rugAndu-l i:a zis:
,,Vino Ei
ne ajutd, cd de nu vom curdfa vecindtatea
noastrd, cAt te afli tu in viafd, tof se vor alipi de el gi
se vor pierde". Iar SfAntul i-a zis:,,Iati c[ vin, dar ce
pot face eu, un om simplu?". Dar episcopul stdruia
zicAnd:
,,Eu
aga cred, cd de vei veni, Dumnezeu va
impdca Biserica Sa, cdci chiar El m-a trimis spre tine".
Atunci SfAntul Macarie s-a sculat qi s-a dus cu
episcopul la amdgitorul acela. Episcopul i-a zis
ereticului:
,,Cum
de n-ai venit de atAta vreme la
rroi?". Iar el i-a zis:
,,Pentru ci nu credef, drept".
Afunci Macarie l-a intrebat:
,,Dar fu crezi bine?".
Acela a rdspuns:
,,Foarte
bine". Cu rtrbdare Macarie
l-a iscoditi
,,Ce
nu cugetdm noi bine?". Amigitorul i-
a zis:
,,Fiindci
zicep, ci trupul inviazi gi ctr
Dumnezeu a luat asupri-$i trup gi oase".
$i
dupe un oarecare timp de disputi, rtrtdcitul a
zis:
,,Mie
nu-mi spuneli despre credinfi, doar cu
vorba, ci sd mergem la morminte gi daci tu, Macarie,
vei invia trupul unuia care zace acolo, voi crede qi eu
ca voi... dar am str artrt ct eu voi scoate suflet ftrd
trup, ca si vt ruginez...".
Macarie a zis cf,tre episcop:
,,Ispitim.__E
Dumnezeu, clci nu se cade ca
fpntru
un indrllcit,ca
acesta si se fact un semn aqa de mare". Dar
u@at
Eii-a
rdspuns:
,,Nu,
perinte, cf,
se face pentru o eparhie intreagd". Au mers atunci la
morminte impreuntr cu acel ag{&!qr.
$i
ficindu-qi
el rugiciunea cea ereticeasci,
@
morminte nici un suflet ftrt trup.
95
l
I
@tul
Macarie, rugAndu-se in
sinicu m;lta-a p lecat
genunchii la pdmAnt qi, dupt ce
4_Sl:rn_ceas
la
rugdciune impreund cu to$ cei de fati, s-a ridicat, gi
lovind cu toiagul de finic in mormAnt,
Liryj3tg
rsl
ce de mult timp ztcea acolo.
VdzAnd aceasttr mare minune, ereticul a lesinat
Si,
i@ a cdzut, dupd ce
Ei-a
revenit, la
picioarele SfAnfului, rug6ndu-l si-l ia cu sine, ceea ce
el i-a fig{duit. Episcopul a intrebat atunci pe
Macarie.
,,Nu
F
s-a suit in inimA nici un cuget de
slav{ omeneascd,, vdzdnd atAt4 popor, care stitea
uimit de o minune atAt de m[re?". Cu smerenie,
Macarie a rispuns:
,,O_jnimi_Seqlqr ciuta spre rlava
ci inc{ nu L-a cunoscut
Dumnezeu, iar gel ce s-a invrednicit de Slava lui
Dumnezeu, dispreftrie$te slava omeneasctr. . . ".
$i
aEa, SfAnhrl Macarie a fdcut, in numele lui
Dumnezeu, cea dintai irviere din viata sa.
lnvierea sofului viduvei istorisiti de pirintele
Sisoe
,,Dormi
iartrgi, pani la ziua invierii!"
Vorbind despre minunile sivArgite de Cuviosul
Macarie Egipteanul, Pirintelg Sisoe amintegte
Ei
unadintre invierile la ciffit meiioi-
-
Am tn schit cu pdrinteleMacarie gi a aenit aremeA
secerigului. Mergilnd noi gapte la secere, iatd cd o odduad
aduna spice tn urma noastrd gi plfrngeafdrd curmare.
Macarie, chemAnd pe stdpAnul holdei, l-a
intrebat:
li
(
ro
-
Ce are aceastd bitrAntr de plAnge mereu?
Iar sttrpAnul i-a zis:
-
Bdrbatul ei a luat de la cineva un zdlog
Ei
peste
pufln timp a murit, nespunAnd femeii unde l-a pus.
$i
acum stdpAnul ztrlogului aceluia vrea s-o ia in
robie dimpreund cu copiii ei.
Macarie i-a zis:
-
Spune femeii sf, vie la noi, in locul unde ne vom
odihni la amiazd.
Venind femeia gi spunAndu-i lui Macarie necazul
ei, el i-a zis sd-l ducd la mormAnhrl b{rbatului ei.
LuAnd pe fraf, gi pe femeie, Macarie a purces la
mormAnful acela. Pe urmd, trimifAnd acasi pe femeie
a cdzut in rugdciune adAnct, dupd care a firtrebat cu
glas puternic:
-
Unde npus zalogud de
"wZ
I s-a r{spuns din mormAnt:
Pe urmd
Frafi au vdzut acestea au cdzut
inspiimAntaf la picioarele SfAntului, iar el le-a zis:
-
Nu pentru mine s-a fdcut aceasta, ctci eu sunt
un nimic, ci pentru vdduvi, pentru necazul ei a ficut
Dumnezeu aceasta!
Apoi mergfrnd la vdduad i-a spus unde se afld zdlogul
cel tn bani de aur. Iar m, afl6nd,I-a dus la stdpdnul lui,
scdphnd de robie ea gi copiii ei,
ToS au adus mulfumire lui Dumnezeu.
97
Cuviosul pirinte egiptean scoali pe mort si
videasci ucigagul
Al treilea caz de trezire a adormitului din
somnul de veci este istorisit de Rufin prezbiterul,
lasand sa tran
Cuviosului Macarie, cit mai ales extraordinara sa
smerenie, smerenie dititoare de inviere.
Odinioard,
fdptuindu-se
tn apropierea locului unde
stdruia Sfdntul Macarie o ucidue, se puse oind asupra
unui nwinovat. Vdzdnd aceastd ndpdsluire, acuzatul
alergd la chilia Sfhntului, dar tl ajunserd din urmd
Ei
cei
ce-I tnainuiau de ucidere.
Afunci se ficu mare zarvd-Qtre ei, omul cel
prigonit jurAndu-se cd n-a ucis el, iar ceilalli vrAnd
sd-l prindd ca st-l ducd la judecatt.
Stand la mijloc, SfAntul Macarie le-a spus:
-
Unde e ingropat cel ucis?
$i,
sculAndu-se, au mers cu tofi la mormAnful
celui ucis. Acolo, SfAntul, cdzAnd fir rugiciune, a zis
ctrtre cei de fafd:
-
Acum va arita Domnul daci acesta este vinovat
sau nu de uciderea despre care zicefi voi.
Atunci SfAntul a strigat cu glas mare, chemAnd pe
nume pe cel ucis, iar mortul i-a rtrspuns.
-
In numele lqilsus Hristos, zic ne spui
acd
Glasul din plmAnt a rtspuns limpede, in auzul
tuturor:
fost ucis de acesta gi degeaba il nipistuifi
98
Auzind acestea toli cei de fafl au cdzut cu fruntea
in
fdrAnd,
mirAndu-se de o minune ca aceasta.
Venind sA roa
qrt
cine este ucigasul, C sul le-a spug:
Pestut este mie sa scap pe un
"e"inovat
dar a aa
iu
Itlc"ul *"n.
(dupA Alexandru Lascarov
-
Moldovanu, Vielile
Sfinlilor pe luna lanuarie, Ed. Artemis, Bucuregti,lgg2,
pag. L90
-21,0)
99
inchl,timinte de fier ce avea cuie gi l-au silit sd alerge.
$i
iardqi au pus de l-au bdtut, fdri de nici o milt, cu
vine de bou uscate.
Iar Magnenflu, ceru sefiln ca sf, invieze pe un
mort din cei ce erau ingropa!, din mormintele ce
erau acolo, care erau de multd vreme morf,.
$i
fdcAnd
sfAntul rugiciune deasupra mormAnfului, a inviat
mortul qi s-a inchinat sfAntului gi a slivit
Dumnezeirea lui Hristos.
$i
intrebAnd imptratul pe
mort cine este qi cAnd a murit a rdspuns acesta ct
este din cei ce au trdit mai inainte de venirea lui
Hristos, adic[ mai inainte de trei sute de ani gi, mai
mult, cum cd a ars in foc atAfla ani din pricina
rdtdcirii idoleqti.
Pentru care minune, crezAnd mulF gi
inmulpndu-se spre credinftr, sltveau cu un glas pe
Dumnezeu furtre care era gi Glicherie cdruia ii murise
boul gi l-a sculat sfAntul"(Viefile sfinlilor de peste tot
anul,pag.355).
Tainice cuvinte ne-a ldsat noud MAntuitorul:
,,De
crezi, toate sunt cu
putintil".
SfinFi Mucenici Hristofor, Teona gi Antoniry
convertifi prin for,ta invierii
Luna lnvierii celei de nidejde izvorAtoare aduce
cu ea o suittr de alte invieri nu la fel de importante
pentru neamul omenesc, pe cAt de edificatoare
pentru salvarea fiecirui suflet in parte. 20 aprilie ne
intoarce in vremea crudului Dioclelian spre a lua
aminte la
iertfele
martirice ale Marelui purtitor de
biruinfl Gheorghe gi ale mai pufin cunoscufilor
101
SfAntul Mucenic
Ai
purtdtor de biruinfd
Gheorghe
Gonind moartea in numele Dititorului de
Viafi Hristos
lLnul dintre cei mai iubifi sfinli prdznuifi cu bucurie
tn bdtrhnul spaliu cregtin carpato-danubiano-pontic,
pe
l6ngd mijlocirile
fdcute
celor aprinpi de
focul
rugdciunii,
ne-a oferit din timpul aiefii sale un model desdvhrEit de
credinfd gi jertfd. A sdakrgit atkt pentru dreptcredinciogii
primelor aeacuri cregtine, cilt mai ales pentru ,,rdtdcifii"
zilelor noastre cea mai tnaltd minune: rdq,cerea morlilor
la oiafd spre slaaa lui Dumnezeu.
Un mort de mai bine de 300 de ani mdrturisegte
chinurile iadului qi slava lui Hristos
Iatf, ce spun Sinaxarele despre aceasta:
,,$i
infeFqdndu-se sfAntul iraintea impiratului
Dioclefian qi a lui Magnenfiu, care gedeau altrturi de
el
Ei
aduceau
jertft la idoli pentru sdnttatea lor,
sfAntul a atras pe mul$i spre credinta in Hristos,
cdrora din porunca impiratului li s-au tf,iat capetele
afari din cetate.
$i
venind la Hristos qi Alexandra impdriteasa
-
sofa lui Dioclef,an a mirturisit
Pe
Hristos
Dumnezeu inaintea tiranului.
Au crezut qi alfi mulfi in Hristos, vtzdnd ci
sfAntul a ieEit sintrtos dintr-o varniftr in care fusese
aruncat. Dupi aceasta i-au incilfat picioarele cu
100
Victor, Zotic, Zinon, Achindiru Chesarie, Severian,
Hristofor, Teona gi Antonin.
,,ToF
acegti sfinf, au sf,vArqit lupta muceniciei pe
vremea lui Dioclefan cel riu-credincios, cAt qi mult-
pdtimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe, fiind
prins, era pedepsit gi in vremea pedepselor strvArEea
acele minuni.
$i
Victor, Achindin, Zottc, impreund cu Zinon
Ei
Severian, vizAnd pe SfAntul Gheorghe intins pe roatf,
gi intru nimic vittrmAndu-se, cu un glas s-au
mdrturisit pe sine creEtini gi li s-au tdiat capetele cu
sabia. Iar Hristofor, Teona
Ei
Antonin, fiind cei mai
de aproape p{zitori ai impiratului
9i
care stau
iraintea lui, intr-una din zile, in vrqe ce marele
mucenic era cercetat cu cruzime, vdzAhd invierea
pdgdnului celui mort prin rugdciunile mucenicului
qi
prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrabd
aceqtia aruncAnd centurile qi armele lor inaintea
imptratului qi a toatd adunarea, au mdrfurisit cd
Hristos este Dumnezeu adevirat. Pentru care, fiind
prinEi, au fost pugi la inchisoare. Iar dupi cdteva zile,
stAnd inaintea tiranului, au fost supuqi la multe
chinuri, qi in sfArgit, fiind aruncafi in foc, au primit
cununa muceniciei" (Viefile Sfinlilor de peste tot anul,
pag. 350) .
t02
SfAntul Mare Mucenic Mina din Cotiani
invierea cregtinului ucis cu sange rece
Originar din Egiptul pdghnului Maximian, Sfkntul
Mare Mucenic Mina
(t
L1 noiembrie), cdruia i se plkng tn
rugdciune toli cei thlhdrifi gi persecutafi pe nedrept, s-a
tnarednicit dupd mutarea sa in lumea celor ueEnic
incununafi sd sdoirgeascd una dintre cele mai
cutremurdtoare minuni, A recompus trupul ucisului,
tnuiindu-I spre a demonstra cd la Dumnezeu totul este cu
putinld.
MergAnd odatt un cregtin ca si se inchine tr
biserica grabnic ajutdtorului mucenic Mina SfAntul, a
fost gtrzduit la o casd de striini; iar stdpAnul acelei
case, cunoscAnd cd gtrzduiful avea bani ir sAnul sdu,
s-a sculat in miezul nopfii qi l-a omorAt. Apoi,
tdindu-lbuctrfi, l-a pus intr-o coqnifi
Ei
a ascuns-o in
ctmara sa cea mai diniunku, aqteptAnd ca si se factr
ziu6,.
ln vreme ce ucigagul se afla in nevoinfd gi ilr mare
ingrijordre, cum, unde gi cAnd str se ducd sd ascundi
trupul mdcelirit al celui ucis, ca sd nu-l infeleagd
cineva, iatd i s-a aritat lui SfAntul Mare Mucenic
Mina cilare, ir chip de ostaq, care il cerceta ce s-a
intAmplat cu strdinul care gizduise acolo. Ucigagul
adeverea cd nu
Etie
nimic.
Atunci SfAntul, pogorAndu-se de pe cal, a intrat
iniuntrul casei celei mai ascunse
Ei,
aflAnd cognifa qi
103
ca un uluit
la picioarele
scofAnd-o, s-a uitat la ucigaq cu o ctuttturd grozavd
qi i-a zis:
.
membrele ucisului gi ficind rugiciune, a inviat
mortul si i-a zis lui:
-.D@!
Iar morful, ridicAndu-se ca din somn
Ei
cugetAnd
cele ce a pdtimit de la cel ce-l gizduise
Ei
cum a
cAqtigat viafa a doua oard, a slivit pe Dumnezeu.
Mulfimea se inchina ostaqului ce se aritase gi
care-l inviase.
$i
dupe ce s-a ridicat de jos ucigaEul, a
luat SfAntul banii de la el gi i-a dat om\i pe care-l
inviase, zicAndu-i:
-
D1ate, frate, in calqa ta!
Apoi, intorcAndu-se cdtre ucigaE, l-a mustrat
precum i se cddea, apoi sfdtuindu-L qi pe lAngi
aceasta iertAnd gregeala lui gi fdcAnd rugdciune
pentru ddnsul, a inctrlecat gi s-a ficut nevizut.
Aceasti minune, relatatd ftrtr-un limbaj ce o face
str pard mai mult poveste decAt intAmplare
adevtrratt, este cuprinsf,
Ei
in Acatistul Sfantului
Mare Mucenic Mina, intr-un grai dulce de rugdciune:
,,Taina
aceasta a sfintei pronii, care prin tine s-a
sdvArgit, Mina, putAndu-se reface trupul cel tiiat in
bucdfi al cildtorului ucis qi a fi adus iarigi la via!tr,
este de nep{truns; pentru care, minunAndu-ne de
darul ce
I
s-a dat
$ie
de la Dumnezeu, cu credinftr
cAntdm: Aliluia!"(Condacul 11) gi
,,Arr
auzit de
104
negufdtorul acela din plmAntul Isauriei, care venea
la biserica ta spre rugdciuni, nu numai cd ai vldit pe
ucigaEul sdu
Ei
l-ai scos din paguba lui dAndu-i
indtrflt punga cu galbeni; Dar, O! minune, cd gi din
mort qi tdiat in bucdf,, tu l-ai vindecat gi l-ai fficut
sindtos" (fragment din Rugdciunea Sfhntului Mare
Mucenic Mina).
@_qi
cel mai impietrit suflet,
o intimplare sreu de crezuffi
urmat sd o certifice in marea 5a mild, ftc6nd-o sd
105
rea de grijd a l4"rcii S"]q
rittciFi musulmani'ur
,,Bucurd-te cd, prin rugdciunile tale,
morfii ai inviat ..."
SfAntul Haralambie, biruitor al mor,tii
Prdznuit cu mare ealaaie in spafiul ortodox la L0
februarie,
SfAntuI Mare Mucenic' Haralambie, pentru
multa sa neaoinfd gi rugdciune, a primit cel mai mare dar
al sfinfeniei: I-a tnarednicit Cel Inaiat a treia zi, dupd cum
se spunea incd tnainte de Rdstignirea Sh, sd ridice din
somnul cel de oeci morlii spre slaaa drEtei credinle tn
timpul pdgilnului trnpdrat roman Seoer (193-21L).
SfAntuI tnsugi, bdtrdn
fiind
(113
ani) a tnilurat
chinurile groaznice ale muceniciei, dknd astfel pildd
chinuitorilor mai tineri despre aiala de dincoro ie-hdtarut
aegniciei:
,,Mulfumesc uoud
frafilor,
cd osilndind trupul
meu cel aechi, ali tnnoit duhul meu care doregte sd se
tmbrace in aiala cea noud gi aegnicd".
Trupul sdu aaea a rdmkne neadtdmat tn ciuda tuturor
oshndelor pdgdnilor pentru a readuce un suflet ta aiafd gi a
addi astfel puterea Celui de aiatd ddtdtor.
-
De ai trtrit atAfa ani, apoi cum de
pAnt acum irtru pricepere, ca sd pof
dumnezeii cei fdrd de moarte, il htrebd
Sever, impdraful Romei.
nu ai venit
cunoagte pe
cu asprime
-
Mulfl ani am viefuit eu, o! imptrrate, qi cAgtigAnd
multd infelepciune, am cunoscut pe Hristos unut
adevirat Dumnezeu
Ei
am crezstin El.
-
Ai avut femeie sau nu?
706
-
Pe cereasca Fecioartr o am insoFt mie, adict
imptrr[f,a Hristosului meu, iar pe pdmAnt nu am
cunoscut femeie.
-
$tii
sA inviezi morp?
-
Nu este in puterea omeneascd un lucru ca
acesta, ci intru a lui Hristos.
- i t
de multd vreme, pe care de treizeci gi cinci de ari il
muncea diavolul, gonindu-l prin pustietdf, gi prin
munti, aruncAndu-l in pdduri
Ei
in bAlF qi in
cripdturile ptrmAntului, ca si-l piarzd,. AducAnd
aproape pe omul acela,
t:
-
Rogu-md
fle,
robul lui Dumnezerl, nu mi munci
pe mine mai inainte de vreme, cl@
@i ; i ut d" " oi " f f i
pentru ce am intrat in omu
( . . , ) A@i s:
-
Cu adevdrat m4re es:!e Dumnezeul creEtinilor!
-
Afoi, dup[ trei zile, a m-ffiG-tTffi- qi
poruncind imptrraful sd aduci pe cel mort inaintea
sa, a zis cdtre SfAntul Haralambie:
-
Roagi-te Dumnezeului tdu ca si invieze acest
mort!
Iar SfAntul, rugAndu-se, a inviat pe cel mort;
Ei
mulfl din popor au crezut in Hristos, vtrzAnd niEte
minuni ca acelea, iar imptraful era in mare mirare.
Istoria acestei irtAmpldri se revarst lin gi dintre
filele de acatist tocmai pentru a fi cu luare aminte la
aceasttr mare taintr a furvierii, impletind-o cu
rugdciunea gi pocdinfa:
107
,,in
furia lui, pierzAnd
Sever rdbdarea, daci a
vdzut el insugi aceastfi minune, a cercat cu viclenie a
te imblAnzi
Ei
a te cerceta cu ce putere faci aceste
minuni.
Iar el, luAnd de la tine rtspuns, ci fir credinla lui
Hristos-Dumnezeu
ndddjduiegti, te-a ispitit a cere sd
inviezi morf,i gi sd izbdveEti pe cei stdpAnili de
diavoli. Atunci tu, dreptule pdrinte, primind dar gi
putere de la Dumnezeu,
ai ardtat fur fafa acesfui
necredincios incd o minune, cici pe morful ce
S
l_a
adus l-ai inviat ..." (Icosul al 71ea din Acaiistut
Sfilntuhi Mare Mucenic Haralambie).
,
108
SfAnta Mucenild Agni (+ 21, ianuarie)
invierea tAnf,rului stipinit
de duhul desfrAnirii
Sffrnta Mucenild romand, Agnia sau Agni, este
descrisd in enciclopedia duhoaniceascd a neamului cregtin
ca
fiind:
,,thndrd
cu anii, dar bdtrhnd cu tnfelegerea cea
desdadrgitd
-
thndrd cu trupul, dar tn suflet era plind de
tnlelepciunm bdtrilnelii
-
frumoasd
era la
fafd,
dar gi mai
frumoasd
tn credinfd".
Readus Ia viald de rugdciunile Sfintei Agni, dupd ce
i-a
fost
dat sd aadd minundliile vegniciei, thndrul
fmpdtimit al desfrhndrii a strigat insuflefit de lumina
tnaierii: ,,UnuI
este Dumnezeu tn cer gl pe mare,
Dumnezeul uegtinesc, gi Lui se cuaine tnchinare, cd
numai prin El cdpdtdm mhntuirea. Tofi ceilalli zei sunt
nimic, ci numai tngeldciune a rdtdcirii, aducdtori de
pierznnie oegnicd".
Originari din cetatea Romei gi cu str{mogi de
neam str{lucit, Sfinta Agni, a cirei viafi curati
sufleteqte
Ei
trupeEte se potrivea in tocmai cu numele,
a fost t{ cu casa de
,
intrucAt refuzase de
Ajunsi fir acel locag al satanei, fiecare dintre cei
de acolo ciuta st se apropie de ea ff,rtr teamtr
Qi
cu
nerusinare. Cei ce se
--.--
d
sof pe fiul lui
totul gi tuturor sejepgf!?, rf,mAnAnd ca
Ei
morf,.
I
Atunci, fiul lui Sofronie, plin de trufie qi ca un cal
turbat, dupd ce a batjocorit pe cei ce intraseri la
sfAnta gi rf,miseserd amorFF, s-a apropiat cu multi
obrdznicie de cuvioasa fecioard. Dar indatl a rtrmas
fdrd suflare
Ei
a ctzutla pimAnt.
Dupd o vreme, unul dintre cei de fafd a strigat,
zicAnd:
,,Mare
este credinfa creEtinilor". IntrAnd gi
ceilalfl, intr-un glas au strigat cu tofi:
,,Mare
este
puterea lui Hristos".
Auzind cdrmuitorul cetdlii eterne toate aceste
minuni, a cerut sd fie adusd sfAnta impreund cu cel
mort. Apoi a zis cdtre SfAnta Agm:
,,Spune,
vicleand
femeie, cum ai omorAt pe acest tdndr?". SfAnta a
rtspuns:
,,CAnd
ai poruncit s[ fiu batjocoritd, pe cale,
spre casa de desfrAnare, s-a luat duptr mine un tAndr
imbricat in alb, care a intrat in casd-q-i a stat lAngd
mine. Acesta a amorlit pofta tinerilor, ih* p" acesta
care zace aici mort, fiindc{ cu trufie
Ei
trdrdzneald
cluta si se atingd de mine, l-a adus in starea aceasta
pe care ovezi".
CArmuitorul, mirat de rispuns, a zis:
,,Cine
este
?". Iar sfAnta i-a rispuns:
"Do*.rl
qt Dr*ezeu meu a trimis pglngegg!_$u
ca str u batjocoritl a zts
iarigi:
,,De
voiegti sd ne faci s{ credem cd griieqti
adevdrul, roagf,-te Dumnezeului tdu gi inviazi-I".
Atunci mucenifa ridic6nd mAinile spre cer
Ei
ficAnd rugiciuni, mortul lndati a inviat.
$i
s-au
irspdimAntat toli de aceasttr minune preamirittr gi
irsugi cArmuitorul impreuni cu ei a strigat
,,Mare
110
este puterea creqtinilor gi cu adevdrat mare este
Dumnezeul acestei preacinstite femei".
Dar unii dintre cei necredincioEi
Ei
necura! au
strigat cdtre cArmuitor:
,,Omoar-o,
ci prin vrdji face
lucrurile acestea care par minuni". Atunci
cArmuitorul, amef,t de ura pdgAnilor, a poruncit ca
SfAnta Agma st fie arsi in foc pentru dreapta ei
credinli gi invdlfturt, dobdndind cununa muceniciei
pentru Hristos
Ei,
impreuni cu alte
Eaizeci
de suflete
ptrtrunse de lumina invierii gi de unda verde a
botezului creqtin, a adus jertfd de laudl credinfei
celei adevirate.
(dupA Vielile Sfinlilor pe luna lanuarie, A1.
Lascarov-Moldovanu, pag. 235-241\
111
-
Acesta poate sd-fi arate
f,e
ceea ce se cauti, de
vreme ce este fiul unui cinstit prooroc.
$i
fdcAndu-se multd cercetare gi Iuda refuzAnd a
spune/ imp[rdteasa a poruncit s[-l arunce pe el intr-o
groapf, adAnci, in care petrecAnd el ceva vreme, a
flgdduit si spuntr
Apoi, scofAndu-I, merseri la un loc unde era un
munte mare impresurat cu pdmAnt qi cu pietre, fir
care Adrian, impiratul Romei (LI7-138), zidise un
templu zeilei Venera
Ei
pusese intr-firsul un idol.
Acolo Iuda a aritat unde fusese ascunstr Crucea
Domnulu. Iar imp{rdteasa Elena a poruncit ca str se
risipeasctr capigtea idoleascd, sd rtrscoleasci
farina
gi
str sape. Iar,
ltafiiarhul
Macarie, rugAndu-se la locul
acela, iattr a ieEit un miros de bund mireasmd gi
indati s-a aritat MormAntul qi in partea dinspre
rdsirit locul cflpefanii (Golgota), iar aldturi au aflat
ingropate trei cruci
Ei
lAngi ele cinstitele piroane.
Dar, neEtiind ei care era Crucea lui Hristos, s-a
intAmplat ctr era dusi pe acolo o moarttr la irgropare.
Afunci patriarhul Macarie a poruncit celor ce o
duceau str steaj
Ei
au agezat pe rAnd crucile pe moarta
aceea, iar cAnd au pus Crucea lui Hristos, indattr
moarta a inviat gi s-a sculat vie cu puterea
dumnezeiegtii Cruci a Domnului.
Atunci Iuda cu mulfi jidovi a crezut qi s-a botezat,
numindu-se Chiriac din SfAntul Botez. Mai tArziu el a
ajuns patriarh al Ierusalimului gi s-a sdvArEit cu
nddejdea invierii in vremea lui Iulian Apostatul
(361.-363), fiind prigonit pentru Hristos.
113
Cinstita gi de viald fdcdtoarea Cruce a
Domnului
Moarta a inviat sub Crucea lui Hristos
Sldaita gi mult iubita tmpdrdteasd a cregtinilor, Elena
(t
21 mai) a pus de-a lungul aielii sale mai multe jertfe pe
altarul Ortodoxiei: i-a daf
zintd impdratului Constanfin,
sub a cdrui platogd insemnatd cu semnul Sfintei Cruci au
aaut cregtinii un moment de binecuohntatd rugdciune, a
strdbdtut lumea in cdutarea Locurilor Sfinie spre a aduce
slaud Celui lnaiat a treia zi din morli
Ei
Ddtdtorului aiefii,
a pec4luit cu Uo?ate altare acest rntry
-istoria
mhntuirii, descoperind cu ajutorul Prea Fericitului
Macarie al lerus[imffiet"ttn, ti at ,Ufi-fArmt**
Cruce aDomnulul.
-----
v---- \
Au aflat astfel uegtinii, pdghnii gi eareii iru numai
puterm Celui Rdstignit pe Cruce, ci gi
forfa
dumnezeiascd
a acestui tnsemn creEtin prin care mulfi sfinli au readus la
aiafd morli spre slaaa lui Dumnezeu cel tn Treime ldudat.
Fericita impdrdteast Elena, vrAnd sd gdseascd
Crucea cea de viaftr ff,ctrtoare a Domnului, cea
ascunsi de evrei, i-a chemat pe tof,
Ei
i-a irtrebat pe
ddnEii spre a-i ardta unde era ascunsf, cinstita Cruce
a Domnului.
Dar, lepddAndu-se ei cd nu
Etiu,
impiriteasa
Elena i-a ingrozit cu munci gi cu moarte qi aceia i-au
indicat ei un btrbat bItran, mume Iuda, zicAnd:
l,
lil
Deci imp{riteasa
primind cu bucurie Cinstita
Cruce, i s-a inchinat gi a sirutat-o; asemenea
Ei
toatd
suita imptrrdteascd
ce era cu dAnsa. Iar allii n-au
putut sd vadd qi sd sdrute atunci SfAnta Cruce din
pricina mul$imii, dorind ca m[car de departe s-o
poat[ vedea. Atunci Macarie, patriarhul
Ierusalimului, stAnd la un loc mai inalt, a irdllat
Cinstita Cruce, ardtAnd-o mulpmii care a strigat:
,,Doamne
miluieqte!". De la acel moment de bucurie
indlfdtoare gi plini de nidejde dreptcredinciogii s-au
bucurat an de an de aceastl intAmplare, prdznuind-o
la L4 ale lui Rdpciune. ,
Puterea Lemnului s-a ardtat atunci, spre
adevdrata incredinfare a futuror,
Ei
pe cea fdrt de
glas qi moartd, spre viafi o a sculaf irfricoEf,toare
privire celor ce vor a culege mAnfuire, cAnd cAntd
aga: Aliluia!
(Condacul
al3-lea din Acatistul Sfintei
Cruci).
(dupi Viafa gi Acatistul Sfhntului Fanurie,Acatistul
Sfintei Cruci, Ed. Agapis, BucureEti,2000, pag.46-79)
7r4
SfAntul Mucenic Iulian (t 8 ianuarie)
,,lie
ifi griiesc, pimAntule
uscat,
scoale-te
Ei
stai pe picioarele
tale!,,
Originar din Antinopolul egiptmn, Sfilntul lulian a
pdtimit pentru Hristos tn aremea tmpdraiutui Dioclelian
gi a cdrmuitorului Marchian,
fiind
unul dintre sfintti
cdsdtorili care au trdit tn curdlie
Ei
au primit, itipd o
uremq haina monahald.
$i-a
condus solia la o mhndstire
Ei
a primit
-sd
fie
egumen peste i.L000 de monahi spre a
aduce slaad Celui Care purtase Crucea mhntuirii
neamului omenesc. Fiind prins ca tnchindtor drept Ia
Hristos, pdgilnii au ars mfrndstirea,
Ei
l-au supus Ia cele
mai grele cazne, tntdrindu-i credinfa tn tnaiere.
in timp ce-l sileau pe cuvios si jertfeasci
idolilor,
trecea pe acolo un comvoi cu un mort. Atunci
dregitorul a oprit convoiul, poruncind sd aducd pe
cel mort gi si-l puni in mijloc.
poporul
se miia,
neEtiind ce vrea sd facd cu acel mort.
Marchian dregitorul i-a spus lui Iulian:
-
Spui cd invifitorul vostru Hristos a inviat pe
mor$. Dacd e drept ci El este Dumnezerr, afunci gi
voi, care-I urmafi credinfa, vefi invia acest mort.
Iulian i-a rtrspuns :.
-
Ce folosegte celui orb cdnd i se spune ctr se inalftr
soarele? AEa gi tu: chiar de vei vedea aceasta tot nu
vei crede....
Marchian i-a zis:
115
l
-
Lasi aceasta
Ei
arattr-f, puterea, dacfi eqti in
stare!
-
Degi nu egti vrednic ca ochiul s[-f, vadi o
asemenea minune, dar fiindcd de la Domnul este
vremea ca si se arate dumnezeiasca Lui putere, il voi
ruga cu credinfd sd faci aceasti minune, cdci este
scris:
,,tot
ce vefi cere cu credinfd vi se va da voud".
Pe urmd, Sfdntul Iulian
Ei-a
ridicat ochii qi mAinile
la cer, rugAndu-se cu cdldurl gi cu smerenie vreme
de un ceas, cerdnd izbflvitoare gi neruqinatd
invrednicire trtru a deEtepta din somnul morf,i, tr
numele lui Iisus, pe cel de fafi mort., Dupd ce s-a
rugat, s-a plecat la urechea mortului gi i-a zis:
picioarele sale. Poporul s-a spdimAntat,
Qr
cel furviat
a zLs:
.
-
O, ce bine sunt primite rugdciunile robului lui
Dumnezeu Iulian gi cAt poate fecioria lui neprihfnitA!
Marchian a cdzut ir mare mirare, dar nu cunogtea
puterea lui Hristos, fiind orbit de diavol. Zicea cd
acestea nu-s decAt roadele megteEugului vrdjitoresc.
Ba$ocorind pe cel inviat, Marchian l-a intrebat cu
asprime:
-
De unde te-ai intors?
Cel inviat a povestit atunci cu de-amdnuntul,
astfel:
-
Am fost dus de niEte fiinfe uriaqe, cu chip
irfunecat, cu vedere infricogat[, cu ochi de jar, cu
116
uscat, in numele
Celui Cc a inviat
i stai
pe picioarele
tale!
dinfi de leu, cu unghii de vultur gi neavAnd
nici o
mild. Mi trtgeau spre prdpdstiile iadului
Ei
aqteptau
ca trupul meu sd fie dat pimAnhrlui
ca sd mtr
prtrbuqeasci pe gura pripastiei.
$i
iati ci deodati
iadul s-a cltrtinat
Ei
un glas de sus, de la scaunul lui
Dumnezeu, s-a auzit..pentru
Iulian, cel pllffie,
,l
indate aL
venit doi ingeri in haine albe
Ei,TuAnau-mi din
ghearele diavolilor, m-au intors in lumea aceasta.
prin sfAnful acesta, .
moarte, sd_cunosc pe Dumnezeul
Cel adevirat, de
v4rs dfUn.
-Auzind
acestea, MaEffin FiEiffirat gi nu gtia,
din pricina poporului, ce si facd. A poruncit deci sd
fie tof,, dimpreuntr cel inviat, trimiqi din nou in
temniftr, pecetluindu-se
porfile cu pecetea sa. Acolo,
117
uterea
Iulian SfAnful, au trecut toti@
lumi incununali cu laurii muienici6i:*
---:+
SfAntul Martin, arhiereul fdcdtor de minuni
al Franciei
,,Cu
harul lui Hristos a inviat mor,ti..."
Contemporan cu Traian, marele cuceritor gi tmpdrat
roman, Sfilntul Martin
(t
L2 noiembrie) era comis cu
rangul, iar mai thrziu primise grad de aoimod.
Pentru
,,o
micd facere de bine"
-
cum ii plicea
sfAntului si spund
-
Dumnezeu l-a chemat la lupta
cea mAnfuitoare, arttAndu-i-Se in vis
Ei
zicdndu-i:
,,Fiindci
M-ai hrAnit, gisindu-Md fldmAnd,
Ei
M-ai
addpat, insetat fiind,
Ei,
gol fiind, M-ai irnbrdcat,
pentru aceasta voi fi cu tine gi te voi intdri
Ei-fi
voi
ddrui biruinfi asupra vrdjmaqilor".
Despre care vrijmagi a vorbit Domnul lui Martin
nu
Etim
cu siguranf5, cdci voievodul a-qit biruitor
din lupta cu barbarii, luAnd de la impdrahl Traian
mare mulfumitl
Ei
cinste. in acelaEi timp, Martin l-a
biruit qi pe vrdjmaEul cel pierzdtor de mAntuire, cdci
dupd acea victorie, a mulfumit lui Dumnezet& s-a
lepidat de lume gi ale lumii gi a ales petrecerea
cdlugdreasci.
Vorbele Domnului aveau sd se mai implineascd o
datd, cAnd, dupd qapte ani, fiind episcop al cettrfii
Constantinei, la Galia (acfualmente Francia),
,,ct
harul lui Hristos a inviat morfi, a omorAt balauri,
Ei
alte inc[ multe minuni fdcAnd, in pace s-a mutat
cf,tre Domnul" (Viefile Sfinlilor de peste tot anul, pag.
130)'
118
SfAntul Ierarh Spiridon, fdcdtorul de minuni
Milostenia care redi viafa
Cuaiosul Pdrintele nostru, Spiridon
fdcdtorut
de
minuni, s-a nwoit intru cele inalte pe timpul tmpdralilor
Constantin cel Mare gi
fiul
sdu, Constanfie. Smerit pdstor
de oi aI primelor secole cregtine, SfAntuI Spiridon
(t
1-2 decembrie) a tmbrdcat cuaioasa haind monahald tn
urma morfii soliei sale.
Simplitatea sa cea duhovniceascd a binepldcut
inaintea Domnului, drept pentru care a fost uns
episcop qi a dobAndit harul timdduirilor in aqa
mdsurd fircdt a fost numit fecAtor de minuni.
Multe minuni a slvArEit smeriful arhiereu
Spiridon, dar cea mai cutremuritoare dintre ele este
socotitd readucerea la viafi a copilului unei femei.
Poate la fel miraculoas[ este gi convorbirea sfAnfului
cu fiica sa, moarttr de multi vreme:
,,O
femeie i-a
cerut o sumd de bani ce o incredinfase spre pdstrare
fiicei lui; sfAntul a intrebat pe fiica lui, moarttr mai de
mult, unde a pus banii; gi aflAnd de la ea unde erau
ascunEi, i-a dat stdpAnei lor" (Viefile Sfinlilor de peste
tot anul, pag.176).
119
SfAntul Paladie
(t 28 ianuarie)
invierea mortului ucis spre vddirea
ucigaEului
Despre aceasttr mare gi tainici minune Viefile
Sfinlilor relateazi pe scurt.
Fericitul Paladie qi-a fdcut o cisufi micd ftrtr-un
munte
Ei
s-a firchis irtr-insa.
$i-a
impodobit viafa cu
privegherea, cu rugiciunea necurmati qi cu postirea.
Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul facerii
de minuni.
Astfel, un negufitor care avea mult aur la el a fost
ucis de un tAlhar
Ei
aruncat ldngi chilia sfAntului.
CAnd s-a ficut ziud gi s-a vidit fapta, tgli_dedeeg
vina uciderii pe cuviosul Paladie. Iar cuviosul,
trconjurat fiind de o mulgime de oameni, a ficut
rugdciune
Ei
a inviat mortul. Acest mort, sculAndu-
se, a aritat pe ucigaEul siu.
$i
alte minuni a mai sivArEit cuviosul Paladie, dar
mai ales s-au minunat crediqciogii de virtufile sale.
Dupi mutarea in pace c\e Domnul, Care-l
irvrednicise de sdvArqirea celei\mai mari minuni
-
irvierea, Biserica Dreptmdritoare s-a bucurat de
folositoarele sale scrieri.
120
SfAntul Ierarh Vasilievs din cetatea Cherson
invierea fiului conducitorului
cetfiii Chersonului
Trimis de cdtre
Eiscopul
lerusalimului, Hermon, sd
propoudduiascd cuahntul Domnului tn
linutul
Chersonului, Sfdntul Vasilieus ft 7 martie) se confruntd
cu ,,roadele" slujirii diaaolegti. Este socotit de locuitorii
cetdfii vestitor aI unui nou
fel
de uieluire gi stricdtor aI
obiceiurilor pdrinteEti
Ei
credinlei pdghne. Pentru aceasta
I-au bdtut gi l-au alungat din Cherson intr-o pegterd
-
Partenon. Pe de o parte se bucura episcopul Vasiliws cd
fusese
necinstit pentru Hristos, iar pe de altd parte se
necdjea gi tulbura din pricina tnahrtogdrii
Ei
rdtdcirii
prigonitorilor sdi.
in starea aceasta gdsindu-se
Ei
rugAndu-se pentru
ddnEii, a fost chemat iariqi in cetate. Cdci murind
copilul conducitorului lor, care era cel mai de seamtr
om din cetatea aceea, pdrinfi gi rudele,
inmormAntAnd trupul cel neinsufleft
Ei
rdmAnAnd,
din pricina marii dureri, mai multi vreme la
mormAnt, au vdzut pe copil, ca intr-un vis, stAnd
inaintea lor
Ei
zicAndu-ls
,,Dact
vreli str vin din nou
la vialt, chemaf, pe striinul acela pe care l-afl
necinstit gi, crezAnd in invilfdtura lui, induplecafi-l sA
se roage pentru mine".
Rudele, urmdnd sfatul copilului, l-au chemat pe
SfAnt in cetate qi, prin rugiciuni gi cu virsare de aptr
121
sfinfiti in chipul Botezului,
l-au readus la viaftr cu
ajutorul episcopului
Vasilievs.
pdrinSi,
rudele gi tog
cei^cunoscuf,
au primit credinfa in Hristos impreuni
cu Sfdnta Taind a Botezului.
insd, cei ce rtrmisesertr
in necredinfi, alAfap, la
mAnie de cdtre iudei, au tArAt pe sfdnt pe drumuri qi
dupi multe vreme binefdcdtorul ceia;ii qi-a dat
duhul Celui ce irviase pe tAntrr gi Care'va da viatd
vegnici tufuror celor insetag de adevir
li
i
tl
F'
lii
r22
Nelinigtea martiricd a Preacuvioasei
Evdochia
inviind in chip minunat pe copilul
impf,ratului Adrian
Originard din cetatea libanezd a lliopolei, thndra
Eodochia
(t
1- martie) strhngea averi din desfrdnare in
oremea lui Traian, cuceritorul Daciei. Prin monahul
Ghermano gi episcopul Teodot, Eadochia samarineanca se
tmpdrtdgegte din adndrul drEtei credinle
Ei
ajunge, tn
ulma nenumdratelor sale neuoinle duhouniceEti, sd tnaieze
morfi tn numele Celui care ne cheamd pe tofi de la moarte
Ia oiafd.
Un episod din tndrdgita enciclopedie duhovniceascd
relateazd, spre luminarea celor aflali tn cdutarea
vegniciei, despre aceastd minune la tnceput de primdvard,
tn prima zi a lui MdrliSor.
,,Dup[
ce qi-a impnrtit toati averea gi a dat-o s6racilor,
s-a dus intr-o m0n[stire gi, in timp ce-qi petrecea viala in
nevointe duhovnicegti, fiind glsit[ de cei ce o indrlgiser[
mai inainte
-
pentru deosebita sa frumusela
-,
B fost luati
de acolo qi dusd inaintea conduc[torului care urmase la
impirdfie dup[ Traian ( impdratul roman Publius Aelius
Hadrianus, 117-138); dar inviind in chip minunat pe
copilul acestuia, a fost l6sat[ in pace.
La mulfi ani duptr aceasta a fost supusi cercetdrii
de ctrtre Diogen, stflpAnitorul Iliopolei, dar, fdcAnd
iartrgi minuni, a fost ltrsattr in pace.
L23
Numai sub Vicenpu,
care a urmat lui Diogen, i s-
a tdiat capul cu sabia pentru credinla in Hristos.
$i
aga a luat de la Domnul cununa cea nestricicioast a
muceniciei" (Viefile
Sfinlilor de peste tot anul, pag.
290\.
L24
,,Moarta
cea putredd a sdrit drept in picioare"
Sfintul Fanurie gi lacrimile
dititoare de inviere
Degi nu
foarte
popular, prdznuitul luiJZ-au,gUSL
Sfdntul More Mucenic Fanurie, s-a inarednicit de cinstea
dreptcredinciogilor in urmd cu mai bine de cinci aeacuri,
chnd nigte pdstori, ghidali de o lumind cereascd, i-au
descoperit Sfintele Moagte lhngd care se afla gi o piele de
animal tnsuisd cu oinfa sfhntului pdtimitor.
incgphnd nnointele pustiului lfuni, SfAntuI
Fanurie a
fost
hdruit de thndr cu
facerea
de minuni,
dobhndind cununa aesniciei gi slaaaffi
mriiaiefii,I@Jg ani.
Astfel
Ei
i:r cea de-a doua cetate, SfAntul a
tdmiduit, a povdfuit qi a mAngdiat oamenii ca qi mai
inainte, neprimind nici micar pAine pentru ostenelile
sale, hrdnindu-se ir pustie cu ridtcini.
$i
iardgi a ridicat rdzboi satana gi la fel a hotdrAt
impdratul, dup{ sfatul sfetnicilor sii, si-l dea la
moarte. Ca gi ir prima cetate, poporul cu plAngere tot
atAt de mare l-a trimis cu sila peste hotar, in alttr
fard,
unde in zilele acelea se intAmplase ca unica fiicfl a
sttpAnului cetffii si moard qi s[ fie chemaf, de mai
multe ori vracii gi tofi slujitorii, hottrrAndu-se sd dea
jumdtate din impiri$a sa celui ce o va aduce la viafi.
Ins[, nu
.numai
ci nu au readus-o la viafi, dar
fiind de mai multe zile moarti
,
incepuse a putrezi
L25
gi, degi se virsau mirodenii
Ei
se ardea multd tdmAie,
mirosul ajungea pAnt departe.
Una dintre slugile impiratului i-a spus:
-
imptrate, este un tAnir frumos care vindeci
orice boali, ba chiar gi mor,tii inviazi, ficAnd
rugiciuni citre Hristos, despre care am auzit cd a
fost spAnzurat pe lemn, dar nu le dd bolnavilor sau
morf,lor nici un fel de doctorie, nu se atinge de ei
Ei
nici nu primegte ca plat{ o bucati de pAine.
Acestea auzindu-le, impdratul degrab' a trimis
s[-l aducd inaintea s?, himifAndu-i carte
imptrtteascd
Ei
fdcAnd pregltiri de mare ospl!.
SfAntul Fanurie n-a primit nici mdcar cilare st
vint deEi era un drum anevoios gi, ostenindu-se cu
picioarele sale la mai multe zile de drum, s-a
prezentat ir fafa impdrahrlui.
A fost dus itr camera moartei unde
-
poruncind
sd stea numai pirinfii, el qi moarta, ca st nu vini
popor
-
a ldcrimat cf,tre Dumnezeu mult rugAndu-se
de dimineafi pAnt Ia miazdzi gi era foarte mAhnit
irrtru sine cd nu era ascultat de Dumnezeu.
Atitea
lui bundtate gi de multa lui rugdciune.
i i .
Atunci Sfantul s-a ridicat fir picioare, a prins mAna
celei moarte gi putrede gi i-a zis:
-
In numele lui Hristos Iisus Cel ristignit,
scoali-te gi vino inapoi la plrinfii tii!
726
incdt
9i
impdratul gi
se mirau de marea
$i,
deodati, moarta cea putredi a sirit drept in
picioare, leptdAnd legdturile de pe dAnsa gi a strigat
cu glas mare:
-
Mare este Dumnezeul lui Fanurie, c{ci in iadul
cel mai de jos fiind, unde mi chinuiam impreund cu
cei ce s-au irchinat idolilor
Ei
eram batjocura gi
chinul dracilor, iadul m-a vf,rsat afard cu mare frict,
temAndu-se la auzul numelui lui Fanurie. Deci tati,
mare este credinla qi mare este Dumnezeul
cregtinilor, ig toF durnnezeii pf,#nilffi.
Impdratul a vrut sd-i dea jumdtate din imp{rdfie
Sfdnfului, dar el n-a primit nimic, ca intotdeauna.
S-a fdcut deci petrecere in toati cetatea
impdratului, iertAnd robii si slobozind pe cei din
Jemnifi,.
ceci aceasta a fost plata' Pecareacerut
@|
F**i". Iar impdratul impreund cu toF
oamenii sii au cerut botezul qi s-au fdcut cregtini.
SfAntul a plecat din cetate, a vindecat gi a
t[miduit ca
Ei
ir celelalte cetdf,, dar s-au mAniat pe el
toli vracii gi cei ce ftceau vrdji, ctrci ii ruginase in fala
impdratului, cd nimic, nici vrdjile, nici leacurile lor
nu au reuEit sl o invieze pe tAniri, iar sfAnhrl a
inviat-o numai cu cuvdntul.
NerecunoEtinfa nu era rard printre beneficiarii
minunilor din primele veacuri cregtine, dupd cum nu
se inghesuie la tot pasul nici ast{zi, cAnd avem ca
model biblioteci irtregi cu vielile celor pirtagi
invierii in
]ara
de peste Veac. AEadar impiratul i-a
rdspltrtit blAndului stru bineficitor, dar a ftrcut-o in
duhul necredin,tei ce caracterrza acele timpuri:
,,au
hottrrAt si:i taie capul, dar fiind convins cd e aga de
t27
SfAnta Mucenifd Irina
-
fiica imptrratului
Liciniu
invierea tatilui necredincios
Numitd inifial Penelope, Sffrnta primegte prin chunare
tngerwscd numele lrina
(t
5 mai). Acelagi tnger a
tnadfat-o credinfa lui Hristos gi i-a spus cd se aor mhntui
multe sufleteprintr-fnsa.
4
aflat
'.
veni Ia dAnsa Timotei,
Apostol Paael, gi o aa
aoce
ffii
Iar cAnd acestea s-au implinit ea
necredinciosului gi asupritorului ei
peste mtrsurf,,
Ugq
igi cerceteaztr
apoi sd fie dattr str o calce caii.
zdrobegte idolii
pirinte. Manid
fiica, poruncind
s-a repezit asupra taH . f-a trantit ta pAmant qi
l-a omorAt, fericind-o
pe
Sfinta_Irlnq cu glas
omenesc. Iar ea, indatil fiind eliberatd din legtrturi,la
-
rugimintea poporului al&g!_-melciune gi a inviat
pe
tattrl siu.
')--
'
Aceastl minune dumnezeiasctr l-a ftrcut pe crudul
impirat Liciniu si creadtr cu ttrrie in Mantuitorul
Hristos impreunt cu imptrrtrteasa sa gi alte trei mii de
pdgAni, sd primeascd botezul creqtin gi sd-Ei lase
impirtfia.
$i-a
petrecut restul zilelor in rugiciune gi
umilinfi chiar in tumul zidit pentru cuvioasa sa fiicd.
Propovtduindu-L pe Hristos
Ei
sivArEind multe
minuni, sfAnta judecatd de propriul plrinte, Liciniu,
t29
mare vrdjitor, a chemat pe tof, cildii cethfi gi a tras la
sorf, pe trei dintre cei mai aprrg; care nu-Ei mAncau
pdinea lor pAnd nu-Ei muiau mAinile in sAnge.
$i
cine
va putea spune batjocurile, bdtiile cu pietre,
scoaterea quvifelor de piele de-a lungul trupului,
smulgerea dinfilor, loviturile cu palmg scuipirile qi
in,tepdturile cu sulila peste tot trupul peste care s-au
turnat sare gi o,tet ciuntirea chipului, adicd tdierea
mAinilor, a degetelor de la picioare gi a urechilor..."
(Viafa gi Acatistul Sfhntului Mucenic Fanurie; Acatistul
Sfintei Cruci, Editura Agapis, Bucuregti, 2000, pag.
16).
r
Poporul cregtin a
finut
sd aminteascd proaspdt
botezatului imptrrat
Ei
cdliu de binefacerea tAnirului
martir, strigAndu-i spre slava Celui ldudat intru
sfinfii Sii:
,,Au
ai uitat invierea fiicei tale?
pg"ttu
ce
te-ai mAniat asupra lui, care nici risplatd n-a luat
$i
intre hotarele tale adusese pace?" (Ibidem, pag. 19).
- - - f f i . ^
Se cuvine ca plini de frictr gi intraripaf, de bucuria
invierii si-i strigdm gi noi, cei de astdzi:,,Sfinte Mare
Mucenice Fanurie, roagd-te lui Dumnezeu pentru
noi!".
t28
I
de Sedechie, Savorie, Numerian, fiul lui Sevastiary de
c&tre eparhul Vavdon
Ei
Savorie, implratul pergilor,
a adus cAteva mii se suflete pe calea vief,i vegnice
atrdgdndu-gi o mulfme de chinuri care i-au adus
odihna ftrtru Hristos Cel de Viap Dttltor (conform
cuViefile Sfinlilor de peste tot anul, pag.371,-372).
130
t 30 ianuarie
-
o fild incdrcatd de sfinlenie
SfAntul Censurin invie un mort in temnifl
l^a 30 ianuarie mai tot ortodoxul tntdrit tn credinfd
este nelipsit de la bisericd. Rdsund p6nd-n depdrtdri
imnuri de slaad pentru cei mai mari ierarhi gi dascdli ai
Iumii: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvilntdtorul de
Dumnezeu
Ei
Ioan Gurd de Aur. In aceeaEi zi Sinaxarele
se deschid pline de daruri mijlocitoare: Sfhntut Mucenic
Teofil cel Nou (t
791) gi Noul Martir aI credinlei celei
drepte, Teodor Militineul (t
1704).
Cel mai bogat cadou
fdcut
uedinciogilor este, tnsd, un
buchet de mucmici poposili acum tn grddina Maicii
Domnului, tncununali tntru aeEnicie tn aremea
?mpdrdfiei lui Claudiu, locliitor
fiind
ulpius Romil:
Sfilntul sfinlit mucenic lpolit, papd aI Romei, Censurin,
Aura, ce se mai numet gi Hristi, Felix, Maxim, Erculin,
Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru,
Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru,
Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cairin
Eiscopul
gi Saoain toli martiri spre slava
Mhntuitorului Hrist os.
Pricini de martiraj a acestora s-a dovedit marele
magistru Censurin, iubit de imptrrat, care cinstea pe
Hristos
Ei-i
apira pe cregtini trtr-ascuns.
,,Deci,
fiind
dat pe f.alA, a fost pus la inchisoare, unde, prin
invierea unui mort, a induplecat pe tofi ostagii care
erau acolo str creadi in Hristos. Din porunca
imptrratului li s-au t{iat capetele la tofl. Dimpreuni
cu ei a fost tfiiatd gi fericita Hristi ca gi slujitorul ei,
Savairy care suferiserd mai firainte multe chinuri,
pentru ctr slujeau sfinfllor, le qtergeau sAngiurile, gi-i
mAngAiau.
Despre aceasta fiind trEtiinfat papa Ipolit s-a
aprins de rdvntr dumnezeiasc{ gi a venit de a mustrat
pe tiran in fafe. Tiranul, aprinzAndu-se de mAnie, l-a
supus mai intAi la chinuri, impreuni cu preofii, cu
diaconii gi cu episcopul care-l urmau. Apoi,legAndu-
le mAinile gi picioarele i-a aruncat fir adAncurile mlrii
gi aEa s-au strvArEit" (Viefile Sfinfilor de.peste tot anul,
pag.250).
132
l
ri
^C
Invierea
scamatorului
preficut
mort
Cuaiosul Iacob (t
j.3
ianuarie), ndscut gi crescut tn
. ! .
ftlt
pus apoi tn drbgffioria
de episcop,
schimbkndu-Ei
petrecerea
aielii siiguratice
cu zumzetur
neobosit al cetdfii, tnsd nu
Ei-a
schlmbat nici haina, nici
hrana, nici rhnduiala aierii. Dimpotriad,
ostenerili sare
erau mai mari, cdci prin post, prin culcare pe jos gi_a mdrit
grija pentru cei sdr,mani, pentru adAioq
fi"tri
-iri
ndpdstuifi, ajutfrndu-i pe toli gi tndemnhndu_i
ia bine.
sale n
min\ni, cdci mult i"
.
vreme/ mergAnd
SfAntul printr_un
sat,3
care-i cerurtr milostenie
-iscopul
Dar, cdnd
prefdcuse
mort, el ztrcea cu uderra*ffare? rrsrqLqDs
rrr(! r., er zacea cu acrevarat tara viafil. .
intr-o
ilnit in
133
marea cetate a Nisibei mesopotamiene,
a iubit din copildrie
alafa paEnicd gi a ales linistea muiffi
re a-L sl futi pe Creatorrl tj ffi .
gr eI aEezat ln rAndul
VdzAnd cd se adeverise minciuna
1or, au alegat
dupi omul cel sfAnt gi, cizAndu-i
la picioare,
gi-au
mdrturisit picatul, ar{tAnd ci din nevoie
Ei
strrtrcie
l-au sivdrgit.
Episcopul Iacob cel bun la suflet le-a ascultat
plAngerea
$i,
inilfind o rugtrciune caldi lui
Dumnezeu, a adus sufletul iarigi in acel trup mort,
mustrAnd prin aceasta mai vArtos pe cei mincinoqi,
decAt dacd i-ar fi asuprit in alt fel (dupe Viefile
Sfinfilor pe luna lanuarie, Al. Lascarov-Moldovanu,
pag. 110
-
11.4).
7U
SfAntul Mucenic Neofit
La noutr
(zece)
ani gi-a inviat mama
Fiu de pdri;nfi bineuedinciogi din Nfueen Bitiniei lui
Dioclefian, Sffrntul Ntofrt
(t
2L ianuarie) s+ arffid din
pruncie plin de darul lui Dumnezeu, sfrofrryind mai nultc
minuni tn
folosul
semenilor.
CAnd iegeau copiii de la gcoald,
ftricit,
micul Neofit hn
cu sine pe cei mai sdraci dintre cei cu care tno'frfa gi te
4Aa*
n ana sa. El ramanm totfuoutw
fldnnnd,
sdturhndu-se cu dragostea gi purtarcn dc griid a
Mhntuitorului Hristos. Insofea colegii de tnofrsttrd tn
poarta dinspre rdsdrrt a gcolii, unde re
$la
w zid ilc
piatrd, gi acolo, dupd ce tnsemna zidul cu smnul6nci{ fl
Iooea cu piatra
V
scotea npd
"
Dffief,
astfel copiilor apd sdbea.
Aga
fdcea
tn
ficcare
zi, rughndu-pi @Wii fr au
deza dluie p drinfilor taina acwsta.
Mama sa, Florentina, care era foarte iubitoare de
Dumnezeu, a primit prin somn o vedenie care i-a
descoperit minunatele fapte ale fiului et Dupil e s-a
trezit, a rugat pe Dumnezeu si-i arate mai cu
incredinfare despre Neofit. Ca r{spuns a vdztrt
zburAnd din cer un
porumbel
alb, strihrcind de o
lumind nemaiaflata.ffi
-'a
a*z-atpe patui
lui Neofit gi a vorbit citre el cu glas ornrffi
-
Sunt trimis de la MAntuitorul ca st-fi plz"esc
patul ttru cel curat.
135
Aqzi u
ctzutla pdmAnt gi a murit. S-a adunat atunci o mare
mullime c[- oameniJhirAndu-se de o astfel de
intAmplare.
Venind acasd Teodor, bdrbatul Florentinei, qi-a
g{sit sofia moarti
Ei
a inceput a plAnge, sfAEiindu-Ei
vegmintele dupd el de atAta durere.
Atunci, copilul Neofit s-a apropiat de tatdl sdu
spunAndu-i cu glas blAnd:
-
De ce te intristezi, tatd, ci maica mea n-a muri
ci doarme ...
MergAnd cu tatf,l indurerat,
mAni
pe
maica sa si i-a zis:
-
Nedfit a luat de
-
Scoaltr-te, maica mea, ci ai dor:nit destul!
Atunct mn
Ei
imbrdf,gAndu-gi copilul l-a sdrutat. Tofi cei de fafi
s-au minunat
Ei
au preamirit pe Dumnezeu.
Mulfi au crezut gi s-au botezat, crezAnd n:r
Domnul nostru Iisus Hristos (Viefile Sfinlilor pe luna
I anu arie, p ag. 230
-231).
736
Minunea din Vinerea SdptdmAnii Luminate
inviat la Izvorul de viafi dititor
In
fiecare
Vineri din sdptdmhna Luminatd,Ia lJtrenie,
se amintegte sfinfirea bisericii Preasfintei Stdpfrnei noastre
gi Maicii lui Dumnezeu, a Izaorului celui de Viald
purtdtor.
,,$i se mai
face
gi pomenirea minunilor celor mai
presus de
fire
care s-au sdohrEit de cdtre Maica lui
Dumnezeu tn acest sfhnt locag" (Slujba Inaierii pentru
tntreaga Sdptdmfrnd Luminatd, Ed. Episcopiei Ortodoxe
Alba Iulia,1997, pag. 150).
Fondati de ctrtre impiratul Leon cel Mare, ftr
Biserica Preasfintei Ndscdtoare de Dumnezeu s-au
sivArgit minuni nenumdrate de care s-a bucurat qi
Iustinian, marele impdrat al romanilor (restauratorul
sfAntului locaE), precum
Ei
Vasile Macedoneanul
Ei
fiul siu, Leon infeleptul.
,,Pe
vremea lor, izvorul de aici a
Ei
strvArgit
numeroase minuni: a vindecat multe boli
Ei
a
timiduit nenumirate feluri de rdni, molime
Ei
alte
suferinfe.
A inviat izvorul acesta gi un mort; acesta era din
Tesalia gi, plecdnd el cu corabia spre izvor, s-a
strvArgit pe cale. Cand era si moari gi igi dddea
duhul, a rugat pe coribieri si-l ducd de acolo la
biserica Izvorului gi sd-l ingroape duptr ce vor turna
peste d6nspl trei ciuturi de apd. Ei au fdcut aga, iar
mortul, fiind stropit cu api, a inviat" (Ibidem, pag
1s1).
Awa Milicius inviazd mortul gi elibereazd
pe acuzatul nevinovat
O
judecatf,
dreaptd
Cuviosul Ptrrinte Milicius, trecAnd printr-un loc
oarecare, vdzu un ctlugir pe care il prinseser[ gi il
acuzau de asasinat. Bitr6nul se apropie
Ei
il intrebf
pe fratele. AflAnd despre ctrlugir ci era calomniat, el
intrebtr pe acei ce-l prinsesert unde era.cel asasinat.
Ei i-l artrtaseri. Awa se apropie de corpul victimei qi
porunci celor de fafd de a se pune la rugiciune. Apoi
ridici miinile la cer gi, duptr momente de rugtrciune
fierbinte, mortul se scultr.
in;eleptul Ptrrinte il intrebi in fa[ tuturor
asistenfllor, iar cel ilrviat rdspunse:
,,M-am dus in
cutare loc
Ei
am dat bani unui om, care m-a apucat
Ei
m-a sugrumat, apoi a ridicat trupul meu gi l-a
aruncat in mAnistirea lui Awa. insA, ve rog, lua$i
inddrit banii de la el gi ii daf, copiilor mei!". Atunci
cuviosul i-a zis:
,,Mergi Ei
dormi in pace pdni
Domnul te va scula!".
(Istorisire memorabild a viefii SfAntului
Ei
piosului pdrinte Awa Milicius inPrioeghiul cregtinesc
-
Protosinghel Nicodim Mdndife).
138
TAlharul rdmas orb
Moarta inviati mustrf, pe,,despuietorul" ei
Dacd repausafii, prin ooinfa lui Dumnezeu
Ei
tntr-un
scop oarecare, se grdbesc de a impdrtdEi bucuria lor celor
aii, binefdcdtorilor lor sau altora, ca tn diferite aparifii, tn
cazul de
fafd,
moarta a tnoint pantru a mdrtuisi
nemulfumirea sa. Dreapta mhnie a rdposatei se manifestd
nu numai prin imputdi, ci gi prin loairea ofensatorului.
Aceastd ridicare din morfi ne dezvdluie cdt sunt de
mhhnifi repausafii de nedrEtatea noastrd gi de lipsa de
afecliune cdtre ei.
Fiica unui bogat gentilom din Constantinopol
muri. In momentul morfii sale ea rugd pe ptrrintele
siu de a o ingropa ir mormAnful familiei lor, care se
gisea in mijlocul viilor, h af.ara cetlpi. Bogat
imbricattr gi acoperitd de giteli, ea fu ingropati dupl
dorinfa sa.
Un om ce locuia in cetate de mult timp
Ei
care se
ocupa cu furtul gi profanarea mormintelor insemntr
mormAntul unde fu depust tAntrra rtrposatd. in ziua
cAnd acest fdcdtor de rele avea intenlia de a comite
crima, el intahi pe fericihrl Andrei cel SfAnt
pitrunzAnd reaua sa inten$e qi incepdnd a-i prezice
pedeapsa ce-l agteaptd:
,,indati
ce vei sdvArEi fapta
ta, ai si devii orb". insd tAlharul igi bdtu joc de
fericiful gi,
.nefinAnd
seama de prezicerea sd, ii
rdspunse:
,,Vom
vedea ce va fi din vorbele unui
r39
l,i
nebun, care nu md vor impiedica tofuEi de a-mi urma
caIeat". Dupd ce se irnoptd bine, tAlharul se duse in
vie, ridicd piatra mormAntului, intrd in ca\ou gi lui
rochia gi gltelile repausatei. Dar vdzdnd c[
fi
cimaEa
era foarte scumpd, o lud de asemenea
Ei
lasd pe
tAniri cu totul fdrd veEminte.
in momenful cAnd el se pregdtea sd iasi din
cavou, prin voinla lui Dumnezeu, moarta reinvie
Ei
ridicAnd mina dreapti lovi pe tAlhar in fafi. in
acelaEi moment el deveni orb gi, pierzAnd toatd
prezenla de spirit sta nemigcat. Atunci juna fatd
reinviatd ieEi din sicriul sdu, se imbrhci iariEi
Ei
imputd ofensatorului sdu cele ce a fdcut fir{ frica lui
Dumnezeu cdtre dAnsa qi cd a voit sl o facd si se
irrfdfqeze ir asemenea stare inaintea lui Dumnezelr,
in ziua furvierii.
Apoi, ea se culci iardEi in sicriul sdu
Ei
adormi cu
somnul morfii. Nefericitul tAlhar rdmase orb toati
vi afa...
(Istorisire din viala Preafericitului Andrei
f 2 octombrie
-
in Priaeghiul cregtinesc, Protosinghel
Nicodim Mendife).
140
invierea voievodului din Cartagina
Voievodul Taxiot a inviat ca si faci
pociinfl
Puterea tnaicrii nu poate
fi
descrisd tn cuainte. Nu
numai cd transformd un cdldicel
formalist
in apologet, ci
readuce pe singura cdrare mhntuitoare gi un rafionalist
orbit de cugetul sdu. Eroul acestei minunate tnthmpldri
era, se pare, un aoieuod cinstit, milostio, iertdtor, dar
sldbiciunu
firii
omenegti l-a tot abdtut de la cdrarea
mhntuitoare. Poate cd ti lipsea tocmai credinfa din care
s-ar
fi
cuaenit sd izoorascd toate airtufile omuregti sau
poate cd tncercdrile ardjmagului erau greu de biruit.
Cert este cd o datd ajuns Ia adtnile adzduhului gi cdzut
ln iadul ce pare unora doar o
fantasmd,
uoieuodul Taxiott a
rdmas
fdrd
cuointe. Lauimile erau singurul mijloc de
comunicare. Dar pocdinla mhntuitoare are neuoie de
duhoanic
Ai
de trup, cdci numai prin trup sufletul se aa
bucura de tnuiere, tnaiere chgtigatd prin libud aoinld
Iucrdtoare.
Taxiot era un voievod care locuia ftr Cartagrild,
cetatea mare a Africii. El igi petrecea viafa in mari gi
multe plcate. ln acea vreme a venit boala ciumei fir
cetate. Sumedenii de oameni, femei
Ei
copii, mureau
unii dupd alfii. Voievodul s-a speriat groazrrjc.
indati a ieEit din cetate cu solia sa, a fugit in
depdrtare la'un sat al stu gi se poctria acolo. Atunci
diavolul, care nu iubeqte pociinfa otnului, l-a
L41
, t
tl
)
i
aruncat pe el
Ei
acolo in pdcat. A cdzut in preacurvie
cu o cumnatf, a lui, sof,a fratelui sIu. Dup!.cAteva
zile l-a mugcat un garpe gi irdatd s-a irnbolfiivit
Ei
a
murit.
Acolo, ir apropiere era o mAndstire. Solia lui
Taxiot s-a dus gi a rugat pe ctlugdri sf, vinf, sf, ia
trupul lui sil ingroape in bisericd. Clericii se duseri
de-l luard, l-au prohodit
Ei
l-au ingropat in al treilea
ceas din zi ...
Pe la al noudlea ceas inst, auzirt glas din groapd,,
strigAnd:,,Miluiegte-mi, miluieEte-mt!". Auzind mai
mulF oameni acel glas repede au plecat qi s-au dus
dup[ glas pAnd la groapl. indatf l-au dezgropat.
VtzAndu-l viu, au inceput a-l intreba ce a vtrzut eI
acolo pe lumea cealalti? El de multe lacrimi gi mare
plAngere nu putea grii, nici a le spune nimic..
Atunci l-au dus la un om sfAnt ce se chema Tarasie
episcopul...
Marele Tarasie il mAngAia pe dAnsul gi-l invefa. A
treia zi i-a ns str spuntr cele ce a vdzut. Dar el abia a
patra zi a firceput a-qi indrepta limba gi cu lacrimi a
furceput a spune gi a grtri:
,,Eu,
ptrinte, c6nd mi
sivArqeam, vdzui stAnd imprejurul meu nigte arapi,
atdt de groaznici fircdt numai vederea lor era mai
cumplittr decAt toati munca. VdzAndu-i pe dangii,
sufletul meu s-a spiimAntat groaznic
Ai
se strAngea.
in acea mare fricd fiind eu, iazui doi tineri voinici,
foarte frumogi, care venird la mine. Numai cAt ii
vdzui, tndattr strri sufletul meu in mAinile lor. Apoi
ftrdattr am zburat gi ne suirdm sus spre inelfime.
Sosirtm repede la vimile acelea ce
fin
ctrile gi opresc
L42
pe cei ce se suie. Tofi vamegii de acolo intrebau de
anumite picate: unii de minciuni, clevetiri, alfii de
nedreptdfi, al$ de ucideri
Ei
de alte ptcate.
Indati v[zui voinicii aceia ce mi duceau
finAnd
ca o vistierie lucrurile mele cele bune din care luau gi
puneau in cumpind impotriva ptrcatelor mele ce le
aduceau qi mi le puneau inainte acele duhuri viclene.
$i
abia abia md riscumptrard. CAnd ne suiam tot
mai sus, apropiindu-ne de porfile cereEti, am ajuns la
vama preacurviei. Acolo md apucard acei arapi negri
Eimi
aduceau inainte lucrurile mele de preacurvie.
Voinicii aceia luminafi rdspundeau pentru mine gi
ziceau cd cele ce am f{cut in cetate sunt iertate
pentru pocdinfa mea. Ei ziserd:
,,Aga
este. Dupd
aceea insd, iar a ficut preacurvie gi a murit ftrri de
.pocdinfi".
Auzind acestea ingerii au tot cdutat, dar
n-au mai aflat nici un lucru bun ca str md riscumpere
de pdcatul acela
Ei,
ltrsAndu-mtr, s-au dus. Atunci,
apucAndu-mi, viclenele duhuri md bituri groaznic
Ei,
desficAndu-se pflmAntul, m-am cufundat nr
adAnc. Arapii aceia mf, purtartr prin niEte intriri
inguste, prin oarecare crf,ptturi strAmte, pufuroase,
pAn{ la cele mai de dedesubt temnife ale iadului.
Acolo sufletele p[cttogilor sunt incuiate in
intunericul cel vegnic, unde nu este viaftr pentru
oameni, ci muncd vegnictr, plAns nemAngAiat qi
nespustr scrAgnire a dinfilor. Acolo pururea strigau
sufletele pdcdtoqilor cu strigare mare, zicAnd:
,,Amar
noutr, amar! Vai! Vai!"
$i
nu este cu putinll a spune
primejdiile.celor ce sunt acolo, nici nu se poate a
povesti de muncile gi durerile acelora pe care i-am
I
rlr
vtzut acolo. Nefericifii gem din inimi
Ei
nimeni nu
se milostivegte spre dAnqii. PlAng gi nu este cine sd-i
mAngAie, se roagd qi nu este cine si-i asculte sau sd-i
izbf,veascd. Acolo, tr adAncime, am fost in\is
Ei
eu
cu dAngii. in locurile acelea intuneco\e, in
strAmtoarea aceea grozavd, m-au pus ... gi incepui gi
eu a plAnge
Ei
a mf, tAngui cu amar,
Fnq,t
fiind de la
al treilea ceas pAnI la al noutrlea, dupf, aceea am
vdzut pu,Ln[ strdlucire. Cei doi ingeri venird gi ei
acolo. Eu incepui a-i ruga cu dinadinsul ca sd md
scoatd pe mine din primejdia aceea, ca s{ mt
pocdiesc inaintea lui Dumnezelr. Inerii mi-au zis:
,,ll',
rg9q- te tot rogi aici. Nimeni nu maifeaie si
Atunci a zis unul dintre irgeri citre celdlalt
,,Te
pui tu chezaE pentru ddnsul ci se va pocdi din toatd
inima precum se figiduieEte?". Celilalt i-a zis:
,,Da,
mtr pun". Afunci am vdzut ct i-a dat lui mAna
chezaEul. tndate irgerii, apucAndu-md, m-au scos de
acolo pe ptrmAnt, in mormAnt, la trupul meu. Ei
mi-au zis atunci:
,,InEt
in_tnrp_ul-tfur de unde ai
-iegit".
Atunci am vdzut eu suflglg-4sca mea fire ca un
m{rgiritar strdlucind, i3r trupgl_$gg3ef
mertr ca
"iEtg
-4ttlF,gquloutl.fpugra.
Br.t rql$ge$oqan se
intru intr-ilrsul. Ingerii insi mi'au zis:
,,Nu
se poate a
te pocdi feia-numii cu brrpul-cu-care-algogit'1. Er',
md tot rugam str nu fiu silit a intra in trup. ingerii
mi-au grdit
,,Intrd,,
iar de nu vrei st intri in kupul
ttru, apoi iarigi te vom duce pe tine acolo de unde
14
iasi de ai"i p@".Ertiartrgi m-am
iot nigatm ca str mi poc{iesc
Ei
str
mtr curdf de picate.
te-am luat". Atunci cu multt nepltcere am intrat, am
inviat gi am inceput a striga:
,,Miluiti-mi!
Miluifi-mi!".
Sli$lql_Ialasre i-a zis atunci:
,,Gustd
bucate!".
El insd nu voia st guste nimic, ci umblAnd de la o
bisericd la alta, cidea pe fafa sa, mlrfurisindu-Ei
pdcatele lui Dumnezeu cu lacrimi gi cu suspine. Din
vreme ir vreme griia cdtre tofi.:
,,Vai
celor ce gregesc,
cd munca cea veEnict ii agteaptd pe dAnEii. Vai celor
ce nu se pocdiesc pAnd ce au vreme! Vai celor ce igi
spurci trupul lor!".
^
AEa a
_rctrecut
Taxiot dupi invierea sa 40 de zile.
In acel timp, curdfindu-se prin pocdin!tr,
Ei-a
cunoscut ceasul sfArqitului siu mai irainte cu trei
zile qi s-a dus citre Dumnezeu cel prea Milostiv
Ei
de
oameni iubitor, Cel ce pogoard in iad qi iardgi ridica
gi tuturor le hirf,zeEte mAntuirea (duptr Cazania din 8
noiembrie, Vielile Sfinlilor
-
28 martie qiProloage).
L45
Enciclopedie duhovniceascd
Alfi sfinfi care au inviat oameni
in numele lui Hristos
Vielile Sfinfilor aduc tn atenfia cititorilor interesali sd
sporeascd duhoanicegte modele de trdire cregtind autentice,
Hsind Ia latitudinea
fiecdruia
mijloacele gi momentul
punerii lor in practicd. Tot aceastd minunatd enciclopedie
duhoaniceascd amintegte, Ia o priaire mai.atentd, sfinlii
cnre Au sdaArgit inaieri tn primele secole cregtine,
fdrd
a
intra tn amdnunte.
La 26 noiembrie il prtrznuim pe Preacuviosul
nostru Ptrrinte Iacov Pustnicul, amintind de invierea
pruncului plAns de tatdl furdurerat.
,,Cici pe un prunc mort, pe care il plAngea tatdl
sdu care zicea cdtre SfAntul:
$tiu,
robule aI lui
Dumnezeu, cd poli, numai nu te tngreuia a
face
rugdciune, SfAntul, induplecAndu-se de lacrimile
tatdlui, l-a irviat pe copil gi l-a dat stndtos in mAinile
tatdlui sdu"(Viefile Sfinfilor de peste tot anul, pag. IS2).
Minunat[ inviere a cAqtigat prin rugdciune gi cel
mai iubit ierarh, SfAntul Nicolae al Mirelor Lichiei
(t 6 decembrie), cf,ruia i-a dat Domnul, pentru
marea sa credinfd, si irvieze oameni din morf,. Chiar
ir ziua hirotonirii ca arhiepiscop de Mira, SfAntul
Nicolae inviazi un copil
,,ars
cu totul de foc', in fafa
mulf,mii adunate la slujbd. AceeaEi minune a invierii
din morfi o strvdrqegte in drum spre Soborul
146
Ecumenic de la Niceea asupra a trei copii.
Oprindu-se la un han spre a gusta ceva de post,
gazda, care ucisese in urmf, cu cAteva luni trei copii
spre a le lua banii necesari studiilor, il serveEte pe
sfAnt cu bucdfi din carnea lor amestecate cu bucdfi de
pegte. SfAntul Nicolae descoperi cu puterea lui
Dumnezeu crima gi-i cere hangiului s{-i arate unde
tine carnea de acest fel. MergAnd in magazia unde
erau butoaiele cu trupurile mdrunf,te ale tinerilor,
ierarhul de Mira ii inviazd pe biieF qi-l mustrd pe
ticdlos.
O trtAmplare la fel de cutremurdtoare se petrece
Ei
dupd trecerea la cele veEnice a SfAntului Ierarh
Nicolae, cAnd inviazt doi tineri
Ecolari
uciEi qi
vAnduf sub formd de bucif, de pastramd de porc de
citre stdpAnul unei case de oaspefl pentru
,,a
se
pricopsi din jefuirealo{'. Se aratd ucigaEului, il face
sd mtrfuriseasci crima, cerAnd apoi de la Dumnezeu
invierea tinerilor
Ei
iertarea asasinului.
Cuviosul Pirinte Constantin cel dintre iudei,
pomenit a doua zi de Crdciun (26 decembrie), este
amintit in Sinaxar ca autorul unei invieri mai puf,n
obiqnuite.
,,Odatd,
o evreicd tAndrd a tibdrAt asupra lui cu
gAnd de desfrAnare. Iar SfAnful, vrAnd sd cunoasci
din nou prin faptd puterea Sfintei Cruci, a fdcut
deasupra fetei semnul Sfintei Cruci qi deodatd a
vdzut cf, fata se prdbuEeqte la pdmAnt mutd
Ei
moartd; qi s-a minunat. A ficut apoi deasupra celei ce
zdcea moartd'iardEi semnul Sfintei Cruci gi a inviat-
o" (Ibidem, pag. 201).
' t47
in luna lui Prier, in ziua a douizeci gi opta
-
pomenirea SfAntului Apostol Iason din cei qaptezeci
care l-a inviat pe fiul guvernatorului ce se botezase
luAnd numele Sebastian.
,,Peste
pu,me zile s-a
imbolntrvit fiul guvernatorului
Ei
a murit, iar
Apostolul, fflcAnd rugdciune, l-a inviat" (Ibidem,
pag.364).
SfAntul Mucenic Foca, priznuit ilr Biserica
Ortodoxi la 23 iulie, este eroul unei intAmpliri cu
final nu tocmai fericit dupd judecata pdgAnd.
,,Acest
sfAnt a trdit in zilele impdratului Traiary
strdlucind cu toate faptele cele bune
!i
cu pekecerea
neprihinitd. CAnd a fost adus la eparhul African qi
intrebat de acesta, el a grtrit cuvinte dumnezeieqti cu
irdrdzneali gi a invifat credinfa in Hristos. Iar daci a
inceput African a huli pe Hristos gi a face rdu
SfAnfului, s-a fdcut un cutremur
Ei
fird de veste
cdzdnd el impreuni cu slujitorii, z6cea fdri suflare.
Dar l-a inviat pe el SfAntul, cici il ruga femeia lui.
Dupd aceasta l-au dus la impdratul Traian
Ei,
mdrturisind pe Hristos, a fost spAnzurat gi chinuit..."
(Ibidem, pag.454).
SfAntul gi Miritul Mucenic qi timiduitor
Pantelimon, cinstit Ia 27 iulie ca doctor fdrtr de
arginf,, a sdvArEit ftr vremea impdrdf,ei lui Maximian
invierea unui copil ce ztrcea mort in drum, fiind
muqcat de o ndpArci. Sinaxarele, mdrturisind aceastd
inviere, il amintesc
Ai
pe cel care l-a invdfat pe
Pantelimon doctoricescul meqteEug al sufletului qi
credinfa mdnfuitoare in Hristos
-
btrtrAnul Ermolae
148
preotul, a ctrui invdfituri a deshvArqit megteEugul
doctoricesc al trupurilor predat de apreciatul Efrosin.
Tot despre mdritul timtduitor fir{ de arginf, se
consemneazd, spre nddejdea rugdtorilor,
Ei
in graiul
dulce al acatistelor:
,,AdAnc
fiind rdnit de dragostea
in Hristos, cAnd veneai de la Ermolae qi ai trtAlnit pe
copilul muEcat de viperd, atunci intAia oard te-ai
rugat in genunchi lui Dumnezeu, de la Care a gi
venit mAntuirea, cici copilul a inviat, vipera a murit,
iar tu ai primit botezul qi te-ai imptrtdEit cu Trupul
Ei
cu SAngele Domnului; pentru aceasta te lf,udf,m aqa:
Bucurd-te, tinerefe inchinatd lui Hristos;
Bucurf,-te, nddejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucurd-te, cel ce gti sd inalfl la ceruri rugiciuni;
Bucuri-te, cel ce peste noi reverqi minuni;
Bucuri-te, ci Domnul putere
f,-a
daf
Bucuri-te, cel ce copilul ai inviat (...)
Bucurd-te, Mare Mucenice gi timdduitorule
Pantelimoane!" (lcosul al 2-lea din Acatistul Sfhntului).
in luna lui Mirfigor, ziua 14, Cuviosul
binecuvintat .al
Nursiei, SfAntul Benedict, ne
indulcegte existenfa semf,nAnd ilr sufletele noastre
nddejdea trvierii. Readucerea la viald, una dintre cele
mai cukemurf,toare minuni a tufuror timpurilor, este
un dar care se dobdndeqte doar pe culmile sfinfeniei
escaladate de cdtre cei mai iscusif, alpiniqti ai dreptei
credinfe. Nevoindu-se in pustiu, prin virtute
Ei
infrAnare, SfAntul Benedict de Nursia
,,a
irviat morfi,
a vestit de mai inainte cele viitoare
Ei
a vorbit despre
cei ce erau departe ca qi cum ar fi fost de f.aft"
(Ibidem, pag,310).
1.49
-
L1 inceput
de vacanfi, in mult indrlgita luntr a
lui Cireqar, intr-o
zi de 20 a rAnduit Bunul
Dllngzeu
str prtznuiascd
ortodocEii o suitd de sfinf,
mdrturisitori
ai lui Hristos cu preful viepi.
printre
aceqtia s-a numdrat gi un oarecare Chelsie
,,cel
inviat
din morfi" (Ibidem,
pag.41g) despre care, oricAt am
scormoni in mdruntaiele tezaurului duhovnicesc al
neamului, nu afldm decAt ctr acest Mucenic Chelsie a
imbrdFqat vegnicia impreund
cu SfAntut Iulian
Egipteanul
sau Liveanul, Antonie preoful, Anastasie,
Vasilisa gi alF 20 de temniceri.
Un alt sfAnt care a primit penku distinsa sa
cucernicie harul de a irvia morfl estd strrbdtoritul lui
Ease
iulie, Preacuviosul
nostru
pirinte
Sisoe cel
Mare.
,,Acest fericit, iubind pe Dumnezeu
din
pruncie
Ei
ridicand pe umerii sdi Crucea lui Hristos,
a urmat dupd D6nsul.
$i
biruind in luptele
Ei
bAntuielile nevdzuflor vrdjmaEi, a mers la luptele
cele sihdstreqti qi ostenitoare.
$i
smerindu-se
in cnip
desdvarEit, a luat de la Domnul harul de a invia
morpi.
-
(..'.) Deci viefuind ingeregte, ingerul cel in t rp
Ei
fdrd de trup s-a mutat spre viafa cea curata gi iara
materie, unde sunt locaqurile sfinfllor gi lumina cea
de-a pururi, rugAnd pe Hristos pentru noi,, (Ibidem,
pag.436).
Un caz cutremurdtor
il are in centru pe sfAnful
care nu a inviat pe altcineva din somnul cel de veci,
ci este eroul propriei invieri. sfantul Cosma, fratere
implrafului
bizantin Romano, staret al mAndstirii
numittr
,,La apa Samgarului,,,
a tt6it o experienftr
de-a dreptul inspfiimAntdtoare pref de trei zile qi trei
nopf,, despre care, inviat, mdrfurisea
cu luare
aminte:
,,CAnd
eram aproape si mor, irr urmt cu trei
ziIe, seara, amvdzut in jurul meu o mulfime de draci,
erau gi ingeri, dar pu$ini gi departe.
$i
erau fel de fel de draci: uni boncdneau ca taurii,
alf,i nechezarr ca
Ei
caii, alf,i grohAiau ca porcii, alfii
ordctiau ca broaqtele, alf,i croncdneau ca gi corbii,
alfii fluierau ca qerpii, fiecare din ei md irfrico$a ...
alf,i
Euierau
la urechea mea gi-mi spuneau: nu te-ai
milntuit, ai
fost frate
de impdrat, ai trdit bine in lume, n-ai
fdcut
pocdinld in lume destulil' (Pr. V. Sorescu, Sfhrgitul
Iumii in perspectiaa profeliilor biblice, pag 60).
O sfAnti mai puFn cunoscutt credincioEilor
ortodocqi, Teodora din Alexandria, s-a invrednicit a
sdvArEi in veacul al V-lea invierea unui mort sfAEiat
de fiare, vtrdind astfel puterea Ziditorului a toatd
fdptura. SfAnta Teodora a ajuns la aceasti culme a
sfinfeniei dupd ce bduse din cupa amard a pdcatului,
picat pe care l-a spdlat in apele virtufilor
Ei
nevoin,telor intr-o mdntrstire de cdlugdri, luAnd
numele Teodor. Invierea mijlocitd de sdrbdtorita lui
L1 septembrie este amintitd intr-un icos astfel:
,,Yia$a,
ta s-a aritat pitdd celor cdzufi qi indreptare celor ce
vor vrea sf, vie, prin pociinfi, ctrtre Cel ce poate ierta
greEalele, precum este scris. Intru Care crezdnd,
fericitd, in loc de mir rAu de lacrimi I-ai adus, prin
carele ai inecat pe
Earpele
cel viclean qi ai cAqtigat
cunlrna biruin,tei, de trei ori fericiti Teodora. Pentru
aceea, omorAnd fiara cea sdlbaticd cu rugdciunile
tale, ai inviat pe mort cu puterea Ziditorului tiu,
pentru Care tu te-ai omorAt" (David qi Mary Ford,
Cdsdtoria, cale spre sfinfenie, Ed. Sophia, ButureEti,
200'1., pag.70).
:!1
_1;:.
151
de la bisericd, dddea milostenii la siraci, postea qi
multe fapte bune sf,vArgea. Numai un pdcat a fdcut
Ei
nu l-a mirturisit la duhovnic niciodatd, fiindu-i
ruqine. De multe ori vroia sd-l spund, ducAndu-se
anurne la duhovnic pentru aceasta, dar dupd ce
mdrturisea celelalte pdcate se ruEina sd-l spund pe
acesta gi se intorcea fdrd iertare.
Dar, st[tea de multe ori inaintea icoanei
Nlscdtoarei de Dumnezeu, plAngAnd nemAngAiati qi
rugAndu-se milostivirii Ei, ca sd-i ierte picatul. Mai
tdrziu a murit femeia, fdrt ca st mdrfuriseascd la
duhovnic acel p{cat.
Rudeniile, agteptAnd pe o fiici a ei care era dusd
in alt oraq, nu au ingropat-o pAni a treia zi.Dar, cAnd
erau in Bisericd gi cAntau rugdciuni, o minunile Tale,
Doamne, a inviat cea moartd gi a qezut zicAnd:
-
Mare este putereala,pururea Fericitd StdpAnf,!
Apoi a cerut si fie chemat duhovnicul gi a
mirfurisit pdcatul ei cel ascuns. Dupt aceasta a zis in
auzti. tuturor:
-
Eu, ticdloasa gi nepriceputa, pentru ruqine n-am
mdrfurisit un picat, pe care l-am pldns fir fiecare zi,
cu mare zdrobire de inimd, rugAndu-mi pururea
Fecioarei Ndscdtoarei de Dumnezeu si fac[ mild cu
mine ca sd mi osAndesc pentru el.
De indati ce a ieEit ticdlosul meu suflet din trup
m-au
Ei
rdpit diavolii ca niqte lupi silbatici,
omorAndu-mi pentru ptcatul meu cel nemdrturisit gi
se bucurau socotind ca pentru acela si md
stdpAneasci. Iar daci au ajuns cu mine ir munci,
unde erau chipuri infricogate gi infuneric, iati a venit
153
invierea
-
milostivire covArgitoare
O femeie revenitd la viafi
spre a-gi mirturisi pdcatul
Ni se tot spune: ,,Privegheali, cdci nu gtili chnd aa
aeni ceasul!". Ni se par aorbe lipsite de miez, cdci ce
folos
are omul dacd tot cugetd la moarte, Nu este mai apreciat
tn societate, nu se imbogdlegte mai rEede, nu scapd de
necazuri, nu dobilndegte ajutor, ci tgi bate capul cu o
problemd tn plus.
$i
una nu tocmai pldcutfu Ce aoi
face
dincolo? Aceastd minune cuprinsd tn buchetul uiefuirii
cregtine aine sd ne reaminteascd
faptul
cd Dumnezeu nu
lucreazd cu jumdtdli de mdsurd, nu ierarhizeazd Sfintele
Taine
Ei
e
ludecdtor
drEt. DrEt, dar Milostia spun unii,
incercknd sd-gi pdcdleascd conEtiinfa. Ei bine, tnthmplarea
redatd tn rhndurile ce urmeazd se adreseazd tocmai
publicului tnscris tn hotarele liber cugetdtorilor de mai
sus.
Inoierea acestei
femei
credincioase se datoreazd Maicii
Domnului, nddejdea noastrd
fiind
in Dknsa: aa mijloci
Pururea Fecioara Marin
6i
Maica Dumnezeului nostru Ia
Tronul
ludecdfii Ei
Se aa milostioi Ziditorul de sufletele
noastre. MuIt poate Preacurata. tntr-adeadr mult, dar gi
Iibertatea noastrd nu este tngrdditd, ci doar ,,ademenitd"
de puterea tnvierii...
A trdit nu cu mult timp in urmf, o femeie
cisdtoritd, credincioasf, qi cu viafi buni, incAt viefuia
ca
Ei
cum ar fi fost in mAndstire. Niciodatd nu lipsea
152 sl
Mijlocitoarea celor ce se pociiesc, impf,riteasa
ingerilor, care strdlucea mai mult decAt soarele
gi a
izgonit tot intunericul locului aceluia cu nem[rginita
lumind a dumnezeirii sale.
Atunci, ocirAnd pe pAngdriFi diavoli, ctrci m-au
luat fdrd de a da lor sttpAnire Domnul, m-a luat din
mAinile lor, zicAnd:
-
Si o ducef, la Dreptul
]udec[tor
qi orice va
hotiri milostivirea Lui, aceea sd se facd.
Apoi zise cdtre mine:
-
Nu te teme, fiindcd eu sunt ajutttoare
!.e!
Dupi ce m-am dus la StdpAnul Hristos, L-am
vd,zut gezdnd pe scaunul slavei Lui mAnios asupra
mea hotirAnd sd md himiti la chinuri veEnice. Iar
StdpAna cea mult l[udat[ a zis Lui cu chip de multd
smerenie:
-
MA plec
Ei
rog bundtatea Ta, Preamilostive al
meu Fiu qi Dumnezeule, qi pentru SAngele cel
preacurat
Ei
scump pe care L-ai vdrsat pentru
pdcdtoEi, iarti acest suflet ticilos, cici Tu qtii cAtd
evlavie are cf,tre mine
Ei
cAte lacrimi a vdrsat inaintea
icoanei mele plAngdnd fdrddelegea ei. Iar Domnul i-a
rdspuns:
-
$tii,
Prea iubita Mea Maici, ci nimeni nu poate
sf, se mAntuiascd fdrd de taina mdrfurisirii cea
mAnfuitoare, pe care nepriceputa aceasta a
defdimat-o. Acum nu mai este cu putinfi ca sd o iert
cd in iad nu este poc{inffi.
StdpAna zise:
-
Adevdrat este Fiul meu Preadulce cf, nimeni nu
poate sd se mAntuiasc{ fdrd spovedanie, dar Tu egti
154
Acela care stipaneEti viafa
Ei
moartea gi toate if, sunt
cu putinfd, de aceea md rog
!ie,
adu_li aminte de
multele faceri de bine pe care le-a fdcut sufletul
acesta, dar mai ales de dorul cel tnfocat, dragostea gi
credinla cea mare pe care o are ctrtre mine
Er
arate_i
milostivirea cea nemtrrginitd care covdrgeqte toate.
Iar El a zis;
-
Pentru a nu te mAhni, Maica Mea, poruncesc ca
sd se ducd sufletul ei din nou in corp
Ei
str-gi
mdrturiseasctr dupd lege pdcatul ei
Ei
atunci sd aibtr
iertare.
Astfel zicdnd StdpAnul, m-a adus ingerul
pizitorul meu gi m-a inviat gi iartgi am sd mtr
sfin,tesc pentru puFnf, vreme. De aceea vd rog pe voi,
rudenii
Ei
tu, prea iubita mea fiicd, ldsafi licrimile,
ctrci cu acestea nici un folos nu-mi facef,. Ci daF
Liturghii cAt mai multe la SfAnta Bisericf,
9i
facei
milostenie pentru mine qi vd ptrzifi in dragostea fafd
de Dumnezeu in timpul viefii voastre ca sA ,r., g."Eig
nimic qi sd vd mdrfurisif pdcatele voastre pentru a
dobAndi iertarea Lui.
Acestea zicdnd, iardgi a adormit in Domnul
(conform
cu Din Frumuselile Vieluirii cregtine,
Protosinghel
Grichentie Natu, ed. a II-a, Ed.
Arhiepiscopiei
Sucevei
Ei
RfdduFlor, Suceava, L999,
pag.219-221).
155
demonstreazd. cd. au fost combinate cu succes doui
metode: imbdlsdmarea qi mumificarea.
Metoda de
conservare a celebrului Minovici, diferitd de cele ale
egiptenilor gi peruvienilor din antichitate, pdrea a se
fi pierdut. Dar,
,,formula
magict" se afla chiar in
arhiva Institutului:
,,compozitia fluidului folosit
pentru imbtrlsdmare (2litri de formol 40%
Ei
cAte 250
ml de glicerini
Ei
alcool etilic de 96 grade) a fost
transmisd discipolilor gi publicatt ircd din L938"
(National Geographic Romknia, martie 2004, pag.1,4).
Trupuri afurisite
Greu mirositoare, deformate, umflate,
nedezlegate, pricinuind fricd qi cutremur privitorilor.
Semne ale neputrezirii trupurilor celor care au murit
ir picate grave
Ei
nu s-au spovedit ori au comis
nedrepttrf mari sau din cauza legdturii fdcute de
episcopi sau preofi.
Culoarea diferd ir func$e de ptrcatele strvArgite:
neagri pentru cei afurisif de arhiereu, albtr pentru
afurisifli de legile dumnezeieqti, verde cu degetele
zbdrcite la cei anatemizaF. La cei blestemaf,, trupul
se menf,ne intreg numai in pdrFle dinainte.
Cei exclugi din Bisericd pentru nesupunerea faf[,
de superiori sau pentru cilcarea lnvifiturii Bisericii
din rea voinfi, afurisif,i pe drept de ctrtre arKiereu se
fac moEtenitori ai muncii vegnice,
nemaiintorcAndu-se si se pociiasctr
Ei
si primeasctr
iertare de la ierarhul care i-a afurisit. Cei afurisiF pe
drept, cu trupuri nedesficute qi intregi, se roagi
157
CAPIIIIOISVIS O
Neputre zir ea truPurilor
Sfintele Moagte,
gi prima mumie romaneasce
Existd trupuri care nu putrezesc? Cum se mumificd
sau tmbdlsfuneazd unele cadaare? De ce nu se dezleagd
trupurile celor care, prin pdcate coakrgitoare, s-nu expus
blestemului
gi anatemei, despdrfindu-se de Creator gi
fiind
impreund mogtutitori cu ,,tatdl
minciunii"? Frin ce diferd
calitatia trupurile unor sfinli de celelalte trupuri intregi?
Existd compatibilitate tntre Lnttiere gi retncarnareT
Rdspunsuri actuale tntre interaenlia omului
gi
,,injecfia"
eternd a Duhului Sfhnt.
Rezolvarea unei enigme
-
Secretul
profesorului Minovici
ln anul 1908, fondatorul Institutului Medico-
Legal din Bucureqti, Profesorul Mina Minovici,
reuqea mumificarea corPului unui bdhan cerqetor.
Vitrina Institutului a gizduit pentru 95 de ani
misterioasa mumie. Legendele despre secretele
conservdrii
Ei
existenla organelor interne au circulat
in tot acest timp, pAni cdnd doctorul Cristian Curcd a
dezlegat misterul: dupd mai multe investigalii
(tomografie, endoscopie, toxicologie)
Ei
o cercetare
amdnunftd a arhivelor IML, rezultatele au
demonstrat prezenla organelor in interiorul mumiei
in pozif,a anatomici normald. Eficienfa conservdrii
156,
pentru iertare. Trebuie ca trupul lor sd fie mutat in
alt mormAnt, iar episcopul sau preotul care i-a legat
sd se roage pentru dezlegare. Dacf, slujitorul
respectiv a murit, mijloceEte in rugdciune cel care i-a
luat locul.
,,Iar
de a fdcut nedreptate, rudele sau
moqtenitorii sd repare nedreptatea ficutd de cel mort
daci au posibilitatea ori sd roage pe cei nedreptifp
s[-1 ierte, dacd nu pot intoarce (repara
-n.
n.)
nedreptatea" (Pr. Adrian Simeon, Cdlduzd canonicd,
pag 89).
Abia cAnd trupul a luat iertare qi a fost dezlegat
de afurisenie,
Prin
puterea lui Dtmnezeu, se
izbdvegte qi sufletul din mAinile diavolului. Dar dacd,
dupd citirea rug[ciunilor de iertare de c{tre arhiereu,
trupul nu s-a desficut, inseamni ct rdposatul a
sdvArqit fdridelegi mari
Ei
nu se va desface pAnd nu
se va repara nedreptatea.
SfAnta Tradif,e grlieqte printre ramurile timpului
despre o intAmplare petrecutd in vara lui 1854, pe
drumul dintre Valea
Jiului
qi MAndstirea Lainici. Se
intAmplase ca SfAntul Ierarh Calinic, ale cirui Sfinte
Moaqte ocrotesc Mdndstirea Cernica, sd aibd drum
spre Lainici. Pe drum ii scoate Dumnezeu fir cale fiii
unui om irnstirit ce riposase in urmd cu
Eapte
ani.
Era o zi de sAmbiti qi fiii pregdteau parastasul de
pomenire. SfAntul Calinic tocmai lAngd ei se aqezd,
si-Ei tragd sufletul. Rudele celui adormit constataserd
cu spaimd la deshumare ctr trupul mortului nu
putrezise. AflAnd cd bdtrAnul cdlugdr care tocmai
poposise la bisericd are har gi face minuni, copiii
bogdtagului au cdzrtt in genunchi
Ei
l-au rugat sd-gi
158
prelungeascf,
Eederea
cu incd o zi. SfAnful, induioqat,
acceptt rugdmintea. Afld de la apropiafli mortului
despre puterile necurate ale celui nedezlegat in urma
tufuror slujbelor de desfacere a trupului in cele
dintru inceputuri, in pofida tuturor rugdciunilor
Ei
slujbelor preofeEti
Ei
arhieregti.
A doua zi, SfAntul Ierarh Calinic sdvArgeEte
Liturghia la biserica din sat qi merge firtrarmat cu o
cruce la mormAnt. Morful fusese dezgropat intre
timp gi stdtea rezemat de peretele bisericii. Trupul
intact era imbricat in haine lungi de mf,tase. SfAntul
incepu a citi rugdciunile de iertare a pdcatelor qi
dezlegare de blestem, h timp ce tofi plAngeau,
vdzAnd cum trupul rdposahrlui se transforma incet in
pulbere incepAnd de la tdlpi. CAnd Sfdntul Calinic
isprdvi rugdciunile, din cadavru nu mai rtrmf,sese
decAt o gr[mdjoard de
fdrAni
amestecatd cu oase
(pentru mai multe detalii veziviatp Sfdntului Calinic
de la Cernica, t L1 aprilie).
O situa$e specialt o prezintd trupurile rdmase
intregi, dar lipsite de ptr. Respectivul trup trebuie
mutat ir mormAnt curat, nefolosit. Iar dacd, dupd
trecerea unei perioade trdelungate, trupul s-a
desfdcut, cauza a
frnut
de calitatea solului
mormAntului, insi, dacd nu s-a produs desfacerea,
inseamni cd decedaful este afurisit gi se roagd pentru
iertare.
SfAntul necunoscut de la Neamt
Descoperirea din ultimut deceniu a moagtelor
intregi ale pirintelui Ilie Licitugu (aflate la cimitirul
Giulegti din Capitald) cu respectarea tuturor
159
semnelor doveditoare (nestriclcioase, cu miros
frumos, uscate, line, de culoarea mierii, ficltoare de
minuni, neinfluenlate de sol salin sau inghefat)
demonstreazf, cd, dacf, in cazul mumificdrilor
9i
imbdlsdmf,rilor intervenf,a umanf, este decisivd
pentru o conservare durabild, dar condif,onatd,
(cazul
Lenin), pdstrarea minunatd a Sfintelor MoaEte prin
intervenf,a Duhului SfAnt indicd o anticipare a
invierii trupurilor, depdqind orice condifi.onare
umand.
23 mai 1986. Curtea MAnistirii Neamf.
,,Pe
o
por!.une de doi metri pavajul care duce de la
clopotnifd spre biserica voievodald a inceput sd se
ridice in chip minunat. Dupd inct doui zile pavajul
din lespezi de piatrd cu ciment s-a ridicat cu 30 cm"
(Arhimandrit Ioanichie Btlan, Sfintele MoaEte din
Rom knia, p ag. 156-L57).
Cu binecuvAntarea Mitropolihrlui moldovean
Teoctist (actualul Patriarh), arhimandritul Efrem,
stareful istoricei obEte, a hotdrAt sd se facd sdpf,turi.
Cu voia divini, la aproape doi metri adAncime, s-au
aflat moagtele unui sfAnt necunoscut. Sfintele odoare
ale cuviosului erau galbene
Ei
binemirositoare, cum
se cuvine sfinfilor. Dupi cercetarea de rigoare,
pdrinfli au aEezat comoara intr-un sicriu provizoriu
Ei
au depus-o in biserica voievozilor muEatiru, in
sunetul clopotelor marii lavre, insopte de obEtea
mAndstirii
Ei
de peste o mie de inchindtori cu
lumAniri aprinse in mAini. Dupd un timp, moaEtele
necunoscutului (cinstit la 26 Florar) au fost aqezate
intr-o noud racld sculptatd
qi frumos impodobiti.
160
Credinciogii speri ca Descoperitorul
acestor odoare
st ne dezlege taina: aparfn ele SfAntului
paisie
de la
Neam! sau unui cuvios din secolul intemeierii
statului Moldova (veacul al XIV-lea)?
Sfintele Moagte gi imposibilitatea reincamtrrii
]ara
noastri este binecuvAntatd cu o mulf,me de
Sfinte MoaEte de martiri qi cuviogi. intre Sfintele
MoaEte tradif,onale care se cinstesc cu evlavie pe tot
teritoriul RomAniei stau la loc de onoare trupurile
nestricdcit ase ale Mucenifei Filoteea de la Curtea de
ArgeE (f 7 decembrie), ale Cuvioasei Parasdreva de
la IaEi (t 14 octombrie), ale Sfantului Ioan cel Nou de
la Suceava (+ 2 iunie), ale SfAntului Grigorie
Decapolitul de la MAndstirea Bistrita olteand
(+ 20 noiembrie), ale Ierarhului SfAnt Calinic de la
Cernica (t 11 aprilie), ale Mitropolitului Iosif cel Nou
de la Partog (f 15 septembrie), ale Sfinlilor 4 Martiri
de la Niculifel ptrstrate Ia MAndstirea Cucoq
(+ 4 iunie), ale ocrotitorului Capitalei, Cuviosul
Dimitrie cel Nou (f 27 octombrie).
Lor li se adaugtr pdrticelele din Moagtele cuprinse
in picioarele Sfintelor Mese
Ei
in Antimisele altarelor
strtrbune, in catedrale, biserici gi mAnistiri, ale
sfinf,lor martiri din spaf,ul dobrogean, ale
canonizafilor
Ei
necanonizaflor cuvioEi gi mucenici
care s-au nevoit pe aceste meleaguri de-a lungul
istoriei, precum
Ei
binecuvAntatele oseminte ale
miilor de preoli gi credincioqi ptrtimitori in Hristos in
inchisorile' comuniste pentru apdrarea Ortodoxiei
:!'
1.57
(printre care se aflf,
Ei
preotul de mir cu trupul
nestricat, Ilie LdcdtuEu).
AEadar Sfintele Moagte se menfln fdrd st se
descompund
prin energia necreatd a harului
dumnezeiesc,
fiind ficitoare de minuni gi
rdspAndind bund mireasmd. Rezistente de mii de ani
(in unele cazuri), ele vorbesc in felul lor de adevdrul
furvierii gi de legtfura cu acelaEi suflet.
,,De aici
rezultd imposibilitatea
suflefului de a mai fi avut qi
alte trupuri pe pdmAnt, cdci nestricdciunea Sfintelor
MoaEte este lucrarea directI a harului impdrttrgit de
MAntuitorul Hristos, pentru Care sfAntul s-a jertfit gi
a murit,
Ei
nu urmarea unor pretinie reincarndri,,
(Pr. V. Sorescu, Sfhrgitul lumii in perspectiaa profefiitor
biblice, pag. 66).
Cultul Moagtelor se cinsteEte dupd rAnduiald
numai in Biserica Ortodoxi (deEi se regdsesc Sfinte
MoaEte dinainte de Schisma cea Mare
Ei
in Apus, dar
evlavia catolicilor treptat s-a rdcit...), singura care a
pdstrat autentic Sfintele Taine prin care se
impdrtiEeqte
celor ce cred
Ei
implinesc poruncile
divine harul Duhului Sfant.
Cel care doreEte sd cerceteze cu sinceritate
realitatea spirituald a Sfintelor MoaEte va fi pus in
fafa unor fapte uimitoare: niqte cercetitori americani
au analizat in laborator pirfl din Moagte
Ei
fragmente
din mumiile egiptene. Concluziile sunt reveLtour".
Sfintele trupuri se menf,n ca
Ei
curn de cAteva
secunde au fost pdrdsite de suflet, pe cAnd vestitele
mumii au carnea degradatd, forma trupului
1,62
menflnandu-se
doar prin conservarea
exterioard
cu
diferite substanfe utilizate la mumificare.
Faptul ci moagtele rezistd in timp
Ei
nu pot fi
distruse de foc sau de apd, reprezinta
-o
utta ,r,i.,.rrr".
in anul 1.888, moaEtele
euvioasei
parascheva,
ocrotitoarea Moldovei, au rdmas nevdtdmate
de focul
care a topit aurul gi arginful cu care domnitorul
Vasile Lupu ferecase racla sfintei, iar lemnul
baldachinului
a ars nurnai in partea exterioard. in
Rusia stalinistd, nefericiful
dictator a aruncat intr-un
furnal sute de Sfinte Moagte din Kiev, intre care gi
cele ale Sfintei Teodora de la Sihla (f 7 augusti.
Minune: toate Moagtele au fost scoase din foc tniugi.
Dumnezeu
le-a pdzitnevdtdmate,
aEa cum odinioaii
pdzise pe tinerii aruncafi de regele babilonian
Nabucodonosor
in cuptorul inroEit...
Cu un asemenea
,,nor de mdrfurii,,, cine s_ar mai
firdoi?
Teoria reincarnirii qi dogmele creqtine
Referitor la aceastd teorie contrartr dogmelor
creEtine, Pirintele
conferenfiar dr. vasile sorescu iEi
exprimd in mod sistematic puncful de vedere,
considerand
necesartr combaterea reincarndrii
pentru
u_^-f:1"-9" in deplindtate invi,ttrtura
creEtini despre
sfArgitul viefii
Ei
al lumii
Potrivit teoriei reftrcarnf,rii,
dupd moarte sufleful
nu este judecat,
ci revine pe ptrmAnt
Ei
ocupi un corp
nou, fie al unui animal, fie al unui alt om, pana
ajunge la purificare. Aceasttr idee este foarte viche,
763
in mod deosebit, trei sunt dogmele
creEtine care
resping total posibilitatea reftrcarntrii:
L. Prima se referd la invifitura Bisericii despre
inviere. MAntuitorul a irviat cu acelaEi trup cu.ui" u
fost rdstignit, ctrci, chiar
Ei
dupd inviere, purta
urmele piroanelor
Ei
ale sulilei care L-a impuns in
coastd. De aceea Domnul a zis lui Toma:
,,Adu
degetul tdu furcoace
Ei
vezi mAinile Mele gi adu mAna
ta
Ei
o pune ir coasta Mea
Ei
nu fi necredincios, ci
credincios" (Ioan 20, 27).
Deci gi noi vom invia cu acelagi trup cu care am
trdit pe pdmAnt. Ori daci ar fi reincarnare, suflehrl cu
care trup ar firvia?
2. A doua dogmi este cea a riscumpirtrrii prin
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Ca sd fim
mAntui! a trebuit sd vind Fiul lui Dumnezeu pe
pdmAnt,
,,Care
pentru noi oamenii qi pentru a
noastrd mAntuire S-a pogorAt din ceruri, S-a trtrupat
de la Duhul SfAnt
Ei
din Fecioara Maria
Ei
$a fdcut
Om".
SfAntul Pavel spune:
,,Vrednic de credinfl gi de
toatd primirea e cuvAnful cd Iisus Hristos a venit in
lume ca si mAnfuiascd pe cei pdcdtogi, dintre care cel
dintAi sunt eu" (I Timotei 1, 15). Deci nu reincarnarea
succesivi ne mAnfuieqte, ci Iisus Hristos prin
intruparea, Moartea, invierea qi intlfarea Sa. Iar
mAnfuirea subiectivd se realizeazi prin harul divin,
credin,td
Ei
fapte bune, ir Bisericd.
Despre aceasta ne poate incredinla
Ei
realitatea
mAntuirii .tAlharului
de pe crucea din dreapta
MAnfuitorului. Nu el s-a curtrfit de
,,Karma rea" a
165
fiind rtrspAnditd inch din antichitate
popoarele pdgAne.
Asttzi, rdspAndirea acestei idei s-a fdcut mai ales
prin influenfa hinduismului
9i
budismului'
Adepf,i
teoriei spun cd prin ea s-ar explica atAt nedreptdflle
vieSi pdmAntegti, cAt qi suferinfa oamenilor.
Ideea reincarndrii a pdtruns addnc in lumea
occidentald, unde, prin practica,,hipno zei tegt esiv e",
se sugereazd celor hipnotiza$ tot felul de
,,pretinse
amintiri" dintr-o viafi anterioartr. Dar hipnotizafii de
mare clasd, ca qi unii psihologi, au arttat cd in cazul
acestor regresii cei hipnotiza! rcIateazt' de fapt
intAmpliri uitate din copildrie, citite ir cirf, sau
vtzute in filme, precum
Ei
intAmpltri sugerate in
transd. Relatdrile fdcute de citre unele
Persoane
despre locuri qi intAmplfiri din trecut, care se pot
verifica, nu sunt neapirat amintiri dintr-o viaf{
anterioard, ci sunt descoperiri demonice, asemenea
informapilor spiritiste. Chiar ocultigtii aratd ci
,,majoritatea
itrtAmpldrilor relatate ca oferind
evidenfa reincarnirii ar putea h caztti de poseddri
demonice".
Biserica a combdtut de la inceput ideea
reircarnf,rii care pdtrunsese in Orient prin ereticii
manihei. Apoi, la Sinodul V Ecumenic din anul 553,
de la Constantinopol, care a condamnat ,,teoria
pre-
existenfei sufletelor"
(apropiati de teoria
reincarn[rii) susfnuti de Origen, s-a continuat
demersul impotriva acestei idei cu bitaie mai lungd,
care urmirea desfiinfarea firvierii.
t64
printre
pdcatelor, ci a fost curist de pdcate de Mdntuitorul
prin harul divin.
3. A treia dogm[ se referd la invifitura Bisericii
despre
Judecati.
SfAnta Scripturd
zice:
,,E
rAnduit
oamenilor o datt s[ moari, iar dupf, aceea si vind
judecata" (Evrei 9, 27).
,,Noi
trebuie si ne infeFqdm inaintea
judecdf,i lui
Hristos, ne invaft tot SfAntul Pavel, ca sd ia fiecare
dupi cele ce a fdcut in trup, ori bine, ori riu"
(II Corinteni 5, 10).
Dupi judecata particularA din ziua a 40-a dupd
moarte, sufletul este rAnduit ori in rhi, ori in iad,
9i
nu mai poate trece dintr-o parte in alta (Luca 1'6,26).
Faptul cd omul este persoand,
9i
deci nu se poate uita
niciodatd'pe sine, exclude de asemenea posibilitatea
reincarnirilor succesive (conform Preot V. Sorescu,
op. ci t.,pag.7L-73).
166
Minunatele impietriri ale credinciogilor
,,Liturghia
de piatrt" de la SfAnta Sofia
(L453)
gi,,impietrirea Zoiei"
(19571
Llna dintre cele mai cutrernurdtoare profelii cregtine
s-a ndscut tntre zidurile bdtrknului Constantinopol,
chndva capitala spirituald a cregtinismului, gi ne promite
cd aom
fi
martorii unei minuni aidoma celei din Vechiul
Testament
(somnul
cel de 70 de ani aI lui Abimeleh) sau
din perioada patristicd (tnaierea
dupd 372 de ani a celor
gapte SfinliTineri asuprili de Decius).
,,Sub Biserica Sfknta Sofia din Constantinopol se afld o
altdbisericd.
$i,
chnd au luat turcii Constantinopolul de la
greci (cregtini),
atunci, tn aremea ludrii, slujeau preolii cu
arhiereii Sffrnta Liturghie,
fiind
adunat gi mult popor.
AceEtia tofi au adormit de atunci pdnd tn oretnea de astdzi.
Iar in aremea cknd se aa lua de Ia turci Constantinopolul,
tofi aceia cdfi sunt acolo adormili uor tnaia, dupd cum Ia
Efes au tnaiat cei gapte mucenici, gi aor intreba: l-lnde este
lrnpdratul Constantin? Deci tn tulburare au adormit, tn
tulburare oor gi tnvil."
Tot referitor la aceastd proorocie monahul
Zosima Pascal, un cunoscut nevoitor prodromit, in
lucrarei sa, SfhrEitul omului, ne face pirtagi ai unei
descoperiri:
,,Ld
impdraful furc era un croitor cregtin cu
numele Hristea, care ftrcea haine la tofi paEii
Ei
la to$i
slujitorii impiritegti. Unul dintre paqi il iubea foarte
mult pe Hristea.
1,67
,i
$i
s-a irtAmplat de s-a imbolndvit cel care-l iubea
pe Hristea. Deci, auzind Hristea cd este bolnav paqa,
in toate zilele mergea la el ca sd-l vadd, dar fiul pagei
nu-l ldsa ca sd intre la dAnsul (pe vremea aceea
documentele fiecflrui creEtin care avea case mari ori
moqii erau
f,nute
la paEt).
Peste pufnd vreme, ficdndu-se sdndtos pa1a, a
venit la el Hristea, gi i-a spus paEa:
-
Hristeo, penku ce n-ai venit ca sd md vezi, cd
eram sd mor?
-
Am venit, stdpdne, in toate zilele, dar nu m-au
ldsat sd intru la tine!
-
Cine nu te-a ldsat st vii la mine?
-
Fiul tdu.
Atunci a deschis o ladd gi a dat lui Hristea toate
documentele. Apoi a chemat paqa pe fiul stru gi a zis:
-
Pentru ce nu ai lisat si vind Hristea la mine
cAnd eram bolnav?
-
Pentru documentele caselor nu l-am ldsat.
-
Fiule, nu mai este multd vreme
Ei
ne vom face gi
noi creEtini, cd impdrf,fia noastrd va mai sta numai
pAnd la anul 1881 cAnd are sd cadd.
Apoi a zis cdtre Hristea:
-
Eu niciodatd nu
F.-am
fdcut vreun bine. Vino
dupd mine!
$i
am mers ftr biserica Sfintei Sofia gi a zis ctrtre
mine:
-
Ridicd piatra aceasta
-
care era ca o ugd!
$i
am apucat cu o mAnd si o ridic, iar el mi-a zis:
-
Apuc-o cu amAndoud mAinile, cd nu pofi si o
ridici cu una cd este grea.
168
$i
apucAnd-o de un belciug, am ridicat-o.
$i
coborAndu-ne pe scdri, eu tremuram de fricd
Ei
md
gAndeam cd acum aici mi lasi.
$i
era acolo mulfime
de popor
Ei
ostagi care stdteau ca adormif,, in
picioare.
$i
am zis:
-
StipAner pntru ce nu-i da$ afari, de ce stau
aEa?
-
Nu poate nimeni ca si-i dea afart, cici cAp s-au
apucat ca sd-i dea af.ard, unii au orbit, alf,i au rdmas
ciungi
Ei
atfli au ologit, iar altora gura la ceafd li s-a
i:rtors
Ei
nici micar a se atinge de ei nu se poate. Cdci
cine poate a se impotrivi lui Dumnezeu?
Iar eu il tot sileam ca sd ieqim,
Ei
el mi-a zis:
-
Vino dupi mine!
$i
ducAndu-ne mai induntru, am vdzut arhierei,
diaconi
Ei
preofi.
$i
era impdrahrl in scaun
Ei
lAngd el
era un soldat bdtran cu sabia de amAndoud pirflle
ascuf,ttl,
Ei
avea mAna dreaptd pe sabie, iar sabia era
pe jumtrtate scoasd din teaci.
$i
a zis paga cdtre mine:
-
CAnd va iegi sabia aceasta din teacd, atunci are
sd cadd impdrdFa noastrd.
$i
erau ostaqi cu hainele din vremea cAnd au
adormit gi poporul de asemenea.
$i
am plecat ca st
iegim.
$i
a inceput paqa a se sui pe scard, iar eu
mergeam dupi dAnsul.
$i
era un cilugdr din cei
adormifi; ca de treizeci de ani, ca vArstd, cu o carte in
mAnd. Iar eu i-am luat cartea din mAnt
Ei
am btrgat-o
in sAn, fdrd si gtie paEa, gi am mers acasd. Apoi am
pus-o in casa de fier, ca a doua zi sd o citesc,
Ei
cdutAnd-o a doua zi n-am mai gdsit-o. Am irtrebat
pe femeie qi i-am zis:
1,69
I'r
,.' : il
t i .
-
Nu mai fu umbli in casa de fier!
-
Eu niciodatt
nu am umblat.
-
Poate ai luat cheile din buzunar?
Agoi am rugatmultpe
pa$A, zicAndu_i:
-
StepAne, te rog sd mergem iartrqi la SfAnta Sofia,
dar el mi-a zis ci nu se poate, fiindcd trebuie sd ia
voie de la impdrat.
Afunci, eu l-am supdrat mult
pentru aceasta
Ei
de abia s_a indurat qi a mers
Ei
a
doua oard.
$i,
ducAndu-ne,
am gdsit cartea in mAinile
cilugdrului. gi
i-am spus paEii:
-
StdpAne, cAnd am venit intai, eu.in urma ta fiind,
am luat cartea din mana cdlugdrului acesfuia
fdri sd
Etii
tu.
$i
paga mi-a zis.
-
Cum ai putut-o lua? Cd noi nici a ne atinge de el
nu putem, pentru cd rdmAnem sluF.
$i
eu m_am dus
la Patriarh
Ei
i-am spus toate pe ,arrd;, (dupi
fufor,un
Zosima Pascal, Sfilrgitul omului, Ed.
^
Credinta
strimoEea scd,, 1998, pag 133- 135).
tl.rFrF
Un alt caz, mu-lt mai aproape de zilele noashe, a
zguduit intregul imperiu comunist
al fosiei
U.R.S.S. Un eveniment
adevirat, consemnat
in
periodicul
Sfhntul Grigoie al MAnistirii
Grigoriu,
Sfintul Munte Athos (nr.2lll995),
a cutre-*"t
qi
19ry
la poctrinfi
mii de oameni din vechiul
Kuibisev (Samara
de astizi).
Mentalul colectiv rusesc din secolul
trecut a
ref,nut o mare minune, pe care iscoditorul
serviciu
de informapi
rusesc (K.G.B) nu a putut
si o
770
camufleze in fumul comunist. O tAndrd atee din
oraqul Kuibisev danseazf, la Revelionul anuluiI?SZ
-
in posful Criciunului, care la ruqi se incheie la 6
ianuarie pe stil nou
-
cu icoana SfAnfului Nicolae
(luAnd-o drept substitut al logodnicului absent
Nicolae), neavAnd in acea seard un alt pretendent
pentru dans. Instantaneu impietreEte cu icoana fur
brafe.
Acele medicilor aveau str se rupi in pielea ei ca de
marmuri fir furcercarea de a-i analiza starea. Inima
insi continua st batd cu putere in trupul devenit intr-
o clipl stand de piatrd. Milifenii din gardt
incdrunfesc pe loc la vederea tinerei impietrite.
Securitatea, perspicace, interzice orice vizitd,.
Dumnezeu avea st se milostiveascd de ea, pentru
rugf,ciunile pdrintelui Serafim din pustia Glinsk,
dupi patru luni (128 de zile) in care tAndra nu
mAncase qi nu bf,use nimic. La intrebdrile pe care i
le-au adresat comunigtii, rdspunsul era mereu
acelagi:
,,Porumbeii
m-au hrdnit". Aceastd minune i-a
intdrit pe mulp atei ai veacului trecut in credinfa care
se prdfuise pe rafturile bunicilor.
inviatd in prima zi de Pagti, tAndra Zoia a plecat
la Domnul in a treia zi a Sdrbf,torii sdrbitorilor, duptr
ce
Si-a
curdfit pdcatele indurAnd chinul greu aI
statului in picioare vreme de 128 de zile.
,,SfAntul
Duh a
f,nut-o
in viafi tot acest timp
pentru ca sufletul ei si invieze din moartea ptrcatului
Si,
in ziua cuvenitfi, sd primeascd trup pentru viafa
veqnictr. Dupd cum, de altfel, o spune chiar numele
ei: Zoia (viaftr)" (Viafa dupd moarte. Noi mdrturii
171,
cutremurdtoare, Ed. Bunavestire, Galafl, 2003, pag.
73).
in presa sovieticd de la jumdtatea veacului trecut
s-a tot scris despre acest caz, ce depdqea cu mult
senzationalul rubricilor de qoc. 9a
Ei
comentat mult
aceastd impietrire de-a dreptul zguduitoare. in acest
context,
,,rdspvrrzAnd scrisorilor sosite la redacf,a
unui ziar vestit, un om de gtiinfi a susfinut cd
intAmplarea Zoiei a fost adevdrati, dar totodati a
anunlat cd este o formd de acompsie necunoscuti
incd de gtiinfi. in mod sigur, aceasti afirma!.e nu
este adevdratd deoarece mai tArziu B-a vizut cd, in
cantl acompsiei, nu existd o astfel de impietrire a
pielii, incAt medicii sd nu poati face injecf,i
bolnavului.
in al doilea rAnd, pe Zoia nu au putut-o
transporta; aceasta a stat ir picioare, gi, desigur, mai
mult decAt poate indura un om obiEnuit.
In al treilea rAnd, boala in sine nu-l intoarce pe
om la Dumnezeu
Ei
nu aduce dezvdluiri din cer
-
imediat ce
Ei-a
revenit, Zoia striga: Rugafi-ad! E
groaznic! Arde pdmhntul! Lumea tntreagd piere pentru
pdcatele ei, rugafi-ad!
-
pe cAnd in cazul Zoiei, mii de
oameni gi-au regdsit credinfa in Dumnezeu
Ei
gi-au
ardtat credinfa pe faQ, s-au botezat gi au trilit
creEtineEte. Nu numai cf, au crezut cd existd
Dumnezeu, dar au devenit gi cregtini. Din aceasta
reiese evident ctr nu a fost vorba doar de o simpld
boali, ci de o iconomie dumnezeiascd.
Dumnezeu a irtirit in mod vidit credinfa pentru
a-i scipa pe oameni de pdcatele lor
Ei
de pedepsele
provenite din acestea" (Ibidem, pag.73-74).
172
Minunea sdvArgitd de SfAntul Alexie
din Bortsurmani
-
1,845
invierea unui copil de 13 ani mort
de o siptimAnf,
Ce pdrinte nu ar area sd ti tnaie
fiica
sau
fiul
care a
murit? Ce sof nu ar urea sd ti tnaie sotia moartd? Numai
cei tntdrifi tn uedinfd, cei care au nddejde cd cei adormili
au intrat tn tmpdrdlia lui Dumnezeu,fatd de care toate
bundt dfile lumegti sunt p alide gi
fdrd
aaloare.
Vom tncepe fufftiEilndu-ad minunea pe care a
fdcut-o
Sfkntul Alexie din Bortsurmani, unul dintre cei mai
puternici ouotitori ai
familiilor
cregtine, atunci cilnd a
tnaiat copilul care murise la akrsta de L3 ani.
Si ne ddm seama cAt de fr[mAnta]i erau perin]ii
copilului rdposat ... Ce este un copil? Este un dar de
la Dumnezen, este un prilej de bucurie. Privirile
drf,gdstoase ale copiilor dau ptrrinfilor puterea de a
lucra pentru ob$nerea celor trebuincioase familiei.
Ar fi multe de spus despre legtrtura dintre plrinS
Ei
copii, dar nu vom spune decAt cd, in cazul asupra
cdruia ne vom opri in rAndurile urmdtoare, nu numai
p[rinfii copilului sufereau, ci suferea insuqi SfAntul
Alexie.
Fariseii ar putea intreba:
,,De
ce SfAnful nu se
bucura ci tAndrul a trecut la Domnul? De ce nu se
bucura ctr'incd un suflet a intrat in impdrdFa lui
Dumnezeu?".
173
Astfel de intrebari sun puse de obicei la
inmormAntdrile la care membrii unei familii indoliate
plAng.
Ne vom opri puf,n asupra acesfui moment. Este
oare creEtinegte ca la inmormAntdri oamenii si iqi
boceascl morf,i cu disperare, sd iqi rupd pdrul din
cip, aEa cum fac unele femei?
Nu, in nici un caz. Disperarea qi deznddejdea sunt
patimi care aruncd omul in brafele diavolului.
Moartea unui om este un prilej bun pentru vddirea
sentimentelor celor din jur fafd de cel care a trecut la
o noui viafd. Unii sunt indiferenf, ascunzAndu-Ei
rf,ceala inimii, invocAnd faptul cd au ntrdejde cd
mortul a trecut la viafa cea luminoasi. AlFi sunt
dezniddjduifl, pentru cf, disparifia celui mort le-a
ftrcurcat diferite socoteli lumegti legate de cine
Etie
ce
moEteniri sau averi. Alf,i suferd pentru ci _qi-ar fi
dorit si il mai aibd firtre ei pe cel riposat. intre
aceqtia din urmd se afld
Ei
pdrintele Alexie, care
suferea mult din pricina faptului cd tAnirul murise.
,,De
ce te intristezi, pdrinte, de ce nu te bucuri cd
acest copil a ajuns la odihna lui Dumnezeu?"
Se fi fost lacrimile ptrintelui un semn al
nedesdvArgirii sale, un semn al sldbiciunii sale
omeneEti? Doar nici un sfAnt nu e perfect, tof, au
avut micile lor neputinfe, gAndesc cei care sunt
preocupaf, sd descopere defectele sfinflo4 hulind
fdrd sd-qi dea seama harul lui Dumnezeu care i-a
intdrit.
indrdznesc sd cred ctr la moartea copilului
ptrintele plAngea pentru ct-l iubea pe acesta ca pe
174
propriul sdu copil. Inima unui preot trebuie sd fie ca
inima unui staref de mAntrstire: aEa cum stareful
trebuie sd-i iubeasc[ pe tofl monahii din obqtea sa,
tot aga preotul trebuie sd ceard de la Dumnezeu
dragoste pentru a-i iubi pe tof, creEtinii pe care-i
pistoreqte. inainte de invierea lui Lazir, Evanghelia
ne spune cd a ldcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii:
,,Iatd
cAt de mult il iubea!" (Ioan 11,35-36).
Pdrintele iI iubea pe tdntr ca pe fiul siu. AEa
iubeqte un sfAnt.
$i-ar
fi dorit sd-l vadi pe tAndr
Fiecare om are sdu in
lume, fiecare om are drumul sdu. Iardgi, trebuie si
spunem cd, atunci cAnd pdrintele Alexie a inviat
morful, a fost voia lui Dumnezeu sd se intAmple aga.
Doar nu era singura slujbd de inmormAntare a unui
copil pe care pdrintele o sdvArEise in viafa sa, ca sd
punem toful pe seama frAngerii de inimd pe care a
avut-o pirintele la moartea copilului.
Nu este bine nici ca cei care au citit sau aflat
ficut unii
u inceput sd putrezeasci. Dar nu au
vi at . . .
-Te
cofiiil mort l-au dus la biserici abia duptr
siptimAnd de la moarte;
Ei
cu greu pdrintele
o
a
175
crescAnd, si-l vadi inflorind. Este adevdrat cd_seopul
vieFi este dobAndirea imparapffi
ca Dumnezeu sd-i
au
I
1f
1
i
, ! .
inceput sA slujeasct. in viafa Sfdntului s-a scris
despre acest moment cd
,,nici
corul nu putea cAnta
...". Suferinfa era nu numai a familiei, ci a furtregii
parohi, a intregii familii duhovniceqti, care plAngea
impreund cu ptstorul ei. La un moment dat,
pdrintele a inceput st se roage cu zdrobire de inimf,:
,,Da,
o, Doamne, da, inviazd-l pe tAndr, fiindcf, Tu
pofl toate, Tu eqti Domnul, Tu eqti Atotputernicul...
in smerenia mea Te rog, gi nu din mAndrie
i ndri znesc ...".
,,Doamne,
deja miroase, c[ este a patra zi ..." i-a
spus Marta MAntuitorului, cAnd se afla la mormAntul
Lui Lazfu.
$i,
daci s-ar fi aflat in biserica pdrintelui
Alexie, poate i-ar fi spus:
,,Dar,
deja miroase, ctr este
a
Eaptea
zide cAnd a murit ..."
Dar, spre mirarea fufuror creqtinilor din bisericd,
Dumnezeu l-a inviat pe tAndr. Dafl-vd seama cAt de
mari sunt milele lui Dumnezetr. Pflrintele Ceresc l-a
furviat pe copil gi, o datt cu el, a inviat
Ei
inimile cele
impietrite care se indoiau cd Dumnezeu mai face
minuni.
Dumnezeu ar putea face aceste mari minuni
Ei
asttzi, in fiecare din bisericile gi mAndstirile noastre.
$i
de ce nu le face, ca oamenii sd creadd in
Dumnezeul Bisericii Ortodoxe, ne-am putea intreba?
Ia gdndifi-vd, oare dupf invierea lui Lazdr, iudeii
L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, au
recunoscut cd El este MAnfuitorul
Pe
care-L
aEteptau? Nu, ci L-au prigonit
Ei
L-au rdstignit, ca
Pe
un facitor de rele. Evanghelia ne firvati ct cei care
nu vor sf, primeasci cuvdnful mAntuirii
,,nu
vor
L76
crede nici dacd ar invia cineva dintre morfi." (Luca
1.6,31).
Din istoria Bisericii cunoaqtem cd, din rAnduiala
lui Dumnezeu, au avut loc mai multe itrvieri din
morf, gi ele au fost spre pocdinfa celor pdcdtoEi qi
spre apropierea oamenilor de Dumnezeu. Ori de cAte
ori este nevoie de vreo minune, Dumnezeu nu
Eovdie
sd iEi arate puterea.
De foarte multe ori insd, omul cere semne de la
Dumnezeu, crezAnd cd dactr le-ar primi afunci s-ar
poc{i. Dar oamenii, dupi ce primesc semnele pe care
le-au cru.7 fac cum au fdcut iudeii in pustie: in loc si
se pociiasctr, au cerut qi alte semne, ispitindu-L pe
Dumnezeu. trloi, irs{, nu trebuie si-I cerem lui
Dumnezeu str ne dea semne, ci trebuie st avem
inlelepciunea de a crede semnele pe care le-a ficut
spre luminarea credinciogilor.
Pentru un cregtin adev[rat, faptul cd acum L50 de
ani SfAnhrl Alexie a inviat un mort trebuie sd dea
certitudinea faptului ci qi astdzi un preot cu viafi
sfAntd ar putea invia un mort. Si ne intrebim trsd,
acesta este oare scopul credin,tei noastre, de a-i invia
la o viafi stricdcioasi pe cei care tocmai au pdrdsit-o?
Nu. Hristos nu a primit moartea pe Cruce pentru ca
noi si inviem ir aceastt lume sau pentru ca noi str
fim nemuritori in aceasttr lume. Fafd de frumuselile
Raiului, frumuseflle viefii pdmAntegti nu sunt nimic.
Ar fi un blestem pentru un cregtin si trdiascd vegnic
pe lumea aceasta, flr6, a mai gusta din bunltifile
Raiului.
177
Despre invierea pe care a mijlocit-o pdrintele din
Bortsurmani vom mai spune cd a fost un dar
Pe
care
Dumnezeu l-a ficut spre ftrtdrirea credincioEilor.
Hristos a venit irn lume pentru a ne irvia, pentru a
ne ridica din moartea cea duhovniceascd.
Nici o
minune nu este mai mare decAt invierea unui suflet
(selecfle din Nol Sfinti preoli de mir, Danion Vasile,
Ed. Egumenifa, Galap, 2005, pag. 42-aQ.
178
Cazul K. Ikskul
-
Rusia,19'].,6
inviere, gi nu moarte clinicf,
Toate aceste luuuri cnre mi s-au tnthmplat sunt
neobignuite gi nu gtiu dacd trebuie sd mai md tntreb:
,,Unde
a dispdrut pneumonia care era atht de puternicd
tnckt mi-a proaocat scdderea temperaturii, mi-a umplut
pldminii
Ei
nu mi-a tngdduit sd elimin lichidul care mi se
adunase tn piept? Cum a putut sd se dizolae atunci cilnd
shngele meu era tnghefat? De ce pldrnhnii gi inima mea,
imediat dupd ce mi-am reoenit, au tncEut sd
funclioneze
cu athta putere, dacd boala tncd nu dispdruse? " .
E
foarte
greu pentru mine sd cred cd tn nsemenea
condifii aE
fi
putut sd md tntorc Ia aiald tntr-un mod
firesc.
Sunt
foarte
rare cazurile tn care bolnaaii se aindecd
de o asernenea boald, chiar cfrnd se gdsesc tn tmprejurdri
mai azsantajoase decht a mea.
in ce imprejuriri m-am aflat eu?
Medicii m-au lisat, trupul mi-a fost spdlat qi pus
pe o masi de morgi, unde nu exista inctlzire.
$i
nrcA
ceva. Ceea ce vedeam qi auzeam nu era produsul
inchipuirii mele. Toate acestea s-au trtAmplat in
realitate. in,telegeam foarte bine tot ce se intAmpla tr
jurul meu. Prin urmare acestea toate nu erau
halucinafii gi mintea mea func$iona normal.
$i
totugi,
simfeam .sinele meu despirfit vedeam trupul
neinsuflelt intins pe pat
Ei
ir acelagi timp vedeam qi
779
inlelege cd vorbele acestea ale Domnului sunt
valabile gi pentru noi astdzi. Oamenii care nu aud qi
nu pdzesc poruncile ddtdtoare de via,td ale Domnului
nostru, pe care Proorocii gi Apostolii le-au scris in
cirple sfinte, sunt neputincioqi si creadi in cele
spuse de un om care cu adevirat a irviat din morfl
,
AEa este inima omului intunecatd de pdcat: degi
inzestrat cu urechi, omul nu aude!
Asemenea prostii ulr"u* qi eu in minte. Ag fi
pufut sd spun ci, dupd pirerea mea, credeam aqa
cum trebuie in Dumnezeu. Credeam cd este Fiinftr, ci
este Persoanl atotputernicd
Ei
veqnicd. Eram de
acord cd omul a fost pldsmuit de Acesta, dar nu
credeam ftr viafa de dupi moarte. Nu infelegeam cd
am o idee greEitd despre moarte, pAnd ce o
trtAmplare mi-a aritat aceasta.
$i
asta este incd o
dovadd a legdturii noastre superficiale cu religia, in
general,
Ei
indeosebi a neatenfei mele in ce priveEte
viafa duhovniceascd.
S-a intAmplat si cunosc un om serios gi foarte
invdfat. il simpatizam mult. Trdia singur qi il vizitam
deseori. O datd, cAnd m-am dus sd-l vdd, l-am gisit
in biroul lui citind o carte de trvdtiminte creEtinegti.
-
Ce inseamnd asta, Prohor Alexandrovici (aqa se
nlunea cunoscuful meu), vrefi sd vd facefi dascdl?,
l-am intrebat cu o vdditd curiozitate, privind cartea
pe care o citea.
181
cealaltd parte a mea. tnfelegeam cf, md aflu intr-o
stare diferitd
Ei
percepeam toate irsuqirile acestui
nou mod de existenfd. Deodati am incetat si mai vid
ce se irtAmpli in camera mea. De ce? intrucAt rni-am
pierdut definitiv cunogtinfa? Nu, am continuat sd
vid
Ei
sd in,teleg tot ce se intAmpla in jurul meu.
$i
nu
mai vedeam ceea ce se petrecea i:r camera mea,
deoarece nu mai eram acolo. CAnd m-am intors am
vdzttt gi am auzit iardEi, ftrsd nu ce se intAmpla in
camerd, ci la morgd, unde nu fusesem niciodatd
inainte.
Dacd nu existd suflet, atunci cine era cel care le
vedea gi le auzea pe toate? Cum putea sufletul meu
sd se desparti de trup dacd, in cazul meu, nu s-a
irtAmplat ceea ce in limbajul nostru se numeEte
,,moarte"? $i
de ce ag fi spus toate astea astdzi, in
vremurile noastre, in secolul necredintei gi negtrii,
dacd nu le-aq fi trf,it cu adevirat? Deoarece cred
Ei
cunosc ctr invdfifura Bisericii noastre Ortodoxe
despre moarte este adevf,ratd, am simpt nevoia de a
face aceasti mdrfurisire. Este mdrturisirea unui om
care nu credea ftr viafa de dupi moarte
Ei
intr-un
mod minunat s-a vindecat de aceastt boald ilogic[ gi
groaznicd ce are o aga mare rdspAndire in zilele
noastre.
in parabola despre bogatul nemilostiv qi sdracul
Lazdr, prin glasul lui Avraam, Domnul zice:
,,Dacd
nu ascultf, de Moise
Ei
de prooroci, nu vor crede nici
dacd ar invia cineva dintre morf"(Luca 16,31). Cei
care vor citi cu atenpe aceasti istorisire a mea vor
180
-
Nu, dragul meu! Ce spui, dascfil? Mf,car de-aq
putea si devin un bun elev, nu dascdl. Trebuie si mi
pregtrtesc pentru examene. Vremea se apropie. Yezi
fu, pirul meu se albegte din ce in ce mai mult, o dati
cu trecerea zilelor. in orice clipf, pot fi chemat, mi-a
rdspuns zAmbind.
Nu am luat in serios cuvintele lui. intrucAt era om
educat gi citea mult, credeam cd vrea sd caute in
catehezi vreo informafie. Dar el a inceput sf,-mi
explice exact ceea ce spusese:
-
Citesc diferite lucrdri contemporane gi intAlnesc
in ele multe lucruri gregite, de aceea ceEcetez l[untrul
meu ca str nu deviez de pe calea cea dreapti. Pentru
ci la sfArqiful viefli noastre ne aqteapti examenele, cu
adevdrat grele, mai ales ct nu existd posibilitatea si
le dim a doua oard.
-
Credefi in toate astea?
-
Dar curn aS putea sd nu cred? Spune-mi sincer,
ce-o sd se irtAmple cu mine? Md voi dizolva aqa
simplu qi voi deveni
firAnd? $i
dacd nu va fi aga?
Atunci nu cumva existd ipoteza si fiu chemat gi
judecat pentru faptele mele? Am trdit conqtient qi, de
asemenea, conEtient am sdvArgit ptcatele mele...
-
Nu infeleg, domnule Prohor Alexandrovici, cum
s-a sddit in dumneavoastrtr credinfa in viafa de dupd
moarte? Pdrerea mea este ci omul moare gi toate se
termint, punem punct la toate. il vezi nemigcat qi
flri suflare, putrezind qi descompunAndu-se. Cum
putem vorbi de vreo formd de viafd?, i-am spus eu
exprimAndu-mi ideile.
t82
-
Iartf,-mi, dar despre Lazdr, cel ce a stat patru
zile in mormAnt ce vom spune? invierea lui este un
eveniment neindoielnic. Acela era om la fel ca mine
qi a fost creat din aceeagi materie.
il priveam qi nu puteam si-mi ascund mirarea. E
posibil ca un om atAt de educat si creadd n:r
asemenea bazacorii? Prohor Alexandrovici m-a
privit la rAndul lui cu atenfie gi apoi m-a intrebat cu
voce joasi:
-
Nu cumva egti necredincios?
-
Nu, de ce? Eu cred in Dumnezeu,i-amr{spuns.
-
$i
totuqi, in viafa de dupd moarte, pe care ne-o
dezvdluie Evanghelia, nu crezi! Astdzi fiecare 1l
in,telege in mod diferit pe Dumnezelr, iar revelafia
dumnezeiascd e intoarsd
Ei
tAlcuiti de fiecare dupi
dorin,ta lui. Existi incd
Ei
rafiunea omeneascA. ln
aceasta, zice, trebuie sd' credem oricum, in aceea
putem str nu credem, iar itr cealalti nu existd nici un
motiv si credem! Ca qi cAnd ar fi mai multe
adevdruri, nu unul singur.
$i
nu pricep ct in cazul
acesta ei cred in ceva care este produsul gAndurilor gi
inchipuirilor 1or, astfel ci nici nu se poate vorbi de
credinfi in Dumnezeu.
-
Putem insd si credem in toate? Uneori intAlnim
lucruri ciudate ...
-
Vrei sd zici neitrfelese? Strdduieqte-te sd te
inlelegi pe tine insuf,. Nu vei putea. Trebuie str
pricepi cd pricina eEti tu insufi. incearcd str vorbegti
cu un om simplu despre tetragonismul cercului sau
despre alte probleme de matematicd superioari.
Acela nu va in-telege nimic. Asta insi nu inseamnd cd
"si
183
r i
trebuie si desfiinfdm qtiinfa. Desigur, e mai uEor sd
respingem ceva/ dar de cele mai multe ori nu iese
nici un rezultat din aceasta.
GAndeqte-te pufin cAt de ilogic e ceea ce spui. Zici
cd fu crezi in Dumnezeu, dar in viafa de dupd moarte
nu fr.ezi. Dumnezeu insd nu este Dumnezeul
morfilor, ci al celor vii. Altfel ce Dumnezeu este
Acesta? De altfel, despre viala de dincolo de
mormAnt a vorbit insuEi Hristos. E posibil sd fi
minfit? Nimeni inst, chiar qi cei mai aprigi duEmani
ai Lui nu au putut sd-L invinovd,teascd ci a predicat
minciuni. Atunci din ce motiv a venit Acesta pe
pdmAnt gi a suferit atAtea patimi? Din ce motiv, te
intreb, dacd noi ne descompunem
Ei
devenim
fdrAnd?
Nu pop continua sd gAndegti in acest fel. Trebuie
si te corectezi cu orice pret
-
a zis plin de zel.
Trebuie si pricepi cAt de important este acest lucru.
Dacd vei dobAndi o infelegere bund a acestei
probleme, viafa ta se va schimba. Se va intAmpla fur
tine, trtr-un fel, o revoltt morald.
$i
ideile rezultate
din aceast[ schimbare te vor sprijini qi totodatd te vor
mAngAia. Vor fi pentru tine un sprijin in lupta zilnicd.
Vedeam ci in cele spuse de Prohor existt o logicd.
insd aceastd discufie scurttr nu a putut sd md
convingd sd cred ir ceea ce mt obignuisem sd nu cred
pAn[ atunci. Ceea ce a reugit a fost doar si-mi
descopere aceastd pdrere a mea pe care nu o
spusesem nimdnui, pentru cd nu md gAndisem
niciodatd serios la ea.
Dar pe Prohor Alexandrovici il neliniqtea foarte
tare aceasttr pozi$e a mea. IardEi
Ei
iardgi, tr acea
seard, s-a irtors la aceastd temd. Cand m-am ridicat
sd plec mi-a dat sd citesc cAteva cf,r$ din bogata lui
bibliotecd qi mi-a spus:
-
Citegte-le neapirat! Trebuie sd iegi din aceastd
stare. Sunt sigur, cdci cu mintea pe care o ai vei
in,telege repede cd nu existt nici un motiv ca sd nu
crezi fur viafa de dupd moarte. insd trebuie sd crezi
nu numai cu mintea, ci qi cu inima, cdci, altfel,
aceastd credinfd a ta va dura cel mult o zi, apoi se va
stinge. Mintea noastri este o siti. Nu rimAne in
minte, intrucAt locul unde sunt pistrate se gdseEte fir
altf, parte.
Am citit cirfile pe care mi le-a dat. Nu
f,n
minte
dacd le-am citit pe toate. insd obignuinfa era mai
puternicd decAt logica. Toate cele scrise ir acele cdrli
erau foarte convingitoare. Erau dovezi puternice gi
eu nu md puteam impotrivi cAfuEi de puf,n acestora,
deoarece cunoqtinfele mele in probleme de religie
erau foarte limitate. Dar asta nu m-a fdcut sd-mi
schimb convingerile.
Mi-am dat seama ci se poate ca aceste convingeri
ale mele si fie ilogice. Am crezut ir totalitate ci ceea
ce scria in cdrfi era adevirat.
$i
totuEi, nu eram
incredinfat ci existd viala de dupi moarte. Pentru
mine moartea era sfdrqitul definitiv al existentei
ulnane'
**:r
O intdmplare incredibild, dar adeztilratii, aoea sil
schimb e p entru totdeauna concepfiile intelectualului
nostra care cduta adeoitrul doar pe cdile rafiunii
Ei
carc, dupli aceflstd minune dumnezeiascd,
nu numai
cii a crezut cu inima, ci s-a
ierfit
cu totul Acelei
Fiinfc Atotputernice renegate cu mgumentele
Etiinfei.
CAnd mi-am revenit mf, aflam in patul meu.
Mi-am deschis ochii
Ei
i-am vtzut in jurul meu pe
oamenii care m{ priveau cu mare atenpe gi
curiozitate. LAngi mine, pe un scaun, stdtea medicul
qef al spitalului, care se strdduia sd arate celorlalf,
seriozitatea lui obiEnuiti. incerca sd spund cd ceea ce
mi s-a intAmplat e ceva obiEnuit qi cf, nu existt nimic
ciudat in toate acestea. ins[ in ochi I se citea o mare
nedumerire. Celilalt medic m-a pironit de-a binelea
cu privirea lui.
La picioarele mele, imbrdcatf, ir negru, fulburatd
gi cu fafa palidd, stitea sora mea. LAngd ea, soful sdu.
in spatele surorii mele stdtea infirmiera, a cdrei fafi
era mai senind decAt a tuturor celorlalf. in spatele ei
se afla un infirmier tAndr. Frica ii era zugrivitd pe
chip.
CAnd mi-am revenit, mai intai de toate am
salutat-o pe sora mea. Aceasta s-a apropiat repede de
mine, m-a imbrdflEat qi a inceput sd plAngi.
-
Ce ne-ai fdcut?, a zis medicul cel tAndr care, la
fel ca tof, tinerii, se grdbea sf, impdrtigeasc{ cu
ceilalf, ceea ce sim,tea. N-avef, idee ce vi s-a
intAmplat!
-
Ba da, dimpotriv{,
fin
foarte bine minte tot ce
s-a petrecut cu mine, i-am rispuns.
1 .
186
-
Cum? Vref, sd spune! cd nu v-a$ pierdut
cunogtinfa?
-
Se pare cd nu.
-
Asta mi se pare curios
-
mi-a rtspuns el gi l-a
privit pe medicul qef. E curios pentru ci trupul
dumneavoastrd nu mai pdrea viu. Cum poate cineva
intr-o astfel de stare si-Ei p[streze cunogtinfa?
-
Dupi cum se pare, se poate, pentru ctr eu am
vdzut qi am simf,t tot ce mi s-a irtAmplat.
-
De vf,zut, sigur nu af, putut vedea, dar si auzif,
sd simflfl... Vref, sd spunef, cd aS auzit
Ei
aF infeles
tot? Nu cumva
FneF
minte gi cAnd v-a spdlat trupul
qi l-a imbrdcat?
-
Nu, nu-mi amintesc pentru cd nu-mi sim,team
trupul.
-
Cum e posibil acest lucru? Susf,nefi cf, vd
amintip tot qi in acelaEi timp zice$ cd nu v[ sim,tea!
trupul?
-
Am spus doar cf, nu-mi sim,team trupul
-
am
rdspuns.
$i
intrucAt md gtrsesc inci sub influenfa
evenimenfului care mi s-a firtAmplat, am crezut cd
asta e de ajuns pentru a infelege ce voiam sf, spun.
-
Adici?, a continuat medicul, vtzdnd ci m-am
oprit.
Nu am
Etiut
ce sd-i spun. Nu puteam in,telege ce
altceva vrea de la mine, totul mi se pdrea limpede.
Am repetat:
-
V-am spus doar cd nu sim,team trupul
Ei
ceea ce
are legdturd cu el, dar trupul meu nu e tot sinele
meu. Sinele meu nu era doar in trup atunci cAnd mtr
:rl
,.\rl
Singura excepf,e era medicul cel tAnir.
pe
acesta il
interesa sd afle mai multe despre ceea ce mi s-a
petrecut. in fiecare zi gi desigur, de multe ori pe zi,
venea in camera mea sd vadi, zicea 1, cum
evolueazd sdndtatea mea. Uneori imi punea irtrebdri
abskacte. De cele mai multe ori md v:z;ila singur, dar
de cAteva ori a adus cu el
Ei
un prieten, sfudent,
pentru a vedea qi acela un om care a firviat din morf,.
Dupd trei sau patntzrle, vtrzAnd ci m-am
instrnitoqit destul de mult sau poate pentru ci igi
pierduse rtrbdarea, a venit seara in camera mea gi am
inceput o discufe indelungati.
Mi-a misurat pulsul gi mi-a zis:
-
Ciudat lucru. in toate aceste zile pulsul
dumneavoastrtr e stabil, nici slab, nici febril. insi nu
gtif, ce vi s-a intAmplat atunci! O minune, altfel nu
pot sd o explic!
imi recdptrtasem puterile
Ei
infelegeam cd ceea ce
mi se intAmplase era lucru neobiEnuit. Pricepeam
bine ci numai eu cunosc toate cAte mi s-au petrecut
qi c[ minunile despre care vorbea medicul sunt doar
manifestirile exterioare ale evenimentului intAmplat
qi care, din punct de vedere al gtiinfei medicale, sunt
supranaturale. L-am firtrebat:
-
$i
cAnd s-au intAmplat aceste minuni? tnainte de
a reveni la viafi?
-
Da, inainte de a vd reveni. Nu vorbesc de mine,
eu nu am mare experienfi, pntru prima oard in
via,td intAlnesc un caz fir care bolnavul cade in
moarte clinici. insl nici unul dintre medicii bdtrani
189
l r
giseam f[rd suflare. Cealaltd existenfi a mea
continua st lucreze normal,le-am spus.
Credeam cd aceastd schismd sau, mai bine zis,
aceasti desp[r]iturd a existenfei mele, care pentru
mine era un fapt clar, putea sd fie priceput[
Ei
de acei
oameni cu care vorbeam.
Se vede cd nu md firtorsesem inci la starea de
dinainte, incd nu gAndeam ca oamenii de pe pimdnt.
$i
cAnd vorbeam despre ceea ce cunoscusem din
experienfd, nu mi-am dat seama cd pentru oameni,
care nu au trdit ceea ce am triit eu
Si
care negau
existenfa sufletului, cuvintele mele puteau si fie
socotite ca un afect de om bolnav.
Medicul cel tAntr voia si m{ intrebe gi alte
lucruri, dar medicul gef l-a rugat sd nu md oboseascd
mai mult. Nu
Stiu
dacd a fdcut-o pentru ci
firtr-adevir aveam nevoie de odihntr sau pentru ci
din cele ce spusesem trisese concluzia ci mintea incd
nu-mi funcfiona normal.
M-au controlat
Ei
s-au incredinlat ci organismul
meu funcponeazd foarte bine. M-au ascultat
Ei
nu au
gdsit nici urmf, de pneumonie in pldmAnii mei. Mi-au
dat sd beau pufne zeamd
Ei
apoi au plecat cu tof,i
din camerd. Doar sora mea a mai rimas pufln cu
mine.
Aproape toli cei din jurul meu, deoarece credeau
cd discufiile despre aceastd trtAmplare imi provocau
gAnduri nepldcute (aq fi putut, de pildt, si mi
gAndesc ci era posibil si md ingroape de viu), au
evitat st vorbeascd cu mine despre aceastd problemd.
,i
188
J
I
t l
(
f,
i r
nu mf, cred cAnd
dumneavoastrd.
le povestesc situafia
-
$i
ce s-a ir:rtAmplat exact de v-a uimit atAt de
mult?
-
Cred cd qtifi, dar chiar dacf, nu
Etif,,
pute!
in,telege
Ei
singur, ci in cazul morfli clinice
organismul omului funcf,oneazd, foarte incet: pulsul
ii este slab, respiraf,a neobservatd, iar inima aproape
ci nu se aude. Dar cu dumneavoastrf,, inainte de a vd
reveni, s-a petrecut ceva diferit: pldmAnii au inceput
sd lucreze ca doud mari compresoare, inima bf,tea ca
un ciocan. Nu pot sd descriu asta, trbbuia sd vede$.
Erap ca un vulcan in erupf,e. Pe mine m-a apucat
groaza. Aceastd scend era foarte infiordtoare. imi
pdrea cd peste puFn n-o si mai rdmAni nimic din
trupul dumneavoastrd, nici un organism uman nu
poate indura asta.
,,Afunci
nu e deloc ciudat cd inainte de a reveni la
viald, mi-am pierdut cunoEtin,ta ", m-am gAndit.
inainte de a auzi povestirea medicului eram
neldmurit qi nu
Etiam
cum sd explic de ce, in clipa
cAnd am plecat qi viafa s-a stins incet-incet in mine,
nu mi-am pierdut nici un moment cunogtinfa gi, din
contrd, cAnd am revenit la viafd, n-am mai
Etiut
de
mine. Acum irsi am infeles:
Ei
in clipa morfi.i
sim,team acea strAnsurf, de care am scdpat ieEind din
trupul care o provoca. Sufleful singur, fArd hup, e cu
neputinfd sd leEine. Pe cAnd in ceasul cAnd am
revenit la via,td a trebuit sd imbrac din nou acest trup
al meu care se supune legilor firii
Ei
leEind.
190
Dupd un timp medicul cel tAnir a continuat cu
observapile pentru a-gi clarifica nedumeririle.
-
$i
asta, atenfle, duph treizeci gi ceva de ore de
moarte clinic[! Puterea cu care funcf,ona organismul
dumneavoastri, o putef, infelege din faptul cd,
inainte de a reveni la viafi, toate membrele corpului
vd erau firghefate
Ei
dupd un sfert de ord sau
doudzeci de minute le-af, putut miqca qi dup6 ftrcl o
orl vi s-au incilzit gi degetele. Asta e minune! CAnd
o spun celorlalf nu vor sd mi creadi.
-
$tifl
de ce s-a intAmplat aceastd minune,
doctore?
-
De ce?
-
Voi, medicii, cAnd spunep moarte clinicd, vi
gAndiF la ceva ce se aseamdntr cu leginul?
-Da,
dar la un grad mai inalt...
-
Afunci, in cazul meu, nu putem vorbi de moarte
clinicd.
-
$i
ce a fost aceasta, dacd nu moarte clinicd?
-
Am murit cu adevlrat
Ei
apoi am inviat. Dacd
era vorba doar de o slibire a puterilor organismului,
atunci nu ar fi existat o asemenea
,,ertJptie"
in
momenful cAnd am revenit la viafi. Dar intrucAt
trupul meu trebuia sd se pregdteascd urgent pentru
primirea sufletului, de aceea toate organele lui au
prins sd funcfloneze
,,peste
program".
La inceput medicul mf, asculta cu atenf,e, dar mai
apoi pe falJ-i-a apdrut indiferenfa:
-
Acum glumif,! Desigur, pentru noi, medicii,
acest caz
qste
de mare importanfi.
t91
t f
-
Adevdrat vi sPun, nu glumesc'
Cred fttd
govdire in toate acestea qi aq vrea s[ credef,
Ei
dumneavoastrd. Credefi cel puf,n pentru a putea
cerceta serios acest caz nemaiintalnit.
Imi spunep cd
nu am putut vedea nimic, dar vrefl sd vi descriu
morga in care nu am intrat niciodatf, in viafd? Vrefi
sd vd spun unde stdtea fiecare dintre voi in clipa in
care muream gi ce afi fdcut dupd moartea mea?
Medicul a fost foarte interesat sd #le despre
acestea. CAnd i le-am povestit pe toate
9i
i-am redat
cu de-amdnunful toatd imprejurarea, doar atAt a
putut sd zicd;
'
-
Foarte ciudat! Poate af, avut vedenii ...
-
Doctore, aceste doud lucruri nu se potrivesc
irtre ele: si fiu inghefat ca un peEte congelat
9i
totodati sd am vedenii!
Dar cea mai mare uimire i-a provocat-o
povestirea mea despre starea tr care md gdseam in
primele momente dupd plecarea sufletului din trup'
Ctr vedeam cum se ingrijesc de trupul meu/ care
pentru mine era o haind nefolositoare. CA md
rtradniuttt sd ating ori sd imPing pe cineva ca sd fiu
bigat ir seamd. C[ aerul, care dintr-o datd devenise
foarte dens pentru mine, nu md lisa sd am legdturf,
cu lucrurile din jurul meu.
Medicul asculta cu gura cdscatd tot ce-i sPuneam
qi mi privea cu uimire. indata ce am terminat, m-a
salutat gi a plecat. Probabil s-a dus si impirtdqeascd
Ei
altora ceea ce aflase.
192
Cred ci ii spusese gi medicului gef, pentru cd
acesta, cAnd m-a vizitat tr ziua urmttoare ca str mi
consulte, mi-a zis:
-
AF avut halucinafii in timpul morfii clinice.
Incercafi. sI le uitaf,, altfel ...
-
Altfel voi innebuni?
-
i-am zis.
-
Nu, asta e exagerat. inse va pot provoca manie.
-
SpuneF-mi, doctore, poate avea cineva
halucinafii cAnd se afli ir moarte clinicd?
-
De ce intreba$? O
EtiF
mai bine ca mine.
-
Doar cazul meu nu vi poate convinge. Aq vrea
sd gtiu ce cpune medicina despre asta.
-
Inci nu putem neglija cazul dumneavoastri.
Asta e lucru sigur. Dar nici nu putem spune cd in
toate cazurile e vorba de moarte clinicd, deoarece ir
felul acesta inchidem ugile cercetdrii, ceea ce de
multe ori conduce la o diagnosticare gregitd. in cazul
dumneavoastri lucrurile sunt clare. V-aF aflat tr
moarte clinict
-
aici nu trcape indoiali. Prin urmare
halucinaf,ile care le-afi avut se intAmpli ir astfel de
imprejurtrri.
-
Doctore, in cazul pneumoniei, existtr condifii de
intrare in moarte dinici?
-
Medicina nu ne spune exact ce condilii sunt
necesare. Existtr chiar cazuri in care oamenii au plfit
asta ftrrf, str fi avut vreo boall.
-
Poate, insi, pneumonia si se vindece singuri tr
timpul morlii clinice, cAnd inima nu funcfioneazt qi
prin urmare nimic nu impiedict boala str se
agraveze?.
L93
;
I
l
t
, , '
-
De vreme ce vi s-a intamplat asta, inseamni cd
se
Poate.
Dar credeF-md, pneumonia
s-a vindecat
duplce ali ieqit din moartea clinicd.
-
In cAteva minute?
-
Nu in cAteva minute ... Dar poate
9i
in cAteva
minute. Aga cum lucrau atunci inima qi plimAnii
dumneavoastrd, cu acea putere ar fi putut si sparg[
gi gheafa de pe rAul Volga, nu numai sd se vindece la
iufeald orice boald. Dupi cum vede!, se poate.
-
Aqadar cazul meu nu are nimic ciudat
9i
este un
lucru obiEnuit?
-
Nu, pentru cd cel
PuFn
... e un fenomen foarte
rar.
-
Rar? Nu cumva e mai bine sd sPunem cd ceea ce
mi s-a intAmplat e imposibil st se petreacd in mod
firesc?
-
De ce imposibil, de vreme ce dumneavoastrd vi
s-a irntAmplat?
-
Prin urmare, pneumonia se poate vindeca
singurd, chiar
Ei
atunci cAnd organismul nu
funcf,oneazi. Inima
Ei
pldmAnii, a cdror funcponare e
impiedicatd de boali, po! daci vor, si lucreze foarte
bine! Afunci n-a existat nici un motiv sd mor de
pneumonie!
$i
spunefi-mi, doctore/ cum se poate
trezi omul din moartea clinicd provocatd de
pneumonie? Cum poate adici si scape ilr acelagi
timp din aceste dou[ mari primejdii?
Pe fafa medicului a apirut un zdmbet ironic.
-
Vedep? V-am prevenit in legdturd cu mania, a
zis. Vrefl sd spunep ci in cazul dumneavoastrd nu a
fost moarte clinicd gi imi punefl intrebdri cu scopul...
l r
t94
Cu scopul, am gAndit eu, de a in,telege
care dintre
noi suferi de manie;
9U,
calg yleap
qA ge1qgtez
gtiinflfic;tq;i ftr care m-am aflat ori tu, care vrei st
o
1'eii
gqa-is* o vede
,;g,Uii$a'*cffiajisllFEti,
-cu
toate d_ol/ezile clare care mtrrfud,sesc contrariul.
lnsi cu glas tare am spus:
-
Vi pun intreblri cu scopul de a vd arlta cd nu
pot si zic c6. a venit iarna, cAnd afari e primdvar6.,
cAnd in jurul meu infloresc pomii gi cd nu va ninge
din cauzd cf, gtiinfa consideri cf, iarna trebuie s[
ningi. imi aduc bine aminte ch o datd a nins pe L2
mai, cAnd pomii din grddina tatilui meu irfloriserd.
Se pare cd acest rdspuns l-a fdcut pe medic sd
in,teleagd ct intArziase
Ei
cd eu eram deja stdpAnit de
,;rranie".
Nu mi-a mai spus nici un cuvAnt
Ei,
la
rAndul meu, nu l-am mai irtrebatnimic.
Dar, la unna urmei, ce se intAmplase?
-
igi dA sufletul!, l-am auzit pe doctor spunAnd.
intrucAt nu vorbeam
Ei
eram concentiat.la mine
insumi, privirea mea nu exprima nimic gi era rece.
Medicii credeau cd mi-am pierdut simfurile gi de
aceea vorbeau deschis. Dar eu inlelegeam foarte bine
tot ce spuneau.
-
igi dA sufletul! Moarte
-
m-am gAndit eu cAnd
am auzit ce spunea doctorul. intr-adevir, e posibil ca
eu st mor?
-
spuneam ir mine. Dar cum, de ce? Nu
puteam sd-mi explic acest lucru.
Deodatd mi-am adus aminte de ptrrerile unor
oameni db gtiinfiz p c"r le citisem cAndva, care
195
petrecut aceasti schimbare ciudatd qi aE fi continuat
sd rdmAn ir starea de dinainte, aE fi tAlcuii diferit
ceea ce se intAmpla acum cu mine. Acum inst,
cuvintele medicului mi-au provocat o oarecare
uimire, dar nu frici.
\1
simfeam
_fqlca
pe care
oamenii o simt de olicei cAnd se gAndesc la moarte.
Explicafia stdrii fir care md aflam nu se potrivea deloc
cu pdrerile pe care le aveam in viafa dinainte.
Asta este! Piminflil pd_"
_trage in jos -- rrr:drn
gAndit
-
gi acest lucru era acum limpede pentru
mine. Nu md trage insd pe mine, ci-ceea^ce_mi=a-dat
pentru o__ pe1!o1!a
{" !inp.
PimAntul i1n!
_frage
Frylll
sau trupulde unul singlg
_v1ga
str meargd in
p-4sint?
Ceea ce mai trainte mi se pdrea foarte normal gi
Qigur,
adicd faptul ct dup{*-_moarte mi voi
de-lgmpyne gi voi deveni
fdrin4, _qqu$
mi se- pi-le?
itofi:*ti_go_l{di legilor ttuto.i-l
,Nu,
nu voi pieri cu
totul!", am strigat t4re
Ei 414 tleereat*str-
scap -de
acqgqgfg,ge carg:1{ig.!&qa, qi deodatd am inleles
cd nu mai simt aceiitracf,e. Mi-am deschis ochii. in
minte mi s-au itrtipdrit cu de-aminunful tot ce am
vdzutin acea clipd.
Am vdzut cd stau singur in mijlocul camerei. in
dreapta mea am vdzut personalul spitalului care se
adunase in jurul pafului meu, formAnd un semicerc.
Medicul
Eef
stdtea cu mAinile la spate
Ei
privea cu
atenf,e ceva pe care eu nu putem st vid pentru ci
ceilalf, md impiedicau. LAngt el stdtea un medic
bdtrdn, apJecat pufln in fafi, care
f,nea
in mAini un
fub cu oxigen gi nu gtia ce si-i facd, si-l scoattr af.ard.
197
i
i
cercetau dacfl inh-adevir moartea
e dureroasfl' Am
inchis ochii gi m-am concenkat la ceea ce se petrecea
in mine.
,DUreri
trupesti nu aveam
9i
totugi sufefeem-Si
mA
chinulqm. De ce, care era cauza durerii? $tiam
de ce
boaltr mor. Nu cumva md irneca boala
qi asta
impiedica funclionarea normal[ a inimii mele qi de
u."uu sufeream? Nu
Etiu,
poate cd pentru medici
aceasta era cauza morpi care se apropia. Dar asta nu
mf, preocupa. Lumea aceasta cu me-{ic-ii.il-lo$
oamenii ei. era de.acum strdinf,
P.gftg-ry.
Singurul lucru pe
Plter-nrcd.
Sim,team ctr, in fiecare clipi, atracf,a aceasta
devenea mai puternicd
Ei
ci, in curAnd, mi voi
apropia gi voi atinge acel magnet care mi atrage.
$tiarn
ci, indatf, ce-l voi atinge, mt voi uni cu el
Ei
nici o putere lumeascd nu mi va putea despirpi de
acesta. intreaga mea fiinfi se impotrivea. Simfeam cd
nu e posibil si mt unesc pe de-a-ntregul cu el, cd
ceva o si rtrmdntr liber gi acest ceva se strtrduia din
toate puterile st se furdeptrtteze de acel centru de
atrac$ie. Tocmai aceastd luptt care se dtrdea in mine
imi provoca dureri
Ei
mi chinuia.
Desigur, semnifica$ia vorbei ,,igi
df, sufletul", pe
care am auzit-o din gura medicilor, imi era
cunoscuttr. D-.3q acgm toate in mine -sc schimbasertr"
Dacd auzeam aceste cuvinte atunci cAnd cei trei
medici md consultau, sigur m-aq fi speriat. De
asemenea, e lucru sigur ci, daci in mine nu s-ar fi
sau sd-l lase in camerd, in cazul cf, va trebui. Un alt
medic, tAntrr, era aplecat gi
Snea
ceva
Pe
care nu
puteam sd-l vid, cici umtrul lui md impiedica. Am
vdzut doar un col! din perna mea. Acest lucru mi s-a
pdrut ciudat. Acolo unde stltea mulf,mea aceasta de
oameni era paful meu. Ce le atrigea oare acum
atenfia?
Qq
priveau cu tofii, de vreme ce eunu-mai
eram acolo, ci stdteam in mijlocul camerei?
-N{-am
apropiat qi m-am uitat acolo unde priveau
tof, aceqti oameni: ir locul acela, irtins pe pat, mi
aflam eu.
(...) Nu m-am speriat cAnd mi.am vf,zut trupul
lntins pe pat, eram nedumerit inst, cum se poate
intimpla aga ceva! Simfeam cd sunt in acelaqi timp qi
aici
Ei
acolo. Mi-am privit corpul. Nu fircdpea
indoiald cd acela eram eu, exact aqa cum-fusesem
inainte.
Am vrut si-mi apuc mAna stAngd cu cea dreapti,
dar au trecut una prin cealalti. Am incercat sd-mi
apuc mry"locul cu mAinile qi iardgi mdinile mi-au
trecut prin corp, ca qi cAnd in locul lui ar fi fost un
gol.'Acest fapt mi-a produs mare uimire. Voiam st
md ajute cineva sd inleleg ce se intAmpl[. Am ff,cut
doi-trei paqi ca si-mi intind mAna
Ei
sd-l ating pe
doctor. insa aveam senzalia cf, ptrgesc oarequm
ciudag picioarele mele nu cdlcau pe pg{ea. Cu toatt
stiruinfa depusd, mAna mea nu a reugit si-I atingi pe
medic. imi rf,maneau doar 10-15 centimetri pAnd str-l
ating, totuqi nu am reugit. Am incercat st mf, sprijin
bine pe podea. Corpul mi asculta qi cobora,
hg{_l_rni
era cu neputinf{ s{ stau pe podea.
$i
in a-cq-s!-
eazimi
i
1.98
rfmng1 o distanfi
foarle
micd, dar nu puteam in
nic! un chip sd o ating (...).
Dar si vezi fir jurul ttru oameni, s[ ii auzi
Ei
si ii
infelegi ce spun qi totodath s4SE
S-Ltr*frigi ul q_t.rp gu
vllegjlqslll
-tiu ei
ctr nu ve! primi aigtol
-ir
caz de
Syete,
de o asemenea singurttate
f,
se ridicd pirul
in cap gi if ingheafd sAngele ir vene. E preferabil sl
te gdsegti pe vreo insult pustie decAt si simf, o astfel
de singurtrtate. Acolo vei putea cel pufin str vorbeqti
cu nafura.
Mie numai aceast{ lipst a posibilitiFi de a vorbi
cu lumea din jur, care nu e fireascd pentru om, imi
provoca o asemenea fricd
Ei
senzafe de neputinfd, pe
care omul cred cd in nici o alta imprejurare nu o
poate simfi
Ei
care este greu st fie descrisd in cuvinte.
...
.T{gp SEbpyr,ti_c_esc. C',4ed ci_sqa se numeEte
rygsta",
mi-a trecut prin minte.
,,insd, ce s-a
intAmplat cu mine?", md intrebam, incercAnd s5-mi
aduc aminte de stdri asemdnitoare gi schimbiri
ciudate petrecute oamenilor bolnavi ...
(...) Pentru prima oard m-am gAndit cd ceea ce mi
s-a intAmplat, in limbajul oamenilor vii, se numegte
moarte! GAndul acesta mi-a venit ftr minte deoarece
trupul care era firtins pe pat ardta ca un cadavru: era
nemiEcat. Neirsufleflt, cu fafa palidfi ca ceara. Buzele
vinete se increfsertr. Asta mi-a adus aminte de alte
cadavre pe care le vdzusem alttrdattr tr viafa rnea. La
prima vedere poate pdrea ciudat ctr doar afunci, cAnd
am vdzut trupul meu netrsuflefit, am infeles exact ce
mi s-a intAmplat.
$i
totugi daci cercetdm cu griji ceea
199
ce sim,team in acele
clipe, acest comportament al meu
va fi infeles.
in p-nintea
noastrd
cuvAntul
,,moarte,, se leagtr
neaptrat de disparifla
Ei
sfArgitul vieFi. Deci cum e
posibil si md fi gAndit cd am murit c6nd, nici micar
pentru un minut, nu mi-am pierdut cunoqtinfa, cAnd
md simleam viu
Ei
aveam gi fursuqirea de a aLrzi,
vedea, simp, de a md miqca, de a gAndi gi vorbi. De
ce disparife poate fi vorba cAnd mi vedeam pe mine
foarte bine
Ei
totodatd imi dddeam seama de lipsa de
logicd a stdrii in care md aflam? Nici chiar ..rrri.rt"l"
medicului,,toful
s-a terminat,' r.rumi-au atras atentia,
nici nu m-au fhcut sd pricep ce mi s-a intAmplat
pentru ci cele petrecute nu corespundeau deloi cu
ideea pe care eu o aveam despre moarte.
instrdinarea de mediu gi despdrf,rea
personalitdf,i mele m-ar fi putut face sd tAlcuiesc
acest eveniment, dqct ag fi crezut cd existd suflet
Ei
dacd eram om credincios. insA aceste condiFi.nu
existau. Md cilduzeau doar simfurile mele. Aceastd
senzafe, cd sunt viu, era atAt de limpede, incAt toate
celelalte lucruri ciudate imi provocau doar uimire.
Nu eram in starg si f-ac legtrfura intr_e.
ceea ce
sim,team qi ideea obignuitd a morf,i. Nu era posibif
fiind pe deplin ionEtient, sA gande;c cd nu exist.
Desigur, sufleful este duh, dar duh care a fost
pl{smuit pq4tru i tr{i- implqunA cu trupuL Atunci
cum e posibil ca trupul sd fie pentru suflet inchisoare
Ei
legdturd, sd-l ia prizonier
Ei
sdJ oblige sa triiasca
intr-un fel fir care ii este strdin, prin firea lui?
200
Nu trupul este locuin,ta cea mai potrivitd
pentru
suflet. De aceea, cQnd-'9,ufl_elgfJng
_rn lgmeq^
noud,
cum s-a petrecut cu mine acum, se gdseEte in etapa
*
ggr{-o-Uafg
$_in?intarg
13
gare
1
ajuns
_rlaind
in
!rqp. $i
aceasti via,td in trup este iiieisca pentru
suflet.
Desigur, dacd omul s-ar cultiva duhovniceEte in
viafa lui qi ar avea voinfd duhovniceascd, atunci, ir
lumea aceasta noui, majoritatea lucrurilor ar fi
pentru el familiard
Ei
mult mai bine firfeleasd decAt
de sufleful acelui om care niciodati in viafa lui nu a
cercetat lumea cealaltd.
$i
pe cAnd primul, c6nd se va
gdsi acolo, va fi indatd fur stare, sd zicem, sd citeascd
mai lent gi silabisind cuvintele, celilalt va trebui sd
inceapd de la alfabet, ca in cazul meu. ii va trebui
destuld vreme penku a-gi da seama de ceea ce i se
intAmpld gi pentru a cunoaEte
,,pra" ir care se
gdseEte gi pe care niciodatd inainte nu a vizitat-o cu
cugetul.
,,E
incredibil!"
Continui acum descrierea acestei irtAmpldri
nemaipomenite.
E incredibil! insd daci pAnd acum aceasta
intAmplare vi se pare incredibilA, atunci continuarea
povestirii va pdrea ir ochii cititorului necredincios o
poveste pe care nu are nici un rost s-o spunem. Dar,
pentru cei ce vor sd vadi altfel aceasttr povestire,
irsuEi simplitatea qi redarea sdrdcdcioasd va fi o
dovadl ci'este adevdratd. Pentru cd dacd aceasta ar fi
i
I
lr
fost fructul inchipuirii
mele, atunci ag fi putut descrie
ceva mai irfelept gi mai impresionant (care sil-i
cucereascfl pe tof, ceva tr genul Alchimistul ori Codul
Iui Da Vinci
-
n.n.).
Ce mi s-a intAmplat in continuare? Medicii au
ieqit din cameri, iar cei doi infirmieri stdteau ir
picioare gi discutau despre amdnuntele botii
Ei
mortii
mele. Infirmiera mai in vArstd s-a intors cdtre icoand,
gi-a ficut semnul crucii gi a spus o rugiciune foarte
obignuittr in astfel de imprejurdri:
,,Fie ca sufletul lui
sd meargd fir impirilia Cerurilor gi sd aibd odihna de
veci!".
Imediat ce a spus aceste cuvinte, lAng[ mine au
venit doi ingeri; pe unul l-am recunoscut era inferul
meu pdzitor, dar pe celdlalt nu l-am recunoscut.
M-au luat de mAni gi am pornit la drum, trecAnd
direct prin perefli camerei.
{.**
Afard se insera
Ei
ningea ugor. Vedeam asta, dar
nu sim,team frigul qi, in general,
.rlu
simfeam
diferenfa dintre induntru qi afari. Evident, uirele
lucruri iEi pierduserd semnificafla pentru colpul meu
modificat. Am ftrceput repede si urcim spre intrlf,mi.
Cu cAt urcam mai sus, cu atAt mai mult spafu se
deschidea in fafa ochilor mei. La urmd acest spafiu a
luat dimensiuni atAt de mari ilrcAt qla guprinl..flcu
vdzAnd cAt de nesemnificativ eram in la,ti ace__!ui
pustiu nesfArEit.
Aici am observat qg![insugiri ale vederii mele:
mai intdi, pe cAnd in jurul meu era infuneric absolut,
eu vedeam totul clar. Prin urmare ochii mei aveau
insuEirea de a vedea prin intuneric. Apoi pqteag st
cqg{nd cu vederea
-q4
qpaFu foarte marel lucru pe
care nu l-aq fi putut reuqi nicicAnd in viata mea
pdmAnteascd. Dar ircf, nu in,telesesem cd am aceste
insuqiri. Ceea ce pricepeam e cd spaflul era in
realitate mult mai mare decAt ce vedeam eu
Si
cf,
posibititisle vederii mele erau limitate. in,telegeam
foarte bine acest lucru
Ei
cAnd mi-a venit acest gAnd
m-a apucat groaza.
Da, este foarte firesc pentru un om st se
supraestimeze. Mi-a!q-{g!-seqma de mi_c-imea meq, ci
s-unt o persoantr nefirsemnatd, a cirei aparif,e sau
dispariFe va rdmAne neobservattr in aceastd lume
inJiniti. (...) Acest fapt cred cd este un rdspuns bun
la stdruinlele unora care vorbesc despre legea
universald a catastrofei
9i
totodattr este o dovadi
semnificativi a autocunoagterii omului, care se crede
pe sine nemuritor, veqnic
Ai
p*ersoand nobild!
P_e1c9p-Sa timpului s-a stins cu destrv-drSu'e fu:t
mintea mea. Nu
Etiu
cAtd vreme am urcat spre
indlsmi. Deodatd s-a auzit o gdldgie qi o mulpme de
fiinfe infiorttoare s-au apropiat iute de noi,
f,pAnd
qi
rAzAnd...
,,Sunt diavoli!'|, am gdndit. Am irfeles foarte
repede acest lucru
Ei
m-a convins ceva ca o fricd
groaznicd, care pAntr afunci nu mi se mai irtAmplase.
Diavoli! imi incnipui ci=aq fi ironizat 9i
aq fi rds daci
cineva, cu cAteva zile sau chiar cu cAteva ore mai
:!1
-{ii 203
inainte, mi-ar fi spus ci ar crede in existenfa lor, ori
ctr i-a vd,zutpe
diavoli
cu ochii lui!
Ca un om educat
din secolul al XIX-lea, prin
denumirea
,,diavoli" infelegeam irclinaf,ile reie gi
patimile omului. De aceea acest cuvAnt nu era pentru
mine un nurne, ci un termen care definegte o.,oF.rrr"
abstractd.
$i
deodatd aceastd
,,notiune abstractd,',
9
apirut ln fafa mea ca o persoand vie! Nici chiar u"iati
nu pot str-mi explic cum gi de ce atunci, indatdr-.fjrfi
nici o trdoiald, i-am recunoscut
cd sunt diavoli. Sigur
trstr, acceptarea faptului cd aceEtia sunt diavoli era
pentru mine ceva complet ilogic, pentru ctr, daci ag fi
vdzut o asemenea aparife intr-un alt moment, ag fi
zis fdrd, govdiald
ctr este o inchipuire intrupatd. Cu
alte cuvinte, ag fi acceptat orice altceva, dar aE fi
negat cd sunt diavoli.
$i
nu i-aE fi numit aqa
deoarece, curn am spus, credeam cd
,,diavolul,, esie
un termen care denumegte
ceva ce nu poate fivdzut.
...
$i
intruc6t, dupd curn am spus, mintea mea
lucra foarte repede, am infeles indatl ci fgfa oribili a
acestor fiinfe nu era fafa lor adevdratd, ci o masci
yrgta
pe care o purtau probabil cu scopul de a md
infricoEa qi mai mult. Afunci s-a trezit in mine
ruEinea. Am simf,t ruEine pentru mine gi pentru
fiinfa umanf, in general, cd aceste creafuri folosesc
aceste mijloace pe care noi le folosim pentru copii,
pentru a-l inspiimAnta
pe om care se crede pe sine
atAt de important.
Dupd ce ne-au irconjurat din toate pdrfile,
diavolii strigau gi le cereau ingerilor str m_d predea
lor. Se strdduiau pe toate ctrile sd ma smulgtr din
mAinile acestora, dar nu indrizneau
sd o facd. Din
flpetele
gi urletele groaznice pe care le scoteau am
desluEit cAteva -c-uwinte
qi de cAteva ori chiar fraze
intregi.
-
Este al nostru: L-a tlgdduit pe Dumnezeu!, au
strigat deodati tofi intr-un glas gi in acelaEi timp s-au
repezit asupra mea. Mi-a inghefat sAngele in vene.
-
E o minciund! Nu-i adevtrat!, am vrut sd le
rtspund cAnd mi-am revenit, ilrsd aducerea aminte
mi-a innodat limba. intr-un chip neinfeles mi-am
amintit dintr-o datf, o imprejurare neinsemnatf, care
s-a petrecut foarte demult, in vremea tinerefii mele,
$i
pe
*care
o uitasem definitiv.
Mi-am adus aminte cd in vremea in care
mergeam incl la gcoalf,, intr-o zi, ne-am adunat acastr
la un prieten de-al nostru
Ei
vorbind despre diferitele
probleme gcolare, am trecut la discutarea unor
lucruri mai inalte. Discutam deseori irtre noi astfel
de lucruri:
-
ln general nu-mi plac ideile abstracte
-
a zis un
prieten de-al meu
-
Ei
in special, ilr acest caz. Pot
crede intr-o putere pe care gtiinfa n-o cunoaqte pAntr
actun. Adicl pot str accept existenfa ei chiar in cazul
in care nu-i vtrd manifesttrile concrete, deoarece
puterea aceasta poate fi foarte discrettr sau poate
acfiona impreuntr cu alte puteri gi de aceea ne este
greu si o vedem. Dar sd cred in Dumnezeu ca intr-o
Fiinfi personaltr in timp ce nu vld niciieri
manifesttrrile Lui, aceasta este o prostie pentru mine.
Mi se spuner
,,ctede!".
Dar de ce trebuie si cred in
205
fierbinte. indatd ce am rostit numele Ei ne-a acoperit
o ceafd albi care a inconjurat cu iufeald aceastd
mullime oribih de diavoli
Ei,
peste puFl timp, a
ascuns-o pe de-a ?ntregul de ochii mei. Inst timp
indelungat am auzit
f,petele
gi urletele 1or. Dar
pentru ci vocile deveneau din ce in ce mai slabe, am
inleles cd diavolii rdmAneau ir urmt.
S-a intdmplat ceva la care nu mi agteptam. O
voce maiestuoasf, gi sublimd s-a auzit de sus. Cu
statornicie neclintitd gi fdrd mAnie, aceastd voce a
spus:
,,Nu
este pregf;tit!".
$i
apoi... Apoi mersul nostru spre indlflmi a
ftrcetat
Ei
am inceput si coborAm cu repeziciune. insd
inainte de a ieEi din aceste sfere, mi-a fost dat sd
cunosc un alt
fenomen
minunat. indata ce s-au auzit
cuvintele de mai sus, in-tregul univers, tgqte
creaturile au rdspuns incuviinFnd aceastt. h9t{rA1e.
U-ag$-s format din milioane de voci a rdsunat in aer
Ei
a repetat cuvintele acelea intr-un limbaj pe care
urechea nu-l poate descifra, dar;-e- care igima-
Ei
mintea omului
il
inJeleg, exprimAndu-qi deplina
incuviinfare a acestei hotdrAri. Elgsta_g
$q$nga
a5g1gl1$_l1lgcs4gll"Jg[g-3*n+lglef si
in armonia
aceasta era o bucurie aqa de minunati
Ei
nespusd,
incAt bucuriile noastre pimAnteEti sunt neinsemnate
in fafa acesteia. Aceastd voce a risunat ca un acord
neasemuit
E5ufle.!ul-.-meu,
rtspunzAnd bucuriei
irflicirate, voia
.$6,- se uneasc[ cu. aceastd minunatd
armonie universalt.
...Nu aveam nici cea mai mici dorinfi de a mi
intoarce in viafa dinainte, cu toate cd nu avusesem
207
l 1
Dumnezeu daci, fdrd nici o diferenfd, pot crede ctr
Dumnezeu nu existd? Zicbine, nu-i aEa? Nu cumva
Acesta nu existi? Tu ce zia}m=a intrebatel.
-
Se poate st nu existe, am spus eu.
Acest rispuns al meu a fost o volp{_gpEaltd.
Aceastd pdldvrdgeali a prietenului meu nu md putea
face sd mi indoiesc de existen,ta lui Dumnezeu. De
altfel,l-am urmdrit fdrd sd fiu atent la ceea ce spunea.
$i
totugi, dupd curn s-a vdzut, acest cuvAnt deEert nu
a fost uitat. Acum trebuia sa ma d#inirvageffisa
iiraepaiiez aceasti acuzafe. Astfel s-au adeverit
spusele Evangheliei:
,,Penku orice cuvAnt deqert, pe
care-l vor rosti, oamerii-voi da ibcoteald in ziua
JudeChgi'
(traatei
12, 36). Vom da ro.oi"uia p"r,t u
orice cuvAnt firi folos pe care-l rostim indemnaf, de
vr[jmagul mAntuirii noastre.
Aceasta era acvzafla cea mai puternicd pe care
mi-o aduceau diavolii, cerAnd sd fiu predat in
mAinile lor. Aceastf, acuzafe le-a dat noi puteri gi
curaj
Ei,
scofAnd
f,pete
sdlbatice, au inceput sd se
invArtd in jurul nostru, impiedicAndu-ne sd ne
continuim drumul. Atunci m-am gAndit la
rugdciune
Ei
am inceput si mtr rog cerAnd,ajutorul
futuror sfinf,lor pe care ii gtiam qi imi veneau in
minte in clipele acelea. Asta insfl nu i-a speriat deloc
pe diavoli. Ep, cel vrednic de plAns, care eram.-c.Lg,.$tin
numai cu numele, doar atunci, pentru prima oard,
mi-am adus aminte de Cea Care se nume$te
Aptrritoarea neamului cregtinesc.
Sufleful imi era foarte cutremurat
Ei
de aceea
rugiciunea mea cdtre Maica Domnului a fost foarte
pAnd atunci mari necazuri
sau suferin,te. lnsl aceastd
viafd nu mai avea pentru mine nici un interes.
Ai vizut vreodat{,
iubite cititorule, o fotografie
care timp irdelungat
s-a aflat intr-un spaf,u umed?
Din cauza umezelii culorile se schimbf,
Ei
fotografia,
care era curatd gi frumoasd, devine o bucatd de hArtie
fflrd culoare. La fel gi via,ta mea. Aceasta (viafa
pdmAnteascd
n.n.) gi-a pierdut pentru mine
culoarea
Ei
interesul. Aceeagi stare o amgi ast[,zi.
Eroul acestei minunate mtrrfurisiri a piEit pe calea
monahismului in aEteptarea unirii cu Dumnezeul
cAndva tigdduit gi a mAntuirii sufletului sdu,
frlmAntat in tinere,te doar de ipoteze gtiinlifice
(conform
cu datele din Viafu dupd Moarte. Noi
mdrturisiri cutremurdtoare, Ed. Bunavestire, Galafi,
2003, pag.9
-
69).
I
208
Minunea din Barnaul
-
1965
O rusoaici inviati din mo$i este redusi
la ticere de
,,omniprezentul" K.G.B.
,,Cht
a mai trdit, Claudia L-a mdrturisit pe Hristos
prin neincetate lacrimi de speranfd gi pocdinfd ale inimii
sale tndurerate pentru gregelile tinerelii gi ale negtiinlei
sale anterioare. lar cu gura mdrturisea tuturor preasldoita
minune a inaierii ei trupegti gi duhoanicegti.
Dupd ce a somat-o tn ciltna rhnduri sd nu mai
mdrturiseascd imic despre aceste infricogate gi minunate
Iucruri, adzdnd cd nu poate sd o tnfricogeze
Ei
sd o reducd
la tdcere, omniprezentul K.G.B. a ucis-0" (Mdrturi".
pirintelui Marcu de la Sihistria-Neamf, care avizitat
Barnaulul firainte de L989).
***
Eu am fost atee. il huleam pe Dumnezeu
Ei
prigoneam SfAnta Bisericd, trtriam ca o pdctrtoasd gi
eram cu toful moartd, dar deodattr, din mila lui
Dumnezeu, nu i-a fost dat zidirii Lui str piari, clci
Domnul m-a chemat la pociinfi.
in anul 1962m-amimbolndvit de cancer. Am fost
bolnavi de trei ani. Eram bolnavd
Ei
munceam.
Medicii mtr tratau
Ei
trdgeau nidejdea sl md vindece,
dar nu aducea nici un folos, cdci din ziin zi situaf,a
mea era mai rea. Atunci au fost chemaf doi medici
profesori din Moscova care m-au operat fir anul 1965,
pe 19 februarie, ora Ll- ziua. Cu acest prilej s-a
descoperit cd intestinele mele erau descompuse. in
209
lucrurilor. Eu fusesem bogatt. Toate aceste bogilFi
le-am dobAndit nu prin munci cinstiti, ci prin
desfrAnare. Sora mea a inceput sd aleagd lucrurile, iar
soacra mea cerea ceva pentru copilul meu. Dar sora
mea a inceput sd o ocdrascd pe soacri in tot felul
Ei
ii
spunea:
,,B[iatul
nu este al tdu
Ei
nu tu eEti rudd cu
el". CAnd sora mea se certa am vizut demoni. Ei
fursemnau tot ce se vorbea in zapisele lor gi se
bucurau. Pe urmd sora
Ei
soacra au plecat qi au
incuiat uga. Sora mea s-a dus cu un balot mare.
Imediat eu, ptcdtoasa Claudia, am zburat in sus
gi md miram foarte mult cum de se poate intAmpla
aceasta. Eu zburam deasupra Barnaulului, apoi s-a
infunecat. intunericul a
finut
multd vreme pe calea
mea. Cineva imi arita locurile pe unde am trdit in
tinerelile mele. Nu gtiu pe ce zburam, ori pe aripi, ori
pe nor, nu pot si-mi dau seama. CAnd am ajuns la
primul loc de sub cer, acolo era o zi mohorAtd, apoi
s-a fdcut lumini mare, incAt nu puteam si privesc.
Cineva m-a agezat pe un loc firalt, degi in tot
timpul zborului eu md aflam culcat[, dar nu
Etiu
pe
ce, parctr pe o platform[ de culoare neagrd, moale.
Am intrat intr-o ulifd lungd, iar de-a lungul ei erau
tufiguri alcdtuite din virgufe, nu prea inalte, iar pe
ele frunzulife subfiri
Ei
ascuf,te. in depdrtare vedeam
gopaci
mari cu fuwrze frumoase, de diferite culori.
Intre pomi erau cdsufe noi, dar n-am vdzutpe nimeni
in ele. Md gdndeam unde mi aflam gi unde am ajuns,
ftrtr-un sat sau intr-un orag? Nicdieri nu se vedeau
oameni. Dar cine triiegte aici? Nu departe de mine
ziresc o femeie inaltd, frumoasi, imbrlcatlt firtr-o
211
! f
timpul operafiei eu am murit. Mi uitam cu groazd la
boala mea. Tot stomacul era cuprins de refeaua
cancerului. La fel qi intestinele cele m[runte.
Priveam
Ei
md gAndeam de ce suntem doui? De
ce eu stau in picioare
Ai
in acelaEi timp stau
Ei
culcatt?
Pe urmd medicii mi-au scos m[runtaiele
Ei
le-au
agezat pe masi. Au spus cd acolo unde trebuia si se
gdseascd intestinul gros nu era decAt un lichid, adict
intestinul gros putrezise de-a binelea, iar cAnd
medicii au strAns tot putregaiul au zis:
,,Ea
nu mai
avea cum sd trdiasctr, nu mai avea'nimic sf,ndtos,
totul putrezise". Eu mtr uitam qi md gAndeam: pentru
ce suntem noi doud? Apoi medicii mi-au prins
abdomenul in copci.
Aceastt operafie mi-a ftrcut-o profesorul Istratel
Isaevici Neinac, asistat de doi medici. Atunci medicii
au spus:
,,trebuie
si o dtrm medicilor tineri pentru
practicf,".
$i
atunci trupul meu a fost transportat la
morgf,
Ei
eu stiteam culcatd fird vegminte. Apoi
m-au acoperit cu un ceargaf pAnt la piept. ln acest
moment a intrat fratele meu cu bdiaful meu AndruEa.
Fiul meu, apropiindu-se, m-a sdrutat pe frunte
Ei
a
izbucnit in plAns spunAndu-mi:
,,Mdmico,
de ce ai
murit? Eu sunt inct mic, cum voi trdi fdri tine?". Eu
l-am imbrifiqat gi l-am sirutat, dar el nu m-a bdgat ir
seamd. I-am vizut pe tofi cum plAngeau. Dupd aceea
m-am pomenit acasd. A venit soacra de la primul
meu bdrbat, apoi soacra cu bArbaful meu. Cu primul
birbat nu am trdit mult, pentru ct el credea in
Dumnezeu. in casa mea a trceput imptrrfirea
2t0
; i
haini lungi gi p: deasupra cu o pelerintr, care se
apropia de mine. In urma ei mergea un tAnir. Acesta
plAngea foarte tare gi parci spunea ceva, parci cerea
ceva (era ingerul pdzitor al sufletului meu), iar DAnsa
nu-i dddea nici o atenfle. Eu md gdndeam ce fel de
mamd o fi aceasta? Copilul cere, iar Ea nici nu se uiti
la el. Cdnd femeia s-a apropiat de mine, tAnf,rul i-a
cdzutla picioare gi din nou cerea ceva de la Ea. N-am
in,teles nimic. Am vrut si o trtreb unde mf, aflu, dar
la un moment dat femeia S-a apropiat de mine qi
mi-a spus: ,,Doamne,
unde s[ o duc?".
$i
Ea stdtea cu
mAinile pe piept, iar ochii i-a ridicat la cer. Atunci eu
am trestrrit puternic qi am tr,teles cf, am murit, iar
sufletul meu se aflA in cer, insd trupul se afli pe
pdmAnt. Totodatd am infeles cd am multe picate
9i
trebuie sd rdspund pentru ele. Am firceput sd plAng
cu amar. Am intors capul sd-L vdd pe Domnul, nu
almvdzut pe nimeni, dar am auzit glasul Lui zicAnd:
,,intoarce-te
inapoi pe ptrmAnt, ai venit
Prea
devreme. Binevoitorul tiu tatd M-a milostivit prin
rugiciunea lui neincetatd". Atunci am furfeles cf,
aceastd femeie a fost impdrtteasa Cerului. TAnirul
care plAngea era ingerul meu pizitor. Iar Domnul
continud sf, vorbeasci: ,,M-am
sf,furat de hulele ei
impotriva Mea qi de viafa ei necuratf,. Am vrut si o
gterg de pe fafa pdmAnhrlui fdrd nici un fel de
pocdinfd, dat tatdl ei M-a rugat mult". Apoi Domnul
mi-a zis:
,,Trebuie
sd-F arit toate locurile pe care le-ai
meritat".
intr-o clipd m-am pomenit in apd, iar pe mine
s-au urcat nigte
Eerpi
lungi de foc, infricogdtori, cu
212
f
limbile de foc
Ai
alte tArAtoare care scoteau un miros
nesuferit. AceEti balauri s-au urcat pe mine, s-au
infipt fir mine, s-au urcat pe grumaz. Tot felul de
viermi mai groqi decAt degetul
Ei
lungi de un sfert de
metru ce aveau coadd, iar pe coadi aveau ace.
AceEtia treceau pe partea dinapoi
Ei
dinainte in
suflet, ir niri, in ochi, in guri, s-au irfipt in mine.
Erau groazrici, insuportabili. Am inceput sd
$p
cu
putere, nu cu vocea mea, dar acolo nu existd mild gi
ajutor de la nimeni.
Tot acum a apdrut qi o femeie care a murit din
carrza unui avort. Ea a inceput si
fpe,
sd ceard mild
de la Dumnezeu, insi i s-a rispuns:
,,Cum
ai trdit pe
plmAnt fdrd sd Md chemi pe Mine ir ajutor? Tu ai
omorAt copii in pAntecele tdu gi ai sftrtuit pe oameni
cd nu trebuie sd aibd copii, ca sd nu-i atingi s{rdcia.
Pentru Mine nu sunt copii de prisos. Eu fufuror le
dau cele de trebuin@, la Mine sunt multe locaEuri".
Afunci Domnul mi-a zis:
,,Eu
fi-am
dat boald ca sd te
pocdieEti, iar tu ai trtit pAnd la sfArgit hulindu-md pe
Mine. Nu M-ai recunoscut pAni ai ajuns aici. Nici Eu
nu te recunosc".
Mi se ptrru cd se invdrtegte pimAntul cu mine.
Am zburat de acolo gi am simfit un miros. PdmAntul
s-a apropiat cu zgomot mare. Apoi am vf,zut Biserica
mea pe care o ocdram. CAnd s-a deschis uga Bisericii
a iegit de acolo un preot imbrdcat in alb c1t raze
strdlucitoare. El sttrtea cu capul plecat. Atunci m-a
intrebat glasul Domnului:
,,Cine
este acesta?". I-am
rtspuns:
,,Este
preoful nostru". Iar glasul Domnului
mi-a spus:
,,Dar
fu spuneai cd este un trAntor; el nu
213
este un trAntor gi nu este un ntrimit. AEadar str gtif ctr
oricum ar fi el, este un slujitor al Domnului dintre cei
mici qi dactr preoful nu va citi asupra ta rugiciuni de
dezlegare, nu te voi ierta".
Iar preotul trdieEte pAnfi azipe pdmAnt gi slujeEte.
Eu i-am vdzut suflehrl acolo. Apoi am inceput si-L
rog pe Domnul:
,,Doamne,
elibereazi-md si md
irtorc pe pdmAnt. Am acolo un bdiat, fie-fi mild de
eI".
,,Iatd.,
Fe
iF este mild de el, de unul singur, dar
Eu am nenumdrate fiinfe gi-Mi este miltr de voi de
mii de ori mai mult. Dar ce cale af qles voi fur via!tr?
O cale nedreapti. Voi vd strAngep o mare bogd$e
pentru care facefi tot felul de nedreptif,. Vezi cum if,
rdpesc bogdpa ta? Toate au fost rtrpite. Pe copil l-au
dus la casa copilului, iar sufleful tiu p{cf,tos a venit
aici. Ai slujit unui idol qi i-ai adus jertfe, iar acum ceri
si te slobozesc de pedeapst. Te duceai la
cinematograf qi la dansuri, dddeai banii lui satana,
iar in Biserica lui Dumnezeu nu voiai si mergi. Eu
am aqteptat si te trezeqti din p[cate qi sd te
pocdiegti".
Iar pe urmi MAntuitorul a zis:
-AJeF
griji de
sufletele voastre, ci pufin a mai rdmas. In curAnd voi
veni si judec lumea". Atunci L-am rugat pe Domnul:
,,Doamne,
cum trebuie si mi rog? Eu nu
Etiu
str md
rog",Domnul mi-a rispuns:
,,Nu
rugiciunea care o
invlfafl este scumpd, ci acea rugiciune are pref care
o rostif, dintr-o iniml curattr, din adAncul sufletului.
SpuneF-I Domnului: Doamne iarti-md; Doamne
ajuti-md; rosti$i aceste cuvinte cu lacrimi". Aqa mi-a
spus Domnul.
21.4
Apoi a apirut Maica Domnului gi eu m-am
pomenit din nou pe acea platformd, dar nu culcattr, ci
in picioare. Afunci lmpirdteasa Cerurilor s-a dus
duptr frAnghie. Am vdzut ctr s-a apropiat de niqte
porF mari construite gi impletite intr-o linie strAmbd
ca gi porlile Altarului, de o frumuse,te de nedescris
Ei
din ele pornea o lumind la care era cu neputinfA sd te
uifi gi pe care nu o puteai descrie. Porf,le s-au deschis
singure in fafa Ei. Ea a intrat inlduntrul unui palat cu
livadtr, iar eu stdteam la locul meu. LAngi mine se
afla ingerul pdzitor. Iar el nu mi-a ardtat fata. Mi-a
venit dorinfa si-L rog pe Domnul si'mi arate Raiul.
Domnul a ttrcut cAnd impdrf,teasa Cerurilor a venit,
apoi a zis:
,,Arati-i
Raiul!". Maica Domnului a fdcut
un semn cu mAna asupra mea gi a spus:
,,La
voi raiul
a fost pe pf,mAnt, iar aici e locul pdcdtoqilor. Iatf, cum
e iadul".
$i
a ridicat ca un fel de cearEaf gi am vdzut
pe partea stAngd nigte oameni negri, parci pestrili
care erau ca nigte schelete. Era o mulfime
nenumdratl qi din ei ieEea un miros nesuferit aEa
incAt
Ei
acum simt acel miros ingrozitor
Ei
md tem str
nu nimeresc acolo. Cdci ei tof s-au ridicat gi cu
gAtlejurile uscate cereau si bea micar o picf,tur{ de
ap6, si le dea cineva. Md ingrozeam cAnd ei spuneau
c{ acest suflet a venit la noi din raiul pdmAntesc, ci
dintr-insul vine miros aromat.
Omul pe pimAnt are dreptul gi vremea str poatd
dobAndi raiul, st se osteneascd pentru Domnul pe
pdmAnt
Ei
cu sufletul, iar daci nu vor osteni pentru
Domnul,'nu vor scipa de
imptrrdteasa Cerului mi-a
loc de chinuri gi
,,La
voi, in raiul
acest
zis:
215
I
'f.
tll
pimAntesc, este de mare pre! milostenia,
qi aceastd
apd sd o daF la cineva, dar dintr-o inimi curatd, cum
a sPus Domnul. Daci cineva va da mtcar un pahar
de apd rece in numele Meu, va primi risplati. Iar de
nu este numai apd multd, ci qi alte lucruri avefl cu
indestulare, qi din acelea trebuie sd le daF celor ce au
nevoie. De acest dar sunt pline
Ei
rAurile care la voi
niciodati nu seaci".
$i
dintr-o datd, intr-o clipd m-am pomenit irn
tartar, care este mai rdu decAt iadul. Acolo am vdzut
fum qi foc. Spre mine au alergat demonii cu zapisele.
imi ardtau toate pdcatele qi faptele'mele cele rele
qi-mi ziceau:
,,Iatd.,
noi am scris aici ci fu ne-ai slujit
noui pe pdmAnt".
$i
eu instmi am citit ptrcatele mele
gi faptele mele cele rele care erau scrise cu litere mari.
$i
m-am speriat de faptele mele. La diavoli era un foc
care zbura tr sus qi deodatd a inceput sd md bati
peste cap
Ei
s-au infipt in mine scAnteile de foc. Dar
vai, numai eu auzeam gemetele slabe ca un fel de
piuit de puiqori ale celor picdtoqi. Ei cereau apd si
bea. CAnd lumina focul ii vedeam pe tof,. Erau
ingrozitor de slabi gi de chinuiF gi imi spuneau:
,,Iat6.,
ai venit
Ei
fu aici la noi, prietend. Acum vei trtri
cu noi. Noi am trdit pe pdmAnt qi n-am iubit pe
nimeni, nici pe slujitorii Bisericii lui Dumnezeu, nici
pe siraci, qi numai ne mAndream
Ei
ii huleam;
tdg{duind pe Dumnezelr, slujeam celor lepidafl de
Dumnezeu, iar pe Pistorii Bisericii Ortodoxe ii
ociram qi niciodatd nu ne spovedeam
Ei
nu ne
impdrtdqeam. Iar ptcitoEii care se cdiau de plcatele
lor din toati inima, care mergeau la biserici gi
I
216
.I
primeau pe strdini, dideau milostenie la sdraci
Ei
ajutau pe tof cei ce erau in nevoi, ftrceau fapte bune,
post gi rugiciune, tof, aceqtia se gdsesc acolo sus".
Eu m-am spdimAntat foarte tare
Ei
m-am
cutremurat de groazd. Mi se pirea ci mi gdsesc.
acolo de un secol gi aveam o stare foarte apdsitoare.
Iar ei continuau sd-mi spuni:
,,Tu
vei fi cu noi, fu vei
trti gi te vei chinui in vecii vecilor ca
Ei
noi".
Apoi a apdrut Maica Domnului, impiriteasa
Cerului qi s-a luminat. ToFi diavolii au cdzut, unul
cAte unul, iar toate sufletele s-au irtors c[tre DAnsa
cu plAngerile lor. Au trceput sd o roage:
,,Maica
Domnului nu ne lisa singuri, e mult de cAnd
suferim". Alf,i spuneau:
,,Ducem
lipsd de apd, iar
focul este nesuferit".
$i
aceqtia vtrsau lacrimi amare,
iar Maica Domnului plAngea de asemenea qi le
spunea lor:
,,Cdnd
a! trdit pe pdmAnt nu M-aF
chemat pe Mine
Ei
nu Mi-aF cerut Mie ajutorul
Ei
nu
v-afi rugat Fiului Meu
Ei
Dumnezeului vostru.
$i
acum Eu nu vd pot ajuta. Eu nu pot indupleca pe
Fiul Meu, iar El nu poate trece peste voia Tatfllui Sdu
Cel ceresc.
$i
de aceea nu vi pot ajuta
Ei
nu pot
mijloci pentru voi. Nu pot milui pe cei ce sufertr in
iad, decAt pe cei pentru care se roagd Biserica qi
pelerinii
Ei
rudele, prietenii gi cunoscufii lor fac fapte
bune pentru ei
Ei
au fost vrednici de mild cAt au trdit
pe pdmAnt".
CAnd am fost in iad diavolii imi dddeau sd
mdnAnc viermi vii gi morf. Aceqtia erau ungi,
descompugi
Ei
pufurogi. Eu strigam gi spuneam, curn
sd minAnc? Iar ei mi-au rtspuns:
,,N-ai
pdzit posful
217
I
ffifl"
LI
i \ t
Fi
I
i"
H;
cAt ai trdit pe p[mAnt
Ei
ai mAncat carne, dar tu n-ai
mAncat carne, ci viermi qi aici tot viermi ai sd
mdnAnci". in loc de lapte imi dddea si minAnc tot
felul de spurctrciuni. Apoi am inceput s[ ne ridictrm,
iar cei rimagi ir iad au firceput si strige cu putere:
,,Nu
ne ltrsa, Maica Domnului", qi acolo s-a ldsat
iardqi intunericul. Eu m-am aflat din nou la
platforma pe care impdrdteasa Cerului mi-a arttat
toate acele locuri infricoqdtoare. Apoi qi-a agezat
mAinile pe piept, a ridicat ochii spre cer
Ei
a intrebat
ce sd faci cu mine, unde sd mi ducd. Domnul a spus:
,,Lasi
si se intoarct pe pdmAnt, apdcAnd-o de pdrul
capului".
$i
indate au apirut 12 roabe care nu aveau
roate.
Ca sd mtr pot migca, impdr[teasa Cerului mi-a
spus sd mi proptesc cu piciorul drept, iar cu celtrlalt
sd imping. Eu am ficut cum mi-a spus DAnsa
Ei
Ea
mergea alf,turi de mine.
$i
cAnd am ajuns la ultima
roabd, acolo am vdzut o prdpastie fird sfArgit.
imptrrtrteasa Cerului mi-a spus:',,lntinde in jos mai
firtAi piciorul drept, apoi stAngul". Eu i-am spus:
,,Mi-e
foarte frici. Mi-e teamd sf, nu cad".
$i
Ea mi-a
spus:
,,Nu
avem nevoie ca fu st cazi!".
,,Dat
am si
mor!"
,,Nu
ai sf, mori". Ea mi-a dat frAnghia in mAna
dreaptd, cu capdtul cel gros, iar cel subf,re l-a luat la
sine. Cosifa era impletitd in trei rAnduri. Apoi
impdriteasa Cerului a smucit, iar eu am zburat pe
pdmdnt. Vedeam cum pe ptmAnt alergau maqinile,
iar oamenii alergau la lucru. Eu stdteam culcati pe
platformi intr-o piafe nouf,, dar nu aterizam pe
pdmAnt, ci zburam liniEtit{ cdtre congelatorul unde
278
se afla trupul meu, ce stdtea intins mort. Capul
atArna pufln intr-o parte, iar o mAnd stdtea de
asemenea in jos
Ei
numai o coastd era lipittr de alte
cadavre.
Nu
Etiu
cum a intrat sufleful in trup, gtiu numai
ctr am simfit un fel de frig. De indattr ce mi s-a
eliberat coasta ce era lipitf de un cadavru, mi-am
strAns coapsele citre genunchi. ln acest timp a fost
adus pe nisdlie un birbat mort, cu picioarele ttiate
de tren. Am deschis ochii, m-am miEcat, dar ei m-au
aEezat in pozifla ftr care ii aEeazd pe tofi morfii. Ei au
vtzut cum m-am indoit gi cum m-am miEcat
Ei
au
inceput sd fugd, care furcotro. Apoi au venit sanitarii
qi doi medici. Au spus ci trebuie incdlzili creierii cu
becule,te. Aceasta s-a intdmplat la 23 februane 1965,
la ora 9 dimineafa.
Pe trupul meu se aflau opt cusdturi gi tof, au fdcut
practicl pe trupul meu. CAnd am inceput sf, mi
inctrlzesc, duptr doud ore, am deschis ochii gi am
inceput sd vorbesc, cadavrul meu fiind pe jumdtate
mort. Treptat, treptat se refdceau de asemenea qi
creierii mei. Eram hrf,nitd artificial. Dup[ 20 de zile
mi-a adus o gustare: smAntAnd qi cafea. Dintr-o dati
am spus cd nu voi mAnca. Sora incerca sA mi
convingd si mdnAnc. Am rdspuns:
,,Astdzi e vineri
Ei
nu voi mAnca de dulce. De vd putef, a1eza lAngd
mine vd voi povesti tot, unde am fost
Ei
ce am vilzut
in aceastd vreme." Ea s-a agezat gi a inceput s[
asculte ceea ce le povesteam:
,,Cine nu respectt zilele
de post.Ei nu cinstegte lunea, miercurea gi vinerea
Ei
toate posfurile, acolo i se dtr sd mtnAnce viermi in loc
219
\
{
de catne, iar in loc de lapte tot felul de tArAtoare qi
Eerpi.
Aceasti hrand li se dd futuror acelora ce au
murit fdr{ pocflin]d in fafa preotului
qi fdri SfAnta
Imp[rtdEanie, qi de aceea eu nu voi mAnca blidele cu
smAntAn[".
Medicii ascultau
Ei
fdceau fele-fe,te, fiind cAnd
roqii, cAnd palizi. S-au mai adunat
Ei
alfi medici, alte
surori gi le povesteam ce am vdzut qi ce am auzit gi
de via,ta de dincolo de mormAnt. Iar mai tdrziu
milifla a inceput sd alunge poporul de la mine
Ei
m-a
mutat in spitalul ordEenesc, unde m;dm insdndtoqit
complet. Medicii erau curioqi sd
Etie
cum de am
revenit la viafi o datd ce
,,matele"
mele erau putrede
qi mdruntaiele vitimate qi intraserd in putrefacfle. Iar
dupi operaf,e mdruntaiele mele au fost aruncate pe
unde s-a nimerit qi tiiefurile au fost cusute. Pentru ca
sd se incredin,teze, ei au hotfirAt sd md opereze din
nou. CAnd
Eeful
medicilor a anunlat acest lucru,
Valentina Vasilevna a spus:
,,Pentru
ce sd ttiem,
intestinele ei sunt complet sindtoase". I-am rugat sd
nu-mi inchidd ochii, cdci pe mine nu mi doare nimic.
Medicii mi-au scos miruntaiele pe masd, eu priveam
tr tavan
Ei
vedeam ca-n oglindd. Eram neadormitd.
intrebam pe medici ce boald am, iar ei mi-au^rf,spuns
cd la dumneata toate sunt sdndtoase. In acest
moment a sosit medicul care mi-a fdcut prima
operafle impreund cu alf, medici. Ei s-au uitat la
mine qi la mdruntaiele mele qi au spus:
,,Dar
unde
este boala? Ea a avut toate intestinele putrede qi
acum sunt sdnf,toase!"
a
220
^
ToF medicii erau cupringi de mirare qi de groazd.
In timpul operaf,ei md intrebau:
,,Ce
mai faci
Claudia, te doare?". Eu le-am rdspuns cd nu mtr
doare nimic. Ei alergau plini de groazd, prin sdli, se
apucau de cap, iqi frfimAntau mAinile gi erau galbeni
ca niEte cadavre. Iar eu le spuneam cd Domnul
$i-a
ficut mild de
.mine,
pentru ca sd merg sd spun
Ei
altora. Iar pentru dumneavoastrd si vd fie spre
infelepFre, ca sd credef, ci deasupra noastrd este
puterea Celui Prea-inalt. Ei inEiqi spuneau acest lucru
intre ei. I-au spus medicului evreu:
,,$i
Fe !,-a
spus
Claudia. Dacd fu crezi in toate acestea, atunci du-te
de te boteazd. gi te cunund". El era roEu de
nedumerire. Valentina Vasilevna care m-a operat a
ieqit in coridor, s-a prdbugit pe divan gi a izbucnit in
hohote de plAns. A fost irtrebati de ce plAnge:
,,A
murit Claudia?". Iat ea a rispuns:
,,Sunt uimitd de
aceasti minune vtrditi".
$i
a rugat-o si aibd griji
personal de mine ca cineva sd nu m{ omoare. Ea md
hrdnea qi-mi pregitea mAncarea personal. Directorul
instifufului de medicinf, s-a mirat de asemenea,
zicAnd cd acesta este un caz unic in istoria
universali.
Cdnd am iegit din spital l-am invitat pe preot, pe
care totdeauna il evitam qi-l batjocoream ca pe un
trdntor, dar in fond e un om mare
-
slujitor al
Altarului Domnului. M-am spovedit la 1, i-am
mdrturisit toate pdcatele mele sdvArEite in toatd viafa
mea qi el m-a impdrtdgit cu Sfintele Taine
Ei
a fdcut o
slujb{ ir casa mea qi mi-a sfinf,t casa. PAnd atunci in
casa mea era numai murdtrrie. BAtAi, befi.e, qi se fdcea
221
ce nu se poate povesti.
A doua zi m-am dus la sediu
gi am predat carneful meu de membrtr de partid
intrucAt Claudia de odinioard, activisti, nu mai este,
cf,ci ea a murit.
Am 40 de ani, cu ajutorul impdritesei Cerului qi
din mila Domnului merg la SfAnta Bisericd gi trdiesc
viafa creEtineEte. MI duc
Ei
la institut gi
propovdduiesc ceea ce am vizut gi auzit in viafa de
dincolo de mormAnt. Primesc acast pe toati lumea
Ei
de asemenea povestesc tot ce mi s-a ilrtAmplat. Iar
acum ii sfdfuiesc pe tofi cei ce vor sd nu primeasct
aceste chinuri, despre care am povestii pociifi-vd de
pdcatele voastre gi de purtdrile voastre cele rele in
fafa preoflrlui
Ei
veli primi dezlegarea picatelor qi
viafa vegnic{. (Despre mine puteli afla tn oragul Barnaul
de pe meleagurile Altaiului, strada Cristlaia 99,llstinjua
(
Ustiujianina), Claudia V asiliwna. AnuI 1.9 6 5).
an.l
Cazul Valentina Romanova
-
Crimeea
,1982
,,Ah
infeles ceteste intunericul
gi ce estd Lumina"
Valentina Romanoaa a
fbst
neindoielnic moartd. Dupd
aceea s-a tnthmplat o milune: sub ochii personalului
medical uluit, uiafa a tncEut sd se tntoarcd tn ea. Au
tnceput sd se simtd pulsul, respiratia. Tratamentul a fost
tffinaf-de
su[ces. fut anii ace*ja,
depdsind cinci decenii de uiafd, Valentina Romanoaa se
. : - : - .
-
simte minunat.
int99Z, Valentina Romanova s-a mutat impreuntr
cu soful intr-una din garrtizoanele regiunii Crimeea.
Au firceput str se aranjeze itr noul loc: au primit un
apartament intr-o casi ta corpului ofiferesc, au
cumpirat mobiltr, televizci ftr culori. in;ur, livezi, vii
-
ce-Ei poate dori omul mpi mult? (...)N-ar fi vrut str
le duci cu maEina pe acele femei, dar stiruiseri
foarte mult. lgi conducea
goskviciul
in sili, c6nd ...
Mtrrturia inviatei este cutremuritoare
Traumele s-au dovedif mortale. Romanova a fost
transportatd la spital, .ti.du a murit dupi scurti
vreme ftrd si-gi fi recipdtAt cunogtinfa.
Doctorul a spus:
,,Am1ftrcut toful, dar nu a putut
fi sctrpatd: Inima nu mai tipa"'. Cineva a adtugal:
,,$i
avea douf, fetife mici ...".
i
n3
Atunci am simf,t ca un brAnci in corp qi deodatd
m-am ftezit deasupra fufuror. il vedeam pe doctor
care nota ceva neliniqtit. Vorbea despre maEina ce
trebuia chematd dimineafa din Simferopol pentru a
md duce la morgd. Vedeam cum o femeie din salon
igi inhaffl perna:
,,$i
ce, eu sf, rdmAn aici cu moarta?
Nu am de gAnd!". Le-am zis ftrcetigor:
,,Dar
n-am
murit, sunt vie!". Glasul trsd n-avea nici un rtsunet.
Am spus mai tare:
,,Sunt
vie!".Iardgi nu se aude nici
un sunet!
,,Ce
se intAmpld cu gAtul meu?!". PAnd sd
ias[ toti din salon, i-am atins timid p" ceaffl. Nu
sim,teau! Nici mdcar firele de ptrr n1r se migcau ir
urma atingerii. Am vizut pe masi un stilou:
,,Acum
am si il sparg ca sd atrag atenf,a". Incerc s[ il iau cu
mAna, dar nu se lastr apucat! Imi simt mAinile
sf,nitoase, dar stiloul nu se lasi apucat!
,,Ce
se
intAmpl[ cu mine?!".
M-a cuprins o asemenea fricf,, incAt mi se ptrea ctr
o st mi se rupd inima. Dupi aceea am irceput s{ aud
o zaw6, care creEtea mereu. In spatele meu aPare o
gaurd neagrd qi sunt aspirati intr-un fel de tunel.
Zbor prin el. Iatd cd in fa,ta mea vtd o figurd. Mf,
apropii ... Ochi irfricoqdtori, neomenegti, ca la o fiari
in salt.
,,Ce
este asta?|" . Primul meu gAnd a fost:
,,Sd
f.ug!". Am dat sf, md firtorc, dar mi-am dat seama:
,,Llnde
si mt ascund de el?". Am
f,pat
,,Doamne,
mAntuieqte!"
-
gi dintr-o dati, ugurare: lAngd mine
s-a ivit cineva. Aproape cd nu il vedeam, dar
simfeam ci e minunat. $a oprit intre noi
Ei
monstrul
a dispirut. Nici nu s-a uitat la mine, a plecat.
,,Ce
inseamni asta? De ce gonea dupd mine?".
$i
iatd ci sunt luatd de subsuori din dreapta gi din
stAnga. Nu vdd pe nimeni, dar sunt purtati ca o
arestatd. Dupt moarte, omul este lipsit nu numai de
trup. In acea lume nu vrei si mergi, vrei sd fugi, sd te
ascunzi, insd nu pof. Avem libertate numai aici,
Ei'
egti liber str-gi cAgtigi iadul sau raiul
-
insi numai
aici, dincolo este prea tArziu.
Simfeam cd zbor tot mai jos, parctr s-ar fi deschis
sub mine scoarfa pdmAntului. Mi trezesc la capdtul
de sus al unui hdu.
,,Privegte!",
mi s-a spus. Am
privit
-
qi m-am tras inapoi de groazi. Milioane de
oameni! Ca sardelele intr-o cutie. TAnguiri, plAngeri,
gemete. Pe fundul foarte adAnc, oameni de toate
culorile. Ei ... se ugureazi unii pe ochii celorlalfl. Ce
putoare nesuferitd!
Intreb:
,,Cum
au ajuns aici? Cum pot fi izbtvif?".
Rdspunsul:
,,Aici sunt patimile omeneqti".
,,Cum
adicd patimile?".
,,PerverEii, curvarii, adulterii,
pedofilii, homosexualii ...". Err nici toate cuvintele
acestea nu le gtiam atunci (tn original sunt utilizali
termeni arhaici, pentru ca textul sd
fie
cht mai inteligibil).
Mi s-a spus:
,,Au
primit ceea ce au meritat".
Dupi aceea m-am trezit intr-un alt loc. Nigte
construclii cenuEii ca nigte bardci, asemenea unor
cocini. O ugtr era deschise. inauntru
-
o mulfime
uriaEd de oameni. lnghesuiF unii in alfii. Fe,te lipsite
de zAmbet, obosite, inexprimabil de triste.
$i
atunci a risunat un glas. Tunitor
Ei
neobignuit
de solemn. Parctr venea din ceruri, chiar dacd cer nu
era tr locul acela, ci doar o boltd din piatrl. De acel
glas toli se cutremurau. Oamenii au ircremenit cu
' i
t
,I
225
, 1
t,
t ,
ii!
it'
capetele ridicate. Glasul a rostit un nume ... Totul in
mine a fremdtat, in inimd am simfit durere.
priceput cfi ii dau drumul celei pentru care
rugat. Inseamnd ci dacd ir neam este rugitor,
nu este totul pierdut ...
Am cdzut in genunchi. Mi-au dat lacrimile.
Oamenii aceia plAngeau de asemenea
-
plAngeau qi
aEteptau sd fie sloboziS. Ei aEteaptd de la o generape
la alta, pAnd la
]udecata
de Apoi. Cutare a fost iertat.
Pe cutare l-au scos prin rugdciuni. Este mAntuire qi
ai ci ..
Dupi aceea m-am dus din nou ir jos. Inaintea
noastrd parci s-ar fi desficut o perdea din stdnct, gi
am simft o argilt infricogdtoare. Acolo, tr penumbra
cenuEie, intr-un cazan de piaki, fierbea lavi topitd.
in el fierbea ciorbd. Ciorbi omeneascf, vie. O
mulf,me de nedescris. Capetele ieqeau pentru o
clipitd deasupra pentru a lua o gurd de v[zduh, sd
Fpe,
gi indatd dispdreau ir vdpaia chinurilor. Voiam
st fug, si cer ajutor, insd cei osAndifi strigau ei cdtre
mine. Se rugau de crufare, erau innebunip de durere.
,,Aici
sunt tofi ucigaEii
Ei
vrijitorii. Cei care
Pe
ptmAnt n-au in,teles preful veEniciei 1or".
Multe cuvinte erau de neinleles pentru mine, cdci
nu citisem Biblia, nu mergeam la biserici
-
i:r
garnizoani biserici nu erau. Dupi etaloanele lumeEti
eram bund: nu mi feream de sirdcie, de nici o
osteneald.
Cum nu voiam
ceilal$, mi rugam
Numai nu aici!".
str fierb acolo impreuni cu tofl
incetiEor:
,,Doamne,
cred
226
Am
s-au
incd
In cele din urm[ am inceput sd ne indl,tdm
-
gi
doar atunci am priceput ce este INTUNERICUT gi
ce este LUMINA. Respiram vf,zduhul proaspdt,
mAngAiam cu privirea iarba, arborii, florile. O cAntare
lin{, neobiEnuiti, rfisuna din toate pdrfile. Parcd un
cor de pisdri, de glasuri de copii scotea acea melodie.
Sim,team cl mi inal! cu duhul de la simfimintele
care mt umpleau cu prisosinfd. Exaltam ca niciodatd
inainte, deEi eram ilrdeobEte un om care se bucura de
via,td. Din colful ochiului am reugit sd vdd verdeafd,
culoarea albastrf, a uriagei cupole cereEti. Razele
m6ngAietoare ale unui lumintrtor necunoscut imi
mdngAiau fiinfa gi m[ umpleau de o iubire la care
inainte nici nu aE fi pufut sf, md gAndesc.
$i,
dintr-o datd, o greutate. Un brAnci puternic.
Mi-am deschis pleoapele ingreunate. Zdceam in pat:
inaintea mea stdtea in genunchi bdrbaful care intrase
cu maEina in mine. Mi-a zis cu voce plAngdtoare:
,,Vd
rog/ nu murip, vf, fac la loc magina!".
(conform cu Minuni ale uremii noastre, Ed. Sophia,
BucureEti, 2002, pag. 81,-87)
227
Cu vreo 25 de ani in urmd...
inviazi fiul gi credinfa mamei
,,Minunate sunt lucrurile TaIe, Doamne!".
Intr-adeudr minunate, mai ales atunci cfrnd asistfun tn
secolul necredinfei
(sfarEit
de ueac XX) Ia o tnoiere
asemdndtoarea cu cea din Nain. Milntuitorul, pAre-se, nu
S-a oprit Ia a tnoia pe
fiuI
adduaei, ci agteaptd cu rilbdare
rugdciunea noastrd gi tntoarcerea Ia credinfd. Cdci, auhnd
credinld lucrdtoare, nu numai cd puteril muta munfii, ci
putun gi tnaia tn
fiecare
zi. Numai inima noastrd sd area
sd tnaieze, pentru cd Domnul Viefii este totdeauna
pregdtit.
Oricdrui cititor doritor sd dezlege misterele
neraozitdfii la copii gi adolescenfi ii poate atrage atmfin,
de pe raftul librdriei, o cdrticicd apfuutd de curilnd sub
setnndtura reputatului mgdic psihiat_ru ortodox. Dmitu
e49sl
RdsfoieEte plin de curilozitate
filele
gi nu-i aine sd
creadd. S-a blocat la pagina 87.
Odatd, dupi slujbd, am auzit intAmpl[tor
istorisirea unei femei despre invierea minunati a
fiului ei. Istoria aceasta a avut loc cu vreo doudzeci gi
cinci de ani in urmi.
Fiul femeii cu pricina, fiind internat in spital ir
stare criticA, cu
@",
a murit gi a
zicut firf, suflare vreme de cAteva minute.
Eforturile medicilor de a-l reanima n-au fost
ircununate de succes. Medicul curant a iegit din sala
de reanimare
Ei,
exprimAndu-gi condoleanfele, a
intrat fir oficiu. Oricine iEi poate inchipui ce simte fir
acele clipe mama.
Iatd insd ce s-a firtdmplat ir continuut".
l"
*fldor
a
trecut atunci una dintre asistenlglqrcdicale.
Aceasta era o@dincioasd
care il
cunoqtea pe copilul bolnav, dar nu
Etia
cd tocmai a
murit. s-a apropiat de -u*u@
lin, dar foarte hotirAt:
-
RugaH-vd Ndscd
sd vd v liil.-
toarei de Dumnezeul Rugaf,-o
--TFama
mortuEi, ftrd sd fie o femeie propriu-zis
imbisericitd, a cdzut in genunchi gi a inceput sd se
roage Domnului gi Preasfintei Ndsctrtoare de
Dumnezeu. ln acea clipi, dir:l oficiu a ieEit acelagi
medic de mai inainte. VizAnd rugtrciunea infocatd a
mamei s-a hotdrAt si mai facd q
injeSge_EtracadiacA
cq a{1g4elind .Trecuserd ore...
$i
... biiatul a inviat! Este viu gi sdndtos pAnd in
ziua de astdzi. Slavi lui Dumnezeu! Iar mama lui nu
$i-a
dobAndit doar fiul, ci qi credinfi puternici!
(conform
cu Dr. Dmitri Avdeev, Neruozitatea la copii
gi adolescenfi, Ed. Sophia, Coleclia
psihologia
Ortodoxd, BucureEti, 2005, pag. 82-88).
229
iii
l i
l i
Cazul Olga R.
-
Constanfa, 1973
O romAncf, a murit gi a inviat!
La
feghea,
intr-o seari de iarni
Aceastd fascinantd poveste aveam sl o ascult in
s-eara fasatei SeculU, firtr-o indepdrtati mAnf,stire de
mai ci din p
ft $e_
S-AharuhrirMAnd-stir-e a
Jeghea.
Din
pricina ninsorilor nemiloase din ultimele zile, doar
cAfva mireni se incumetaserd firtr-acolo. Me aflam
singur, cu maica starefd Emanuela, intr-o bisericufd
maramuregeand, inconjuratd de cAmpr cAmp alb qi
nemdrginit, prin perefli de lemn auzeam vuietul
nf,praznic al vAnturilor irfuriind ztpada
Ei,
ceva mai
departe, cAntecul abia desluEit al cdlugdrifelor,
adunate la ultima vecernie dinaintea Posfului Mare.
Maica starefd imi povestea, printre altele, curn a
imbrf,cat ea haina cilug[riei:
,,clJ
vreo 20 de ani in
urmt, am auzit c[ pe prmul mirii, la Constanla, ar
exista o femeie care a murit
Ei
a inviat. Curiozitatea
laicului m-a impins intr-acolo. intr-adevf,r, aqa era!
Mai mult, in grlna morfii, femeia aceea-- se
preschimbase total: devenise unul dintre oamenii cei
mai credincioqi pe care i-am cunoscut vreodattr.
Dupfi o noapte intreagi de confesiune, ea mi-a spus:
Mdine aom merge amkndoud Ia Techirghiol, la pdrintele
Arsenie Papacioc gi el tfi aa spune un cuailnt care tfi aa
schimba destinul.
$i,
intr-adevdr, a doua zi, doar
vizAndu-mi, pdrintele Arsenie mi-a zis: Femeie, tu ai
230
fi
bund de monahie. De atunci, n-a mai fost altd cale
pentru mine decAt mAndstirea.,,
Nu mi-a venit si cred urechilor:
,,O femeie care a
murit qi a inviat?" Da, era adevdrat. Triieqte
Ei
azi,
numele ei este Olga (...).
Voi reproduce aici spusele domnului Dumiiru
Zimbru, cuvfrnt eu cuoknt, aga cum le-am auzit
Ei
eu
Ia Mhndstirea
leghea,
tn seara zilei de 25
februarie200L.
Minunea de pe masa de mar.rruri
Olga s-a ndscut in anul 1946, intr-un sdfuc din
zor.a BotoEanilor. Pdrinf,i, oameni cu frica lui
Dumnezeu, i-au insuflat dragostea fafi de cele sfinte
qi, intr-adevdr, pAnd la vArsta adolescenfei, ea a fost
foarte credincioasi. Mai tilrziu, au furat-o insd
ispitele viefli. S-a mdritat, s-a mutat la Constanfa,
avAnd o funcfie bund intr-o intreprindere, a ldsat cu
totul deoparte obiceiurile creEtineEti ale copildriei. Se
imbrdca ca o ordqeancd, trdia
Ei
gAndea ca o
ordEeancd. Nu avea altd grijd decAt a casei gi a soplui
ei.
in 1973, duptr trei-patru ani de la naqterea fiului
s[u, sdnitatea ei a inceput sd se gubrezeascd.
Simfea
o durere mare in cogul piepfului, aproape de inimd,
amefea, puterile o pdrdseau. A fost dusd in mare
grabd la un spital bucuregtean, iar aici medicii nu
i-au dat altd gansfi in afara unei interventii
chirurgicale pe cord, foarte riscantf, gi complicaia.
Operaflh a durat o noapte intreagd. Spre ziud-, lupta
cu moartea a ajuns la final
Ei
chirurgii i_au declarat
23L
lir
t i
1l
decesul. Tot ceea ce fusese omeneqte posibil fdcuserd.
Cineva din spital a anunlat familia
Ei,
chiar a doua zi,
cei apropiaf, au sosit la BucureEti, aducAnd cu ei
sicriul
Ei
toate cele trebuincioase ftrgroplciunii. jale
mare pe bietul sol care nu s-a putut opri din plAns
multd vreme. O intAmplare
-
dar eu cred cd n-a fost
doar intAmplare, ci o adeviratd minune!
-
a fdcut ca
medicul legist al spitalului sd aibi un accident de
maqind, chiar in aceeaEi zi, la Vilenii de Munte,
autopsia fiind astfel amAnatd.
Ei, ajungem la a doua (i:rtAmplare
-
n.n.) pe la
ceasurile amiezii. Medicii au trimis o brancardierd sd
aducd trupul neinsuflef,t al femeii, pentru a-i face
expertiza medico-legald. Obignuitd cu atmosferd
lugubrd a silii de morgd, brancardiera a intrat
degajatd, fredonAnd un refren muzical. Cadavrul pe
care trebuia sd-l transporte se afla la capdful
incdperii, pe o masd din marmurd.
Chiar ir clipa in care s-a apropiat de locul cu
pricina,
,,moarta"
a deschis ochii gi i-a spus cu voce
blajind:
,,Dumneata cAnfi
Ei
pe mine mi lagi sd inghef
pe lespedea asta de piatrd?". ingrozitd,, sdrmana
brancardierd a fdcut un atac de cord gi a murit pe loc,
chiar ir morgf,! De prisos si mai spun cd celelalte
surori, trimise st vadi de ce nu se mai intoarce
colega lor, au impiehit de frici
Ei
ele, vtrzAnd cd
moarta vorbegte, in vreme ce brancardiera zace jos,
pe podea.
,,Nu
vt fac nimic, oameni buni!
AjutaF-mll ...", gemea decedata, tremurAnd din tot
corpul (dupd doud ztle, cdt a zdcut pe lespedea rece, i
232
s-au descoperit gapte giuri in pldmAni, pricinuite de
frigul
Ei
umezeala pietrei).
in cele din urmd au dus-o inapoi fir salon. CAnd a
revizut-o, bolnava din paful aldturat
-
o femeie ceva
mai in vdrsti
-
a strigat:
,,Doamne
Dumnezeule, a
inviat moarta!",
Ei-a
ficut cruce qi s-a aruncat pe
fereastrf,, de la etajul intai. Spre norocul ei, a cdzut in
niqte tufe trcAlcite
Ei
nu s-a ales decAt cu cAteva
zgArieturi.
'
Dincolo de toate aceste fapte stranii, dar pe
deplin verificabile, medicii au dedarat cd n-au
intAlnit nici in cdrf, un asemenea caz de
,,moarte
clinicd". CAt despre preoful spitalului, el a cdzut in
genunchi, strigAnd:,,E minune dumnezeiascd!".
Cu sufletul prin iad
Ce a trdit aceastf, femeie in timpul
,,morfi
ei
clinice", viziunile pe care le-a avut reprezintd o altd
poveste de necrezut. Vd spun, de fiecare datd cAnd
imi relata lucrurile acestea
-
degi cuvintele omeneEti
sunt prea neputincioase spre a descrie aceste
episoade nepdmAntene de fiecare datd mtr
cutremuram qi chiar md inspdimAntam de moarte.
Nu trebuia decdt s-o privegti in ochi, sd-i vezi ochii in
care se strdnsese atAta suferinfd
Ei
putere, ca st-fl dai
seama cd ceea ce spune nu poate fi decAt adevdrat.
Putefl sf, md credefi sau nu, dar femeia aceasta fusese
in iad.
Mai intdi i s-au ardtat, unul dupd athrl, toate
pacateJei tinae a fost, ie a ficut, ie hine a im-brdcat,
ce fapte.bune gi rele a fdcut in
-viaf{,
absolut totul.
Apoi
-
spune ea
-
s-a despicat pf,mAntul
Ei
sufletul ei
233
ii
i
f'l
s-a prtrbugit
pAnX-n
adAncul temni,telor iadului, a
vdzut focul Gheenei,
focul ce te arde
daf frg
le
4*nistuie,
demonii
sdlbatici, cuzi
Ei
nemilosUvi,
ioaU
suferinfa pe care o poate indura vreodatd un muritor
Ei
doar irchipuirea
acestor suferinfe, povestite de
femeia aceasta, imi umplea inima d; o spaimi
cumplitd.
Un lucru e sigur: Olga s-a trezit cu toful
schimbatd.
Aceasta o poate spune oricine dintre cei
care au cunoscut-o
inainte. Iar dovada cea mai
convingdtoare
cd fir timpul morf,i i s_a intAmplat
ceva cutremuritor
este faptul C6, ti*p de d-qUd
sf,ptdmAni,
pAnd ce
Ei-a
revenit, trupu.l .i u u.frrri
un
miros insuportabil,
de care nu putea scdpa in nici un
fel. Medicii spuneau cd e miroJcadaverii.
Un preot a
zis:
,,Doamne, femeia asta miroase a iad!,,.
Pilda medicului necredincios
La doud sXpttrmAm,
elgqa
cerut un preot dintr_o
bisericd apropiati
sd-i facA o,slujbtr d^e dezlegare.
Tare s-au mirat cu to$i: imediat dupd stropirea cu
apd sfinFtd
Ei
citirea moliftelor, carnea femeii a
inceput s{ miroasd frumos
Ei
curat, precum mirul.
Unul dintre medici, infuriat de propiiile neputinfe,
dar
Ei
de puterile preofeqti, l-a intre-bat pe preot, ir,
rdspdr:
,,Da, ce sfudii ai dumneata, pdrinte, sd faci
asemenea vindecdri?".
preotul
avea doar Facultatea
de Teologie.
,,Pii eu am doud facultdfi. De ce n_ag
putea sd fac
Ai
eu apd sfinfitd, ca qi dumn eata?,, .
$i
i_a
cerut pdrintelui, nici mai mult nici mai pufln, decAt
sd-l lase s[ imbrace veqmAntul preo,tes- qi s[ faci
impreuni,
la el in bisericti, slujba de sfinflre a apei.
OricAt l-au rugat femeia gi preotul st renunte, qd-i
plca,t ma"r-e, c{ preofla e o taint qi un dar de -la
Dum4ezeu
-
medicul nici n-a vrut sd audd de
asemenea
,,basme
popeqti". Aga ctr au
fnut
slujba un
preot gi un doctor, amAndoi deodati. Mai tArziu
me{iqgf avea si spunf,, c[ in timpul slujbei,
epifqahilul, altminteri uqo1r ii g!A1na-.{9.gdt,Sa un
jug.
Vasele cu ap{ le-au incuiat in doud sertare separate
ale unui dulap din casa parohiali, iar cheia a
pdstrat-o medicul, chipurile
,,ca
si nu fie dubii".
Odios pariu: dqpi trgi-patru ziIe, cAnd apa lui a
inceput sd se strice, me-dicd_a
inceput st fie b4nltit
de diavoli. Spunea ci zile intregi n-a putut dormi
nici o clipd: cum inchidea ochii, ii vedea
inconjurAndu-l, ii era fricd numai si se intindd ilr pat,
ca sd nu le vadi iardgi fefele hidoase. Abia intr-un
tilrziu
Ei-a
amintit de sfaturile femeii din spital. I-a
telefonat la Constanfa intre timp ea fusese
externatd
-
Si
a ftrtrebat-o disperat cum sh facd s[
scape de groaznicele chinuri. Ea l-a indemnat sd
mearg{ la acelaqi preo! sd verifice ap91e, iar preotul
il va dezlega, Medicul s-a dus. Iar cAnd a deschis
dulapul, a izbucnit in plAns: aPa sa era clocitt
9i
pufuroasd, iar vasul preotului era plin cu agheasmd!
Omul de
,,gtiin!f,"
a irgenuncheat in fa,ta preotului,
cerAndu-i cu lacrimi in ochi iertare. Pdrintele i-a pus
patrafirul pe cap, a citit cdteva rugdciuni de
dezlegare
Ei
l-a scdpat de ispitlrile satanice' Doctorul
acesta cred cd hdieqte gi astdzi. Dovada cd a rtmas
un omevlavios este cd pe mulp pacienf, pe care nu-i
235
putea trata medical, ii trimitea spre ingrijire acestei
femei, care dobAndise insugiri extraordinare.
Cilugiria albi
Cum spuneam, via,ta femeii s-a schimbat pe
de-a-ntregul. A ldsat in urmd toate cele lumegti, nu
i-a mai pdsat nici de agonisirea banilor, nici de
infrumusefarea chipului, nici de hainele frumoase.
De nimic. A inceput si posteasci, sd se roage, si sg
ingrijeasci de aziluri de bdtrAni gi
.de
camine de
copii, str faci pomeni gi parastase pentru mor!,
intr-un cuvAnt, si-Ei pund intreaga viafd in slujba
semenilor, fdrd, sd mai ptrstreze nimic pentru ea.
$i
azi spune ct, dacd n-ar fi suferit moartea, niciodatd
nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu. Aproape fiecare zi
din viafa ei e plind de semne supralumeqti
Ei
miracole atdt de puternice, incAt ar putea fi asemuite
-
fie qi prin spectaculozitatea lor
-
iu cele pe care le
citim, de obicei, in
,,Vietile Sfinfilor".
Eu o vizitez in fiecare vard
Ei
pot spune ci triieEte
ca o sfAntd. E
-o
femeie atAt de firavd, inc6t
.crezi cd,
orice boare de vdnt ar putea-o rdni.
plipAndd
gi
tristi, cu capul plecat,
4u vorbggte decdl*cfinfl*e
absolut necesar,. gi atunci flri risipd de cuvinte.
Camera ei seamdnd mai degrabtr cu o chilie
cilugireascd. N-are televizor, trf,iegte sdrdcdcios,
minAncd doar o datd".pezigi firI si se sature, iar din
puf,nul pe care-l areifaqe-{g.e1$b_q.t91}i.
Din picate,
soful ei aEtepta si se intoarci de la spital aceeagi Olga
pe care o gtia el din tinerefe. N-a acceptat niciodattr
ace4rli-f{IUg|-r-ie alb6l' a nev^estei sal"e. El nu poate
pricepe in ruptul capului cum e posibil ca un om sd
renunfe la tofi banii sdi, la ultimul fir de ftinfl din
castr, la absolut totul, doar ca sd dea de pomand
sdracilor'
:F:F!i
intr-o lund de iarnd, femeia a vrut si coacd un
colac pentru un parastas. Cu toate cd soful ei i-a
interzis si-l faci, totugi ea l-a ficut. infuriat la culme,
bdrbatul i-a aruncat colacul crud in balcon
Ei
a
alungat-o din bucdt{rie. Dimineafa, eI s-a uitat aEa,
irtr-o doarf,, pe geam: afard era
111
ger cumplit
-
termometrul arita multe grade sub zero
-,
dar
colacul acela dospise! in
-pofida
acestor semne,
btrrbatul devenea
Ei
mai cuprins de mAnie
Ei
indoiali.
Se certau des, ba a ajuns chiar st o blesteme.
Odatl i-a strigat
,,Femeie,
daci iei din fiina asta
pentru pomenile tale, sd te umpli toattr de bube!".
PAni la miezul nopfii, femeia a terminat pomenile,
iar, dup{ exact doutr ore, biet soful ei s-a frezit cu tot
corpul acoperit de rtrni. Au plecat in grabtr la spital,
dar nici dupi doud-trei siptimAni medicii nu i-au
putut pune vreun diagnostic. noala*igi biteajoc de
toattr priqeperea lor: spuneau ci e o
_e--c^4e.rytr
necunoscutf,, cAnd dispdrea intr-o parte, ap-lrea in
altd parte,
Ei
in cele din urmd, neputinciogi, ei au
mdrturisit ctr n-au de ce sd-l
find
in spital. Din mih,
femeia l-a dus la
\lAnlstil"e
"!_fAn!a
\daxia11
din
Techirghiol. Mergea acolo de ani de zile, irstr pentru
prima dati impreuntr cu sopl ei. Doar privindu-l,
marele duhovnic Arsenie Papacioc l-a pus si-Ei ceartr
iertare sof,ei. Apoi, i-a pus mAna pe cregtet gi a rostit
q
rughciune de dezlegare.
$i
la zece minute dupd ce a
ieEit pe poarta mAndstirii, toate rinile au inceput sd
se vindece ca prin farmec.
PesciruEul
Am lisat pentru sfArqit o intAmplare care pentru
mine are for,ta unei adevdrate pilde biblice.
fi-e
greu
st crezi cd s-au pufut intdmpla asemenea lucruri
miraculoase, dar vd garantez cd aga a fost. Acum,
cAfva ani, o prieteni de-a doamnei Olga
-
femeie
vdduv{, foarte sdraci gi cu mulfi copii
-
se angajase
servitoare la un medic din Constan,ta. Era ultima ei
qansi de a nu rdmAne pe drumuri. intr-o primivard,
medicul, in timp ce se spdla in grddini la ciqmea,
Ei-a
pierdut ldnfEorul de aur cu cruciulifi primit de la
maicd-sa. Medicul a dat vina pe servitoare. A
batjocorit-o, a tras-o de pf,r, a silit-o sd recunoasci qi,
in cele din urmd, a dat-o afart din casi, convins fiind
cd numai ea putea st-i fure l{nfiqorul. Biata femeie s-
a dus la doamna Olga, spunAndu-i cu lacrimi in ochi
cd fusese aruncatd in stradd qi cd se teme pentru viafa
copiilor ei, sf, nu moari de foame. Abia a putut g[si
o cdrufi intr-o castr ddrdptnatd din suburbiile
oraqului.
La o sipttmAnd de la aqa-zisul furt, Olga s-a dus
cu gapte pemelnice la mdndstirile din MunFi
Neamfului.
$i
chiar cAnd au inceput slujbele, ftr
curtea fostei servitoare a murit un pescf,ruE.
$i
sd
vedefi: cAnd a spintecat guqa pescdrugului (de foame,
se gAndise sd-l dea de mAncare copiilor), ea a vdzut
238
iniuntru vArful unei cruciulile de aur! Nu l-a t[iat
mai mult. A plecat cu pescf,ruqul in palmd la
doctorul care o umilise
Ei,
cAnd acesta a scos din guqa
pisirii ldnfiqorul pierdut, gi-a cerut iertare
9i
a
rugat-o sf, vint firapoi.
$i
cAte n-ar mai fi de spus ... Ce invdfituri se pot
trage din toate astea, nu mi pricep. in ce md priveqte,
eu am inv[fat din viafa Olgdi cd nu putem dobandi
a d ev i_ratlr ni d ej d e dec At-prlntr-o- :rnre suf erinf {. Am
mai invf,fat cf, ho!are!e_{_intte, viejl gi mg4rte
gmt
e!e! de *qgstatornice,
incAt nimeni n-ar trebui si
spuni cd viafa noastrf, se sfArgeqte aici, pe pimAnt.
$i
am mai invdtat cd niclodatt nu trebuie sd te dai
t -
bitut cAte o datd tocmai acolo,la hotarele vielii
Ei
ale
morfii, il poF gdsi p-eD,uunneae-U.
(conform cu Formuln AS, anul Xl, nr. 456,19-26 martie
2001-, Bogdan Lupescu, pag.22-23)
239
Interviu cu Pdrintele Arsenie Papacioc
,,invifafi
,a -.|;;"f:Jffiil - riecare zi!,,
$i
ce doaadd mai conaingdtoare a tuturor acestor
miracole ar putea sd existe deckt mdrturia marelui
duhoanic Arsenie PapaciocT EI cunoagte tntreaga aiafd a
Olgdi R. din Constanfa, tnaiata de pe plaiuri mioritice. Ii
este duhoanic
Ai
poadluitor de zeci de ani. OIga nu
face
absolut nimic
fdrd
sd-i ceard sfatul. Niciodatd nu s-a
considerat o aindecdtoare
-
Doamne
feregte,
o sfdntd!
-
ci
doar o
femeie
simpld gi cu
frica
lui Dumnezeu.
pdrintele
insugi mdrturisegte cd sora Olga ti este astdzi una dintre
cele mai arednice ucenice, mai smeritd chiar decdt multe
dintre monahii. EI a poadfuit-o sd nu intre tn mdndstire,
deoarece, trdind tn lume, i-ar putea ajuta mai mult pe cei
din jur decht o cdlugdrifd. E atfrt de conaingdtoare, Are
atkta har, te tnduplecd ugor cd aiala ta ar putea
fi
gi altfel.
Sfinfia voastrtr, v-ag ruga si-mi spunefi cAteva
cuvinte despre credincioasa Olga, al ctrrei pirinte
duhovnic suntef.
De 25 de ani sunt la MAntrstirea Techirghiol gi tot
de 25 de ani o cunosc pe sora Olga. Participi la slujbe
cel pufin o datd pe sdptdmAntr, sunt perioade cAnd
vine ir fiecare zi. Chiar ieri am vizut-o. Era ora cinci
dimineafa, afar6, era inct intuneric
Ai
ea mi aEtepta la
uga chiliei, fir frig. Din cauza accidentului de maEintr,
sirmana de ea nu poate face nici mf,car doi pagi
decAt sprijinit[. Eu md pregf,team pentru
proscomidia de dinaintea Liturghiei qi dAnsa m-a
rugat s-o las s[-mi ducd mica sticlufi de vin pentru
impdrtf,ganie, qtiind cd qi eu am avut recent o
operaf,e qi cd urc scdrile bisericii foarte greu.
$i
am
plecat: pAnd la bisericd sunt doar cAf,va paqi, iar ea,
sprijiniti de subsiori, imi ducea, cu un fel de
demnitate, sticlu,ta aceea cu vin.
Ce sd spun, este o femeie foarte credincioasd,
foarte trditoare qi bine orientatf, duhovniceEte, insf,
pe pozifa de a indeplini tradif,onal viafa creqtind: e
supusi f turor regulilor Bisericii, cunoaqte foarte
multe din rAnduiala vdzutd a preotului la Liturghie,
vddege o Vravi cum rar pof, intdlni. Trlieqte foarte
simplu, nu glumeqte qi nu vorbeEte cu nimeni despre
sine. Dacd af, lua legdtura cu ea, nu v-ar spune nimic,
pentru cd e foarte smeritd.
Pirinte Arsenie, ce pirere avefi despre
fenomenul g1*o"Si.-.-1i4-tgg? il pot ajuta pe un om
triirile deosebite din timpul unei mortr clinice
pentru a-gi redobAndi credinfa in Dumnezeu?
Biserica n-are o pozipe speciald fafi de fenomenul
morfii clinice. Noi nu ne-amestecdm, n-avem cum.
Nici cel mai priceput om de qtiinfe n-a putut
vreodattr ldmuri acest subiect, altminteri destul de
,,neqtiinflfic".
Tofuqi, Biserica
Etie
precis, f.drd, dubii,
ce e de fdcut pentru ca s^4 ne salvdm dincolo de
moarte. Trebuie sd
depinde de trtirea autenticd, dupt misura fiectruia,
a momentelor pe care le trdim. invf,fafl, aEadar, sl
t
I
4
i
i
241
murifl
Ei
sd trviaF in fiecare zi. GAndif-vd cI vefl
muri chiar azi.
242
Invierea din Siria
-
decembfie 2004
Miraculoasa recompunere a trupului
unui saudit micelirit
In decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a
tnfd\iEat la mai multe agenfii de presd pentru a relata o
intkmplare de necrezut care i s-a petrecut gi care i-a
schimbat oiafa. Pooestea a apdrut la teleaiziune, Ia radio,
pe internet, a circulat in ziare, reoiste gi broguri, tn Arabia
Sauditd, in Siria, Palestina gi in
ldrile
aecine. Aceastd
minune a Maicii Domnului a cookrEit cu ?nfricoEatd
surprindere toatd lumea arabd
-
musulmand
Ei
intreg
Orientul Mijlociu.
Acum cAfva ani, acel saudit s-a cdsdtorit cu o
musulmand foarte bogatd, firsi stearpi. Anii au
trecut gi, in pofida tuturor strdduin,telor qi a
cheltuielilor medicale fi:rsemnate fdcute la mulfi
doctori, au rdmas fdrd copii. P[rinfii lui i-au propus
sf, se cdsdtoreascd cu o alti femeie, pdstrAnd-o
Ei
pe
intAia sa sof,e (legea locald ingdduie pAnd la patru
ctsdtorii concomitent).
Obosit, neliniEtit qi deznid[jduit, birbatul nu a
primit sfatul pdrinfilor sti, ci a ales sd plece in
vacanfi cu sopa sa ir Siria. Ajungi acolo, au irchiriat
o limuzind
Ei
un qofer care sd-i poarte ca ghid in
cdlfltoriilg lor prin Siria. De-a lungul vacan]ei
Eoferul
a observat cd perechea saudit[ pdrea amdrAtd,
firdureratd, mAhnitd. Deoarece devenise apropiat de
243
mdcar o sineurd zi.Incd. o zi.
Fterviu preluat din Formula AS, anul XI, nr. 456,
martie 2001, pag.23)
pereche/
Eoferul
ghid i-a intrebat de ce sunt neferici!
-
poate pentru cd nu sunt mulfumiF de felul fir care
conduce excursia?!
Cei doi sof, i-au mdrturisit
Eoferului
cd pricina
nefericirii lor este neputinfa de a avea copii.
$oferul,
care era qi el musulman, le-a spus atunci cd, ir Siria,
creqtinii ortodocgi au o mAndstire numitd Panaghia
Saidnaya (nume compus dintr-un cuvAnt grecesc
care inseamni
,,PreasfAnta"
gi un cuvAnt arab care
firseamnd
,,Doamna noastrd")
Ei
cd mulf oameni care
nu pot avea prunci se indreaptd cdtre icoana ei
fdcAtoare de minuni. Ei merg la mAndstire spre a se
ruga gi primesc o pdrticicd din fitilul candelei care
arde inaintea icoanei celei minunate. Iar apoi
,,Maria
creqtinilor" le dd cele ce doresc, dupd credinla lor.
insuflefifi de emof,e, arabul rundit gi sogia sa i-au
cerut qoferului sd-i ducf, la MAndstirea Saidnaya a
Doamnei cregtinilor, spunAnd:
,,Dacd.
rrorn urr"u .,rt
copil, md voi intoarce
Ei-f,
voi da drept mulfumire
20.000 de dolari, iar mAndstirii 80.000 de dolari".
Astfel, s-au dus la mAndstire qi au fdcut precum li s-a
zis.
Mai apoi s-au intors la ei acasi gi, dupd ceva
vreme, femeia a aflat ci este insircirtatd. Dupd cAteva
luni a ndscut un bdie,tel minunat. A fost cu adevdrat
o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu
Niscdtoarea.
Acum, de indatd ce sofla sa a ndscut, bdrbaful
saudit, fericit nevoie-mare, a vrut sd se intoarcd in
Siria, ca sd-gi
find
fAgdduin,tele pe care le ficuse. La
intoarcere, l-a sunat pe acelaqi
Eofer Ei
i-a cerut sd-l ia
de la aeroportul din Damasc. insd qoferuf care se va
dovedi un om viclean
Ei
rdu, surprinzf,tor, i-a
convins pe doi prieteni ai s{i sd meargd impreund cu
el la aeroport ca si-l ia pe bogatul arab saudit, sd ii ia
banii gi si-l omoare. AEadar, l-au aEteptat pe bogdtaE
la aeroport, iar acesta pe drum, Idrd sd iqi dea seama
ci pldnuiserf, si-l omoare, le-a spus prietenilor
Eoferului
cd le va da qi lor cAte 10.000 de dolari
fiecdruia in parte.
Fiind ei tot nemulfumif,, s-au abdtut de la drumul
cdtre mAndstire
Ei
au mers trtr-un loc pustiu, unde
l-au ucis pe bdrbatul saudit, apoi i-au tdiat capul
Ei
celelalte p{rf ale trupului sdu, mAinile
Ei
picioarele,
in bucdF. Orbif, de patimd qi copleqiF de fapta
groaznicd, pe care tocmai o sdvArqiserd, au pus
rdmdgifele b{rbatului in portbagajul maEinii, in loc sd
le pdrdseasci acolo. Dupi ce i-au luat banii, ceasul
Ei
tot ce mai avea, au purces si caute un alt loc pustiu
pentru a scipa de rdmdEife.
Apoi, pe cAnd se aflau pe autostrada nafonald,
maEina a fdcut o pand qi s-a oprit in mijlocul
drumului. Cei trei s-au dat jos ca sd vadd ce se
intdmplase cu motorul. Un motociclist s-a oprit sd ii
ajute, insd ei, temAndu-se ca nu cumva sd se
descopere fapta lor cea groaznicd, au spus cd nu au
nevoie de ajutor. insd, in timp ce pleca, motociclistul
a observat sAnge picurAnd din spatele vehiculului qi
a chemat Polif,a pentru investigaf,i, cdci intreaga
scend
Ei
cei trei oameni dddeau de bdnuit. PoliFEtii
au sosit qi, vdzdnd sAngele de sub maEind
Ei
de pe
asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.
:n'
Ei bine, atunci cAnd au deschis portbagajul,
dintr-o dattr!, birbatul saudit s-a sculat, in chip vidit
qi minunat in viafi
Si
teaftrr, zicAndu-lq
,,Chiar
acum
aceasti Panaghia a isprtrvit str-mi coase gAtul, chiar
aici
-
gi le-a arltat zona mtrrului lui Adam
-
dupi ce
mi-a cusut restul trupului". VdzAnd aceasta, cei trei
ucigaEi
Ei-au
pierdut de indatd minfile, au innebunit.
Polif,a le-a pus citugele gi, in timp ce erau purtali
cdtre un spital de psihiatrie, criminalii strigau cd este
cu neputinfi ca blrbahrl saudit pe care-l omorAseri,
decapitaserd
Ei
mtrceldrisert str mai fie in viafi.
Saudihrl a mers la un spital spre a fi examinat de
ctrtre doctori, iar acegtia au confirmat gi au intdrit
faptul cf, acele cusdturi erau fdcute de pu$ind vreme,
validAnd astfel aceastd intAmplare minunatd.
Cusiturile erau gi sunt inci evidente. Atunci cAnd
sauditul a iegit din portbagajul maginii, pdrea a fi,
literalmente, ficut din nou,
r,pus
laolaltd",
mdrturisind irtr-una cf, Panaghia a pus la loc trupul
sdu qi l-a inviat cu ajutorul Fiului ei.
Imediat dupi aceasta, arabul saudit
Ei-a
chemat
rudele in Siria gi au mers cu tofii la m6nistirea
Panaghiei Saidnaya, dAnd laudfi, slavtr gi ruglciuni,
iar fir locul darului inifial de 80.000 de dolari pe care
il ftrglduise, a dat 800.000 de dolari pentru
neprefuihrl dar al Ndscf,toarei de Dumnezeu.
Astdzi, atunci cAnd bdrbatul saudit istoriseEte
amdnuntele acestei minuni copleEitoare, iqi incepe
povestirea cu cuvintele:
,,Pe
cAnd eram musulman
mi s-au petrecut cele ce utmeazd, ,.."
-
ceea ce aratd
ctr nu mai era mahomedan, nici el, nici familia sa.
,,Slavd
Domnului, Dumnezeului nostru, Domnul
puterilor!"
Pdrintele lgnatie, egumenul Sfintei Mfrndstiri a
Pdstorilor, Bt. Ahur Vithleem, Frdlia Sffrntulni
Mormknt, Patriarhia lerusalimului,
(Postul
Mare, martie
2005).
Text cules de Arhim. Nectarie Serfes, Boise, ldaho
-
S.U.A.
(Ajunul Indlfdrii Domnului, 8 {unie 2005).
Sursa:
Pridaorul de Sus, iunie 2005 apud http:/
/
groups.google.com.a u/ group / ortodoxia /
ms9/ 5e19a
edc7e329a0.
246
247
-(;tr
In loc de concluzie...
invierea, sens al existentei
invierea este singurul eveniment care dd sens
existen,tei. Dacd n-ar fi invierea, dacd arn muri
generafle dupd generatie dupd ce ne nagtem, ce sens
ar avea existenfa? Nu ar avea nici un sens.
,,Acum
toate s-au umplut de lumind". Acum existenfa a
cdpdtat un sens.
$i
nu numai existen,ta'noastrtr ca
oameni, ci existenla intregii lumi, a intregului
cosmos. Noi cunoaqtem lumea ca sd cunoagtem din
ea pe Dumnezeu
Ei
sd ne ducem cu toatd cunogtinfa
ei in viafa vegnicd, ldudAnd pe Dumnezeu in vecii
vecilor, intr-un univers refdcut. Altfel n-ar avea nici
un sens cunoaqterea lumii, daci murim definitiv.
Dacd n-ar fi inviere, n-ar fi nici o bucurie, nu
ne-am putea bucura deplin de tot ceea ce existd in
lumea aceasta, pentru cd imediat ar apare umbra
morf,i. Ce-mi poate da bucuria momentand? Toate
bucuriile din lume sunt momentane, sunt trecitoare.
Singurd nddejdea in inviere
-
cdci spune Sfdntul
Apostol Pavel:
,,Nddejdea
inseamnd cd ircd n-a venit
pentru noi, dar va veni"
-
dd sens. Omul nu poate
elimina nddejdea din viafa lui. El are o aspirafe spre
veqnicie. Vrea tot mai mult gi tot mai mult ...
$i
dacd
n-ar fi viafa vegnici, toatl aspirafla lui spre infinitate
ar fi zadarnicd, tot ce trseamnt omul ar fi fdri nici
un rost, fird nici un sens.
Apoi, invierea ne mai dd incf un sens, acela ct
lumea aceasta nu-i fdcutd la intdmplare, ci este fdcutd
de un Dumnezeu al iubirii, al iubirii de oameni.
Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru veqnicie, nu
i-a creat doar pentru a trfii cAliva ani
Ei
dupd aceea se
piard definitiv. Numai prin faptul ci a inviat Fiul lui
Dumnezeu se arati cd Dumnezeu are iubire fafi de
om, fati de lume, ctr este un Dumnezeu personal El
insuEi, un Dumnezeu al iubirii, un Dumnezeu care
nu este o singurd persoand. Fapful cd dintr-un
Dumnezeu al iubirii vine
Ei
lumina este dovedit de
inviere.
Toate sensurile existenlei vin din inviere. Fdrd
inviere totul ar fi trtunecat.
$tiinta
nu poate cunoagte
decAt legile cdrora le sunt supuse lucrurile. Dar cine
a dat aceste legi? Pot sd fie din veqnicie? Aceste legi
au qi ele un sens. Trebuie sd fie de la cineva care este
mai presus de ele, care a fdcut aceste legi qi le-a fdcut
cu un sens, ca trdind in cadrul lor,
fnAnd
seama de
ele, oamenii si cunoascd ce au de fdcut. Dacd nu
existt inviere, nu mai putem vorbi despre un
Dumnezeu personal, oamenii nu mai au un sens pe
pdmAnt, lucrurile, chiar, ar fi lipsite de sens. Toful ar
fi plin de infuneric. invierea a adus toate aceste
sensuri.
$tiinfa
nu dd nici un sens, filosofia nu dd nici
un sens, cunoscAnd numai lumea aceasta. Logicd este
numai credinfa, prin inviere. Numai cine admite
Invierea gdseEte o logicd fir toate. Aqa ci suntem siliF
de mintea insdgi sd admitem faptul minunat al
invierii.' Pentru a nu mai vorbi de mdrturia
Apostolilor, care au mers pAnd la moarte mdrfurisind
249 248
:r.
,$.q
lnvierea.
$i
n-au fost nigte naivi. Au fost spirite foarte
critice, mereu indoindu-se de dumnezeirea lui Iisus
Hristos, pAnd ce nu L-au vdzut inviat. Au fugit cdnd
L-au vdzut prins.
$i
numai cAnd L-au vdzut inviat gi
cAnd le-a spus:
,,venifi
gi puneli degetul fur semnul
cuielor", atunci au crezut cu adevdrat ci a inviat.
Toma n-a crezut nici in Apostoli gi a cerut sd
pund el insugi degehrl pe coasta MAntuitorului. Dupd
aceea, au mers pdni la moarte mdrturisind Invierea.
Mirturia lor este extraordinar[, dar qi logica insiEi ne
impune invierea.
Ce ptcat c{ mai sunt asttzi oameni chre cred in
pierderea in neant a existenfei umane la moarte sau
ir reincarnare. Ce sens ar putea fi in acestea? N-ar fi
nici un sens, s-ar pierde identitatea edsten,tei. Mama
mea nu ar mai fi mama mea. Unde mai este iubirea?
CAnd iubegti pe cineva, doregti ca el si fie veqnic, dar
acceptAnd reincarnarea, am anula iubirea. Iubirea
intre oameni este suslinuttr numai de valoarea pe
care o are unul pentru celdlalt qi care este o valoare
vegnicd. Iar valoarea veEnic{ a oamenilor este pusi in
lumini de inviere. Cum m-aq putea impdca cu
gAndul cd mama mea a fost pisicd sau va fi pisicd?
Cum si mai iubesc eu aqa ceva? Mama lui Iisus
Hristos nu rdmAne Maica Domnului pentru veci?
Iisus Hristos nu rdmAne Iisus Hristos pentru veci?
Fdri inviere nu mai este nici o siguranfd. Toate se
clatind. Reincarnarea este cea mai idioath dintre toate
zipdcelile acestei lumi.
Valoarea persoanei depinde de veqnicia ei, iar
veqnicia ei depinde de invierea Domnului. Prin
reincarnare toate sunt lipsite de valoare. Nu mai este
nimic fundamental. Trebuie sd fie un fundament
superior al existenfer, un fundament care nu este
supus legilor (Omagiu memoriei pdrintelui Dumitru
Stdniloae, Editura Mitropoliei Moldovei qi Bucovinei,
Iaqi, 1994, pag. 69-72).
Chiar Domnul a averhzat prin Evangheliqtii Sti:
,,Dacd
nu ascultd de Moise gi de prooroci, nu vor
crede nici dacd ar firvia cineva dintre morf"(Luca L6,
31). Cei care vor citi cu aten$e aceasti antologie
cutremurdtoare, unde s-au adunat sute de cazuri
Ei
mdrturisiri ale inviafilor
Ei
despre inviaf, citAnd
surse autorizate, nddljduim ci vor crede qi vor
cerceta atAt cu mintea, cAt gi cu inima
ingenuncheatd-n rugiciune semnificaf,a invierii.
Suntem de acord cu toFi cd omul a fost plismuit
Dumnezeu, dar nu tofl credem autentic in viafa
dupd moarte. Nu ne ddm seama daci avem sau
nu o perceppe greEitt despre moarte, pAnd ce Hristos
nu ne arati aceasta trezindu-ne spre inviere.
$i
aceasta este inci o dovadd a legdturii noastre
superficiale cu religia, in general, gi indeosebi a
neatenfi.ei noastre in ce priveEte viafa duhovniceasci.
Dar toate se pot inviora in lumina invierii lui Hristos.
Hristos a inviat inseamni: intr-adevir
Dumnezeu existi. Hristos a inviat inseamni: toate
profefiile, tainele gi minunile biblice sunt
adevirate. Hristos a trviat inseamni: intr-adevir
existt lumea cereasctr, lumea reali gi cea firi de
moarte. Hristos a inviat inseamnd: viata este mai
de
de
251
tare decAt moartea, riul este mai slab decAt binele.
Hristos a inviat inseamnd: toate nidejdile bune sunt
indreptifite, toate problemele viefii sunt dezlegate.
Hristos a firviat inseamnd gi noi vom invia.
Rugiciuni pentru o inviere mai buni
Icosul 12 din Acatistul pentru cei adormifi
Aqteptim bucuria intAlnirii cu Domnul, aqteptdm
razele luminoase ale invierii, aqteptim scularea din
morminte a celor apropiaf, ai noEtri
Ei
imbrdcarea
celor morf, cu slava vie; prin preschimbarea irtregii
fdpturi, vom strigaZiditorului unele ca acestea:
-
Tat{l nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinfa
bucuriei gi a binelui!
-
Tatdl nostru, ridici-ne pe noi din adAncul
pdcatului la sfin,tenie!
-
Tatdl nostru, ddruieqte celor rdposaf, ca sd
impdrdfeascd peste fdpturile in cinste!
-
Tatdl nostru, fd ca sd le fie lor Hristos Domnul
lumini pururi aprinsd!
-
Tatdl nostru, di-ne gi noud ca impreund cu ei si
priznuim Paqtile nestrichciunii!
-
Tatdl nostru, nu Te despdrfi de robii Tdi pAnd in
sfArqit!
-
Tatdl nostru, iubirea cea nemtrginitd, odihneEte
sufletele adormifllor robilor TIi! Amin!
Rugiciune pentru o moarte buni
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul indurdrii,
ingenunchez inaintea Ta, cu inima infrAntd
Ei
zdrobitd,;
fie
if, incredinfez ceasul cel din urmd al
vief,i niele gi ceea ce urmeazd dupd aceea.
. . 11
;{t
252
r
t
i
Cdnd picioarele mele shbite mtr vor face st
trfeleg cd aceasttr corabie a viefii mele se apropie de
f,nta
cdlitoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai mil[ de
mine!
CAnd ochii mei sltbiF gi tulburaf, de apropierea
morf,i vor privi stiruitor cdtre Tine, Doamne Iisuse
Hristoase, ai mild de mine!
CAnd mAinile mele tremurAnde qi amorfte nu vor
mai putea
fine
bine Crucea Ta
Ei,
fdri voia mea, o voi
lisa sd cadd peste patul durerii mele, Doamne Iisuse
Hristoase, ai mild de mine!
Cdnd obrazul meu palid
Ei
buzele mele uscate vor
produce team{ qi comptrtimire celor din jurul meu/
vestind apropierea sfArEifului zilelor mele, Doamne
Iisuse Hristoase, ai mili de mine!
CAnd urechile mele nu vor mai auzi vorbele
oamenilor ca sd asculte glasul Tf,u care va rosti
judecata de care va depinde soarta mea, Doamne
Iisuse Hristoase, ai mild de mine!
CAnd gAndurile mele vor fi intunecate de frica
morfi, cAnd sufletul meu se va lupta cu duhul
infunericului care vrea sd-mi acopere ochii inimii
pentru a pierde indurarea Ta
Ei
astfel si m{ arunce in
chinurile deznddejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai
mild de mine!
CAnd inima mea obositd abia va mai bate,
luptAndu-se cu vrijmaqii mAntuirii mele, Doamne
Iisuse Hristoase, ai mili de mine!
CAnd voi vdrsa lacrimile cele din urmd, semn al
nimicniciei mele, primeqte-le ca o jertfd de poc[infI qi
in clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai mild de
mine!
CAnd cei din jurul meu, simfind sfArEitul viefi
mele, Te vor chema in ajutor pentru mine, Doamne
Iisuse Hristoase, ai miltr de mine!
CAnd simfurile mele nu vor mai itrfelege ce se
petrece in jurul meu
Ei
voi fi in chinurile morfii,
Doamne Iisuse Hristoase, ai milil de mine!
CAnd sufletul meu iEi va lua rdmas bun de la
lumea aceasta
Ei
va ldsa trupul meu fird de viafi,
primegte intoarcerea fiinfei mele la Tine ca pe o jertfd
ce
!i
se cuvine: Doamne Iisuse Hristoase, ai mild de
mine!
CAnd, in sfArEit sufletul meu se va infiFga
inaintea Ta
Ei
va vedea pentru prima dati strilucirea
negrditd a Dumnezeirii Tale, nu-l indep[rta de la fala
Ta; binevoieEte a md primi in locaEurile Tale cele
ceregti, ca in veci si-fi cAnt gi sd Te sldvesc!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai
mili de mine! Amin!
Rugiciune citre Maica Domnului
O, Prea SfAntd Doamnd, de Dumnezeu
Ndscdtoare, c{tre tine, Prea Curatfl, nf,zuim.
Tu egti cetatea tare
Ei
mijlocitoare qi
acoperdmdnful tuturor celor ce aleargd la tine cu
credin,td qi nddejde. Ceea ce egti binecuvAntatd, te
rugim, ascultf, rugiciunea newednicilor robilor tdi qi
soleEte intotdeauna pentru adormifli robii tdi.
Tu pururea mijloceqte pentru cei ce te cinstesc pe
tine cu dreapta credinfd gi care aleargd sub
255 254
:ri
i \ t
acoperamAnful
tdu
Ei
se roagd cu credinfi pentru cei
bolnavi, ndpistuiF gi irtristafl, irsf, mijlocirea ta
Ei
rugdciunea ne este
Ei
mai trebuincioasd duptr
moartea noaskd.
Dupi Dumnezeu la tine avem nddejde tare, cdci
nimeni din cei ce se roagh
fle
nu iese de la tine fdrd
ajutor, decAt cu bucurie, mAngAiere qi indulcire.
Prea SfAntd Doamnd, Ndscdtoare de Dumnezeu,
roagi pe Fiul ttru gi Dumnezeul nostru sd dtrruiascd
celor adormif, iertare gi l{sarea pdcatelor.
Roagd-te, Ndscdtoare de Dumnezeu, cdci mult
poate rugdciunea Maicii spre bundvoirea StdpAnului,
fiindcd Domnul primeEte de la tine tot cuvAntul
despre iertare.
Deci gi fu, primegte ale noastre rugdciuni ce le
aducem
fle,
Prea SfAntd Fecioard, din toati inima
Ei
din tot sufletul nostru pentru sufletele adormifllor
robilor tdi.
Te rugim, StdpAnd, si le ajuf, cu indrdznirea cea
de Maicd ce o ai cdtre Domnul, ceea ce egti plin6 de
dar, ajutd-le sd se indrepteze inaintea Celui ce
Eade
pe tronul Slavei, ca sd nu fie ruEinaf, in fafa ingerilor
Ei
a tuturor sfinfllor, in fala lumii celei de sus
Ei
a
celor de jos.
O, Prea SfAntd Doamntr, impdriteash gi StipAnd,
tu eEti podul care duci la cer pe cei de pe pdmAnt.
Tu eEti deschiderea ugilor Raiului
Si Fe
slavd ifl
indlflm gi Tatdlui qi Dumnezeului nostru in vecii
vecilor. Amin.
Milostiv fii, Doamne, cu mine picttosul!
256
Rugiciune ctrtre SfAntul Alexie din Bortsurmani
q
sfinte al lui Dumnezeu, ptrrint Alexie,
pistorule al turmei cuvAntitoare gi mare flcdtorule
de minuni, primind umila noastri rugtrciune,
mijlocegte noutr mila Celui Preainalt. Pe tine te cerem
in ajutor
Si Fe
ne rugim: ajuttr-ne, sfinte, cd deEi am
greqit din ispita celui rdu, la tine alergdm cu inima
zdrobitd., ca sd ne ocrotegti de sdgeata cea ucigitoare
a vrtrjmaiului nostru diavol care rdnegte de moarte
sufletele noastre.
Ai cunoscut tu insufi puterea pocdin,tei, pirlsind
trAndivia
9i
indepdrtAndu-te de patima biuturii
dup[ ce l-ai vdzut pe ingerul care
finea
potirul cu
Sfintele Tairre, duptr ce l-ai vtzut pe ingerul ce-l
imptrrtigise pe bolnavul la care tu te-ai lenevit sd
ajungi. Nu ne este de folos st vedem ingeri, sfinte,
dar ne este de mare folos str ajungem la pociinfa la
care ai ajuns tu.
Ajuttr-ne si ne ridicim din ptrcat aga cum gi tu
te-ai ridicat din trAndtvie gi ai devenit rob ales al
Celui Preainalt. Ne trfricogdm de mdrimea darurilor
tale, ci, induplecAndu-L pe Dumnezeu, ai ajuns si il
chemi la viaftr pe cel mort, ai alungat diavolii de la
cei irdrtrcifi
Ei
i-ai ttrmdduit pe cei bobravi.
Credem cd egti binepldcut lui Dumnezert, sfinte,
Ei
nu ne indoim de puterea mijlocirii tale. Trupurile
noastre nu au murit, dar sufletele noastre sunt
moarte. Roagi-te lui Dumnezeu, sfinte, si itrvieze
sufletele noashe amorfite de desfdtirile acestei lumi.
Roagd-te str inviem, sfinte, gi nu ne ldsa in ghearele
vrtrjmagului.
257
. l l
i$t
Vino in ajutorul nostru, aga cum
gi la tine au venit
Preacurata Ndscf,toare de Dumnezeu
Ei
Sf6nta
Mucenifd Varvara. Vino gi timiduieqte trupurile qi
sufl etele noastre bolnave.
Ai griji de noi, de tofi pomenifli noEtri, de toF
bineficdtorii nogtri. Ai grijd de to! pdstorii drept
credinciogi, de tot clerul qi poporul.
Ai grijd de cei care vor sf, meargd pe calea cea
trgustd a Evangheliei, de cei pe care furfunile acestei
lumi ircearci sd ii ingenuncheze. Fii tu sprijin
futuror credincioEilor. Fii fu reazem tare in vreme de
ispitd.
Cum i-ai miluit pe tof, care au alergat la tine cu
credin!f,, tf,miduindu-i de neputin,tele lor, aga ne
izbf,veEte gi pe noi, sfinte, de toate neputinfele
trupeEti gi sufleteEti, cd, prin mijlocirea ta fiind
mAntuif, slavd, mulfumiti
Ei
inchin[ciune totdeauna
sl inilfdm Tatdlui gi Fiului
Ei
SfAntului Duh, acum qi
pururea qi in vecii vecilor. Amin!
Rugiciune la coborArea Sfintei Lumini
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia
aminte la rugiciunile pe care
fi
le aducem din buzele
noastre necurate
Qi,
curifindu-ne de toatd
intindciunea, acopertr-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne qi StipAnul viefi
noastre, sd-!i mulfumim dupi cuviinfl pentru
marele dar pe care ni l-ai ftcut qi ni-l faci in fiecare an
prin pogorArea Sfintei Lumini la MormAntul Tiu; nu
suntem vrednici de o minune atAt de mare, dar deEi
nu suntem vrednici a grdi despre acest mare dar pe
care l-ai fdcut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri s[
mullumim dupd puterile noastre cd ne-ai ardtat acest
sernn, ca sd pricepem ci eqti cu adevdrat viu ir
Biserica Ta cea dreptmdritoare pe care porSle iadului
nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis:
,,Eu
sunt cu voi pAnd la sfArgitul
veacurilor", ne-ai ardtat aceasta in multe feluri gi in
chip ales la marele Praznic al invierii.
Slavi
]ie,
Doamne, cd acoperi Biserica Ta! Slavtr
fie,
Doamne, cd ii irtireqti pe credinciogi! Slavtr
!ie,
Doamne, cd ai binecuvAntat ptmAnful cu Morminful
T{u!
Ne aducem aminte de cAte minuni ai flcut la
acest ddtetor de viafi MormAnt. Cum vom uita
StAlpul Ortodoxiei? Cum vom uita cd atunci cAnd
ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i ldsa pe
credincioqi sd intre in Biserica SfAntului MormAnt,
Lumina SfAntd a
fAgnit
afard,, sptrrgAnd un stdlp de
piatri? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie
Ei
a celorlalfi credinciogi vdzAnd doveditd credinfa
lor curatd cd Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, egti cu
adevirat capul gi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru cd prea mare
dar este dragostea pe care ne-ai aritat-o.
$i
luAnd
aminte la cuvintele Tale:
,,Fericifl
cei ce n-au vizut qi
au crezutl", clJ inimile noastre mdrfurisim ci la
Praznicul invierii trimifi SfAnta Lumind ca
binecuvAntare pentru cei credincioqi.
Pentru aceasta Te rugim, Doamne Iisuse
Hristoase, trimite harul Tdu peste noi qi fd din inima
noastrd locag al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe
259
Tine st Te sltvim,Iubitorule de oameni, impreun[ cd
Pdrintele Tdu cel f[rtr de inceput
Ei
cu PreasfAntul qi
De-Viafi-Fdcitorul Tdu Duh, acurn
gi pururea gi fir
vecii vecilor. Amin.
Bibliografie
Biblia sarr Sfhnta Scripturd, Ed. Institutului Biblic
Ai
de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, Bucuregti, L99Z
"**
Acatist cdtre Dumnezeu-TatdL pentru cei adormifi, Ed.
Agapis, Bucuregti, 2002;
***
Acatiste, Ed. Christiana gi SfAnta MAnistire Nera,
Bucuregti,2000;
***
Acatistier, Orhei, 1995
;
Adrian, Pr. Simeon, Cdlduzd canonicd, Ed. Pelerinul, Iaqi,
1996;
Anania, Arhiepiscop Bartolomeu, Apa cea aie a Ortodoxiei,
Cluj-Napoca,2002
Arhanghelow, S. A., Misterele uielii aiitoare, Ed. Pelerinul,
IaEi,L997;
Avdeev, dr. Dmitri, Nervozitatea la copii gi adolescentt, Ed.
Sophia, Coleclia Psihologia Ortodoxd, Bucuregti, 2005;
Btrlan, Arhim. Ioanichie, Sfintele Moagte din Romfrnia, Ed.
Episcopiei Romanului, 799
;
Brune, Francois, Morfii ne aorbesc, Ed. Enciclopedicd,
Bucuregti,1994;
Comte, Fernand Marile
frgun
ale Bibliei, Ed. Humanitas,
Bucuregti,1995;
Dragoman, Pr. Ioan, Inaierea Mfrntuitorului, Ed.
Reirntregirea, Alba-Iul ia, 2003;
260 261
***
Euanghelii apocrife, edilia aII-a, Ed. Polirom, Bucuregti,
1999;
For4 David gi Mary Cdsdtoria, cale spre sfinsmie' Ed'
Sophia, Bucuregti, 2001;
***
FormulaAS, Anul XI, nr. 456,19
-26martie2001';
Hieroteos, Mitropolit de Nafpaktos, Viala dupd moarte,
Galafl 2000;
Mindi!tr, Protos. Nicodim, Priaeghiul uegtinesc, Ed.
Bunavestir e, Galalt, 2003;
Mindifi, Protos. Nicodim, Drumul
,
Crucii, Ed.
Bunavestire, Bacdu, 2001;
***
Minuni ale aremii noastre, Ed. Sophia, Bucureqti,2002;
Mihoc, Pr. prof. dr. Vasile, Predici exegetice Ia duminicile de
peste an, Ed. Teofania, Sibiu,200t;
Mircea, Pr. dr. loan, Diclionar al Noului Testament A-2,
Bucuregti, L994;
Moldovanu, Al. Lascarov, Viefile Sfinfilor, vol. I, Ed.
Artemis, Bucuregti, 1991;
***
N ational Geographic Romfrnia, martie, 2004;
Natu, Protos. Grichentie, Din
frumuselile
aiefuirii creEtine,
edilia a II-a, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei gi Riddufilor,
Suceava,1999;
Noul Testament comenfaf, versiune revizuittr, redactatd qi
comentatd ae l.p.S. Arhiepiscop Bartolomeu (Valeriu)
Anania, Ed. Institutului Biblic qi de Misiune al B.O.R.,
Bucuregti,1995;
***
Noi minuni ale SfilntuIuiNicolae, Ed. Sophia,2004;
262
'!*'t
Omagiu memoriei pdrintelui Dumitru Stdttiloae, Ed.
Mitropoliei Moldovei gi Bucovinei, laEi, 199 4;
Origen, Contra lui CeIs, P.S.B. 9, Ed. I.B.M.B.O.R.,
Bucuregti,1984;
Orlovski, Arhim. Damaschin, Noi Mdrturisitori ai Rusie.i,
Ed. Sophia, Bucuregti, 2002;
Piriian, Arhim. Teofil, Credinla lu*dtoare prin iubire, Ed.
Agatory Fdgdrag 2004;
Plimideali, Mitropolit Antonie, Tdlcuiri noi la texte uechi,
Edifia aTT-a, Bucuregti, L996;
Poirot, maica Eliane, Sfhntul Proroc llie tn cultul bizantin,
Ed. Deisis, Sibiu, 2002;
Popescu, Pr. Octavian, Predici, Ed. hrstitutului Biblic
Ai
de
Misiune al B.O.R., Bucuregti, 2004;
***
Proloage, vol. I-II, Ed. Bunavesttre,Bacdu,1999;
Quenot,
Michel, Inaierea gi icoana, Ed. Christiana,
Bucuregti, L999;
Rose, Ieromonah Seraphim, Sufletul dupd moarte, Ed.
Anastasia, BucureEti, 2003;
*"*
Slujba Inaierii pmtru tntreaga Sfrptfunfrnd Luminatd, Ed.
Episcopiei Ortodoxe, Alba lulia, L997
;
Sofronie, episcop al Rimnicului, Viala Sfdntului Nicolae,
Ed. Dacpress, Curtea de Argeg,2005;
Sorescu, Pr. Vasile, Biserica Ortodoxd
-
sffilp gi temelie a
adeudrului, Ed. Credinla strimogeascd, Iagi, 2002;
Sorescu, Pr. Vasile, Religia ortodoxd, cdlduzd pentru
credinciogi, Ed. Saeculum & Vestala, BucureEti,1997 ;
263
Sorescu, Pr. Vasile,
Sfkrgitul hmii in perspectizta profeyiitor
biblice, Ed. Saeculum
& Vestala, Bucuregti, 1999;
Stiniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmaticd
Ortodoxd, vol. II, Ed. I. B. M. B. O. R., Bucureqti,IggT;
Stiniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, Chipul nemuritor aI lui
D umnezeu, Ed. Ornniscop, Craiov a, I99T
;
$tefinescu,
I. D, Iconografia artei bizantine gi a picturii
feu
dal e r omiln e gti, Ed. Meridiane, Bucur egti, 197 J;
Vasile, Danion, Noi Sfinli preoli de mir, Ed. Egumenif+
Galafi,2005;
**"
Viala dupd moarte. Noi mdrturisiri cuffLmurdtoare, Ed,.
Bunavestire, Galafi, 2003
;
***
Viala gi Acatistul Sfilntului Fanuie, Acatistul Sfintei
Cruci, Ed. Agapis, Bucuregti,2000
***
Vielile Sfinlilor de peste tot anul, Ed. Biserica Ortodoxd,
Alexandria
,2002;
***
Viu este Dumnezeu, catehism ortodox, Ed. Harisma,
Bucuregti,1992;
Zosima, monah Pascal, Sffrrgitul omului, Ed. Credinla
strtrmogeas cd,, lagi, 1998;
Cuprins
Precuvi nt are. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1L
Capitolul I
Victorii asupra morlii inainte de Inviere... ............. 13
Somnul cel de 70 de ani al l ui Abi mel eh.................................... L9
Mi nuneai nvi eri i oasel orcel ormul 9i . .....................24
Capitolul II
Cu Domnul Viefii despre moarte
$i
nemurire. ......26
,,Talita kumi": $tiin[.
lui Hristos
- gtiinfa Invierii..................... 31
De ce nu a mai rAs Lazfi cel i nvi at a patra zi ?........................... 36
Ce mdrturisesc cei inviali o datd cu Domnul? .......43
Martorul tdcut al lnvierii, MormAntul gol
,,vorbegte'
.............. 55
Transformarea subitit din viefile Apostolilor ........ 61
De ce MAntuitorul lnviat nu S-a ardtat arhiereilor,
cdrturari l or Si
fari sei l or? ......................55
Capitolul III
Ascul tarea porunci i ,,l nvi afi
pe cei morfi ...".............. ...............71
Cel e 206 sufl ete rechemate l a vi a1d........ .................75
inviatul mdrturise$te adevlrul credi4ei cregtine...................... 82
Capitolul IV
Luminarea celor ce nu cred in lnviere.... ................ 89
invierile sdvArgite de Cuviosul Pdrinte egiptean Macarie ........ 94
Gonind moartea irn numele Ddtdtorului de Viald Hristos ...... 100
lnvierea cregtinului ucis cu sAnge rece.. ............... 103
SfAntul Haralambie, biruitor al morlii...... ............ 105
invierea tAndrului stitpAnit de duhul desfrAndrii .................... 109
Moarta a irrviat sub Crucea lui Hristos ................112
,,!ie
ifi grdiesc, pdmAntule uscat, scoald-te
9i
stai pe pi ci oarel e tal e!"........... ........ 115
255
264
:n'
,,Cu harul lui Hristos a inviat morli ...,'.... ........... 118
Milostenia care redd viafa........... ...... 119
lnvierea mortului ucis spre vddirea ucigasului....................... 120
invierea fiului conducdtbrdui Chersonului.................. ..........121
+ , .
lnviind in chip minunat pe copilul impdratului Adrian......... 123
SfAntul Fanurie
9i lacrimile dtrtatoare de 1nviere..................... 125
l nvi erea tattl ui necredi nci os.................. ......... .....12g
SfAntul Censurin invie un mort in temni}d.............................. 131
lnvierea scamatorului prefdcut mort............ ........ 133
La noud (zece) ani gi-a inviat mama......... ............ 135
i nvi at l a Izvorul de vi afd datator........ ..................1g7
O judecatd dreaptd ........ 138
Moarta inviatit muski pe,,despuietorul" ei............................ 139
Voievodul Taxiot a irrviat ca si faci pocdinfA........:................. 14i.
Alli sfinli care au inviat oameni in numele lui Hristos.. .........1,46
O femeie revenittr la viafd spre a-gi mdrturisi pdcahrl....... ......152
Capitolul V
Sfintele Moagte, prima mumie romAneascd... 156
,,Liturghia de piatrd" oe la SfAnta Sofia (1453)
gi ,,Impi ehi reaZai ei " (195n
.............167
invierea unui copil de 13 ani mort de o sdptdmAnd (1845) ..... L7g
Invi ere, gi nu moarte cl i ni cd (Rusi a, 1916)........... .....................179
O rusoaicd inviatd din morli este redusd la tdcere
de
,,omni prezentul " K.G.B. (1965)..........
..............2W
,,Am
infeles ce este infunericul gi ce este
Lumina" (Crimeea, 1982)........... .......22j
inviazd fiul gi credinla mamei ..........22g
RomAnca Olga R. a murit gi a inviat! (Constanfa, lg7g)..........?50
,,Irnvdfafi sd murili
9i sd inviali in fiecare zil" ..........................240
Miraculoasa recompunere a trupului unui
saudit mdceldrit (Siria, 2CI4) .............249
in loc de concluzie: invierea, sens al existenfei..................... 248
Rugiciuni pentm o lnviere mai buntr ................259
Bi bl i ografi e ...................26t
266