Anda di halaman 1dari 156

MARY ADLER

d v
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
SILVIA IORGULESCU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Era opt [i dou`zeci [i cinci dintr-o diminea]` perfect`, cnd avionul
ateriz` pe insula Santa Catarina. Veni din largul Atlanticului, d`du de
dou` ori ocol micului port [i \ncepu s` ruleze pe pista de aterizare de la
marginea ora[ului. Claire nu-[i d`dea seama dac` era bucuroas` sau,
dimpotriv`, dac` \i p`rea r`u c` ajunsese la destina]ie, ca [i cum
incertitudinea i s-ar fi p`rut preferabil` realit`]ii concrete. O insul`, orict
de pl`cut`, avea ceva dintr-o \nchisoare.
|i zmbi stewardesei, care-i \ntinse o mn` sigur` [i o ajut` s` se
ridice.
Iat`-ne ajun[i, spuse ea. Nu pare s` fie cine [tie ce aeroport.
Nici nu este. Noi \i spunem "halt`". P`mntul acesta este
proprietate privat`, dar ni se permite s` ateriz`m aici cu cei c]iva
pasageri care vin pe insul` [i s` facem o scurt` escal` \n cazul c`l`torilor
care au destina]ii mai \ndep`rtate, ca s`-[i mai dezmor]easc` picioarele.
M` bucur c` a]i c`l`torit cu noi, domni[oar` Wyndham.
Mul]umesc. A fost o c`l`torie minunat`. Sper c` ne vom re\ntlni
cndva.
Claire clipi, din pricina str`lucirii puternice a soarelui. Dup` cele
cteva ore lungi de zbor, revedea cu bucurie iarba \nalt` de un verde
str`lucitor, iar cl`direa alb` a micului aeroport, cu steagul ei verde [i ro[u
flfind \n vnt, i se p`rea un miraj \ndep`rtat. Un mulatru se apropie de
ea [i-i lu` valiza, iar Claire \l urm` t`cut`, la c]iva pa[i \n spate. Cu
siguran]`, Nicholas va veni s-o \ntmpine...
Era prea gros \mbr`cat` pentru climatul cald al insulei, dar pardesiul
gri-argintiu [i rochia din pnz` verde, asortat` cu p`l`ria, \i puneau \n
valoare frumuse]ea tenului [i-i scoteau \n eviden]` str`lucirile verzui din
ochii ei c`prui. {tia c` nu arat` att de deplasat` pe ct se sim]ea, [i
pentru acest m`runt lucru fu recunosc`toare.
Claire, Claire, draga mea.
Privi silueta care se apropia, spernd din tot sufletul c` era Nicholas.
Chiar el era. Nicholas Benton, care n-avea dect treizeci [i opt de ani,
p`rea mai \n vrst`, recunoscu \ndurerat` Claire. "Aripioarele" albe
care-i \ncadrau tmplele erau \nc` mai pronun]ate dect anul trecut,
cnd venise pentru o scurt` perioad` \n Anglia, iar ridurile din jurul gurii
erau mult mai accentuate. {i totu[i, era Nicholas, [i nu era acum
momentul s`-[i ar`te sup`rarea sau \ngrijorarea.
O \mbr`]i[`, apoi \i lu` minile \ntr-ale sale [i ochii lui albastru-cenu[ii
o m`surar` \ntreb`tor [i cu oarecare compasiune.
Ce bine \mi pare s` te v`d! Nu puteam s` te las singur` aici,
\nconjurat` de str`ini, mai ales c` din pricina mea te afli pe insul`. Am
aterizat [i eu de pe continent chiar ieri, [i am anun]at-o pe Inez c` voi
6 MARY ADLER
veni s` te iau [i vom lua micul dejun \mpreun`. Cred c` nu te deranjeaz`
s` ajungi la familia Sarmento un pic mai trziu, spre prnz.
F`cu o scurt` pauz`, apoi ad`ug`:
Ar`]i foarte bine, Claire, \n ciuda... tuturor celor \ntmplate.
Claire \[i plec` privirea [i porni al`turi de el, ]inndu-l strns de bra]
[i amintindu-[i din nou de moartea mamei sale, survenit` pe nea[teptate
\n urm` cu patru luni [i de insuportabilele, pustiile s`pt`mni care
urmaser`. Poate c` nu i-ar fi fost att de greu dac` l-ar fi avut al`turi pe
tat`l ei [i durerea i-ar fi fost \mp`rt`[it` de cineva drag. Dar tat`l ei murise
cnd avea patru ani, nu mult` vreme dup` ce \n via]a ei ap`ruse
Nicholas, pe atunci un tn`r de dou`zeci de ani, care \ntruchipa \n ochii
ei idealul de frate mai mare. De atunci, fuseser` nedesp`r]i]i.
Ce ferici]i fuseser` anii aceia, cnd Nicholas studia la Londra [i \[i
petrecea sfr[itul de s`pt`mn` \ntr-o c`su]` vecin` cu re[edin]a familiei
Wyndham! P`rea c` nu se plictise[te niciodat` s`-i ]in` companie ei,
feti]ei de atunci, a[a cum probabil s-ar fi \ntmplat cu oricare alt tn`r.
Dar, dup` aceea Nicholas fusese nevoit s` plece s` lucreze peste
hotare [i urm`toarea dat` cnd s-au v`zut, Claire avea [aisprezece ani, iar
el treizeci [i doi [i deja \ncepuse s` albeasc`. Dar, \n ciuda \nf`]i[`rii sale
mature, r`m`sese acela[i camarad de \ncredere, de[i o pornire interioar`
misterioas` \l f`cuse s` renun]e la c`su]a vecin` ei [i la o carier` \n ]ara
natal`. Spre marea ei sup`rare, alesese s` lucreze departe de cas` [i
acceptase cteva contracte pentru construirea de drumuri [i poduri \n
mai multe p`r]i ale Africii. Iar acum, fusese solicitat de proprietarul a trei
sferturi din insula Santa Catarina s` \nlocuiasc` un pod erodat de vreme.
Ct timp se ocupa de acest contract, Nicholas avea s` locuiasc` pe
VIS DE VACAN}~ 7
insul`, \ntr-un bungalou. St`tea deja aici de aproximativ un an. Aici \i
trimisese Claire telegrama cu vestea mor]ii mamei ei, \n urm` cu patru
luni. De atunci, el \i scrisese s`pt`mnal, punnd \n lungile sale scrisori
mult` compasiune [i \n]elegere. |ntr-o bun` zi, \i f`cu [i propunerea, o
propunere pe care fata, \n singur`tatea ei [i \n dorin]a de a se afla al`turi
de cineva drag, o accept`, de[i era m`cinat` de \ndoieli. O ruga pe Claire
s` vin` pe insula Santa Catarina [i s-o \nve]e limba englez` pe senhora
Inez Sarmento, singura fiic` a unei nobile familii de bog`ta[i.
La vrsta de nou`sprezece ani, Claire absolvise [coala [i se angajaze
la o editur`.
Cuno[tin]ele ei de limba portughez` se reduceau la un curs intensiv
pe [ase s`pt`mni, predat de o doamn` din Londra, pe care Nicholas
i-o recomandase pentru a gr`bi ajungerea ei pe insul` [i asumarea
responsabilit`]ii de profesoar`. Acum c` ajunsese la destina]ie, Claire
\ncepuse s` se \ndoiasc` de faptul c` experien]a [i calific`rile sale sunt
suficiente. Din fericire, al`turi de ea se afla Nicholas.
|]i vom l`sa bagajele la aeroport [i ]i le vor trimite ei mai trziu. Vei
vedea c` oamenii de aici sunt foarte primitori [i dornici s` ajute. Le plac
englezii. Iar acum, vom merge direct la bungalou, zise el.
Dar Claire \[i d`du repede seama c` nu po]i merge "direct" nic`ieri
\n portul din Santa Catarina. Drumurile erau \ntortocheate, [erpuind
printre case modeste [i conace vechi cu obloane la ferestre [i acoperi[uri
abrupte. C`ru]e trase de m`gari [i catri \nc`rcate cu legume se opreau
\n cele mai stranii [i mai \nghesuite p`r]i ale drumului, blocnd trecerea,
\n timp ce amabilii vizitii urlau ct \i ]inea gura "Bom dia, senhor",
f`cndu-i semne amabile lui Nicholas, care se str`duia s`-[i strecoare
8 MARY ADLER
ma[ina printre zidurile albe ale caselor [i oferta de morcovi, spanac,
pepeni galbeni, banane, papaia [i anana[i.
Str`zile astea sunt mai mult romantice dect utile, coment` el.
Contele de Castro a primit \ns`rcinarea guvernului portughez de a
construi o strad` de-a lungul falezei, care va face leg`tura cu drumul
principal prin podul pe care tocmai l-am terminat. Va fi o lucrare foarte
dificil` [i mi-a dat mie contractul.
Asta \nseamn` c` vei r`mne aici... Iar eu voi sta la prietenii t`i,
familia Sarmento... Ce bine \mi pare! Ce fel de om e contele de Castro?
Nicholas zmbi [i \ncetini, a[teptnd r`bd`tor ca prin fa]a ma[inii s`
treac` un b`rbat mic de statur`, cu fa]a ct o nuc`, c`lare de un catr.
Manoel este un tip aparte... un amestec de mai multe tipuri... de
fapt, n-a[ gre[i dac` a[ spune c` este unic \n felul lui. |n Portugalia de]ine
dou` castele [i multe hectare de podgorii [i p`duri. Iar aici, familia lui
este foarte respectat` [i sunt considera]i st`pnii insulei. Mul]i localnici
lucreaz` la firma lui de construc]ii, dar el nu st` pe insul` dect trei-patru
luni pe an. Bunica lui era englezoaic` [i probabil c` de la ea a mo[tenit
flerul de afacerist. Este un tip calm, sensibil [i de \ncredere, [i trebuie s`
recunosc c` am despre el o p`rere foarte bun`.
Ma[ina prise vitez`.
Nu [tiu dac` \]i va pl`cea Manoel, continu` Nicholas. Are farmecul
noble]ei [i o personalitate magnetic`, dar viziunea sa asupra femeilor [i
a c`s`toriei este una ciudat`, mai ales pentru un portughez.
Ce vrei s` spui?
Nicholas zmbi.
E[ti destul de dr`gu]` \nct s` afli singur`.
VIS DE VACAN}~ 9
Probabil c` ar trebui s` te avertizez. L-am auzit spunnd o dat` c` nu
po]i avea \ncredere \ntr-o femeie cu p`rul ro[u.
Nu inten]ionez s`-l supun la nici un test. Pe de alt` parte, p`rul
meu nu e chiar ro[u ai spus-o [i tu.
Tn`ra ad`ug`, cu un aer nep`s`tor:
{i oamenii de pe insul` au onoarea de a-l vedea des?
Insula are doar dou`zeci [i cinci de mile, iar re[edin]a lui se afl` de
cealalt` parte a portului, la mai pu]in de nou` mile distan]`. Vine \n ora[
destul de des [i este prieten cu familia Sarmento. Manoel este o gazd`
primitoare [i face mult sport, a[a c` via]a lui social` este plin`. {i apoi,
p`mnturile lui se \ntind de-a lungul insulei [i pn` la marginea
ora[ului... Chiar [i aerul de deasupra insulei este al lui... are dou`
avioane. Chiar s`pt`mna trecut` a zburat cu ni[te prieteni \n Azore [i
Madeira.
Claire nu fu foarte impresionat` de povestea m`re]ului nobil, care
avea \n mod evident o mul]ime de bani, dar [i o arogan]` direct
propor]ional` cu bog`]ia. Un astfel de om n-avea nici un loc \n gndurile
ei.
Nicholas opri \n fa]a unei por]i din lemn.
Am ajuns, Claire. Iat` ad`postul temporar al prietenului t`u. Rocco
ne va preg`ti micul dejun. Propun s` intr`m [i s` ne a[ez`m la mas`.
Casa n-avea gr`din`; risipi]i ici-colo, de-a lungul unei alei care ducea
spre bungaloul vopsit \n alb, se z`reau copaci \nflori]i [i tufi[uri.
Acoperi[ul metalic se prelungea \n afar`, aparnd ferestrele de soarele
puternic, [i la fiecare doi ani necesita o \nt`rire suplimentar` cu bu[teni
solizi. U[a deschis` \n fa]a fetei d`dea \ntr-o sufragerie de form` p`trat`,
10 MARY ADLER
care era mobilat` simplu, cu piese din mahon african natur. Masa,
acoperit` cu o pnz` galben`, era deja preg`tit` pentru dou` persoane.
Farfuriile erau albe cu modele verzi, iar \n centrul mesei se afla un vas
rotund plin cu flori.
Claire exclam`:
Ce dr`gu]! Nu m` mir` c` ai fost bucuros cnd contele ]i-a oferit
un nou contract. Dac` locuin]a asta ar fi fost a mea, nici eu nu cred c` a[
fi vrut s` plec. Cnd termini [i drumul, va trebui s`-l convingi s` mai fac`
un pod.
Nicholas nu coment`. |i lu` haina [i o a[ez` cu grij` pe sp`tarul unui
scaun din r`chit`, apoi se \ntoarse [i-i scoase p`l`ria. Tr`s`turile lui
ascetice se metamorfozar` \ntr-un zmbet fermec`tor cnd \i atinse p`rul
ro[u-auriu cu o mn` grijulie.
|mi place att de mult culoarea p`rului t`u! zise el. {i a r`mas
aceea[i de cnd te [tiu. Probabil c` b`rba]ii \]i dau trcoale...
Nu \n mod deosebit, r`spunse tn`ra.
|l privi cu un aer grav [i ad`ug`:
Te-ai schimbat, Nicholas. Se \ntmpl` ceva cu tine... Pari att de
obosit!
El o b`tu prietene[te pe um`r.
Bine\n]eles c` sunt obosit. Luna trecut` am muncit pe continent
un contract guvernamental [i acolo e mult mai cald dect aici, unde
suntem \nconjura]i de ap`. Ah, iat`-l pe Rocco.
Servitorul era \mbr`cat \n pantaloni simpli [i o c`ma[` alb` [i purta
sandale din sfoar` \mpletit`. Le servi suc proasp`t de fructe, ou`, pine
pr`jit` [i pepene.
VIS DE VACAN}~ 11
Pe fa]a lui era o expresie nep`s`toare, \ntlnit` adesea la popula]iile
insulare.
La a doua cea[c` de cafea, Nicholas \[i scoase ]ig`rile.
M` simt foarte bine... c` suntem din nou \mpreun`. Tu?
Excelent, [i pu]in... ciudat. Ca Alice \n }ara Minunilor. Poate ar fi
trebuit s` vin pe mare. Zborul m-a descump`nit. Am ajuns prea repede
de la un climat temperat la unul cald [i deosebit de frumos. Schimbarea
este... ame]itoare.
Intimidat`, tn`ra \ncepu s` se joace cu furculi]a.
Mi-a[ dori s` am la dispozi]ie mai multe zile s` m` obi[nuiesc cu
toate astea... \nainte de a m` muta la familia Sarmento.
{tiu. {i eu mi-a[ dori. |mi dau seama c` e obositor s` tr`ie[ti attea
noi experien]e deodat`, dar pe aici nu exist` nici un hotel... {i apoi, ai
jigni-o pe Inez dac` nu te-ai duce la ea \ndat`. Nu trebuie s`-]i faci griji.
{tie ceva englez` [i sunt sigur c` se va str`dui s` te sim]i foarte bine la ei.
Nicholas...
Tn`ra ezit`, dar apoi \[i adun` curajul [i \ntreb`:
Dar dac` nu sunt potrivit` pentru slujba asta? Dac` n-o voi putea
ajuta? |n fond, \ntre noi sunt diferen]e destul de mari. Ea are dou`zeci [i
[apte de ani, iar eu doar dou`zeci [i doi. Are bani, o situa]ie social`
deosebit`, eu... |n Portugalia a fost obi[nuit` cu o via]` de lux...
Inez locuie[te aici de opt luni [i-i place foarte mult insula.
Re[edin]a asta este doar o locuin]` de vacan]`, dar, acum c` tat`l ei s-a
retras din afaceri, l`sndu-l la conducere pe fiul lui, pot sta aici ct vor.
B`trnul este cam bolnav [i clima se pare c`-l ajut`. Ct despre Inez, nu
e a[a cum crezi; e o fat` simpl` [i pl`cut`.
12 MARY ADLER
Atunci cnd primise prima scrisoare \n care Nicholas \i vorbea despre
Inez, Claire fusese bucuroas` de oportunitatea care i se oferea [i totodat`
nedumerit`. Totu[i, pn` cnd lucrurile nu c`p`taser` concrete]e,
acceptase toate explica]iile lui Nicholas f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri. Inez
Sarmento era o mare amatoare de literatur` [i \[i dorea s` poat` citi \n
original capodoperele scriitorilor englezi. De altfel, spera c` va vizita
\ntr-o bun` zi Anglia [i nu voia s` ajung` acolo f`r` s` cunoasc` deloc
limba. Ce putea fi mai normal dect s` \nve]e engleza de la o
englezoaic`?
Doar c` \n urm` cu una sau dou` s`pt`mni, Claire \ncepuse s` aib`
\ndoieli cu privire la toate aceste motive. Probabil c` existau foarte mul]i
englezi care locuiau \n Portugalia, chiar \n vecin`tatea fetei, iar oferta
educa]ional` \i permitea domni[oarei Sarmento s` \nve]e foarte bine
limba englez` \n ]ara natal`. De ce s` fi apelat la Nicholas s`-i g`seasc` o
profesoar` printre cuno[tin]ele sale [i, mai ales, de ce s-o aduc` tocmai
din Anglia aici, pe Santa Catarina? {i de ce Inez Sarmento n-a \nv`]at
engleza pn` acum, la vrsta de dou`zeci [i [apte de ani, dac` tot era att
de interesat` de cultura britanic`?
Ca [i cum i-ar fi \n]eles zbuciumul interior, Nicholas \ncerc` s-o
lini[teasc`:
Poate c` \ntreaga situa]ie ]i se pare ciudat`, dar de fapt nu e nimic
bizar aici. Familiile de portughezi care \[i permit s` locuiasc` pe insul` o
duc foarte bine. Senhor Sarmento este b`trn [i fratele lui Inez va
mo[teni o avere imens`. Iar ea, ca unic` fiic`, este \n pozi]ia de a avea la
dispozi]ie tot ce vrea. Dac` \i face pl`cere s` aduc` pe cineva din Anglia
s-o \nve]e engleza, de ce nu ar face-o?
VIS DE VACAN}~ 13
Argumentele sale p`reau foarte greu de contrazis, [i totu[i Claire nu
era convins`.
La fel de bine ar fi putut s` aleag` o englezoaic` din Lisabona.
Nicholas stinse ]igara \n scrumier`.
Mi-a cerut s`-i g`sesc pe cineva, iar eu m-am gndit \ndat` la tine,
pentru c` erai singur` la Londra [i nu p`reai fericit`. Cu mine al`turi,
cred c` te vei descurca mai bine.
Foarte dr`gu] din partea ta, r`spunse ea, mi[cat`. Orice s-ar
\ntmpla, \]i voi fi recunosc`toare c` m-ai salvat din neagra mea triste]e
londonez`. Dar... mi-e team` s` nu te dezam`gesc.
Nu trebuie s`-]i fie, draga mea. Pe mine nu m-a \ncercat niciodat`
teama asta [i sper c` [i ]ie \]i va trece \ntr-o zi sau dou`.
Zmbi, \n]eleg`tor.
Acum c` ai crescut destul, \]i pot spune ceva la care m` gndesc de
mult` vreme. Dac` ai fi avut vrsta de acum pe cnd m-am \ntors \n
Sussex, sunt sigur c` nu a[ fi p`r`sit niciodat` Anglia, cel pu]in pn`
nu-mi refuzai cererea \n c`s`torie \n mod repetat.
Tn`ra rse, vesel`:
E un compliment foarte dr`gu], iar tu e[ti \nc` un tip bine,
Nicholas. E[ti unul dintre cei mai minuna]i b`rba]i pe care i-am
cunoscut.
Pe un ton ceva mai serios, Claire ad`ug`:
Poate c` e cam copil`resc din partea mea, dar cred c` trebuie s` m`
m`rit. Vorbesc ct se poate de serios. Ar fi p`cat s` las altcuiva o a[a
mndre]e de b`rbat.
El \ntinse mna dup` scrumier` [i-[i mai lu` o ]igar`.
14 MARY ADLER
N-a[ zice... Vremea c`s`toriei a trecut de mult pentru mine, dar
sper s` m` invi]i la nunta ta ct de curnd. Mereu m-am gndit c` te vei
\ndr`gosti de cineva tandru, sensibil [i \n acela[i timp plin de pasiune,
cineva care s` aib` grij` de tine a[a cum meri]i...
La auzul unui claxon care venea de afar`, se opri, apoi ad`ug`:
Cred c` avem un musafir.
Abia apuc` s` se ridice de pe scaun, c` o mn` nerbd`toare \ncepu
s` bat` darabana \n u[` [i o voce puternic` se auzi:
Nicholas! E[ti acas`?
U[a se deschise [i b`rbatul intr`. Era un tip \nalt, \mbr`cat \n ni[te
pantaloni albi impecabili, [i o c`ma[` de m`tase deschis` la gt, l`snd
s` i se vad` gtul bronzat. Claire fu impresionat` de vitalitatea b`rbatului
[i de impresia de luminozitate pe care o degaja. Mai apoi, \[i d`du seama
c` fa]a lui \i p`rea cunoscut`, [i asta pentru c` sem`na cu vechile portrete
pe care le z`rise acas` la profesoara ei de portughez`. |n str`lucirea
ochilor negri, \n albul str`lucitor al din]ilor lui frumo[i [i \n forma att de
aparte a b`rbiei, puteai ghici c` apar]ine unei vechi familii nobiliare...
Ceva ca un farmec de mult apus p`rea c` rena[te o dat` cu prezen]a lui...
Claire \l studie cu aten]ie. Nasul \i era \ns` lung, u[or coroiat, cu n`rile
arcuite... Nu \nc`pea \ndoial` c` acesta reprezenta mo[tenirea englez`.
"Doamne Dumnezeule! se gndi Claire. Ce b`rbat!"
El se opri [i zmbetul \i pieri repede de pe chip, l`snd loc unei
u[oare nedumeriri.
|mi pare r`u, Nicholas, nu [tiam c` ai musafiri.
Bun` dimine]a, senhor.
Nicholas se \ntoarse apoi c`tre Claire:
VIS DE VACAN}~ 15
}i-l prezint pe contele Manoel Renato de Castro... Domni[oara
Wyndham, prietena mea de pe vremea cnd am \nv`]at-o s` \noate...
avea [apte ani pe atunci.
Manoel se \nclin` respectuos [i un zmbet cuceritor \i ap`ru pe chip.
Bine a]i venit \n Santa Catarina, domni[oar` Wyndham. A]i ajuns
de diminea]` cu avionul, nu-i a[a?
Da, senhor.
Claire va locui la familia Sarmento, explic` Nicholas. Trebuia s-o
conduc acolo, dar am trecut mai \nti pe la mine ca s` lu`m micul dejun.
Am auzit despre asta, spuse Manoel. Inez mi-a spus acum cteva
zile, cnd erai plecat, c` o prieten` de-a ta va veni aici s-o \nve]e engleza.
Pari foarte tn`r` pentru o astfel de sarcin`, domni[oar` Wyndham.
Claire se ridic` de la mas` [i r`mase nehot`rt` \n lumina intens`
care-i scotea \n eviden]` p`rul de un ro[u str`lucitor. Manoel se apropie
[i o privi cu ochi lipsi]i de expresie, apoi se adres` calm lui Nicholas;
Mi s-a spus c` te-ai \ntors ieri, a[a c` am venit s` discut`m despre
oamenii care vor avea nevoie de noi locuin]e dup` ce d`rm`m casele
aflate pe locul viitorului drum. Mi se pare o chestiune foarte
important`... nu?
Pot veni la castel mai trziu...
Da, sigur, vom lua prnzul \mpreun`. |ntre timp, d`-mi te rog
schi]ele, ca s` m` uit pe ele.
Sunt \n cealalt` camer`, \n geamantan, r`spunse Nicholas. N-am
despachetat \nc`, dar ]i le aduc.
Mul]umesc.
Claire se \ndrept` spre fereastr`.
16 MARY ADLER
B`rbatul `sta, cu atitudinea lui gr`bit` [i profesional`, cu \nf`]i[area
lui serioas`, o f`cea s` se simt` prea mic`, nesemnificativ`. Spera c`
Nicholas n-o va l`sa singur` cu el prea mult` vreme.
Nu sem`na deloc cu b`rba]ii pe care-i cunoscuse \n Anglia. P`rea s`
aib` treizeci [i unu-treizeci [i doi de ani. Probabil c` atitudinea lui u[or
ironic` [i siguran]a de sine reprezentau rezultatul unei \ntregi vie]i
petrecute \n lux, obi[nuit fiind ca oamenii s`-l asculte [i s`-l admire
pentru averea lui nem`surat`. Hainele sale, de[i cu o croial` sport,
p`reau elegante datorit` culorii albe. Virilitatea lui devenea incomodant`
\ntr-o \nc`pere att de mic`.
Deci... ai venit s-o \nve]i pe Inez s`-i citeasc` pe Shakespeare [i pe
Dickens \n original? zise el pe un ton calm, dar plin de ironie. Nu te
sperie acest gnd?
Am s` fac tot ce pot... r`spunse ea, cu o stnjeneal` pe care nu
[i-o putu explica.
Pe legea mea, [opti el uimit, dar e[ti curajoas`... ca un copil. Tu [i
Nicholas sunte]i singurii englezi de pe insul`, pe cnd cei care v` vorbesc
limba sunt mult mai mul]i...
|ncerc s` \nv`] portugheza, senhor.
Adev`rat?
F`cu o pauz`, apoi ad`ug`, pe un ton distant:
Insula asta este un loc aparte, cu propriile legi... Nici chiar limbajul
nu este \n \ntregime portughez... Dac` vei sta aici destul de mult, poate
\]i vei da seama [i singur`.
Felul \n care vorbise r`m`sese curtenitor, dar rece, impersonal.
Claire se gndi c` b`rbatul num`ra probabil clipele pn` cnd Nicholas
VIS DE VACAN}~ 17
avea s` se \ntoarc`, eliberndu-l de obositoarea obliga]ie de a conversa
cu ea. Iar acest gnd o enerv`. Se hot`r\ s` nu-i mai dea aten]ie.
|l privi \ns`, \mpotriva voin]ei ei, [i sim]i cum gtul i se contract`.
A[ezat \n lumina care intra pe fereastr`, b`rbatul p`rea ireal de frumos.
Observ` pe obrazul lui o cicatrice, care pornea de la tmpl` [i ajungea
pn` la b`rbie. Ciudat, dar acest semn \i accentua for]a natural` [i
arogan]a, de parc` \n el s-ar fi putut citi curajul str`mo[ilor s`i ne\nfrica]i.
Claire \[i \ntoarse privirea. Nu se sim]ea deloc \n largul ei. Din
fericire, Nicholas se \ntoarse cu planurile cerute [i i le d`du lui Manoel.
O s-o rog pe secretar` s` fac` mai multe copii. Vreau ca \ntreaga
strategie s` fie pus` la punct \nainte s` m` \ntorc la Cintra.
O s` pleci curnd?
Manoel ridic` din sprncene.
Am stat deja pe insul` trei luni [i am fost chemat \n Portugalia ca s`
rezolv ni[te chestiuni urgente. {i apoi, lucr`rile de aici pot avansa [i f`r`
mine.
Se \ntoarse apoi spre Claire [i-i spuse pe un ton indiferent:
De vreme ce ai c`l`torit cu avionul, nu cred c` ai adus cu tine prea
multe c`r]i. La castel vei avea la dispozi]ie o bibliotec` destul de mare,
care con]ine c`r]i din literatura englez` [i portughez`. Po]i s` le
\mprumu]i cnd vrei. Secretara mea, Tome Goncales, te va ajuta cu
pl`cere.
Mul]umesc, senhor.
F`r` s` ia \n seam` mul]umirileei, Manoel ad`ug`, ironic:
Nicholas va trebui s` te aduc` o dat` \n vizit`, ca s` v`d dac` e[ti
destul de tn`r` ca s` explorezi pe[terile sau suficient de matur` s`
18 MARY ADLER
apreciezi picturile [i por]elanul vechi. Probabil c` le vei face pe
amndou`. Pe curnd, Nicholas.
Se \nclin` politicos [i \[i lu` r`mas-bun. Servitorul \i deschise u[a [i
[opti "Vossa excellentia". Ma[ina contelui se \ndep`rt`.
Cnd zgomotul motorului se stinse, Claire r`sufl` u[urat`, dar nu
spuse nimic. Chiar [i Nicholas era t`cut, gnditor.
Totu[i, b`rbatul se hot`r\ pn` la urm` s` rup` t`cerea grea care se
l`sase dup` plecarea contelui.
Ei bine, l-ai cunoscut pe Manoel de Castro. Un tip dintr-o bucat`,
nu-i a[a? Dar a[teapt` s`-l vezi la castel. }i se va p`rea foarte diferit.
|ntotdeauna se poart` att de distant cu femeile?
Cu cele \n vrst`, nu. Este foarte politicos [i atent. Cu senhoritas
\ns`, abia dac` \[i d` osteneala s` par` interesat de existen]a lor. Nu l-am
v`zut niciodat` s` flirteze cu vreuna. Dar este prietenenos. |n privin]a
c`s`toriei, Manoel este foarte cinic. Consider` [i poate c` pe bun`
dreptate c` averea lui [i titlul nobiliar reprezint` ni[te piedici foarte
mari \n g`sirea unei perechi potrivite. Nu poate fi sigur c` bog`]ia nu este
mai important` pentru femei dect personalitatea lui, astfel c` este un
pic misogin. Din cte \l cunosc, nu cred c` se va c`s`tori vreodat`, iar
averea sa imens` va r`mne unei ramuri \ndep`rtate a familiei.
Claire consider` exagerat` decizia contelui:
Probabil c` o c`s`torie de form` ar fi mai bun` dect nici una.
Nu [i pentru Manoel. Poate doar \n cazul \n care se va \ndr`gosti
nebune[te de cineva [i va sim]i c` nu mai are de ales. Iar a[a ceva nu se
poate \ntmpla. E prea sigur pe el.
Ce naiba se \ntmpl` cu b`rba]ii de pe insula asta? \ntreb` Claire.
VIS DE VACAN}~ 19
Mai \nti \mi \mp`rt`[e[ti c` mariajul nu te intereseaz`, acum
Manoel... Despre el, nu [tiu ce s` zic, dar tu... Dac` ai fi venit \n Anglia
cnd ai terminat contractul [i ai fi \ncercat s` te mul]ume[ti cu o via]`
lini[tit` care ]i-a pl`cut atta vreme \nainte s` pleci sunt convins` c`
am fi f`cut o pereche foarte bun`.
Nu e chiar att de simplu. Am cunoscut o cu totul alt` lume [i
trebuie s` m`turisesc c` \mi place. Manoel mi-a propus s` facem o
afacere \n parteneriat \n Portugalia el va aduce capitalul [i sunt
aproape sigur c` voi accepta.
Oh!
Inima tinerei se strnse dureros.
Nu credeam c` ai de gnd s` pleci definitiv din Anglia...
E[ti prea radical`, r`spunse el. {i asta pentru c` ai numai dou`zeci
[i doi de ani. Cu timpul vei \nv`]a s` nu mai suferi pentru al]ii dect dac`
e[ti sigur` c` exist` un motiv pentru asta.
Vocea \i deveni mai cald`:
Cnd te vei muta la Inez, vei vedea c` va fi foarte pl`cut. Cnd va fi
frumos, te vei plimba cu barca, iar cnd te vei obi[nui cu umiditatea, vei
urca poate Ponta Rosario [i te vei plimba pe \ntreaga insul`. Vei avea ce
s` faci cu timpul t`u liber, crede-m`. Dac` vei avea probleme, te rog s`
vii la mine, dar sunt sigur c` Inez va face tot ce-i st` \n putin]` ca s` te
sim]i bine. E o persoan` foarte pl`cut`. Mergem?
Casa Venusta era o locuin]` modern`, decorat` \n stil portughez.
Avea o verdand` mare, decorat` cu arcade, pe care se \n`l]a vi]a-de-vie.
Gr`dina era plin` de pomi. De la balcoanele \nalte puteai vedea oceanul,
dar [i muntele.
20 MARY ADLER
Casa se afla la c]iva kilometri de bungalou, pe un drum \n pant`.
Pn` acolo, Claire [i Nicholas aproape c` nu vorbir`. Dar cnd str`b`tur`
poteca pietruit` care ducea la cas`, b`rbatul \i spuse:
Am ajuns, draga mea. Nu e[ti speriat`, nu-i a[a?
Nu, dar cred c` a[ fi fericit` dac` ziua asta s-ar termina mai repede.
Mine pe vremea asta te vei sim]i ca [i cum ai sta aici dintotdeauna,
zmbi el. Locul te cucere[te imediat. Se spune c` dac` ai dormit o
singur` dat` pe insul`, nu vei mai fi acela[i.
Claire putea crede asta. Deja se sim]ea altfel. Frem`ta.
Urcar` sc`rile [i Nicholas o strnse u[or de mna, \ncurajator. Un
servitor le ie[i \n \ntmpinare. Nu fu nevoie de prezent`ri, pentru c`
omul aflase de Claire [i-i a[tepta sosirea.
Sper c` senhor [i senhora vor avea amabilitatea s` ia loc \n
a[teptarea st`pnei, zise el.
|i invit` \n hol, unde miroasea a flori de portocal. Nicholas, obi[nuit
cu locul, \ncepu s` studieze cu interes un vas decorativ din bronz, aflat
pe un piedestal din marmur`. "Probabil c` l-a v`zut de multe ori", se
gndi Claire. "{i totu[i, i se pare la fel de interesant". Se auzir` pa[i, dar
Nicholas nici m`car nu-[i ridic` privirea. Femeia \mbr`cat` \ntr-o rochie
de cas` din brocart albastru ajunse la ultima treapt` a sc`rii [i abia atunci
Nicholas se \ntoarse [i f`cu o plec`ciune. Se f`cur` prezent`rile, apoi
Inez \i \ntinse tinerei mna [i vorbi \n englez`:
Sunt \ncntat` s` te cunosc. Sper c` te vei sim]i aici ca acas`.
Claire r`spunse ceva asem`n`tor [i fu u[urat` cnd Inez se adres` lui
Nicholas \n portughez`. Ascult` cu aten]ie [i pricepu c` Inez se scuz` c`
\i primise \ntr-o ]inut` mai lejer`. Tat`l ei nu se sim]ise bine \n aceast`
VIS DE VACAN}~ 21
diminea]` [i st`tuse cu el. Nu, nu era bolnav. Era vechea lui problem` cu
inima, care necesita tratamentul obi[nuit. Da, \i va trasmite ur`rile lui de
s`n`tate [i \ndat` ce tata se va sim]i mai bine va fi foarte fericit s`-l invite
la cin`.
Inez Sarmento avea tenul de filde[ [i trupul bine modelat al femeilor
portugheze. Gesticula pu]in [i vorbea calm, dar ochii ei negri erau
expresivi [i foarte aten]i. Claire pricepu c`, dac` nu se m`ritase pn`
acum, nu era din pricin` c` n-ar fi avut pretenden]i, ci pentru c` nu
vrusese. Frumuse]ea [i elegan]a ei reprezentau o dovad` suficient`.
Trebuie s` plec, Claire. Dac` ai nevoie de ceva, [tii unde s` m`
g`se[ti, zise Nicholas.
Zmbi [i ad`ug`:
|ncearc` s`-]i folose[ti cuno[tin]ele de portughez`. |ntre oameni
inteligen]i [i cu umor, ar trebui s` fie un exerci]iu interesant.
Inez pricepu cuvintele b`rbatului [i d`du din cap, rznd \nceti[or.
Apoi o lu` de bra] pe Claire [i se adres` lui Nicholas:
Nu cred c` vei avea de ce s` rzi. Adeus, Nicholas.
Lipsa unui limbaj comun nu p`ru s` le stnjeneasc` pe cele dou`
femei. Inez o conduse pe Claire pe sc`ri [i-i \mp`rt`[i, prin zmbete [i
cteva cuvinte mai mult sau mai pu]in corecte, c` aceast` zi avea pentru
ele o importan]` foarte mare. Aici, la a doua u[` pe dreapta, se afla
dormitorul musafirei, iar urm`toarea u[` era baia, pe care Claire o putea
folosi exclusiv cnd nu erau [i al]i oaspe]i. Dac` suna clopo]elul de lng`
pat, putea chema servitoarea. Claire putea s`-[i desfac` bagajele [i s` se
odihneasc` pu]in, dac` voia. Nu trebuia s`-[i fac` griji pentru nimic.
Toate dorin]ele \i vor fi \ndeplinite.
22 MARY ADLER
Inez se preg`tea s` plece, dar se \ntoarse [i o \ntreb` \n portughez`:
De ct timp nu l-ai mai v`zut pe Nicholas?
De aproape un an, r`spunse Claire fata, alegndu-[i cuvintele cu
mare grij`.
A trecut pe la tine?
Da, ne-am v`zut la Londra.
V-a]i sim]it bine?
Am fost la teatru [i ne-am plimbat prin ora[...
A mai \mb`trnit \n anul care a trecut... nu-i a[a?
Claire nu r`spunse. Inez p`ru c` vrea s` adauge ceva, dar se r`zgndi
[i plec`.
R`mas` singur`, Claire \ncepu s`-[i studieze camera, poate cel mai
frumos dormitor \n care st`tuse vreodat`. Spa]ios, mobilat cu piese din
lemn cu inser]ii de aur, cu perdele de un verde intens, acest loc p`rea
desprins dintr-un vis. Pe pat se afla o cuvertur` \n aceea[i nuan]` de
verde, iar somnul \i era protejat de un baldachin din pnz` transparent`.
Ie[i pe balcon. Priveli[tea era mirific`. Sub balcon cre[teau copaci ale
c`ror flori r`spndeau un parfum divin.
Era lini[te [i pace. Tinerei \i pl`cu aceast` lini[tit` insul` prietenoas`
cu oaspe]ii, care se r`sf`]a sub razele soarelui, la ad`post de orice r`u.
Claire se dezbr`c` [i f`cu un du[, apoi se schimb` \ntr-o rochie de
m`tase \nflorat` [i-[i puse ni[te sandale albe.
Auzi o ma[in` urcnd colina [i se gndi c` familia Sarmento avea
probabil numero[i vizitatori \n fiecare zi. Poate era doctorul chemat
pentru \ngrijirea b`trnului.
VIS DE VACAN}~ 23
Se a[ez` pe un scaun, \ncercnd s` mediteze la toate noile \ntmpl`ri
din via]a ei. Cineva b`tu la u[` [i o servitoare intr`, aducnd o tav` cu
cafea [i pr`jituri. Numele ei era Lucia [i era fiica Enric`i, care fusese
servitoarea st`pnei \n Oporto. Lucia era o fat` foarte dr`gu]`, cu p`rul
buclat de culoarea abanosului [i buze ro[ii. O reprezentant` tipic` a
frumuse]ii locale.
Claire \ncepu s` vorbeasc` \n portughez` [i veselia fetei o f`cu s` uite
de jena inevitabilelor gre[eli. Doar cnd ma[ina se auzi din nou pe alee,
servitoarea se opri.
Este ma[ina contelui, zise ea. Pleac`.
Contele? repet` Claire.
Contele de Castro, \nt`ri Lucia. S-a \ntlnit cu senhor Benton \n
ora[ [i probabil a auzit despre criza domnului Sarmento de
azi-diminea]`. A venit s`-i ureze s`n`tate [i s` bea o cafea cu st`pnul. A[a
e contele. |ntotdeauna este al`turi de prieteni, iar senhor este un vechi
amic de-al s`u.
Incredibil, se gndi Claire, ct de limpede pricepuse fiecare cuvnt al
fetei. Probabil c` asta era cheia pentru a \nv`]a o limb` str`in` s` fii
direct interesat de subiectul \n cauz`. Era sigur` c` oricine \l \ntlnise
vreodat` pe conte devenea imediat interesat de el. Nu era o persoan`
care s` te lase indiferent.
Probabil c` insula \ncepuse deja s`-i aprind` imagina]ia... Altfel, de ce
se sim]ea att de dezam`git` c` distantul [i imprevizibilul conte Manoel de
Castro venise [i plecase f`r` s` arunce m`car o privire spre balconul ei?
Restul zilei i se p`ru aproape ireal. Inez fusese ocupat` cu tat`l ei,
astfel \nct Claire o v`zu numai la masa de prnz [i de sear`. |ntre timp,
24 MARY ADLER
Claire se chinui s` priceap` ct mai multe informa]ii dintr-o revist`
potrughez` [i \ncercase s`-[i perfec]ioneze limbajul citind un roman. Se
duse la culcare foarte devreme [i se \ntinse \n pat, gndindu-se c` era
\ntr-adev`r foarte straniu s` fii izolat` pe o insul` numai cu str`ini, pn`
cnd se cufund` \ntr-un somn f`r` vise.
***
Trezirea \n Casa Venusta i se p`ru \ns` un moment plin de farmec.
Razele soarelui se strecurau printre jaluzelele din plastic [i formau la
picioarele patului un triunghi auriu. Afar`, p`s`relele cntau... Claire
savura fiecare clip` din luxoasa via]` care o a[tepta sub acoperi[ul
ospitalier al familiei Sarmento.
Cnd Lucia intr`, aducndu-i micul dejun, cafea [i felii mici [i
rotunde de pine unse cu unt, Claire se ridic` vesel` [i-i zmbi. Se \ntinse
[i respir` adnc, umplndu-[i pl`mnii cu aer proasp`t [i parfumat. I se
p`rea c` lumea \ntreag` este plin` de lumin` [i cntec.
Claire \[i duse cafeaua pe balcon [i se a[ez` fericit` pe un scaun. Ast`zi
urma s` fie ziua \n care ea [i Inez vor \ncepe s` lucreze \mpreun`. Programul
stabilit \nsemna o or` de lectur` [i o alta de gramatic`. Asear`, Inez fusese
de acord s` se apuce de treab` ct mai curnd. Spunea c` nu va fi o elev`
prea comod` la \nceput, pentru c` \i va lua o vreme s` se obi[nuiasc`, dar
c`, o dat` ce va \nv`]a limba, se vor distra de minune... |[i dorea c` poat`
citit \n original poezie englez`, pe care o admira foarte mult.
VIS DE VACAN}~ 25
Cu toate astea, promisiunea de a se apuca de treab` nu p`ru foarte
serioas`. La insisten]a lui Inez, Claire f`cu mai \ndeaproape cuno[tin]`
cu Enrica, care slujise casa Sarmento dou`zeci [i nou` de ani. So]ul ei,
Rodolfo, avea grij` de re[edin]a din Oporto.
Apoi, admir` gr`dinile [i se duse s` fac` o baie pe plaja pustie, aflat`
la c]iva pa[i de cas`. La masa de prnz, Claire \ntlni alte trei fete
portugheze... Apoi ap`ru [i Nicholas, care trecuse s` se intereseze de
starea b`trnului...
B`rbatul r`mase [i dup` ce ceilal]i oaspe]i plecar`. Convers` cu Inez
despre o mul]ime de lucruri, \n timp ce Claire st`tea \ntins` pe
canapeaua ornat` cu perne [i privea tufele de liliac. Rostirea numelui
contelui \i atrase aten]ia.
De diminea]`, zise Nicholas, am fost cu Manoel la oamenii ale c`ror
locuin]e trebuie d`rmate pentru construirea drumului nou. Ieri, cnd
m-am dus acolo singur, mi s-au p`rut tare \nc`p`]na]i, de[i majoritatea
caselor lor nu valoreaz` mai nimic [i vor fi recompensa]i \mp`r`te[te.
Dar Manoel a reu[it s`-i conving` foarte repede. "Da, excelen]`", "Cum
dori]i, excelen]`", ziceau to]i. {i Manoel nu le-a spus despre noile
locuin]e luxoase de care vor beneficia dect dup` ce to]i [i-au dat
acordul.
Asta e tipic pentru Manoel, rse Inez. Mai \nti ob]ine ce-[i dore[te,
f`r` s` accepte nici o condi]ie. Abia apoi vine [i recompensa. {i, \n
general, e vorba despre una foarte generoas`. Cred c` va fi un so] foarte
interesant.
Nicholas ridic` paharul [i privi vinul r`mas:
Nu asta \[i dore[te orice femeie? Autoritate?...
26 MARY ADLER
A[a se spune, dar nu [tiu ce s` zic. Nu sunt ca toate femeile.
B`rbatul pe care-l voi iubi nu trebuie s` se impun` \n fa]a mea. Dragostea
adev`rat` necesit` supunerea amndurora.
Nicholas t`cu. Se uit` spre Claire [i zise \n englez`:
Mi s-a spus s` v` aduc pe amndou` mine la castel, de preferat \n
jurul prnzului. Ce spune]i?
O, cu pl`cere, r`spunse Claire \ndat`. Dac` Inez este de acord,
ad`ug` ea.
Vom merge, zise Inez. Claire, e cel mai frumos lucru pe care-l po]i
vedea pe insul`. Ar fi nemaipomenit dac` ai vedea castelul din Cintra...
Dar probabil c` \ntr-o bun` zi \l vei vedea...
Claire nu-[i putea magina ceva mai greu de realizat. Faptul c` locuia
acum pe insula Santa Catarina i se p`rea deja incredibil. |i pl`cea ideea
de a vizita castelul [i de a re\nnoi leg`tura cu frumosul conte cu ochii
negri, str`lucitori, dar sim]ea c` acest b`rbat nu era deloc unul obi[nuit.
Cnd un b`rbat refuza ca inima s`-i dicteze ac]iunile, \nseamn` c` este
un tip foarte aparte. {i tocmai aceast` diferen]` \l f`cea [i mai atractiv \n
ochii ei.
{i acum, spuse Inez, ridicndu-se gra]ioas` din scaun, trebuie s`
plec. M` duc s` v`d dac` tata este preg`tit pentru somn.
Din cte [tiu, [i tu \]i vei face siesta, interveni Nicholas. De aceea
sper c` nu te superi dac` o voi lua pe Claire cu mine s`-i ar`t ora[ul.
Nu, r`spunse Inez dup` o scurt` pauz`. De ce m-ar deranja?
Sunte]i amndoi englezi [i Claire va avea un ghid bun... Iar ceilal]i vor
vedea c` are un gardian...
Nicholas zmbi.
VIS DE VACAN}~ 27
Gardian nu e tocmai cuvntul potrivit. Se asociaz` cu un
temperament moroc`nos [i cu evul mediu... Dar poate c` am devenit
destul de b`trn [i de enervant...
Spui prostii, \l contrazise Inez. Nu e[ti nici b`trn, nici capricios. V`
ve]i \ntoarce pn` la ora ceaiului?
Nu cred.
Bine, atunci ne vom revedea mine.
Claire \[i lu` p`l`ria [i plec` \mpreun` cu Nicholas.
Insula este un loc minunat, [opti ea. Iar Inez este att de dr`gu]`,
\nct m` a[tept mereu s` m` trezesc [i s`-mi dau seama c` totul n-a fost
dect un vis frumos. E o persoan` deosebit`, Nicholas.
Nicholas zmbi [ters:
A[a cred [i eu. M` bucur c` o placi. Apropo, portugheza ta este
destul de bun`. Dar cred c` mai trebuie s` lucrezi pu]in... s` profi]i de
fiecare ocazie pentru a-]i \mbog`]i vocabularul.
Din cte se p`rea, Nicholas nu voia s` discute despre Inez. Imediat
ce se urc` la volanul ma[inii, b`rbatul se concentr` asupra drumului.
Dup` o jum`tate de or`, rulau de-a lungul unui gard viu \nflorit.
Dincolo de acesta se \ntindeau propriet`]ile contelui.
Hai s` mergem pe plaj`, zise Nicholas.
Ajunser` la timp pentru a vedea pescarii.
Nicholas zise, zmbind:
Sunt foarte mndri de meseria lor. Vrei s` ne \ntoarcem acas` pe
plaj`?
{i s` trecem stncile? Nu cred c` voi putea...
Nu va fi chiar att de greu.
28 MARY ADLER
{i cum \]i vei recupera ma[ina?
M` voi \ntoarce tot pe plaj`. Trebuie oricum s` ajung pe chei, s`
a[tept vaporul.
Claire se bucura de aceast` excursie. Vntul \i r`corea chipul, iar
urcu[ul nu era foarte dificil. Ajunser` sus destul de repede.
E[ti bine? \ntreb` Nicholas.
M` simt perfect. Ne distr`m la fel de bine ca \n Anglia. Sper c` vom
face \n curnd o nou` excursie.
Trebuie s-o convingi pe Inez s` te \nso]easc`, r`spunse el. Acum c`
te are pe tine al`turi de ea, nu va mai fi nevoie s-o care pe b`trna Enrica
peste tot.
B`rbatul se uit` la ceas:
Trebuie s` plec. Nu te deranjeaz` dac` te \ntorci singur` la familia
Sarmento?
Nu, deloc, dar cred c` Inez vrea s` te vad`.
M` \ndoiesc, r`spunse el scurt.
Bine, atunci... mul]umesc, Nicholas.
B`rbatul \i f`cu un semn din mn` [i disp`ru dincolo de stnci.
Claire era fericit`. Ochii \i scnteiau, iar obrajii \i erau \mbujora]i. Inez
\i ie[i \n \ntmpinare, iar Claire se opri, zmbind.
Am \ntrziat mult? \ntreb` ea, \n portughez`.
Nu mai mult de o or`. Pari foarte fericit`.
Da, zise ea. Am mers cu ma[ina de-a lungul muntelui [i ne-am
\ntors \n ora[ pe plaj`.
{i a]i escaladat stncile? Mi s-a p`rut c`-l v`d pe Nicholas...
Inez f`cu o pauz`, apoi ad`ug`:
VIS DE VACAN}~ 29
Cred c` te sim]i foarte bine... e[ti att de tn`r` [i de liber`. |n
Portugalia, oamenii sunt diferi]i. Doar cei de rnd ac]ioneaz` f`r`
constrngeri, a[a cum simt.
|n cuvintele ei se sim]ea o not` de repro[. Oare \nc`lcase vreo regul`
local` plecnd la plimbare cu Nicholas? P`rea pu]in probabil. Nicholas
nu ar fi riscat s-o supere pe Inez, iar Claire spera din tot sufletul s`-i
c[tige prietenia. {i totu[i, ceva p`rea s-o nemul]umeasc` pe gazda ei.
Inez se a[ez` din nou pe scaun [i lu` de pe mas` lucrul de mn`.
L-ai invitat pe Nicholas la ceai? \ntreb` Inez, \ntorcndu-se spre
Claire.
Tn`ra fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` nici m`car nu-i trecuse prin
cap s`-l invite. Se afla aici doar de o zi [i nu [tia ce trebuie s` fac` [i ce
nu.
Nu, r`spunse ea. Trebuia?
Probabil c` ar fi acceptat. Mai era timp pn` la sosirea vaporului.
Pletele negre ale gazdei se aplecar` din nou asupra lucrului. Claire \i
admir` talentul [i \ndemnarea.
|l vei revedea mine, cnd ne va \nso]i la castel, ad`ug` Inez, pe un
ton ciudat. Ve]i putea relua leg`tura care a existat \ntre voi atta vreme.
Iat` c` discu]ia de ieri se relua. Claire \[i puse p`l`ria pe un scaun [i
se a[ez`.
}in foarte mult la el, r`spunse ea. {i mi-a[ dori s`-l v`d fericit.
Asta vreau [i eu, interveni Inez. Dar prietenul t`u este foarte dificil.
Are prea mult` mndrie [i prea pu]in orgoliu.
Aceast` ciudat` remarc` o f`cu pe Claire s` cad` pe gnduri. |[i
aminti c` Inez zmbise imperceptibil la vederea lui Nicholas, iar la masa
30 MARY ADLER
de prnz fusese foarte bucuroas`. Oare \l iubea? Se cuno[teau de opt
luni [i se vedea c` sunt foarte buni prieteni. Nicholas \i spunea pe
numele mic, ceea ce \nsemna c` \ntre ei exista o leg`tur` puternic`.
Claire fu foarte fericit` de aceast` descoperire [i \[i d`du seama c` cei
doi se potriveau de minune. {i ce minunat` schimbare ar \nsemna \n
via]a lui c`s`toria cu aceast` tn`r`! Ar tr`i \n Portugalia [i [i-ar petrece
vacan]ele pe insul`. Iar Nicholas ar duce-o \n Anglia s`-i arate c`su]a lui,
\n fa]a c`reia cre[teau cire[ii \nflori]i. Da, se vor c`s`tori [i vor avea copii.
Ce so] [i ce p`rinte minunat va fi Nicholas! Desigur! Toate \ncepeau s`
capete un sens! De ce ar fi fost Inez att de ner`bd`toare s` \nve]e limba
englez`, dac` nu pentru el?
Dar Claire \[i d`du seama c` nu putea fi att de simplu. Nu se afla aici
de prea mult` vreme [i nu putea s` trag` \nc` nici o concluzie. Se p`rea
c` Inez are pentru Nicholas un real interes, dar Claire \[i aminti remarca
prietenului ei, care-i spusese c` pentru el, vremea c`s`toriei trecuse. Nu
ar fi spus a[a ceva dac` ar fi fost \ndr`gostit. Dar cum putea s` r`mn`
rece la farmecele acestei frumoase portugheze?
De ce taci? S-a \ntmplat ceva? \ntreb` Inez.
Claire r`spunse vag, bazndu-se pe faptul c` remarca ei va fi pus`, din
fericire, pe seama pu]inelor cuno[tin]e de portughez`:
E din pricina aerului. Mi se pare prea tare.
|n acea sear`, doctorul se al`tur` celor dou` la cin`, apoi urc` la
bolnav.
Dup` aceea, Claire \i propuse lui Inez o scurt` lectur`, dar gazda se
scuz`, spunnd c` este deja prea trziu. Mine diminea]` \ns` aveau s`
\nceap` studiul foarte devreme.
VIS DE VACAN}~ 31
Capitolul 2
|ntr-adev`r, a doua zi Claire \[i lu` \n serios \ndatoririle. |ncepur` cu
exerci]ii de gramatic`, apoi citir` cteva pagini dintr-un roman
contemporan. Acest lucru o uimi pe Inez, care nu mai parcursese dect
literatur` clasic` tradus` \n portughez`.
Nicholas sosi s` le ia pe la unsprezece jum`tate. |n costumul gri [i cu
zmbetul pe buze, b`rbatul p`rea ast`zi mai tn`r dect de obicei. Inez
purta o rochie roz pal [i o p`l`rie din paie, iar Claire, dup` o lung`
negociere cu sine \ns`[i, se hot`r\ s` se \mbrace \ntr-o rochie bleu. Se
sim]ea bine, dar [i pu]in ciudat.
Cnd ma[ina porni, \ncerc` s`-[i st`pneasc` tremurul de emo]ie.
Castelul nu se afla departe, iar priveli[tea era absolut minunat`.
Cl`direa era \nconjurat` de copaci gigantici, iar partea din spate a
castelului era u[or \nclinat`, unindu-se cu stncile care ie[eau din marea
\nvolburat`.
Nicholas vir` pe o alee pietruit` [i conduse \ncet pn` \n fa]a
frumosului edificiu. Fa]ada principal` a castelului era \mbr`cat` \n
marmur` [i vegheat` de dou` rnduri de ferestre gotice. Deasupra u[ilor
mari se afla emblema heraldic` a familiei.
Manoel le ie[i \n \ntmpinare [i f`cu o plec`ciune. }inuta lui
aristocratic` [i felul \n care soarele \i c`dea \n p`rul negru, lucios avur`
asupra tinerei un efect ciudat.
Bom dia, Inez... domni[oar` Wyndham. Pe tine te-am mai v`zut \n
aceast` diminea]`, Nicholas, dar este o pl`cere s` ne re\ntlnim cu o
asemenea pl`cut` ocazie.
Le lu` de bra] pe cele dou` femei, zmbind impar]ial fiec`reia, [i le
conduse de-a lungul holului. "Castelul `sta pare fermecat", \[i spuse
Claire, admirnd coloanele din marmur` [i tavanul pictat [i c`lcnd cu
respect pe covoarele grele de pe podea. Iat` c` ajunsese s` fie oaspetele
unui castel! {i-ar fi dorit s` existe cineva \n Anglia c`ruia s`-i scrie despre
aceast` vizit` minunat` [i despre tot ce sim]ea acum.
Un servitor le deschise u[a \n form` de arcad` [i Manoel \i invit`
\ntr-un salon ale c`rui ferestre d`deau \n curte. Mobilierul sculptat era
pictat \n alb, iar pernele care se aflau pe scaune erau decorate cu roz [i
verde intens. Pe masa a[ezat` \ntre dou` ferestre se g`sea o tav` din
argint cu o caraf` [i pahare din cristal.
Manoel \i rug` s` ia loc [i \ncepu s` toarne chiar el \n pahare.
Impecabilul costum alb, chipul lui bronzat, str`lucitorii ochi negri [i
zmbetul de un calm incredibil creau o combina]ie de contraste pe care
orice femeie, inclusiv Claire, ar fi g`sit-o irezistibil`. Inelul s`u cu model
ciudat atrase [i el aten]ia tinerei, care admir` lucr`tura fin` [i preten]ioas`.
VIS DE VACAN}~ 33
Conversa]ia decurgea banal.
Deodat` \ns`, Manoel o privi fix pe Claire, cu o mare intensitate.
Sim]ind privirea lui arz`toare, Claire se str`dui s` fac` fa]` \nfrunt`rii.
Domni[oar` Wyndham, spuse el, m` intereseaz` foarte mult felul
\n care decurg lec]iile de englez`.
Am \nceput abia \n aceast` diminea]`, senhor, dar cred c` vom face
repede progrese.
Foarte bine. De obicei, tinerii n-au suficient` r`bdare pentru a
\mp`rt`[i celorlal]i ceea ce [tiu. Dar presupun c` tu nu e[ti o fat`
obi[nuit`, altfel nu te-ai afla aici. Probabil c` ai \nv`]at multe de la
Nicholas.
Nicholas rse:
De fapt, nu e chiar a[a. Nu merit un astfel de omagiu. N-am
\nv`]at-o nimic pe Claire..
Tonul b`rbatului era cald, protector:
|i place foarte mult insula ta, senhor.
Normal. |n compara]ie cu Anglia, atmosfera de aici este mult mai
romantic` [i mai cald`. Nu-i a[a, domni[oar` Wyndham? Tinerele fete
din ]ara mea spun adesea acela[i lucru [i n-au ca termen de compara]ie
cerul cenu[iu al Angliei.
Inez \[i termin` vinul [i \ntreb`:
Nu-i ar`]i castelul musafirei tale \nainte de masa de prnz?
Manoel r`spunse, imperturbabil:
Ba da, desigur. Vrei s` ne \nso]e[ti?
Nu, mul]umesc. L-am v`zut de foarte multe ori, zmbi ea. Iar
Nicholas va sta cu mine [i-mi va povesti despre noul s`u proiect.
34 MARY ADLER
Sper c` are mai mult bun-sim] pentru a-[i pierde timpul [i pe al
t`u, desigur cu astfel de discu]ii neinteresante. Poate c` ve]i mai bea
pu]in vin... Mergem, domni[oar` Wyndham?
La gndul c` va r`mne singur` cu el, Claire se \nfior`.
Manoel \i atinse u[or, mna, spunndu-i:
Vom merge s` vizit`m gr`dina [i \]i voi ar`ta, \n drum, [i biblioteca.
P`trunser` \n gr`dina imens` \n care cre[teau sute de specii vegetale,
m`rginit` din trei p`r]i de aripile castelului. Turnurile, observ` Claire, nu
f`ceau parte din cl`direa principal`, ci apar]ineau castelului str`vechi,
medieval, din care se mai p`straser` zidurile din piatr`.
Gr`dina a fost cndva o aren` pentru luptele de tauri, spuse
contele. |mi amintesc de ultima dintre ele, la care am asistat cnd eram
foarte mic.
Tat`l meu a s`rb`torit astfel cei zece ani de c`s`torie. Mi s-a p`rut un
spectacol grandios [i pu]in \nfrico[`tor. Dar bunica mea, care avea o
aversiune \nn`scut` pentru astfel de distrac]ii, a interzis luptele cu tauri
dup` aceea [i a adus pe cineva care a proiectat gr`dina.
Ridic` din umeri, cu un aer resemnat:
Poate c` a fost o decizie bun`. {i matadorii [i taurii trebuie adu[i
de pe continent [i apoi [i unii [i al]ii trebuie s`-[i revin` dup` r`ul de
mare...
Florile sunt mult mai interesante dect luptele, coment` Claire. O
\n]eleg pe bunica ta.
A[a credeam [i eu, r`spunse el, criptic. Dar p`streaz`-]i
comp`timirea, pentru c` n-a avut niciodat` nevoie de a[a ceva. Poate c`
\]i vine greu s` crezi, dar s-a sim]it minunat printre portughezi. Dup` ce
VIS DE VACAN}~ 35
s-a c`s`torit cu bunicul meu, nu s-a mai \ntors nici m`car o dat` \n Anglia,
de[i nimeni nu a oprit-o.
Probabil c` a fost o dragoste ca \n pove[ti.
Cred c` a fost, zise el, deta[at. Acum, femeile nu mai pot \n]elege
asta.
Claire se sim]ea nesigur` [i nu \ndr`zni s`-l contrazic`. Cercet` cu
aten]ie zidurile str`vechi [i \ntreb`, \ntr-un trziu:
Crezi c` pot vedea faimoasele obiecte din por]elan vechi, senhor?
De ce nu? r`spunse el. Ne afl`m foarte aproape de camera
colec]iilor.
Foarte aproape \nsemna cinci minute de mers pe coridoarele
\ntortocheate.
Printre piesele de colec]ie se num`rau cteva servicii de cafea
complete.
Claire r`mase uimit`.
|ntr-o zi, voi dona toate astea unui muzeu, zise el, rece. Pentru ca
turi[tii s` poat` plnge \n voie la vederea lor. |n ce m` prive[te, nu sunt
omul sentimentalismelor.
Claire fu dezam`git`.
S` admiri frumuse]ea nu \nseamn` sentimentalism, senhor.
Dar s` admiri me[te[ugul rece al vreunui artizan chinez \nseamn`
cu siguran]` sl`biciune.
A[a este, dac` prive[ti numai dintr-un anumit punct de vedere,
r`spunse ea, distant`. A fost foarte dr`gu] din partea ta s` pierzi atta
timp cu mine. Ne putem \ntoarce, acum.
O clip`.
36 MARY ADLER
O opri cu expresia unui om obi[nuit s` i se dea ascultare.
Avem o carte de oaspe]i \n care vizitatorii \[i scriu p`rerile. }inem
la asta [i a[ vrea s` semnezi [i tu...
|l privi cum scoate din sertarul mesei de scris cartea mare \mbr`cat`
\n piele [i cum trage scaunul tapi]at din damasc alb.
Te rog, zise el, cu o nou` plec`ciune.
Claire nu se a[ez`, \ns`. St`tu \n spatele scaunului [i lu` \n mini
cartea, dnd cteva pagini \napoi [i citind zecile de semn`turi. Aproape
to]i cei care contribuiser` la crearea acestei c`r]i erau portughezi, iar
numele lor lungi [i complicate le ar`tau provenien]a din Cintra sau
Lisabona. Tn`ra se hot`r\ s` refuze aceast` onoare.
Se \ntoarse c`tre conte [i spuse:
N-a[ vrea s` semnez aici, senhor.
|n tonul b`rbatului se ghici nemul]umirea:
De ce?
Nu mi-e u[or s` explic. Probabil din pricin` c` nu-mi doresc s`
r`mn doar o semn`tur` [tears` \nchis` \n sertarul castelului de Castro.
Prietenul t`u, Nicholas, se afl` aici. La fel [i Inez.
Deci, nu conteaz` dac` eu nu voi fi.
Nu, nu conteaz`, admise el, brutal. Ba chiar ai putea s` ai satisfac]ia
c` e[ti singura persoan` care a refuzat acest privilegiu.
Tn`ra r`spunse, cu un aer non[alant:
Se poate.
El o privi cu mnie. Probabil c` nu era obi[nuit ca cineva s` se
opun`dorin]ei lui. Lu` pixul din mna ei [i puse cartea la loc.
|n sfr[it! Nu te pot obliga s` faci ceva \mpotriva convingerilor tale.
VIS DE VACAN}~ 37
Pe drumul de \ntoarcere c`tre salonul unde Nicholas [i Inez \i
a[teptau, Manoel coment` calm picturile care ornau pere]ii. Majoritatea
lor erau vechi [i faimoase.
|n timpul fastuosului oasp`] servit \ntr-o \nc`pere luxoas`, Manoel se
ar`t` o gazd` des`vr[it`. Dac` fusese mai atent cu Inez dect cu Claire,
acest lucru se datora probabil obiceiului s`u de a se purta mai curtenitor
cu femeile mai \n vrst`.
Incidentul legat de cartea de oaspe]i fusese prea lipsit de importan]`
pentru a-l mai interesa, dar ridicase un zid de netrecut \ntre el [i musafira
sa din Anglia. Privirea lui cinic` [i rece cnd Claire \[i spusese opinia
despre insul` era o prob` suficient`.
Tn`ra avu un sentiment de u[urare cnd Nicholas aminti c` e
timpul s` plece [i-i mul]umi contelui pentru ospitalitatea sa.
Manoel \i conduse pn` la ma[in`.
A fost o \ntlnire foarte pl`cut`, zise el, cordial. Sper c` ne vom
revedea curnd.
***
Claire se afla de nou` zile \n Casa Venusta. Fuseser` nou` zile
minunate. Experien]a unic` de a locui \ntr-o luxoas` vil` portughez`,
\ntr-o familie de nobili, i se p`rea incredibil`.
Nicholas, care locuia la numai o mil` distan]`, suna \n fiecare zi s` se
intereseze de starea b`trnului, iar contele venise pe la ei cu acela[i scop
38 MARY ADLER
smb`ta trecut`. Manoel \i aruncase tinerei un conven]ional "Bom dia,
domni[oar` Wyndham", ca [i cum ar fi considerat-o de pe acum parte
din familie [i pornise dup` servitorul care-l conduse la etaj. La plecare,
nu-l rev`zuse.
Acum, \n cea de-a zecea zi, Calire se plimba prin gr`din` cu un co[
\ntr-o mn` [i cu o foarfec` \n cealalt`, culegnd crini albi pentru vaza
din hol. P`s`relele ]op`iau vesele din ram \n ram [i cntau.
Claire adunase destule flori, dar continu` s` se plimbe \ngndurat`
printre copaci. Aici \[i \ntlni pentru prima dat` gazda.
Senhor Sarmento era un b`rbat de \n`l]ime medie [i destul de slab,
smead la fa]`. Pe cap purta o p`l`rie bej.
B`rbatul se \ntoarse [i o privi pe Claire cu capul plecat \ntr-o parte.
Ochii lui sem`nau foarte bine cu cei ai lui Inez.
Le-am spus servitorilor c` nu vreau s` am o maimu]` \n captivitate,
\ncepu el, \n portughez`. {i ct timp am fost bolnav, au cerut unui
marinar s` le aduc` de pe continent s`rmana asta creatur`, zmbi el
amar, privind maimu]a care se leg`na \ntr-un copac. Ce s` te faci cu
asemenea imbecili?
Zmbetul \ns` r`mase, f`cndu-l s` par` foarte simpatic.
Poate crezi c` [i eu sunt un imbecil, de vreme ce vorbesc cu tine
de parc` te cunosc de cnd lumea. Te rog s` m` scuzi. {tiu c` e[ti tn`ra
prieten` a lui Nicholas [i c` ai venit din Anglia s-o \nve]i englez` pe fata
mea. Mi-au vorbit amndoi despre tine.
Se \nclin` ceremonios \n fa]a ei [i ad`ug`:
Putem considera c` am fost prezenta]i unul altuia, nu?
Desigur, senhor.
VIS DE VACAN}~ 39
Claire se uit` \mprejur, nelini[tit`, spernd s` vad` scaunul cu care
b`trnul trebuia s` se deplaseze. B`trnul zmbi, fluturnd o mn`
osoas`, g`lbuie.
E aici, lng` leandru. Josef m-a adus pn` aici, dar l-am rugat s` m`
lase singur. Nu te speria. M-am plimbat destul. A[a c` m` voi a[eza din
nou \n el, cuminte, iar tu \i vei spune lui Josef s` vin` s` m` ia.
Senhor Sarmento se mi[ca att de \ncet [i p`rea att de fragil, \nct
Claire se temu sincer c` nu va putea ajunge la scaunul cu rotile. Dar,
ajutndu-se de bra]ul ei, reu[i. Fata \ncepu s` \mping` scaunul c`tre
verand`.
Claire \i aranj` pernele [i-i aduse un pahar cu suc proasp`t de fructe,
apoi b`trnul se odihni \n compania lui Inez, rugndu-le s` i se permit`
s` asiste la lec]ia de englez`.
Senhor Sarmento nu [tia dect portugheza, dar era vizibil mul]umit
de progresele fiicei sale, iar despre "micu]a Claire" spunea c` [tia bini[or
limba lor. Claire \[i d`du seama c` este un om minunat.
***
Treptat, senhor Sarmento \[i rec`p`t` vitalitatea [i via]a lor \mpreun`
decurgea ct se poate de pl`cut. Din partea lui Inez, sim]ea mereu o
oarecare re]inere distant`, dar ajunsese s-o accepte, pentru c` f`cea parte
din personalitatea ei. De asemenea, ajunsese la convingerea c` b`nuiala
ei cu privire la sentimentele gazdei sale pentru Nicholas era ct se poate
40 MARY ADLER
de \ntemeiat`. Cnd era vorba de el, Inez zmbea mereu, \nduio[at`, iar
expresia din ochii ei se trasforma total. Inez era de asemenea foarte
interesat` de construirea noului drum [i o duse pe Claire cu ma[ina
familiei, condus` de un [ofer b`trn, s` vad` [i s` admire podul pe care
Nicholas \l terminase.
|ntr-o zi, familia Sarmento d`du [i o mic` petrecere, la care invitar`
pe to]i vecinii apropia]i. Nicholas era [i el prezent.
Unul dintre musafiri coment` \n surdin`:
Senhor Sarmento are noroc s`-l aib` pe senhor Benton ca vecin.
Pare mai mult un fiu dect un oaspete.
Claire o c`ut` din ochi pe Inez, care conversa cu dou` femei, [i v`zu
cu pl`cere c` obrajii ei se \mbujoraser` u[or. Dar Inez era prea st`pn`
pe sim]`mintele ei pentru a se va \n vileag.
B`trnul Sarmento r`spunse:
Aici ai dreptate, Luis. {tiu c` m` pot baza oricnd pe Nicholas.
Pentru mine, e ca [i un fiu.
Cu imperturbabilul calm britanic, Nicholas coment`:
Sunt mai bun ca un fiu, senhor. Nu m` intereseaz` banii...
Aceast` glum` fu gustat` de toat` adunarea. Se p`rea c` foarte mul]i
invita]i [tiau ce \nseamn` nevoile crescnde ale fiilor pleca]i la studii \n
Europa.
Da, putea fi sigur` c` Inez \l iubea pe Nicholas. Dar care parte din el
o atr`gea? Claire nu [tia. Nu mai tr`ise al`turi de el de mult` vreme... de
patru-cinci ani. Nu-l mai cuno[tea cu adev`rat. De la ultima lui vizit` \n
Anglia, anul trecut, ceva adncise ridurile din jurul ochilor s`i [i-l f`cuse
s` albeasc`. |n gesturile sale se putea citi deziluzia, resemnarea... P`rea
VIS DE VACAN}~ 41
s`-[i dea seama c` anii trecuser` peste el f`r` s` se bucure cu adev`rat de
via]`.
"B`rba]ii sunt foarte dificili, se gndi Claire, \n special cei att de
sensibili ca Nicholas. |n privin]a contelui, o fiin]` rece [i egoist`, lucrurile
st`teau altfel. Era un b`rbat care nu ar`ta nici o sensibilitate. Avea o inim`
de piatr`, o garan]ie perfect` c` suferin]a \l va ocoli \n via]`.
Manoel se hot`rse s` exclud` din via]a lui o so]ie... iar faptul c`
devenise att de dur era probabil de \n]eles. Un b`rbat att de bogat nu
ajunsese probabil foarte u[or la decizia de a-[i petrece toat` via]a ca
burlac.
Claire nu pricepea de ce ajunsese la aceast` alegere. Sigur, erau
probabil zeci de femei care s-ar fi \ndr`gostit de averea lui la fel de mult
ca de personalitatea sa magnetic`, dar Manoel de Castro p`rea un
cunosc`tor al firii umane, un tip care [tia s` disting` \ntre tinichea [i
platin`.
Claire se hot`r\ s` alunge amintirea enigmaticului conte din mintea
sa [i s` se concentreze asupra petrecerii.
***
Petrecera din Casa Venusta avu drept consecin]` excursia pe care
Claire o f`cu pe dealurile insulei, dou` zile mai trziu. O prieten` a lui
Inez spusese atunci c` orhideele \nfloriser` a doua oar` \n acel an, iar
pantele mun]ilor erau pline de flori.
42 MARY ADLER
Trebuie s` le vezi ca s`-]i dai seama de frumuse]ea lor. Cuvintele
nu sunt suficiente pentru a le descrie, exclamase aceasta.
Inez zmbise cu indulgen]`, dar cnd, peste dou` zile, Claire \i
propuse un picnic ca s`-[i continue studiul \n aer liber, Inez ezit`.
Cred c` prietena mea exagereaz` pu]in. Nu spun c` florile nu
merit` v`zute, dar Portugalia este t`rmul florilor. Nu cred c` e nimic pe
insul` care s` nu fie [i la ea acas`, \n Estremadura.
Dar Claire nu fusese niciodat` \n Portugalia, iar covoarele de orhidee
reprezentau pentru ea o tenta]ie foarte mare. Trebuia s` fie o senza]ie
divin` s` stai \ntins pe un pat de flori [i s` calci cu picioarele goale pe ele.
Inez ad`ug`:
}ie \]i place s` te plimbi singur`. De ce nu te duci acolo? |]i pun la
dispozi]ie ma[ina.
Claire fu de acord.
Joao, b`trnul [ofer al familiei, nu fu foarte \ncntat de excursie,
pentru c` \i fusese \ntrerupt` siesta obi[nuit`. Astfel c`, atunci cnd
ajunser` \ntr-un loc de unde orhideele se vedeau bine, Claire \l trimise
acas`. {i cum tn`ra prieten` a st`pnei p`rea foarte bucuroas` s` umble
cu picioarele goale printre flori, b`trnul se gndi c`-i va face la fel de
mult` pl`cere s` se \ntoarc` pe jos spre cas`.
Ma[ina \ntoarse \ntr-un nor de praf.
Florile fur` pentru Claire o r`splat` minunat` pentru efortul
urcu[ului. Cre[teau peste tot, cu formele lor ciudate [i culorile
\ncnt`toare. Claire le privi cu r`suflarea t`iat`, pierdut` \n contemplare.
Se hot`r\ \n sfr[it s` coboare la umbra copacilor [i s` r`mn` acolo
pn` la apusul soarelui. Din locul unde st`tea, putea vedea foarte bine
VIS DE VACAN}~ 43
drumul [i orice ma[in` ar fi trecut ar fi putut s-o z`reasc` la timp pentru
a cobor\ [i a cere [oferului s-o conduc` o parte din drum. {tia c` a-i ajuta
pe ceilal]i reprezenta o bucurie pentru oamenii de pe insul`.
|n jur era lini[te. Se p`rea c` toat` lumea r`m`sese acas` \n aceast`
zi. Resemnat`, cobor\ [i \ncepu s` mearg` singur` pe drum; nu mai era
att de cald.
Se p`rea \ns` c` norocul avea s`-i surd` \n sfr[it, pentru c` \n
dep`rtare se z`rea o ma[in` gonind cu vitez` spre ea. Era o ma[in` mare,
verde, pe care nu-[i amintea s-o mai fi v`zut pn` acum. Claire [tia c` nu
trebuia s` fac` semn, ci doar s` a[tepte oprirea ma[inii, a[a c` se sprijini
de un copac, spernd c` [oferul locuia pe undeva pe aproape de
destina]ia ei.
Cnd ma[ina se apropie, \[i d`du seama c` la volan se afla nimeni
altul dect contele Manoel de Castro.
B`rbatul cobor\ [i o privi cu interes. Claire a[tept` ca el s` vorbeasc`
primul, deoarece, \n ce o privea, r`m`sese f`r` glas.
Fermec`tor, spuse el, \ntr-o englez` perfect`. O floare din Anglia
printre miile de flori din Santa Catarina.
"Ah! gndi Claire. Pn` [i polite]ea lui este distant`. Trebuia s`-mi
aminteasc` faptul c` n-am ce c`uta aici."
Cred c` ar fi mai \n]elept dac` te-ai rezuma la excursii \n jurul
propriet`]ii Sarmento, continu` el, total indiferent fa]` de expresia ei
uimit`. Dac` nu, po]i apela la compania lui Nicholas.
Deschise portiera [i ad`ug`:
Te voi conduce acas`.
Claire ar fi vrut s`-l refuze.
44 MARY ADLER
Oare de ce prezen]a lui o enerva att de tare? Ce anume din
atitudinea lui o scotea din s`rite? Se p`rea c` aproape totul. Aerul lui de
st`pn, calmul lui, tonul distant, \nf`]i[area arisocratic`. Chiar [i croiala
des`vr[it` a costumului pe care-l purta. P`rea invulnerabil... prea
puternic pentru a fi uman. Tn`ra urc` \n ma[in` f`r` s`-l priveasc`.
Dealurile sunt superbe \n acest sezon, zise el, a[ezndu-se la volan.
Florile sunt minunate, dar nu toat` lumea le apreciaz`. Dac` n-ar fi fost
att de cald, a[ fi dat o petrecere \n aer liber [i ai fi v`zut cum ne distr`m
noi, portughezii. Ai auzit de fadouri?
Cntecele populare portugheze?
Da, am auzit, r`spunse ea, deloc impresionat`.
El o privi ciudat.
Poate c` nu ]i-a pl`cut monotonia lor. Nu sunt pe gustul tuturor,
dar portughezii le \n]eleg instinctiv. Cred c` e[ti mai degrab` atras` de
muzica modern`.
Vorbea ca [i cum dansul ar fi fost un obicei copil`resc. De ce trebuia
s` reduc` totul la propor]ii insignifiante?
Ma[ina mergea pe un drum cu serpentine [i se vedeau deja \n
dep`rtare casele localnicilor, ce p`reau cuprinse de fl`c`ri \n lumina
apusului. Cerul era zugr`vit \n culori suprinz`toare. Trecuse cu pu]in de
ora cinci [i \n curnd avea s` se \ntunece. Noaptea venea brusc pe insul`.
Hei! zise Manoel deodat`, ap`snd frna. Ce se afl` aici?
Nimic nu sc`pa privirii lui intense. Opri la marginea drumului [i
Claire observ` abia atunci un copila[ care st`tea \n iarb`, plngnd. S`ri
din ma[in` [i-l ridic` grijuliu.
Haide, pequenino, spuse Manoel pe un ton blnd.
VIS DE VACAN}~ 45
Nu, nu te-ai pierdut, micu]ule. Nu te po]i pierde aici. Pe insul`, cu
to]ii suntem prieteni. Te voi duce acas`. Cum te cheam`?
Copila[ul, care avea vreo [ase ani, se frec` la ochi [i spuse:
Numele meu e Jose. Iar dumneavoastr` sunte]i contele.
Dac` m` cuno[ti, e foarte bine. N-ai de ce s` te temi. Te voi duce
la p`rin]ii t`i. Tu \i vei ar`ta drumul.
Nu m-am pierdut, \ndr`zni copilul. Dar nu pot merge. Sunt lovit la
picior.
Manoel se opri [i-i atinse genunchiul.
Unde te-ai lovit? Arat`-mi!
Jose ridic` piciorul stng:
Aici, zise el. Vede]i?
O, r`spunse contele. E o ran` urt`. Nu-i de mirare c` ai uitat c`
e[ti b`iat mare [i ai \nceput s` plngi. Dar nu-i nimic, te voi lua \n bra]e.
Da?
|nainte ca micu]ul s` r`spund`, contele \l duse la ma[in`.
Cnd ma[ina porni, Claire se adres` copilului:
Ia spune... Cum te-ai lovit?
Jose r`spunse, plin de importan]`:
Voiam s` prind un m`gar, dar a fugit \n tufi[uri. L-am urm`rit, dar
m-am \mpiedicat, am c`zut, m-am lovit tare [i l-am pierdut...
{i proprietarul m`garului te va certa?
Nu, senhora. M`garii sunt att de pro[ti, \nct se pierd una-dou`.
O s`-l g`seasc` mine.
Apoi, adresndu-se contelui, copilul ad`ug`:
Nu m-am mai plimbat niciodat` cu ma[ina.
46 MARY ADLER
Nu te zgl]ie, cum face c`ru]a...
Claire rse [i z`ri \n oglind` zmbetul amuzat al contelui. Atunci, se
\ntmpl` ceva ciudat. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i se sim]i deodat`
fericit`. |ntoarse capul [i privi pe fereastr`.
Aici se strada noastr`, la stnga, zise Jose. |ntr-o bun` zi, tata o va
face frumoas`. Mi-a promis.
Claire c`zu pe gnduri. Probabil c` f`cuse insola]ie. Altfel, nu-[i putea
explica de ce Manoel i se p`rea dintr-o dat` mai blnd, mai uman.
Strada ducea c`tre o c`su]`, iar o femeie \i a[tepta \n prag,
gesticulnd.
Copilul era fericit [i strig` la mama lui din ma[in`:
Contele m-a adus acas` pentru c` nu puteam merge.
Taci, zise contele, sever. Te voi lua \n bra]e...
Femeia era aproape paralizat` de ocazia nesperat` de a-l vedea pe
conte. |n buc`t`rie era dezordine, Dumnezeule, iar fa]a de mas` bun`
era \n sertar!
Are o ran` la c`lci, senhora, zise contele cu blnde]e. Cred c` e un
spin. Am nevoie de pu]in` ap` cald`, ca s`-l scot. Nu conteaz` c` e
murdar. Nu, insist. Jose va fi curajos, nu-i a[a, dr`gu]ule?
Claire privi emo]ionat` opera]iunea. Contele steriliz` lama unui cu]it
[i t`ie pielea copilului, ca s` poat` cur`]a rana. Se p`rea c` are
\ntotdeauna la el bandaje [i leucoplast, pentru c` scoase imediat din
buzunar un pansament, \i ajust` forma [i-l lipi pe locul dureros.
Asta numesc eu curaj, spuse el. Iar pentru asta, meri]i un premiu.
Mine, cineva \]i va aduce o cutie de bomboane. O s` vezi c` am
dreptate!
VIS DE VACAN}~ 47
Jose \[i lovi palmele, \ncntat.
Manoel se sp`l` pe mini [i se [terse cu un prosop curat. Claire \l
a[tepta afar`, \n lumina de jar a apusului. |l auzi pe conte vorbindu-i calm
[i blnd femeii, iar dialogul se \ncheie cu "Boa noite, senhora... Jose".
Manoel deschise portiera [i a[tept` politicos ca tn`ra s` se urce.
O dat` cu l`sarea \ntunericului, \n sufletul tinerei se n`scu un
sentiment necunoscut. Totul decursese normal pn` la \ntlnirea
b`iatului. Manoel \i vorbise cu polite]ea distant` obi[nuit`, iar ea se
ap`rase cum [tiuse mai bine. Apoi, se \ntmplase incidentul cu Jose [i o
nou` fa]` a contelui devenise vizibil`. Vocea lui blnd`, sensibilitatea
gesturilor sale, tandre]ea amestecat` cu o u[oar` severitate aveau ceva
ireal. Dar era oare att de ciudat ca b`rbatul s` [tie s` se poarte cu un
b`iat speriat [i r`nit? To]i oamenii de pe insul` p`reau \ntr-un fel
copil`ro[i [i to]i \l iubeau [i se \ncredeau \n judecata lui. |l admirau,
pentru c` familia Castro f`cuser` foarte mult bine oamenilor de aici.
Totu[i, Claire sim]ea c` \nv`]ase ceva despre Manoel, iar acel ceva \i
r`pise lini[tea.
Privind retrospectiv, zmbetul pe care-l \mp`rt`[iser` \i l`sase \n
inim` un sentiment dulce-am`rui.
E[ti obosit`? \ntreb` Manoel.
Nu foarte. Este foarte amabil din partea ta c` m` duci pn` acas`.
Este? \ntreb` el, ironic. {i totu[i, nu ]in neap`rat s` m` port bine cu
tine.
Nu? Te-am sup`rat \n vreun fel?
Nu, zise el, ridicnd din umeri. Dar ai creat un mic haos \n mintea
de obicei att de ordonat` a prietenului Nicholas. Ct a stat aici anul
48 MARY ADLER
trecut, lucrnd la pod, mi s-a p`rut fericit. Cnd s-a \ntors din Anglia,
dup` ce te-a rev`zut, s-a schimbat. Cred c` a \nceput s`-[i pun` \ntreb`ri.
|ntreb`ri? Ce vrei s` spui cu asta?
Vreau s` spun, repet` el \ncet, c` Nicholas a fost probabil tulburat
de ochii t`i verzi [i de p`rul t`u ro[cat. Pn` la urm`, e [i el un b`rbat,
cu nevoi normale. Dar p`rerea mea este c` se consider` prea b`trn ca
s` te cear` \n c`s`torie.
Claire r`mase f`r` glas. Cum \ndr`znea s`-i spun` astfel de minciuni?
Auzi! Nicholas! Dintre to]i b`rba]ii din lume...
Imposibil, exclam` ea. |l cunosc din copil`rie. Am fost vecini atta
vreme. Suntem prieteni foarte buni [i nimic mai mult.
Nu spun c` am sut` la sut` dreptate, dar nici nu pot fi de acord cu
tine cnd spui c` e imposibil. {i cum schimbarea lui s-a produs o dat` cu
revederea voastr`, mi se pare normal s` leg aceste evenimente \ntre ele
[i s` g`sesc o explica]ie. Ct despre prietenia dintre voi, ad`ug` el ironic,
nu te mai afli la vrsta la care s` \nve]i s` \no]i. |n schimb, sunt destule
lucruri pe care le-ai putea \nv`]a al`turi de un b`rbat. Nu e cazul s`
ro[e[ti.
B`rbatul t`cu o clip`, dar relu`, cu \nc`p`]nare:
|mi place Nicholas, dar nu cred c` v` potrivi]i.
Claire \l fulger` cu privirea, dar \[i mu[c` buzele pentru a nu-i da
r`spunsul pe care-l merita. Ce tip imposibil!
Dac` ceea ce te nelini[te[te este terminarea contractului pe care [i
l-a asumat aici, s` [tii c` Nicholas se va ]ine de cuvnt.
Pentru prima dat` de cnd \l cuno[tea, Manoel nu-[i mai puse fru
sentimentelor. O privi cu furie, iar minile i se \ncle[tar` pe volan.
VIS DE VACAN}~ 49
Probabil c` \l ofensase, dar nu \n]elegea cum.
Nu pricepi nimic, zise el cu o voce rece ca ghea]a. Nu trebuia s`
discut a[a ceva cu tine. Conversa]ia noastr` s-a terminat.
Chiar atunci treceau prin fa]a casei lui Nicholas. |n living se z`reau
lumini, iar Rocco tr`gea draperiile.
Claire \ntreb`, rznd:
{i ce a]i vrea s` fac, senhor? S` plec de pe insul`?
Cum dore[ti.
Claire realiz` c` Manoel nu voia s` continue conversa]ia.
Ma[ina urc` dealul care ducea la Casa Venusta. Contele cobor\ [i-i
deschise portiera, cu o plec`ciune corect`, dar rigid`.
Sper c` vei fi att de dr`gu]` s` m` scuzi \n fa]a gazdelor tale c` nu
pot intra, spuse el, cu un ton distant. Am musafiri la cin` [i am \ntrziat
deja.
Plec`, iar Claire urc` \ncet sc`rile.
Evenimentele de peste zi o obosiser` fizic [i psihic. Nu voia s` se
gndeasc` la ele, dar [tia c` nici nu le putea evita pentru mult timp. Le
sim]ea prea aproape de inima ei, prea importante. O f`ceau s` se team`
de ea \ns`[i.
Se duse \n baie [i umplu cada, dar apa parfumat` n-o f`cu s` se simt`
mai bine. I se p`rea stupid s` se \mbrace pentru cin` cnd era destul de
obosit` pentru a se culca [i nu-i era deloc foame.
Servitoarea b`tu la u[`.
St`pnul a fost \ngrijorat din pricina dumneavoastr`, senhora,
pentru c` a]i \ntrziat mult. Cnd s-a l`sat \ntunericul, a spus c`, dac` vi
se \ntmpl` ceva, \[i va concedia [oferul [i-l va trimite \napoi \n Oporto.
50 MARY ADLER
Nu trebuia s` v` lase acolo, att de departe de cas`, f`r` m`car s`
stabileasc` o or` la care s` vin` s` v` ia.
Eu l-am trimis acas`, Lucia. Totul a fost bine.
Lucia cobor\ tonul [i ad`ug`:
St`pnul [i st`pna sunt foarte ferici]i. Au primit ve[ti din Oporto.
Fratele st`pnei a cerut consimt`mntul tat`lui pentru c`s`torie. Este
vorba despre o fat` dintr-o familie bun`, Matena. Toat` lumea cunoa[te
familia Matena! Va fi o cin` festiv`. Sunt ve[ti minunate, nu, senhora?
Minunate, confirm` Claire, mecanic.
Se privi \n oglind`. Orice schimb`ri ar fi intervenit \n \nf`]i[area ei \n
cursul zilei [i trebuia s` recunoasc` faptul c` se sim]ea altfel va fi
nevoit` s` se gndeasc` mine la toate astea.
|n aceast` noapte, trebuia s` se bucure al`turi de familia Sarmento.
Sim]ea c` pentru prima dat` \n via]` avea s` se bea pe ner`suflate un
pahar de [ampanie.
VIS DE VACAN}~ 51
Capitolul 3
|n Anglia, o duzin` de rochii simple [i dou` rochii de sear` i-ar fi
ajuns pentru cteva luni. Dar dup` [ase s`pt`mni petrecute pe insula
Santa Catarina, \ntr-un climat care o obliga s` se schimbe de mai multe
ori pe zi, Claire ajunse la concluzia c` garderoba sa nu era suficient`.
La magazinele pe de plaj` se g`seau rochii frumoase, decoltate [i
scurte, foarte potrivite pentru localnicele cu umerii bronza]i [i p`r
buclat, dar care nu puteau fi purtate la re[edin]a Sarmento. Astfel c` fu
nevoit` s` cumpere metri buni de m`tase [i s`-[i coas` singur`, de mn`,
rochiile. Ma[inile de cusut erau destul de rare pe insul`.
|ntr-o diminea]`, pe cnd Inez [i tat`l ei erau ocupa]i cu ni[te statistici
sosite din Oporto, Claire plec` la plaj` [i, din curiozitate, se \ndrept` spre
locul unde se lucra la noul drum. Cteva case erau goale, altele fuseser`
d`rmate.
Nu credea c` avea s`-l \ntlneasc` pe Nicholas, dar b`rbatul era acolo.
St`tea la o mas`, protejat de o umbrel` mare \nfipt` \n p`mnt.
Claire se \ndrept` spre el, rznd:
}i se pare amuzant, zise el, dar trebuie s` m` feresc de soare. Ce
faci aici?
Inez e ocupat` [i am o or` liber`. Speram s` te pot vedea, dar nu
eram sigur` c` voi da de tine.
Dr`gu] din partea ta. Dar soarele e foarte puternic. Mai bine ai sta
sub umbrel`.
Nicholas lu` un scaun pliant din pnz` [i i-l oferi.
E al contelui...
Da? zise ea. |nseamn` c` e foarte special. Vine s` te vad` la lucru?
Aproape \n fiecare zi.
Apoi, ad`ug` cu un zmbet:
Nu cred c` se va sup`ra c` \i folose[ti scaunul.
B`rbatul fix` hrtiile pe mas` cu o piatr` [i-[i scoase ]ig`rile. Vorbir`
despre lucr`ri [i Nicholas \i povesti \n detaliu ce mai avea de f`cut.
Ceea ce \i pl`cea tinerei la el era faptul c` era mereu egal cu sine
\nsu[i. Calm, cu o personalitate puternic`, era un tip pe care te puteai
baza \ntotdeauna. Era o companie extrem de pl`cut`.
Claire \l privi cu aten]ie pentru a ghici \n atitudinea lui ceva care s`
justifice p`rerea contelui despre sentimentele pe care acesta pretindea
c` le are pentru ea. Dar nu sesiz` nimic special. Nicholas p`rea absorbit
de contract, dar nu excludea nevoia unei vie]i sociale. Venea la Casa
Venusta [i bea un pahar cu b`trnul, conversa cu pl`cere cu Inez [i se
purta amical cu Claire. La treizeci [i opt de ani, era un b`rbat care nu
renun]a la micile pl`ceri ale vie]ii [i nu p`rea s` tnjeasc` dup` compania
tinerei pe care o cuno[tea din copil`rie. Expresia lui de neutralitate o
VIS DE VACAN}~ 53
exaspera pe Claire, care nu [tia cum s`-l scoat` din aparenta lui
indiferen]`.
Senhor Sarmento \[i ajut` \nc` fiul \n afaceri, \ncepu ea. E bucuros
de c`s`toria fiului, mai ales c` familia e bogat`. Dragostea nu pare s`
conteze foarte mult...
Familia Matena de]ine podgorii bogate la Douro. Familiile bogate
se \nrudesc adesea \ntre ele.
M` \ntreb de ce Inez nu s-a c`s`torit pn` acum, r`spunse tn`ra.
Enrica mi-a spus c` a avut mai mul]i pretenden]i. E foarte dr`gu]`...
Cine poate s` \n]eleag` femeile? Cred c` e destul de modern`
pentru a respinge o c`s`torie de form`. Pe de alt` parte, este foarte legat`
de tradi]ii \n multe privin]e... E foarte portughez`... S` fie singur` cu un
b`rbat o nelini[te[te, o intimideaz`.
Nu [i cnd e cu tine!
Nicholas avu o expresie ciudat`.
N-ai de unde [tii... Nu e[ti acolo. Sau poate c` vrsta mea reprezint`
pentru ea o garan]ie suficient`...
Ah, e[ti \ngrozitor! Mi-a[ dori s` nu mai vorbe[ti despre tine ca [i
cum ai fi senil.
|n compara]ie cu Inez, draga mea, sunt. Un singur lucru trebuie s`
[tii, Claire. Chiar dac` nu mai am de gnd s` m` c`s`toresc, \n via]a mea
va exista mereu o iubire... a[a c` nu sunt complet burlac.
E[ti un b`rbat minunat, Nicholas, spuse ea.
|i f`cea mare pl`cere s` stea de vorb` cu el.
Trebuie s` m` \ntorc acas`, ad`ug` ea.
Stai pu]in, Claire, o opri el. |n leg`tur` cu ziua de vineri...
54 MARY ADLER
Speram c` ai uitat...
N-am uitat niciodat` ziua ta. Iar anul `sta a[ vrea s` dau o petrecere
pentru tine.
Nu, e dr`gu] din partea ta, dar nu m-a[ sim]i bine... A[ prefera ca
familia Sarmento s` nu [tie. Poate s-ar sim]i obliga]i s`-mi fac` vreun
cadou, [i nu sunt dect o angajat` \n casa lor.
Nu fi prostu]`. Nu te consider` o angajat`.
Poate e adev`rat, dar tot nu sunt convins`...
Bine, dar s` [tii c` nu po]i veni nici la mine, la bungalou. Sim]ul
local al ospitalit`]ii ar interzice a[a ceva. Dar putem face altceva. Voi pleca
de la lucru pe la trei [i jum`tate [i ne vom \ntlni la mine doar pentru
ceai. Va fi o petrecere \n doi.
Claire fu de acord [i plec` \n grab`. Inez nu coment` \n nici un fel
\ntrzierea ei, iar senhor o pofti la cafea pe verand`. Nu \ncepur` lec]iile
dect dup` prnz.
Vineri dup`-amiaz` \ns`, Claire nu putu pleca. Cobor\ la patru f`r`
un sfert din camer` [i se \ntlni cu Inez, care o anun]` c` invitase acas`
cteva prietene. O discu]ie \ntre femei, la un pahar de suc rece. Claire
trebuia s` se al`ture lor. Ceea ce [i f`cu, exersndu-[i cuno[tin]ele de
portughez` \ntr-o conversa]ie amabil` [i plin` de veselie. Dar \n sinea ei
era foarte nelini[tit`.
Poate ar fi trebuit s`-i trimit` un bilet lui Nicholas. Va \n]elege situa]ia,
chiar dac` va fi dezam`git. Nu era oare nici un mijloc de a sc`pa? |n fond,
dup`-amiezele era liber`, [i \n plus era ziua ei.
Se duse la Inez [i o \ntreb` direct:
Te-ai sup`ra dac` a[ pleca?
VIS DE VACAN}~ 55
Am promis deja c` voi lua ceaiul cu un prieten.
Ochii negri ai celeilalte se plecar`.
Un prieten? Unul dintre localnici?
Claire era \ncurcat`. Inez trebuia s` [tie c` nu se \mprietenise cu nici
un portughez pe insul`. Probabil c` voia s` aud` de la ea cu cine se
\ntlne[te, de[i b`nuia.
Nicholas m-a rugat s` iau ceaiul cu el.
Inez r`mase t`cut` o vreme, apoi spuse:
A, da. Ora ceaiului, \n]eleg. Atunci, trebuie s` te duci. V` urez
distrac]ie pl`cut`. Adeus.
"Ce mai aniversare, se gndi Claire, cnd ie[i din cas`. Nici o urare,
nici o scrisoare de la prietene, ca \n anii trecu]i. Nu-i p`sa foarte mult de
asta, era adev`rat, pentru c` Nicholas era al`turi de ea. Dar [i aceast`
bucurie fusese stricat` din start, pentru c` o r`nise f`r` s` vrea pe Inez.
Slav` Domnului c` exista Nicholas, de[i chiar el era pricina pentru
care Inez suferea.
B`rbatul \i ie[i \n \ntmpinare pe verad`, punndu-[i minile pe
umerii ei.
Dou`zeci [i doi de ani! exclam` el. Nu-mi vine s` cred. {i \n curnd
vei fi [i foarte frumoas`.
De ce \n curnd?
P`i, atunci cnd te vei \ndr`gosti. Dragostea va scoate la iveal` ce e
mai pre]ios \n tine [i vei str`luci cu adev`rat.
|nseamn` c` nu voi putea p`stra secretul, glumi ea.
Intrar` \n sufragerie, unde masa era aranjat` pentru dou` persoane.
|n centrul ei se afla un bol din sticl` cu flori de portocal.
56 MARY ADLER
Dup` ce terminar` de mncat, Nicholas \i d`rui o br`]ar` de
chihlimbar. Bilu]ele de ambr` erau prinse \n form` de floare \ntr-un c`u[
de argint.
O femeie poate primi bijuterii de la tat`, frate, logodnic sau so],
spuse el. {i cum n-ai avut niciodat` un frate, m` bucur s` joc eu rolul
`sta, draga mea. Chihlimbarul se potrive[te cu ochii [i cu p`rul t`u.
Cum aniversarea aceasta le amintea de alte vremuri, vorbir` despre
Sussex [i despre prima vizit` a tinerei la Londra, la teatru, pe cnd avea
unsprezece ani.
Claire se \ntrist`, amintindu-[i cu nostalgie de vremurile \n care via]a
ei era att de simpl`, de calm`. |nainte s` vin` pe insul`... Cu toate astea,
\[i d`du seama c` era recunosc`toare pentru noua ei via]`.
Cnd se \ntoarse acas`, se \ntlni cu Manoel de Castro, care \[i lua
r`mas-bun de la senhor Sarmento. Era \mbr`cat \n costum de c`l`rie [i
cizme ro[ii. Probabil c` venise c`lare pe deal, \ncercnd s` evite
aglomera]ia din ora[.
Se \ntoarse spre ea [i f`cu o plec`ciune respectuoas`, f`r` s` par`
deloc sup`rat.
Bun` seara, domni[oar` Wyndham. Sper c` te sim]i bine. Am trecut
s`-i rog pe Inez [i pe tat`l ei s` vin` la castel mine, pentru o dup`-amiaz`
sportiv`. Sper c` vei veni [i tu.
Claire r`mase f`r` cuvinte.
|mi va face mare pl`cere, senhor. Mul]umesc, se str`dui ea s`
r`spund`.
Din nefericire, Nicholas trebuie s` supravegheze ni[te repara]ii, dar
s` sper`m c` va reu[i s` vin`.
VIS DE VACAN}~ 57
Manoel se \nclin` din nou \n fa]a ei [i plec`. Claire privi \n urma lui,
uimit`.
Va trebui s` te odihne[ti bine, spuse b`trnul Sarmento. Zilele
astea de sport de la castel sunt epuizante [i trebuie s` le abordezi
odihnit. Eu doar voi sta s` privesc. Unui b`trn i se permite s`
leneveasc`.
La ce or` plec`m? \ntreb` Claire, str`duindu-se s`-[i st`pneasc`
vocea.
La zece. Vor fi dou`zeci-treizeci de invita]i.
Claire era bucuroas` de aceast` veste. Cu mai mul]i musafiri, Manoel
va fi distant, dar politicos.
Claire n-o rev`zu pe Inez dect la cin`. Pe cnd \[i schimba rochia, se
hot`r\ s`-[i pun` la mn` br`]ara [i, acum c` ziua trecuse, s` explice
deschis:
"Ast`zi e ziua mea, iar Nicholas [i-a amintit [i a insistat s` s`rb`torim
\ntr-un fel. Am luat ceaiul \mpreun` [i mi-a dat acest cadou. Pentru mine,
e ca un frate..."
Dar Inez nu voia s` discute despre Nicholas. Ca [i prietenul ei
Manoel de Castro, era imprevizibil`.
A doua zi diminea]`, rsetele servitorilor o trezir` pe Claire. Aveau s`
fie liberi pn` la cin` [i la fel [i smb`t`. Iar contele se gndise [i la ei [i
le trimisese mncare [i vin din bel[ug. Ce bine se vor distra!
Lucia, care punea prosoape noi la baie, spuse, vesel:
Cnd contele d` o petrecere, toat` lumea e fericit`. Nu sunt multe
poate doar dou` pe an dar atunci pentru toat` lumea este veselie.
Chiar [i marinarii se al`tur` dansului [i asta e foarte nostim, mai ales dac`
58 MARY ADLER
nu sunt portughezi. O dat`, au fost chiar ni[te englezi. La \nceput
spuneau c` suntem prea bucuro[i [i cam nebuni, dar dup` cteva pahare
bune, au dansat pn` diminea]`.
Claire \[i b`u cafeaua [i f`cu o baie. Se hot`r\ s` poarte o rochie alb`,
confortabil`, dar feminin`.
Inez se \mbr`c` \n verde, cu o p`l`rie maro, asortat` cu pantofii.
|n soarele dimine]ii, insula str`lucea ca un t`rm fermecat. Vntul
plin de miresme adia u[or, aplecnd la p`mnt florile parfumate. Ma[ina
mergea pe drumul pe care Claire [i-l amintea de cnd mersese \n
excursie condus`, de Joao.
Pe deal se z`rea castelul contelui. Steaguri fluturau \n vrful
turnurilor, iar pe peluz` se vedeau invita]ii, care p`reau s` fi sosit \n
num`r foarte mare. Claire estim` num`rul lor la cincizeci.
Toate locuin]ele sunt goale ast`zi, zise Inez, cu glasul ei pl`cut.
Cred c` toat` lumea a sosit deja [i noi suntem printre ultimii veni]i. A[a
ar trebui s` fie castelul, Claire, ad`ug` ea, \ntorcndu-se c`tre ea, plin de
veselie, nu sumbru [i posomort.
Pn` seara, replic` tat`l ei amuzat, toat` lumea va fi prea obosit` ca
s` se mai bucure de petrecere. |ncetine[te, Joao, \l v`d pe conte.
Manoel, \mbr`cat \ntr-un costum alb, le ie[i \n \ntmpinare zmbind
cum numai el [tia s-o fac`.
M` bucur s` v` v`d, senhor, spuse el, dar pentru a v` face bine
trebuie s` v` odihni]i [i s` asculta]i sfaturile doctorului Gomes. Dup` ce
v` \ntrema]i dup` drum, ve]i sta s` privi]i cum invita]ii \[i demostreaz`
\ndemnarea la tenis [i golf. Dona Felipa s-a interesat dac` dori]i s` juca]i
[ah cu ea. V` avertizez \ns` c` [i-a \mbun`t`]it mult tehnica...
VIS DE VACAN}~ 59
Senhor Sarmento zmbi:
Sunt de ne\nfrnt, oricum.
Se \ndreptar` spre curtea din spate a castelului. La umbra copacilor
erau ad`postite mese pentru odihn` [i o armat` de servitori serveau
invita]ii cu cafea cu ghea]`, sucuri de fructe [i pr`jituri.
Se a[ezar` la una dintre mese, ceva mai dep`rtat` de restul.
Orchestra \ncepu s` cnte [i oamenii se adunar` pe ringul de dans.
Manoel se aplec` spre Claire [i-i spuse, cu un zmbet [treg`resc:
E o pies` foarte frumoas`, foarte sentimental`. Se nume[te Minha
Flor Floarea mea [i a fost scris` acum mul]i ani de un nebun, obsedat
de frumuse]ea unei femei. De atunci, a fost cntat` de al]i mul]i nebuni.
De ce nebuni? \ntreb` Claire.
Pentru c` to]i \ndr`gosti]ii sunt nebuni. Cred c` ]i-ai dat seama de
asta. Dragostea este o frumoas` nebunie, care are culmile [i declinul ei.
{tiu c` nu vei fi de acord cu mine, dar n-o s` ne cert`m tocmai acum. |]i
place sucul de fructe?
Orchestra interpreta acum un dans portughez, [i Manoel \[i \ndrept`
aten]ia asupra lui Inez. Mna lui se odihnea pe mas`. Unghiile frumos
conturate [i inelul fascinant pe care-l purta la deget o f`cur` pe Claire s` se
gndeasc` la for]a acestor mini care puteau s` loveasc` sau s` mngie.
Dup` o vreme, Manoel se ridic` pentru a face onorurile de gazd`.
B`trnului senhor \i aduse un companion \n vrst` [i pentru tinere g`si
doi parteneri. Cele dou` cupluri se desp`r]ir`. Claire [i partenerul ei se
\ndreptar` spre ruinele vechiului castel. Cnd se \ntoarser` \n curte,
majoritatea invita]ilor fuseser` \mp`r]i]i \n echipe pentru jocul de tenis
sau golf, iar al]ii se preg`teau pentru concursul de \not.
60 MARY ADLER
Claire alese \notul [i partenerul ei fu de acord. Trebuia s` se duc`
s`-[i ia costumul de baie din ma[in` [i s` se \ntlneasc` \n acela[i loc
peste zece minute, ca s` porneasc` spre plaj`.
Vei \nota \n piscin`, auzi ea vocea lui Manoel. Valurile sunt mari [i
plaja e un loc periculos...
Dar \not foarte bine [i-mi place marea.
{i totu[i, vei \nota \n piscin`, zise el ferm, chemnd o servitoare
s`-i arate domni[oarei Wyndham unde s` se schimbe.
Piscina avea o form` neregulat` [i pe marginile ei cre[teau plante,
pentru a da senza]ia unui lac natural. Claire intr` \n ap` [i se \ntinse pe
spate, plutind.
"Dragostea este o frumoas` nebunie", spusese contele. Probabil c`
experien]a \l condusese la aceast` concluzie. Se afla la o vrst` cnd
probabil gustase deja din toate pl`cerile.
Claire \ncerc` s`-[i imagineze cum decurgeau rela]iile de dragoste ale
acestui ciudat b`rbat. Minile lui \mbr`]i[nd umerii unei femei, buzele
lui, ironice [i \n iubire, \ntlnind alte buze fierbin]i... Probabil c` [tia
importan]a unei \mbr`]i[`ri s`lbatice [i a [oaptelor de amor.
Enervat` [i torturat` de aceste medita]ii masochiste, Claire ie[i din
piscin` [i o reg`si pe Inez, care st`tea [i privea meciul de tenis. Tn`ra \i
m`rturisi c` nu jucase nici un joc, \n afar` de c`r]i. Chiar [i efortul de
a-i privi pe al]ii cum se agit` o obosea.
Prnzul, constnd \n pe[te cu garnitur` [i crutoane, pui [i salat` de
fructe,
fu servit afar`. Inez se al`tur` celorla]i pentru tradi]ionala siest`, dar
Claire n-avea chef s` doarm`.
VIS DE VACAN}~ 61
Se a[ez` pe un [ezlong, la soare.
Te-ai sim]i mai bine \n`untru, senhorita, se auzi glasul lui Manoel
\n apropiere.
Vocea lui profund` o \nfior`. Cuvntul senhorita o f`cu s` se
\mbujoreze [i un zmbet larg \i ap`ru pe chip.
|mi place lini[tea, se justific` ea. Pn` [i p`s`rile par c`-[i fac siesta.
Da, p`s`rile sunt foarte \n]elepte. Te-am deranjat?
Nu, bine\n]eles c` nu.
Manoel se a[ez` pe scaunul al`turat. Parfumul s`u, ce aducea cu
parfumul de trandafiri, dar [i cu mirosul de tutun proasp`t cules, i se
p`ru deosebit, ame]itor.
A[tep]i?
Fata se gndi o clip`, apoi r`spunse:
Vrei s` spui, pe Nicholas?
Manoel p`rea mai uman, acum cnd zmbea deschis, prietene[te.
Nu \ncepe din nou. Te rog, r`spunse ea.
Nu, n-am venit s` \ncru[is`m spadele, spuse el, calm.
Claire schimb` subiectul:
Unde sunt juc`torii de golf?
Dac` au pu]in` minte, probabil se odihnesc. Nu merit` s`-[i
iroseasc` energia \n c`ldura dup`-amiezii. Se va mai juca tenis dup`
patru, dac` vrei s` te al`turi lor.
|nc` n-am v`zut plaja.
De vreme ce nu exist` nici un p`rinte prin preajm` care s` ne certe,
vom fuma o ]igar` [i apoi vom merge s`-]i ar`t pe[terile.
Claire tr`ia la intensitate maxim` fiecare clip`.
62 MARY ADLER
Fuma [i-i asculta remarcele inteligente, comenta atunci cnd era
cazul [i se gndea ct de frumos era acest b`rbat enigmatic.
Pe drumul spre plaj`, degetele lui se prinser` u[or de mneca alb`
a rochiei ei.
Nu era greu de priceput de ce primul conte de Castro alesese aceast`
priveli[te pentru castelul s`u. Valurile s`pau \n faleza \nalt`, ridicnd
perdele de ap` \nspumat`, iar valea era m`rginit` de pere]i abrup]i, \n
care vntul s`pase o fin` dantel`.
Manoel arunc` o privire asupra ve[mintelor ei [i zise:
Pe[terile sunt aproape. Mai trebuie s` escalad`m stncile, care sunt
ude. Calc` numai pe urmele mele [i mai ales nu te gr`bi.
Tn`ra era pe punctul de a-i spune c` mai urcase stncile cu
Nicholas, dar se r`zgndi. Nimic nu trebuia s` strice aceast` or`
minunat` petrecut` al`turi de el. Ascult` [i-l urm`. Iar ascultarea \i fu
r`spl`tit`. Manoel \i \ntinse bra]ul s-o ajute, iar atingerea lui o f`cu s` se
\nfioare.
Gurile pe[terilor, trei la num`r, se deschideau \nsp`imnt`toare una
lng` alta, sp`late de valurile uria[e. Pe jos se afla nisip, iar pere]ii erau
verzi de mu[chi. Dup` c]iva pa[i \n`untru, c`r`rile \ncepeau s` urce.
Aerul era rece, p`trunz`tor.
Cred c` ar trebui s` ne oprim, zise Manoel. Avem nevoie de o
lantern`. Pe vremuri, pe[terile duceau direct la castel, dar acum c]iva
ani le-am \nchis.
De ce?
Doi prieteni de-ai mei de la facultate au venit aici pentru o mic`
exursie, dar unul dintre ei [i-a rupt piciorul [i a fost o adev`rat` aventur`
VIS DE VACAN}~ 63
s`-l scoatem din pe[ter`. Au mai fost [i alte incidente [i singura solu]ie
pentru a preveni astfel de \ntmpl`ri nefericite a fost s` \nchid pasajul.
Claire \l urm` spre ie[ire.
Presupun c` exist` nenum`rate pove[ti despre pe[terile astea,
nu-i a[a? \ntreb` ea.
El ridic` din umeri:
Unii spun c` e doar un mit, dar exist` \ntr-adev`r o poveste
interesant`, descris` \ntr-un poem scris de un str`mo[ \ndep`rtat.
Abia a[tept s-o ascult.
Se spune c` un pirat englez s-a \mbarcat pe un vapor portughez [i
a r`pit-o pe fiica unui nobil. A fost urm`rit, dar el ancorat pe insul` [i
[i-a g`sit ad`postul aici, \n pe[teri. Au urmat c`r`rile [i au ajuns \n castel,
unde piratul a fost prins de tat`l fetei, care ancorase de cealalt` parte a
insulei, \n port. Tat`l se numea Edmundo Renato de Castro.
Dumnezeule! {i ce s-a \ntmplat?
Pentru c` englezii [i portughezii erau pe atunci alia]i, i s-a permis
aventurierului s` plece, s` scape cu via]`, dar a fost desp`r]it de iubirea
vie]ii lui. Poemul se \ncheie cu imaginea fetei privind \nl`crimat` \n urma
lui, dar relat`rile vechi despre familie amintesc c` fecioara s-a c`s`torit la
dou`zeci de ani [i a avut patru copii.
Claire \l privi [i ghici \n ochii lui dispre]ul pentru astfel de pove[ti
romantice.
Pove[tile nu sunt pentru oamenii cinici, senhor, spuse Claire. Mie
mi-a pl`cut.
{tiam c` o s`-]i plac`. De aceea ]i-am [i spus-o.
Chipul lui c`p`t` o expresie stranie.
64 MARY ADLER
Un cinic, senhorita, concluzion` el, este un om care-[i d` seama c`
pre]ul multor lucruri le dep`[e[te valoarea.
{i totodat` un om poate pierde mult din pricina faptului c` nu
crede \n ceilal]i.
Vrei s` spui, \n femei. A[ vrea s` pot crede c` exist` femei \n care s`
te \ncrezi total. Poate \mi vei spune s` uit de toate astea, s` m`
\ndr`gostesc. Dar chiar [i cea mai minunat` dintre femei devine o bestie
\n momentul \n care \[i d` seama c` un b`rbat este att de \ndr`gostit
\nct s` fac` tot ce-i cere.
Nu e deloc adev`rat, protest` fata. O femeie poate iubi la fel de
disperat un b`rbat.
Te-ai gndit mult sau ai ajuns la aceste concluzii din experien]`?
Nu sunt un copil, protest` ea.
Nu, dar nici foarte matur` nu e[ti.
Claire t`cu. N-avea ce s`-i spun`, ca s`-l conving` de adev`rul ei.
E patru f`r` un sfert, zise el. Trebuie s` ne \ntoarcem la castel.
Orice bucurie se termin` prea repede, gndi ea.
Manoel \i lu` mna \ntr-a sa [i-i z`ri br`]ara.
Este o pies` foarte frumoas`, observ` el. Cum l-ai \ntlnit pe Arturo?
Cine e Arturo? \ntreb` ea, inocent`.
El o privi adnc \n ochi:
Se vede c` e mna lui... chihlimbarul bine [lefuit, argintul perfect
lucrat... Nu exist` nimeni pe insul` care s` se compare cu el \n acest
me[te[ug.
Claire \[i retrase mna. {tia c` trebuie s`-i ofere contelui o explica]ie,
dar fusese luat` pe nepreg`tite.
VIS DE VACAN}~ 65
E un dar, senhor. Nu-l cunosc pe Arturo.
Un dar? |n]eleg. Unul foarte scump chiar. Nicholas se pricepe s`
aleag`...
"Iar tu e[ti un nesuferit", se gndi ea.
{i-ar fi dorit s` nu vad` br`]ara. Iat` c` ziua fusese totu[i stricat`
printr-un lucru de nimic.
|n curnd, ajunser` \napoi \n curte. De la distan]`, Claire \l z`ri pe
Nicholas stnd lini[tit al`turi de Inez.
Mi-a pl`cut s` m` plimb cu tine, azi. Sper c` [i ]ie... Nu te vei sup`ra
dac` te voi conduce la prietenii t`i, nu-i a[a?
Deloc.
Vei vedea c` majoritatea oamenilor va pleca dup` servirea
cocteilurilor. Te rog \ns` s` le transmi]i prietenilor t`i s` mai r`mn`, ca
s` ne lu`m r`mas-bun.
Claire sim]i c` picioarele i se \nmoaie.
Pleci?
Da. Chiar mine diminea]`.
Dar nu te-ai hot`rt cam... brusc?
Nu. Am stat pe insul` cinci luni deja... Iar la Lisabona am multe
afaceri de care trebuie s` m` ocup.
Claire se str`dui s` r`mn` calm` [i \ntreb` pe un ton lini[tit:
Ct vei lipsi?
El f`cu un gest vag [i r`spunse:
Probabil vreo [ase luni... poate mai mult.
Tn`ra r`mase f`r` glas. Dup` cteva secunde de t`cere \ncordat`,
Claire se str`dui s` spun`, la fel de rece:
66 MARY ADLER
Asta este o adev`rat` surpriz`, senhor. Eu voi pleca de aici peste
dou`-trei luni... Se pare c` nu ne vom revedea niciodat`.
Foarte posibil.
Se \ntoarse spre ea, continund pe un ton relaxat:
N-am vrut s` anun] dinainte c` aceast` petrecere va ]ine loc de
r`mas-bun, pentru c` aceast` veste ar fi stricat dispozi]ia oaspe]ilor. E
doar o desp`r]ire temporar`, [i prietenii mei nu trebuie s` se \ntristeze.
Urcau sc`rile ce duceau spre castel.
Ah! Nicholas! Te invit la o partid` de tenis pu]in mai trziu, zise
Manoel, z`rindu-[i prietenul.
Claire nu vru s` asiste la momentul \n care contele le anun]a [i
celorla]i plecarea. Le zmbi lui Inez [i lui Nicholas, urc` sc`rile, intr` pe
hol [i se refugie \ntr-una dintre b`i. Se sp`l` [i-[i prinse p`rul, apoi se
sprijini pierdut` de zidul rece, \ncercnd s`-[i pun` ordine \n gnduri.
Ajuns` \napoi \n hol, fu \ntmpinat` de un servitor, care o conduse
\ntr-un mic salon. Aici, se servea ceaiul.
Orele treceau cu greu. Claire nu se duse s` asiste la meciul de tenis
dintre Manoel [i Nicholas, ci r`mase \n micul salon, citind [i fumnd.
Luminile fur` aprinse, pentru c` afar` \ncepuse s` se lase seara.
Salonul se umplu. Lumea rdea [i discuta vesel.
Claire \ncerc` s` rd` la rndul ei. Ce altceva putea face pentru a
ascunde disperarea [i suferin]a care o cuprinseser` la vestea c` Manoel
de Castro avea s` plece pentru totdeauna din via]a ei?
VIS DE VACAN}~ 67
Capitolul 4
A doua zi, toat` lumea aflase c` Manoel p`r`sise insula la bordul
avionului s`u personal. P`r`sise re[edin]a de aici f`r` mare tam-tam, ci
doar cu o select` petrecere de adio. Oamenii de pe insul` spuneau,
nep`s`tori, c` nici ei nu vor mai sta mult [i se vor \ntoarce \n Portugalia,
unde \l vor re\ntlni la teatru sau la o partid` de tenis. |n lipsa contelui,
insula era muita camponeza, adic` rustic`.
Dar rustic nu era cuvntul pe care Claire l-ar fi ales pentru a descrie
triste]ea letargic` \n care via]a ei se cufunda treptat. Manoel luase cu sine
toat` lumina [i c`ldura acestui t`rm, toate speran]ele ei nebune[ti.
Trecu o s`pt`mn`, apoi zece zile... Claire se gndea c` existen]a ei
era oarecum \mplinit`. Avea toate lucrurile la care sperase la plecarea din
Anglia. Era cu Nicholas, \[i f`cuse aici prieteni... Manoel nu \nsemnase
dect o experien]` \n plus, o experien]` dulce-am`ruie, [i totu[i pl`cut`.
Trebuia s` fie recunosc`toare pentru [ansa de a-l fi \ntlnit. Dar cei
p`r`si]i nu-[i permit s` fie recunosc`tori.
|[i amintea \nf`]i[area lui, minile lui puternice, autoritare [i
sensibile, zmbetul lui, accentul lui seduc`tor.
Sim]ea nevoia s`-l vad` mai des pe Nicholas. Vorbeau ore \ntregi pe
verand`, se ducea s`-l viziteze la lucru, iar la sfr[it de s`pt`mn` \notau
sau urcau pe munte, a[a cum f`cuser` [i acum.
Stnd pe iarb`, cu genunchii strn[i la piept, Claire privea
acoperi[urile [i cupolele portului.
Ce vei face atunci cnd drumul va fi terminat? \ntreb` ea.
Nu [tiu. Contele vrea s` finan]eze o nou` lucrare \n Oporto, dar la
fel de bine pot alege Africa.
Nu, te rog! Nu te duce acolo. Ai f`cut tot ce ai putut acolo, ai
muncit din greu [i condi]iile nu sunt foarte bune. Dac` te \ntorci, ai
putea s` te \mboln`ve[ti.
S-ar putea.
Zmbi.
|]i faci griji pentru mine? Presupun c` ]i se pare ciudat ca un b`rbat
de vrsta mea s` nu [tie ce vrea...
"Nu, nu ciudat. Mai degrab` \nduio[`tor", se gndi Claire. Merita un
viitor minunat. Pe cnd era mic`, nu considerase c` Nicholas ar avea
nevoie de ajutor. Din nefericire, \n ultima vreme devenise foarte pu]in
maleabil.
Dac` ai fi c`s`torit, n-ai mai avea \ndoieli cu privire la ce-]i dore[ti,
spuse ea. Ai fi un so] minunat, iar so]ia ta ar fi cea mai fericit` femeie din
lume.
El ridic` din umeri:
C`s`toria nu m` intereseaz`. Astfel, pot tr`i unde vreau.
VIS DE VACAN}~ 69
Pot sta c]iva ani la Lisabona.
Claire c`zu pe gnduri. Lisabona era destul de departe de Oporto [i,
prin urmare, de Inez. A[a c`, dac` era scris s` fie \mpreun`, ar fi putut s`
lege o rela]ie aici, pe insul`. Nicholas vizita des Casa Venusta [i se
plimbau mult \mpreun`... Dar r`ceala lui Inez [i faptul c` aceasta \[i ]inea
sentimentele \n fru att de bine reprezentau o barier` important`, peste
care Claire [tia c` nici un b`rbat nu poate trece.
Nicholas se \ntinse pe spate, lene[.
Cum se mai simte b`trnul? \ntreb` el.
De ce m` \ntrebi? replic` ea. L-ai v`zut ieri.
{tiu. Pare vioi, dar nu arat` prea bine [i obose[te foarte repede.
Doctorul ce crede?
E destul de precaut, dar [i optimist.
Inez sper` c` o s`-[i revin`. Dar problemele lui sunt grave. O alt`
criz` \i poate fi fatal`.
{ocat`, Claire se \ntoarse spre Nicholas:
Nu vorbi a[a! B`trnul \[i revine. Face tratament cu medicamentele
recomandate de un specialist din Lisabona [i medicul spune c`, dac`
starea lui r`mne stabil` pn` la terminarea tratamentului, nu va mai
avea nici o criz`.
Oh! r`spunse Nicholas. N-am auzit despre asta. M` \ntreb de ce
Inez nu mi-a spus.
Probabil c` a[teapt` rezultatul. {i apoi, nu cred c` ai \ncurajat-o
vreodat` s`-]i vorbeasc` despre via]a ei personal`. Cnd mai ie[i cu ea, ai
putea afla mai multe.
Da, r`spunse Nicholas, nep`s`tor.
70 MARY ADLER
Nu p`rea s` fie dispus s`-i urmeze sfatul.
***
Peste cteva zile, plou` pentru prima dat` de cnd Claire se afla pe
insul`. Fata se trezi [i privi pe fereastr`, prin perdeaua deas` de ap`,
peisajul cenu[iu.
Cobor\ la micul dejun, apoi \ncepu lec]iile cu Inez.
Citir` \n englez` [i portughez`, conversar` ca de obicei, apoi f`cur`
o binevenit` pauz`. Claire v`zu c` ploaia \ncetase, de[i vremea nu se
\mbun`t`]ise.
|[i lu` pardesiul [i ie[i \n curte.
Te vei uda pn` la piele, zise Inez.
M` plimb doar pu]in. Aerul miroase minunat. Nu vrei s` vii?
Va ploua [i mine.
Tocmai. Trebuie s` profit`m acum de timpul pe care-l avem.
Spre mare ei surpriz`, Inez nu refuz`:
Mi-ar pl`cea s` ies. Tata doarme [i n-are nevoie de mine
deocamdat`. Da, hai s` mergem. M` a[tep]i s`-mi iau haina?
Plecar`. Se sim]eau bine [i erau vesele, dar cnd trecur` prin fa]a
bungaloului lui Nicholas [i Claire \i propuse prietenei ei s` intre, aceasta
se opri [i zise cu fermitate:
Nu ne putem intra singure \n casa unui b`rbat.
Trecur` mai departe.
VIS DE VACAN}~ 71
Din vrful dealului, \ntregul ora[ se z`rea foarte bine, \n ciuda ploii
abia trecute.
Pe drumul de \ntoarcere, ploaia \ncepu din nou [i pic`turile mari le
f`cur` s` gr`beasc` pasul.
O s` ne ud`m [i vom ar`ta ca ni[te ]`r`ncu]e, zise Inez.
Tu vei fi una foarte frumoas`. Mi-ar pl`cea ca Nicholas s` te poat`
vedea acum.
Ce tot spui? \ntreb` cealalt`, scandalizat`.
Claire \[i d`du seama c` subiectul o sup`r` [i spuse, \mp`ciuitoare:
Nu numai el. Oricine.
Cum treceau din nou pe lng` locuin]a b`rbatului, Claire insist`:
Cred c` ar fi bine s`-i cerem ad`post.
Inez cl`tin` din cap:
Nu suntem \mbr`cate de vizit`. Dac` n-ar fi acas`, am putea intra,
dar a[a...
Dar Claire nu mai accept` nici un refuz [i se \ndrept` hot`rt` spre
cas`.
Mi s-a p`rut c` sunte]i voi, spuse Nicholas. V-am z`rit de la geam [i
eram sigur c` nimeni nu s-ar fi aventurat afar` pe o astfel de vreme \n far`
de voi. Veni]i, intra]i.
Inez ezit` o secund`, dar apoi accept` invita]ia.
Nu cred s` fi fost vreodat` mai fericit s` v`d pe cineva, continu`
b`rbatul. Ziua a trecut greu, m` plictiseam... D`-mi voie s`-]i ia haina, se
adres` el lui Inez. Rocco va prepara ceaiul, ca s` v` \nc`lzi]i.
Claire spera ca Nicholas s` observe ro[eala din obrajii lui Inez,
frumuse]ea ei.
72 MARY ADLER
Dar apoi \[i d`du seama c` asta l-ar fi f`cut s` fie [i mai rezervat, [i mai
rece.
B`rbatul se \ntoarse, zmbind, aducnd o tav` cu ce[ti [i pr`jituri.
M` tem c` n-am s` v` ar`t nici tablouri, nici alte comori mo[tenite
din familie. Un bungalou nu e un loc potrivit pentru a[a ceva, iar Rocco
nu iube[te foarte mult oarnamentele de nici un fel.
Am mai fost o singur` dat` aici, r`spunse Inez. Acum mult` vreme,
e adev`rat. Dar mi s-a p`rut c` \nc`perea e ceva mai mic`. Acum, pare
foarte spa]ioas`.
E vina lui Claire, glumi el. M-a ajutat s-o redecorez.
N-am f`cut altceva dect s` sugerez ni[te alternative... se ap`r`
Claire. {i apoi, era o camer` foarte frumoas` [i \nainte.
Mie mi-a pl`cut \ntotdeauna, m`rturisi el.
Asta m` mir`, interveni Inez, pe nea[teptate. Munca ta necesit` un
alt stil de via]`. Un constructor ar trebui s` aib` o cas` frumoas`, un
mediu pl`cut... pentru a crea.
Zmbi, apoi ad`ug`:
Ar trebui s-o accep]i pe Claire ca sor` [i, \ntr-un fel, st`pn` a casei.
Aceast` remarc` avea ceva enigmatic. Oare Inez accepta cu
resemnare faptul c` Nicholas nu era \ndr`gostit de ea? Nicholas se
convinsese singur c` Inez nu i se potrivea... Alegerea ei de a renun]a la
speran]e era un gest pe ct de trist, pe att de normal.
Probabil c` Nicholas nu credea c-o merit`, sau se considera prea
b`trn pentru ea...
Ceaiul sosi [i Inez primi cu bucurie cea[ca din mna b`rbatului.
Mi[c`rile ei erau gra]ioase.
VIS DE VACAN}~ 73
}inea umila cea[c` alb` cu aceea[i elegan]` cu care se servea de
tacmurile de argint de la castel.
Conversa]ia decurse banal [i, dup` terminarea ceaiului, Inez se
ridic`.
Trebuie s` plec`m, zise ea. Dac` tata se treze[te, va fi nelini[tit de
lipsa noastr`. Mul]umim pentru ospitalitate, Nicholas.
B`rbatul \i aduse haina [i o ajut` s` se \mbrace.
Momentele de fericire sunt \ntotdeauna prea scurte, zise el.
Ai putea s` ne mai invi]i pe la tine, interveni Claire.
Singurul s`u r`spuns la aceast` ini]iativ` fu un zmbet vag. Nicholas
\[i puse la rndul lui haina [i ie[i s` le conduc`.
La plecare, Inez \i spuse lui Claire:
E foarte atent [i curtenitor cu tine.
Claire t`cu, dar se gndi c` Nicholas era fie orb, fie nep`s`tor. F`r` s`
vrea, poate, \i tinerei fetei via]a.
***
A doua zi, Claire c`zu \ntr-o adnc` depresie. Via]a ei i se p`rea
limitat` [i lipsit` de satisfac]ii. Nu mai cunoscuse niciodat` un astfel de
sentiment de opresiune [i toate lucrurile i se p`reau f`r` rost. Ar fi stat
ore \ntregi s` priveasc` vapoarele care se z`reau \n dep`rtare [i copacii
\nc`rca]i de fructe, att de exotice \n ]ara ei natal`, pentru care Santa
Catarina nu reprezenta dect un punct minuscul pe hart`.
74 MARY ADLER
Zilele treceau, iar Claire tnjea dup` ceva f`r` nume.
Se hot`r\ s` ias` pe plaj` s` citeasc`, dar lumina orbitoare a soarelui,
c`ldura sa cople[itoare o f`cur` s` \nchid` \ncet ochii [i adormi pentru
o jum`tate de or`.
Se trezi cu o stare de ame]eal` [i f`cu un efort teribil ca s` se poat`
\ntoarce spre cas`.
Josef, servitorului senhorului, o \ntmpin` \n hol [i-i zise, speriat:
Senhora, v-a]i \mboln`vit. Sta]i jos, o chem pe st`pn`.
Nu, Josef. D`-mi doar pu]in` ap`.
B`u din paharul adus, dar nu putu s`-[i potoleasc` setea [i se trnti,
sl`bit`, pe un scaun. Oh! Era imposibil! La prnz se sim]ise bine.
|n urm`toarea or`, Claire fu aproape incon[tient`. Z`ri ca prin vis fa]a
doctorului portughez, care veni s`-i fac` o injec]ie, apoi adormi. Se trezi
abia cnd veni diminea]a.
Inez era lng` ea.
Ai fost mu[cat`. Ai trei urme pe bra]. S-ar putea s` fie un p`ianjen,
dar la fel de bine ar putea fi [i un scorpion venit cu vreun vas. Doctorul
crede c` nu mai e[ti \n pericol, dar trebuie s` te odihne[ti dou`-trei zile.
Dar nu pot sta \n pat.
De ce nu? Am auzit c` englezii nu cred c` sunt bolnavi nici cnd nu
mai pot merge. Dar aici te afli pe mini portugheze. S` [tii c` nu voi ezita
s` apelez la tata [i la Nicholas ca s` te conving.
Bine, accept` ea, de teama b`trnului senhor. Dar nu te deranja,
Inez, Lucia va avea grij` de mine.
Orele treceau [i Claire se sim]ea la fel de neajutorat` [i de apatic`.
A doua zi, se hot`r\ s` ias` pe verand`, dar efortul o epuiz`.
VIS DE VACAN}~ 75
Se pr`bu[i \ntr-un scaun [i \ncerc` s` schimbe cteva cuvinte cu
b`trnul sebhor, care se odihnea la soare, al`turi de ea.
***
Nicholas veni \n vizit`, ca \n fiecare zi de cnd Claire c`zuse la pat.
B`ur` to]i cafea cu ghea]` [i mncar` pr`jiturele. |ncet-\ncet, lucrurile
reintrau \n normal.
Te rog s`-mi faci un serviciu, Nicholas, spuse Inez dup` ce
terminar` b`uturile. Prietenii no[tri, familia Polheiros, pleac` spre cas`
mine [i le-am promis c`-l voi duce pe tata s`-[i ia r`mas-bun. Ne duci
tu? La plecare, ne va lua Joao.
Cu mare pl`cere. Iar tu, draga mea, zise el, \ntorcndu-se spre
Claire, du-te [i odihne[te-te.
Claire \i privi plecnd, apoi intr` \n cas`. Era obosit`, dar nu voia s`
doarm`. Vila era pustie [i t`cut`.
Auzi afar` o ma[in` [i se gndi cu triste]e c` nu era \n stare s`
primeasc` musafiri. Dar se \ntoarse \n hol [i z`ri o siluet` \nalt` stnd \n
lumin`.
Tn`ra \[i \ntoarse fa]a \mbujorat`. Nu reu[i s` se mi[te, s` scoat` un
cuvnt, timp de cteva secunde. Apoi, se calm` [i se sim]i dintr-o dat`
fericit`.
Manoel, spuse ea, cu o voce de nerecunoscut. Incredibil.
Nu [tiam la ce s` m` a[tept, replic` el.
76 MARY ADLER
E[ti \ntr-adev`r palid` [i sl`bit`. Ce s-a \ntmplat? Am auzit c` ai avut
febr`.
N-am fost cu adev`rat bolnav` dect cteva ore, dar m-au ]inut \n
pat zile \ntregi. L-ai v`zut pe Nicholas?
Nu. N-ar trebui s` te obose[ti prea mult. Stai jos, spuse el,
ar`tndu-i un scaun.
Poveste[te-mi, r`spunse ea, f`r` s`-l ia \n seam`. Cum de te-ai
\ntors?
Am terminat mai repede ce aveam de f`cut. Am sosit azi-noapte, [i
de diminea]` am vrut s`-l v`d pe Nicholas, dar nu era la munc`.
A plecat de aici acum dou`zeci de minute.
Nu pentru el am venit la Casa Venusta.
Claire fu convins` c` avea din nou temperatur`. Manoel, pe care nu
credea c`-l va mai vedea vreodat`, se afla lng` ea [i o privea \nduio[at.
Cnd m-ai v`zut, mi-ai spus Manoel, \i reaminti el.
|mi pare r`u, nu mi-am dat seama. I-am auzit mereu pe Nicholas [i
pe Inez spunndu-]i a[a [i...
Dar acum suntem prieteni, nu-i a[a? Trebuie s` renun]`m la senhor
[i domni[oar` Wydham. {i acum, poveste[te-mi ce ai mai f`cut de cnd
am fost la pe[teri \mpreun`.
Se p`rea c` Manoel uitase toate momentele nepl`cute petrecute
dintre ei. Sau asta se datora exclusiv faptului c` auzise c` e bolnav`?
Claire voia s` afle att de multe, dar n-avea curajul s`-l \ntrebe nimic.
Ct vei sta la castel, de data asta?
Depinde de treburile pe care le am de f`cut aici. {i apoi, am invitat
[i ni[te prieteni, care ar vrea s` stea ct mai mult. Cred c` \]i vor pl`cea.
VIS DE VACAN}~ 77
Pl`nuiesc o petrecere restrns` \n seara asta sau poate mine, cnd \]i vei
reveni...
Poate ar trebui s` dai petrecerea f`r` mine.
Nici nu se pune problema. Va fi o petrecere dedicat` ]ie. Doar ]i-ai
revenit din boal`!
Contele o privi vesel [i \ncepu s` povesteasc`:
Prietenii mei sunt foarte... amesteca]i. Gilberto Marques de]ine mai
multe teatre \n Lisabona, apoi e familia Monteiros mama, tat`l [i fiica
b`trna Pantal, foarte inteligent` [i cu o excelent` memorie, Rodrigo
Texheira, care a vizitat de curnd Anglia, [i \n sfr[it privighetoarea
portughez` deja foarte cunoscut`, Francesca Alvares.
Am citit despre ea \n ziarele din Anglia.
Probabil c` la ora asta se scald` \n piscin`.
Oh! zise Claire, cu o urm` de invidie. E frumoas`?
Foarte, admise contele. Are o voce minunat`, e foarte frumoas` [i
plin` de gra]ie. E destul de greu s` \ntlne[ti toate astea \ntr-o singur`
fiin]`. {i totu[i... Dar nu te mai re]in, spuse el, ridicndu-se.
Se \ndrept` gr`bit spre ie[ire [i ad`ug`, cu o plec`ciune:
Voi suna mai trziu aici, ca s` invit oficial familia Sarmento. Pe
mine.
***
78 MARY ADLER
Fur` primi]i chiar de Manoel, care f`cu prezent`rile [i o a[ez` pe
Claire \ntre Nicholas [i senhor Marques. Inima tinerei b`tea cu putere,
urm`rindu-l pe conte trecnd elegant printre invita]i.
De cnd te afli pe insul`? \ntreb` Gilberto Marques.
De trei luni.
Nu te-ai plictisit? Ciudat... Dar e[ti ocupat`, nu? Predai engleza lui
Inez...
Se pricepea de minune s` converseze despre orice. Claire se
obi[nuise cu continuul s`u murmur. Deodat` \ns`, se opri, att de brusc
\nct Claire \ntoarse capul s` vad` ce-i atr`sese aten]ia.
Divina Francesca, [opti el.
Claire [i-o imaginase ca pe o portughez` tipic`, dar Francesca Alvares
era mai \nalt`, blond` [i cu tenul alb ca laptele, neatins de soare. Avea
ochii c`prui, str`lucitori..
|mi pare r`u c` n-am fost aici s` primesc oaspe]ii al`turi de tine,
Manoel, spuse diva. Tmpita de servitoare m-a l`sat s` dorm prea mult
[i, dup` cum [tii, \mi ia mai mult de o or` s`-mi aleg rochia. M` ier]i?
Pentru Francesca, toat` lumea a[teapt`, replic` el, galant. S`-]i
prezint prietenii mei de pe insul`, ad`ug` el.
F`cur` \nconjurul \nc`perii [i ajunser` [i la Claire.
Este singura englezoaic` de pe insul`. Curajoas`, nu? |l are \ns` pe
Nicholas, care vegheaz` asupra ei.
E iubitul ei?
Nu. |i e doar prieten.
Francesca accept` un cocteil [i plec` mai departe. Claire o auzi,
rostind cu un accent emfatic:
VIS DE VACAN}~ 79
|mi place foarte mult insula. }i-am spus c` ai gre[i aducndu-m`
aici. S-ar putea s` nu mai vreau s` plec niciodat` de la castel.
|mi va face pl`cere s` r`mi, r`spunse contele. Dou` luni nu vor fi
\ns` de-ajuns.
Dou` luni! se gndi Claire. Att de mult va sta? |l va vedea pe Manoel
\n fiecare zi, se va sc`lda \n piscin`, se vor plimba prin gr`din`...
Instinctul \i spunea c` o astfel de femeie putea avea orice b`rbat voia.
|n plus, era destul de lipsit` de scrupule pentru a-l manipula cum dorea.
Se ridicar` cu to]ii pentru cin`. Claire, al`turi de Gilberto, Francesca,
la bra]ul lui Nicholas, iar Manoel cu senhora Gabrone.
Mncarea era excelent`, discu]iile foarte interesante [i cu toate astea
Claire g`sea totul foarte pu]in atr`g`tor.
Cnd musafirii se reunir` \n salon, pentru cafea [i un joc de bridge,
Claire se retrase, gnditoare, s` se plimbe prin gr`din`.
Aici \l z`ri pe Manoel [i, sim]indu-se vinovat`, \i spuse, \n chip de
scuz`:
N-ar trebui s` fiu aici, nu-i a[a? Dar \mi place foarte mult gr`dina [i
nu cred c` pot juca bridge \n portughez`. Nici m`car \n englez` nu m`
descurc.
Manoel zmbi:
Nu e o crim` s` fii pu]in singur`. Te-am v`zut disp`rnd din camer`
[i m-am ]inut dup` tine, spernd s` te g`sesc aici. M` surprinde \ns` c`
e[ti... ne\nso]it`.
Senhor Marques n-ar fi fost foarte bucuros dac` i-a[ fi propus o ...
evadare.
Posibil, dar lui Nicholas i-ar fi pl`cut.
80 MARY ADLER
Ceea ce \mi reaminte[te c` s-a schimbat [i mai mult de cnd nu l-am
mai v`zut. Ce s-a \ntmplat?
Claire ezit`. Ar fi fost simplu s`-i spun` ce [tia, [i anume c` Inez era
\ndr`gostit` de el. Dar nu era sigur` de sentimentele lui Nicholas. {tia c`
o respect` [i o admir` foarte mult pe Inez, dar \[i ascundea foarte bine
tr`irile mai profunde.
|i putea oare povesti toate astea lui Manoel? Ar fi tratat-o cu cinismul
lui obi[nuit [i ar fi luat \n rs \nchipuirile ei romantice. A[a c` se hot`r\
s` dea un r`spuns vag:
Eu nu-mi dau seama de nici o diferen]`. De ce nu-l \ntrebi pe el?
L-a[ \ntreba. Dar un b`rbat nu vorbe[te cu u[urin]` despre astfel de
lucruri.
Ce te face s` crezi c` e vorba despre ceva sentimental? Poate c` nu
se simte bine fizic! \ndr`zni Claire.
Nu cred, draga mea. Numai un b`rbat s`n`tos poate munci cu atta
furie... are un avans de trei s`pt`mni deja fa]` de contract. Vine des la
Casa Venusta? \ntreb` el.
|n fiecare sear`, la cin`.
Dar tu? Tu te duci la bungalou?
Din cnd \n cnd... |n fond...
|n fond, e[ti englezoaic`, interveni el. Cu toate astea, tr`ie[ti printre
portughezi, zise el, rece, [i trebuie s` te conformezi obiceiurilor noastre.
Unei tinere nu i se permite a[a ceva. Vreau s`-mi promi]i c` nu te vei mai
duce niciodat` singur` la el.
Ce vrei s` spui? N-am f`cut nimic... Oamenii de aici [tiu c` Nicholas
mi-e ca un frate. Nimeni nu mi-a interzis s`-l v`d.
VIS DE VACAN}~ 81
O fac eu, acum. |mi promi]i, da? \[i \mblnzi el glasul.
Sigur, dar b`nuiesc c` o astfel de decizie i se va p`rea ciudat`...
Va \n]elege, o asigur` contele.
|n`untru, se auzea muzic`.
Este vorba despre tn`rul p`stor care [i-a g`sit oaia r`t`cit`, explic`
Manoel.
Sun` ca un cntec de dragoste.
Portughezii sunt mereu \ndr`gosti]i. Nu [tiai? Cu pu]ine excep]ii...
Iar tu e[ti una dintre aceste excep]ii. Presupun c` responsabil` este
bunica ta englezoaic`, nu? Ai ceva din r`ceala britanic`.
Nu exist` ghea]` pe care focul s` n-o topeasc`. E un gnd
reconfortant, nu, Claire?
Tn`ra t`cu, astfel c` Manoel ad`ug`, cu o voce cald`:
Rochia ta e sub]ire. Cred c` ar trebui s` intr`m \n cas`... S-a f`cut
r`coare.
La vederea contelui, Francesca se desprinse din mijlocul mul]imii de
admiratori [i se \ndrept` spre el, cu bra]ele \ntinse:
Manoel, meu caro. Te c`utam.
|l lu` de bra] [i-l duse \n cel`lat cap`t al \nc`perii, privind-o pe Claire
cu indiferen]`. Se a[ezar` unul lng` altul [i restul serii r`maser`
\mpreun`.
Cnd ospe]ii se hot`rr` s` plece, Manoel [i Francesca \i conduser`
pn` \n hol, iar cnt`rea]a o \ntreb` \n [oapt` pe Claire:
Ce durat` are contractul pe care-l ai cu Inez?
N-am fixat un termen.
{i apoi, te vei \ntoarce \n Anglia?
82 MARY ADLER
Probabil.
Englezii sunt ciuda]i [i nu pricep nimic din spiritul latin.
Claire nu r`spunse.
Inez [i tat`l ei se aflau deja \n ma[in`, a[a c` se gr`bi spre ei. |n minte
\i r`mase imaginea celor doi, \n pragul u[ii, f`cndu-le semne de adio.
VIS DE VACAN}~ 83
Capitolul 5
Claire \[i ]inu promisiunea f`cut` lui Manoel. Nu se mai duse la
bulgalou [i nici m`car nu mai trecu prin zon`, mai ales cnd [tia c`
Nicholas era acas`. Cu toate astea, sim]ea nevoia s`-l vad` [i \ntr-o bun`
zi plec` spre locul unde b`rbatul muncea, spernd s`-l g`seasc`.
Bun`, o \ntmpin` el.
M` bucur s` te g`sesc, zise Claire.
Apoi t`cu, preocupat`.
E[ti obosit`? \ntreb` Nicholas.
Nu, r`spunse ea, amnnd momentul discu]iei pentru care venise.
Atunci?
De ce te gr`be[ti s` termini lucr`rile aici, pe insul`, Nicholas?
Poftim?
Mi-a spus Manoel...
Draga mea, \ncepu Nicholas cu o urm` de sarcarsm \n glas,
credeam c` tu [i Manoel ave]i lucruri mai importante de discutat.
Sunt \n avans doar pentru c` el e foarte generos cu termenele-limit`.
Deci, nu te gr`be[ti s` pleci din Santa Catarina?
Dac` nu mi-ar fi pl`cut locul, nu m-a[ mai \ntors dup` terminarea
podului. Ce s-a \ntmplat? Te chinuie con[tiin]a pentru c` m-ai neglijat
\n ultima vreme?
Nu, r`spunse ea, ferm. Dac` ce spui e adev`rat, de ce te fere[ti s`
vii la castel?
Nu sunt portughez... [i apoi, muncesc foarte mult...
Claire \[i d`du seama c` nu va ob]ine nimic de la el. Ar fi avut acela[i
rezultat [i dac` vorbea unui zid. Se hot`r\ s` schimbe vorba:
Ce p`rere ai despre Francesca?
E foarte frumoas`, dar nu [tiu nimic altceva despre ea. Are o carier`
minunat` [i probabil c` \ntr-o bun` zi te vei putea mndri cu faptul c` ai
cunoscut-o.
B`rba]ii o ador`, spuse Claire.
{i Manoel?
Nicholas zmbi, apoi continu`:
De ce s` n-o adore? El [i el b`rbat, nu? Poate c` [i-a g`sit \n sfr[it
perechea.
Continund s` zmbeasc`, b`rbatul urm`, netulburat:
Cu el, toate lucrurile sunt foarte rapide. Probabil c` a z`rit-o o dat`
sau de dou` ori la oper`, i-a trimis flori dup` spectacol [i... gata. Apoi,
stagiunea s-a \nchis, iar Francesca trebuia s`-[i odihneasc` vocea. Astfel
c`, fire[te, Manoel a invitat-o la castelul lui de pe insul`. Se vor cunoa[te
mai bine [i poate o va cere de so]ie.
Claire r`mase f`r` glas.
VIS DE VACAN}~ 85
{i ea \[i imagina la fel lucrurile, dar s` aud` aceea[i p`rere de la un
spectator obiectiv era totu[i foarte dureros. Mai ales c` Nicholas \l
cuno[tea pe Manoel [i putea s`-[i formuleze o opinie \n cuno[tin]` de
cauz`.
Dar... mi-ai spus c` nu se va c`s`tori niciodat`, pentru c` nu poate
fi sigur de sentimentele femeilor. Pe de alt` parte, e un tip cinic [i
consider` c` dragostea e o nebunie frumoas`, nimic mai mult.
}i-a spus asta \nainte sau dup` ce a \ntlnit-o pe fermec`toarea
Francesca?
|nainte. Desigur c` \nainte. Claire nu era att de oarb` \nct s` nu
vad` schimb`rile intervenite \n felul lui de a fi \n ultimele s`pt`mni.
Oare Francesca reu[ise s` str`pung` plato[a lui de indiferen]`? Foarte
probabil. Cei doi erau mereu \mpreun`, iar femeia juca rolul de
\ndr`gostit` cu mult farmec. Manoel, la rndul lui, p`rea \ncntat de
jocul lor amoros de-a v-a]i ascunselea. |i f`cea mereu complimente [i-i
permitea femeii s`-[i ia fa]` de el ni[te libert`]i neobi[nuite. Claire v`zuse
toate astea, de[i [i-ar fi dorit s` nu observe.
Capul \ncepuse s-o doar`. Doar nu venise la Nicholas, prietenul ei de
n`dejde, ca s` i se confirme toate b`nuielile!
Manoel cunoa[te attea alte femei frumoase. Dar asta nu l-a f`cut
s` se c`s`toreasc`!
Argumentul ei era pueril, dar \l adusese \n discu]ie din disperare,
spernd c` Nicholas va fi de acord cu punctul ei de vedere [i o va lini[ti.
Da, r`spunse el gnditor, dar Francesca Alvares nu este numai
frumoas`. Este celebr` [i are \n fa]` o carier` str`lucit`. Iar asta \nseamn`
c` va avea garan]ia c` inima ei \i apar]ine lui, nu averii sale.
86 MARY ADLER
Totu[i, spuse Claire, \ncercnd s`-[i p`streze speran]a, nu cred c`
Manoel se va c`s`tori cu o femeie care va trebui s`-[i petreac` jum`tate
de an departe de el. E prea posesiv!
Ce gnde[te Manoel e greu de aflat, dar putem s` ne imagin`m.
Cred c` o g`se[te suficient de atr`g`toare pentru a o aduce aici, mai ales
c` femeia a venit \nso]it` doar de senhora Pantal. Ceilal]i oaspe]i pot fi
doar un soi de camuflaj. Probabil, testeaz` terenul. {i, dac` pn` la urm`
\[i va da seama c` o place sau o iube[te destul pentru a o cere \n
c`s`torie, \i va pretinde probabil s` renun]e la cariera ei. Ct se poate de
simplu!
Claire fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` prietenul ei avea dreptate.
Avu dintr-o dat` convingerea c` Manoel o curteaz` tocmai pentru c`,
dac` se va m`rita cu el, femeia trebuia s` renun]e la un viitor profesional
str`lucit. |n felul `sta, contele va [ti c` Francesca \l alege pe el, nu averea,
nici titlul s`u de noble]e. Nicholas \n]elesese bine situa]ia. Alte femei era
frumoase, doar frumoase. Pe cnd Francesca avea ceva de sacrificat \n
schimbul iubirii.
|n sfr[it, cred c` vom afla ct de curnd decizia lui. Sincer, sper s`
se c`s`toreasc`, spuse Nicholas.
Apoi ad`ug`, cu un aer obosit:
Trebuie s` m` \ntorc \n ora[. Te pot l`sa undeva \n drum.
Claire cobor\ din ma[in` zece minute mai trziu [i se \ndrept` spre
Casa Venusta, sim]indu-se mai deprimat` ca niciodat`.
A doua zi, \n timpul lec]iilor, Inez \nchise brusc cartea de poezie, dup`
ce citise numai jum`tate de pagin`. Se ridic` de pe scaun [i se duse la
fereastr`, tr`gnd draperiile [i l`snd lumina soarelui s` inunde \nc`perea.
VIS DE VACAN}~ 87
Cred c` am studiat destul. O s` sun s` ne aduc` pu]in` cafea [i vom
ie[i afar`, s-o bem cu tata.
B`trnul le \ntmpin` cu privirea sa vesel`, ridicndu-[i ochii din ziar.
Ai renun]at destul de repede ast`zi, copila mea. Dar m` bucur de
asta, mi-era dor de voi.
Cafeaua cu ghea]` fusese servit`, al`turi de buc`]i de ananas glasat.
Ca majoritatea b`trnilor, senhor mnca vizibil \ncntat de delicatesele
aduse. Gomes spunea c` pofta de mncare reprezenta [i motivul cel mai
puternic al \ns`n`to[irii sale.
Servitorul tocmai strnsese masa, cnd ma[ina lui Manoel intr` \n
curte.
A, zise senhor Sarmento. Iat`-l pe conte. {i-a luat o ma[in` nou`.
{i Nicholas, prietenul t`u, anun]` b`trnul, \ncntat. Bom dias, amigos!
Manoel era vesel, fermec`tor. Urc` sc`rile cu gra]ia sa obi[nuit` [i se
\nclin` \n fa]a gazdelor.
Iat` o scen` de familie pe gustul meu. Cum v` sim]i]i ast`zi? L-am
r`pit pe Nicholas de la treburile lui [i am venit s` v` iau [i pe voi la castel.
N-am v`zut \n via]a mea un om care s` nu oboseasc` deloc, a[a ca
tine. Stai pu]in jos [i bea un pahar de suc.
Nu te deranja, Inez. V` vom a[tepta s` v` lua]i p`l`riile.
Nicholas se sprijini, obosit, de peretele verandei. Inez \i arunc` o
scurt` privire [i ad`ug`:
Nu e nici un deranj. Chiar te rog, Manoel. M` tem c` nu vom putea
s` te \nso]im ast`zi la castel. Tata are nevoie de odihn`.
Nu v` sim]i]i bine? \ntreb` Manoel, \ngrijorat.
Ba da.
88 MARY ADLER
Atunci?
|mi pare r`u, Manoel, se scuz` b`trnul. Nu m` \n]elege gre[it, nu
sunt bolnav. Dar prea mult` lume \n jur m` obose[te.
Claire sim]i c` speran]ele ei se spulber`. Spre marea ei u[urare \ns`,
b`trnul ad`ug`:
Dar n-ar fi frumos din partea mea s` stric distrac]ia fetelor. Vor
merge ele. Dar ai grij`, Manoel, s` se distreze bine. Cu tine [i cu Nicholas
vor fi \n siguran]`, nu-i a[a?
Mai \ncape vorb`? zmbi contele. Se vor distra de minune [i le vom
p`zi ca pe propriile noastre surori. S` ne bem paharele de suc [i s`
pornim.
Inez ezit`. Ar fi preferat s` stea cu tat`l ei. Dar toat` lumea insist`, a[a
c` fu nevoit` s` accepte.
Claire se duse \n camera ei [i se sp`l` pe fa]`, apoi \[i alese o p`l`rie.
|i p`rea r`u de Inez, [i-i admira demnitatea, dar \n acela[i timp era
pu]in furioas` pe ea. Chiar [i atunci cnd se pare c` ai pierdut b`t`lia
dragostei, tot po]i zmbi persoanei iubite [i po]i spera c` \]i va r`spunde
la fel. Inez era lipsit` de ini]iativ`. Dar poate c` avea dreptate...
Claire refuz` s` mai adnceasc` problema [i se gr`bi s` se \ntoarc` pe
verand`.
Manoel st`tea cu un pahar de vin \n mn` [i o \ntmpin` zmbind:
Dac` ar fi momentul pentru un toast, a[ \nchina \n cinstea acestor
ochi frumo[i, senhorita, [i a frun]ii \nalte, cu gnduri sincere. Dar poate
voi avea aceast` ocazie \n cursul serii.
Claire se sim]i cople[it` de aten]ia lui, de[i [tia c` este un maestru al
complimentelor [i c` oric`rei femei i-ar fi spus poate acela[i lucru.
VIS DE VACAN}~ 89
Se urcar` \n ma[in`, b`rba]ii \n fa]`, iar ele dou` pe bancheta din
spate.
Manoel era \n toane bune.
Ast`zi, nu vor fi mul]i oameni la prnz, la castel. Francesca [i Dalena
Monteiro, Gilberto [i Rodrigo Texheira s-au dus la picnic. {i-au luat cu ei
co[ule]e [i jocuri [i au de gnd s` pescuiasc`. Dar m` tem c` vor acosta
[i vor face numai baie...
Claire rse din toat` inima. Vor petrece attea ore la castel, f`r`
Francesca! Ce f`cuse s` merite o asemenea fericire?
Manoel conducea cu abilitate printre str`zile \ntortocheate din
spatele portului, negociind cu st`pnii m`garilor s` se dea la o parte [i
oprindu-se s`-i \nve]e pe copii s` se fereasc` de ma[ini.
Zgomotul sirenelor din port fu l`sat \n urm` [i Claire z`ri \n
dep`rtare un grup de oameni stnd \n jurul unei movile de culoare
alb-verzui.
Se ridic` de pe banchet` s` priveasc` mai bine.
Ce fac acolo? \ntreb` ea. E in?
Nu, draga mea, zise Manoel, \ncetinind. Cur`]` porumbul.
B`rbatul opri \n apropiere.
Vrei s` te ui]i?
Pot? Mi-ar pl`cea, r`spunse Claire, vesel` ca un copil.
O s` merg cu tine.
{i eu, interveni Nicholas calm, iar Claire pricepu c` b`rbatul se
teme s` r`mn` singur cu Inez \n ma[in`.
Oamenii din jurul gr`mezii de porumb observar` c`, printre
musafirii nepofi]i, se afl` [i contele. Femeile \[i plecar` capetele.
90 MARY ADLER
Vom avea o recolt` bogat` anul `sta, nu-i a[a? \ntreb` Manoel,
zmbitor. Morile vor munci din plin. Ce repede v` merg degetele!
Femeile chicotir`, iar unul dintre b`rba]i r`spunse:
{tiule]ii sunt buni, excelen]`, [i n-au parazi]i.
Manoel alese din movil` un [tiulete [i i-l d`du lui Claire.
Vrei s` vezi cum se cur`]`? Se deschid a[a.
Nicholas desf`cu [i el doi-trei porumbi. Claire \[i \ncerc` la rndul ei
puterile cu un porumb mai mare.
Cu degetul mare, o sf`tui Manoel, altfel o s`-]i rupi unghiile. E mai
greu dect credeai, nu?
Claire st`tea \ntre cei doi b`rba]i, iar Inez se afla lng` Manoel.
Muncitorii, f`r` s`-[i \ntrerup` activitatea, o priveau curio[i. Claire
desf`cu r`bd`toare trei porumbi..
De-ajuns, zise Manoel. Ai v`zut cu ct` rapiditate se desf`[oar`
procesul \n mini experte. S`-i l`s`m acum pe oameni s`-[i continue
munca.
Dar chiar atunci, unul dintre oameni strig`:
Espigo rei. A senhora!
Uimit`, Claire urm`ri bra]ul b`rbatului care ar`ta un [tiulete
ro[u-portocaliu din co[.
Ce am f`cut? \ntreb` Claire, speriat`.
Nicholas r`spunse:
Ai nimerit un [tiulete ro[u. Sunt foarte rari. Portughezii \l numesc
espigo rei regele-porumb.
{i de ce ]ip`? |nseamn` ghinion?
Nu. Dimpotriv`.
VIS DE VACAN}~ 91
Toat` lumea vorbea \n acela[i timp, \n guturalul grai insular, pe care
Claire abia \l \n]elegea. Se uit` spre Manoel, care avea pe fa]` ve[nicul s`u
zmbet cinic. Ce naiba se \ntmplase? Auzea strigndu-se cuvntul beijo
[i-l privi intrigat` pe Nicholas:
Ce \nseamn` asta? De ce toat` lumea strig` ceva despre s`ruturi?
Doar unul, r`spunse el, nu foarte tulburat. Obiceiul spune c`
g`sirea regelui-porumb te oblig` s` s`ru]i pe unul dintre b`rba]ii
prezen]i.
Dar... nu vreau. Nu se poate s` trecem peste asta?
{i s` le stric`m distrac]ia? Nu cred.
S` fim serio[i! replic` ea.
Sunt foarte serios. Nu conteaz` pe cine s`ru]i. Nimeni nu ]i-o va lua
\n nume de r`u.
Cineva strig`, curajos:
O beijo, senhora!
Ceilal]i \ncepur` s` aplaude.
Sim, senhora, o beijo!
Claire ro[i [i privi co[ul.
Hai s` mergem, Manoel.
}i-e fric`?
Claire se enerv` teribil. Manoel putea s` fac` s` \nceteze g`l`gia. Un
scurt semn din mn`, un zmbet, [i ar fi putut pleca to]i spre ma[in`. |n
loc de asta, Manoel o privea rznd, ca [i cum ar fi provocat-o s`
ac]ioneze \mpotriva modestiei ei naturale.
Nicholas \i atinse u[or bra]ul:
N-o lua foarte \n serios. E o glum`, o formalitate.
92 MARY ADLER
Una dintre fete lu` porumbul din co[ [i i-l \ntinse lui Claire. Manoel
n-o l`s` \ns` s`-l ia [i puse mna pe el, oferindu-i-l cu amndou` minile,
ca [i cum ar fi oferit o sabie unui cavaler. Cu din]ii strn[i [i cu o sclipire
ciudat` \n ochii ei c`prui, accept` darul [i se \ntoarse spre Nicholas. Pe
Manoel nu l-ar fi s`rutat pentru nimic \n lume.
Inten]ionase s`-l s`rute pe obraz, dar Nicholas \[i \ntoarse capul [i
buzele lor se \ntlnir`. Publicul aplaud` frenetic.
Ai experimentat \nc` un obicei portughez, coment` Manoel, rece.
S` ne continu`m drumul spre castel.
Claire st`tea gnditoare pe bancheta din spate, realiznd, \n sfr[it, c`
pe parcursul \ntregului incident, Inez nu scosese nici un cuvnt. Oare
credea c` \ntmplarea de mai devreme avea pentru ea vreo importan]`?
Spera c` nu. Pentru ea, s`rutul acesta nu contase. Dar, \n adncul
sufletului ei, [tia c` Inez era sup`rat`.
Cele cteva minute petrecute lng` oamenii care cur`]au porumb
stricaser` cheful tuturor.
Manoel privea cu aten]ie drumul. Nicholas admira peisajul, iar Inez
p`rea nervoas`.
De ce oare? Nicholas o asigurase c` s`rutul n-avea nici o semnifica]ie.
|ntr-adev`r, pentru localnici a[a era. Obiceiul spunea c` fata care-l
g`se[te trebuie s` s`rute pe un om din mul]ime [i Claire crezuse c`
solu]ia cea mai inofensiv` era Nicholas. Nimeni dintre cei care cuno[teau
rela]ia dintre ei, prietenia lor att de veche, n-ar fi putut pricepe gre[it
alegerea sa. Dar Inez o f`cuse. {i Claire \[i d`dea seama c` Manoel o
\nvinov`]ea [i el.
Ma[ina opri \n fa]a castelului.
VIS DE VACAN}~ 93
Senhor [i senhora Monteiro se aflau \n curte [i Claire profit` de
prezen]a lor pentru a se \ndep`rta de ceilal]i. Cobor\ imediat din ma[in`
[i se duse la cuplul Monteiro, care-i propuse s` fac` o scurt` plimbare
prin gr`din`. Frumuse]ea zilei p`lise [i asta numai din pricina
incurabilului obicei portughez de a valorifica poten]ialul de distrac]ie al
fiec`rei \ntmpl`ri.
Prnzir` \ntr-un mic salon. Manoel fu o gazd` perfect`, ca de obicei,
iar mncarea delicioas`, tot ca de obicei.
Dup` mas`, Claire se gndi s-o urmeze pe Inez sus, \n dormitor [i s`
aduc` vorba despre \ntmpl`rile dimine]ii.
Ar fi putut s` spun`, \ntr-o doar`:
"Nu i-a[ fi cerut niciodat` lui Manoel s` opreasc` dac` a[ fi [tiut ce
urmeaz`. S`rmanul Nicholas! N-a avut nici o vin`..."
Iar Inez ar fi r`spuns:
"E doar un gest f`r` \nsemn`tate, cum a spus [i Nicholas."
Apoi, amndou` [i-ar fi amintit c` el nu f`cuse nimic ca s` evite
\ntlnirea cu buzele lui Claire... Tn`ra chiar se \ntreba dac` nu f`cuse
acest gest inten]ionat, ca s-o r`neasc` pe Inez sau ca s`-i arate ct de mult
dorea s` fie s`rutat.
Ce \ncurc`tur`! Claire se hot`r\ s` ias` din castel [i, evitnd curtea
unde Manoel [i Nicholas jucau tenis, o lu` pe drumul c`tre plaj`.
C`zu prad` unei noi depresii. Ajunse pe plaj` [i se \ntinse la
ad`postul unei stnci, gndindu-se la Manoel, Inez [i Nicholas.
Nu st`tu mult [i se ridic`, tremurnd. Vntul devenise rece, iar
valurile erau probabil \nalte, pentru c` ecoul lor se auzea pn` departe.
B`teau \n pere]ii pe[terilor cu putere.
94 MARY ADLER
Claire se uit` spre cer [i v`zu c` norii aveau o ciudat` bordur` ro[ie.
O lu` \napoi spre castel, urcnd piepti[ stncile [i, cnd ajunse \n
vrf, aproape d`du peste Manoel de Castro.
Unde ai fost? \ntreb` el, t`ios. De ce [chioap`tezi?
Nu [chiop`tez, r`spunse ea, nervoas`. Dar merg greu, pentru c`
am pantofii plini de praf.
Am s` te a[tept s`-i cure]i.
Claire se a[ez` [i \ncepu s`-[i scuture pantofii de praf, cu Manoel
supraveghind-o \ndeaproape. Tn`ra se sim]i tentat` s` prelungeasc` la
nesfr[it acest moment.
Eram \ngrijora]i din cauza ta. Ce-ai f`cut de la masa de prnz
\ncoace? \ntreb` el, ner`bd`tor.
Am stat pe plaj`. M-am odihnit.
El t`cu o clip`, apoi continu`:
Mi s-a p`rut ciudat c` ai plecat a[a. De ce n-ai r`mas cu Inez?
Voiam s` fiu singur`.
El o ajut` s` se ridice, \ntinzndu-i mna. |ndat` ce o v`zu \n picioare,
\i l`s` \ns` mna, privind-o cu aten]ie. Zmbetul din col]ul gurii ar`ta c`
Manoel era gata s` \nceap` obi[nuitele sale observa]ii critice.
Singur`tatea este o adev`rat` pacoste cnd iube[ti, nu-i a[a?
Claire nu era dispus` s`-i asculte ironiile.
Da, a[ putea spune c` da, r`spunse ea, provocator.
Cel pu]in e[ti sincer`, replic` el, dur. Nicholas este norocos s` fie
iubit de cineva ca tine. Indiferen]a lui este nejustificat`.
Urcau dealul c`tre castel. Fa]ada de marmur` se vedea deja. Copacii
st`teau nemi[ca]i.
VIS DE VACAN}~ 95
Claire r`spunse un pic greoi, din pricina oboselii:
Mi se pare c` te-ai r`zgndit \n unele privin]e.
Nu demult mi-ai spus c` Nicholas a devenit dureros de con[tient de
farmecele mele.
{i \nc` este. Te place, dar nu e \ndr`gostit. {i totu[i, i-ai dat ast`zi
de gndit. S-ar putea s`-[i doreasc` mai mult dect un s`rut.
Din]ii lui de un alb perfect str`lucir` ironic \n lumina soarelui:
Data viitoare s-ar putea s` se lipseasc` de espigo rei [i de public...
Cred c`-l judeci gre[it, zise Claire.
Nu, draga mea. |mi fac datoria s`-i \n]eleg dilema. Pe tine nu te
\n]eleg.
Ar fi fost mai bine pentru amndoi dac` te-ai fi limitat la povestea cu
prietenia.
Dar, Manoel, spuse ea, disperat`, nu s-a \ntmplat nimic \ntre mine
[i Nicholas. Am fost prieteni de atta vreme. L-am mai s`rutat [i alt`
dat`... nu, nu de cnd am crescut, dar... niciodat` nu m-a privit altfel din
pricina asta.
Nu?
Buzele lui se strmbar`.
Dar am v`zut foarte bine cu to]ii c` s`rutul t`u l-a schimbat. A fost
t`cut, n-a avut poft` de mncare [i a jucat tenis execrabil. Ce naiba crezi
c` a provocat toate astea?
Mi se pare, senhorita, c` a fost o zi nefericit` pentru mult` lume cea
\n care ai aterizat pe insul`.
Cuvintele lui o l`sar` f`r` replic`. |l urm`, mecanic, [i constat` cu
uimire c` putea \nc` respira.
96 MARY ADLER
|n holul castelului, se \ntlnir` cu Inez.
Manoel privi dincolo de Claire [i se \nclin`:
Scuze. Trebuie s` m` duc s` comand b`uturi.
Claire nu r`spunse nimic. Sim]ea c` se sufoc`, c` totul \n jur nu era
dect o cea]` de suferin]` [i am`r`ciune, din care [tia c` nu exist` dect
o singur` ie[ire: s` nu mai vin` la castel o vreme.
VIS DE VACAN}~ 97
Capitolul 6
Sp`t`mna care urm` i se p`ru interminabil`.
Nu mai f`ceau lec]ii, nu mai citeau poezie... Inez st`tea \nchis` \n
camer` [i scria mereu scrisori, iar Claire petrecea ore \ntregi pe balcon,
privind marea [i copacii.
Se vedeau foarte rar.
Durerea pricinuit` de schimbarea intervenit` \n rela]ia lor era
aproape insuportabil`. Nu-i p`sa de nedreptatea acestei situa]ii, dar voia
s-o \ndrepte. Inez p`rea \ns` c` se fere[te de o discu]ie f`]i[`. Claire ar fi
preferat o confruntare deschis` despre acel s`rut f`r` \nsemn`tate, iar
dac` situa]ia ar fi necesitat s`-[i cear` scuze, era dispus` [i la asta, cu
drag` inim` chiar. Nu-i pl`cea s` se ascund` [i s` tr`iasc` a[a.
{i cu ct trecea vremea, cu att prietenia lor era mai greu de ref`cut.
Poate ar fi fost mai u[or dac` Nicholas [i-ar fi p`strat obiceiul de a-i vizita.
Dar nu veni patru zile la rnd. Alarmat, senhor Sarmento se hot`r\ s`-i
trimit` un bilet la bungalou.
A doua zi, Nicholas sosi devreme, pentru a-l g`si pe b`trn pe
verand`.
De ce ne-ai neglijat, fiule? \ntreb` omul. Ne-ai lipsit foarte mult. Nu
trebuie s` renun]i niciodat` la un bun obicei.
|mi pare r`u, dar am avut foarte mult de lucru \n ultima vreme.
Tot cu drumul `la al t`u? Dar soarele apune repede [i nu po]i lucra
pe \ntuneric.
Suntem \ntr-o etap` foarte important` a lucr`rilor, senhor.
Chiar [i a[a, trebuie s` te odihne[ti. Nu ar`]i prea bine, Nicholas,
iar fetele mele nu mai zmbesc cnd tu nu apari. Uite ce fericite sunt s`
te vad`! Te vei revan[a r`mnnd \n seara asta la cin`.
Mi-ar pl`cea s` r`mn, dar este imposibil. Contele m` a[teapt` la
cin`, la castel.
P`cat. Atunci, mine? insist` senhor Sarmento.
Mine [i poimine trebuie s` m` \ntlnesc cu doctorul Gomes.
Muncitorii sunt epuiza]i [i necesit` un control medical.
Senhor fu convins, dar cele dou` tinere p`rur` foarte dezam`gite. Se
p`rea c` Nicholas era hot`rt s` \nceteze vizitele regulate la familia
Sarmento.
Despre Manoel auziser` zvonurile obi[nuite, dar din ce \n ce mai
\ngrijor`toare. Cel pu]in pentru Claire. Localnicii care fuseser` invita]i la
castel povesteau c` Francesca era mereu prezent` \n preajma contelui [i
b`rbatul p`rea \ndr`gostit de ea. |n fond, era o femeie educat`, de
familie bun`. Devenise cnt`rea]` doar pentru c` ar fi fost p`cat s`
lipseasc` lumea de \ncnt`toarea ei voce. Mul]i \l invidiau deja pe conte.
Claire \ndur` toate brfele cu stoicism.
VIS DE VACAN}~ 99
Probabil c` ea era numai una dintre nenum`ratele victime ale
atrac]iei fatale exercitate de Manoel. Nu putea lupta \mpotriva acestei
nenorociri, dar putea m`car s` aib` demnitatea lui Inez, care \[i g`sea
lini[tea \n lectur` [i scrierea unor interminabile epistole.
|ntr-o zi, Claire afl` motivul acestei asidue coresponden]e. Cele dou`
fete luau masa cu b`trnul Sarmento. Claire fusese la plimbare toat`
diminea]a [i se \ntorsese hot`rt` s-o implore pe Inez s`-[i reia lec]iile
zilnice, pentru a-[i justifica prezen]a aici, pe insul`. Trebuia s`
munceasc`. Altfel, o lua razna.
Fu \ns` \mpiedicat` s`-[i pun` \n aplicare planul. Atmosfera i se p`ru
schimbat`. Era evident c` Inez [i tat`l ei discutaser` ni[te lucruri foarte
importante [i nu tocmai pl`cute.
B`trnul \i puse lui Claire \n farfurie o felie de [unc` [i piept de pui
rece, apoi se ocup` de Inez, care-[i privea gnditoare farfuria.
Inez \ncepu s` vorbeasc`, cu un ton lini[tit, dar evitnd s-o priveasc`
pe Claire \n ochi.
Eu [i tata am vorbit despre foarte multe lucruri \n diminea]a asta [i
am stabilit un plan de viitor care te prive[te [i pe tine. |]i aminte[ti c`
fratele meu s-a logodit?
Da, r`spunse Claire.
I-a cerut tatei s` aprobe ziua nun]ii hot`rt` de el, care este foarte
aproape. La \nceput, ne gndeam s` mergem doar la ceremonie, ceea ce
\nsemna s` p`r`sim insula pentru o s`pt`mn`. Te-am fi l`sat \n grija
Enric`i. Dar mai multe motive ne-au f`cut s` ne schimb`m planurile.
Tata se simte mult mai bine, [i atta vreme ct nu depune efort, mediul
din Portugalia nu-i va d`una. {i apoi, mai e [i problema afacerilor pe care
100 MARY ADLER
acum le conduce fratele meu... El [i so]ia vor pleca \ntr-o vacan]`... \n
luna de miere cum spune]i voi. |n sfr[it, am decis s` \nchidem Casa
Venusta [i s` ne \ntoarcem la Oporto definitiv.
Ve[tile erau catastrofale, iar Claire nu era preg`tit` s` le fac` fa]`.
Mintea ei refuza s` \n]eleag` sutele de consecin]e implicate.
I se p`ru dintr-o dat` c` afar` e foarte cald. Chiar [i briza care adia
devenise fierbinte ca o lav`.
Nu vrei s` pleci de pe insul`? \ntreb` Inez.
Nu... \n Portugalia.
Sunetul propriei voci \i d`du curajul s` continue:
Mi-ar pl`cea s` vizitez ]ara, dar nu [tiu pe nimeni acolo [i ar trebui
s`-mi c[tig existen]a.
Vei sta cu noi.
{i tu, [i senhor sunte]i foarte dr`gu]i, dar nu cred c` se cuvine.
Vrei s` spui c` de insul` te leag` prezen]a lui Nicholas, care nu
numai c`-]i cunoa[te limba, dar te [i \n]elege. |n Portugalia, nu vei avea
prieteni englezi. |n]elegem asta [i de aceea te vom l`sa pe tine s` decizi.
|n ce ne prive[te, vrem s` plec`m la sfr[itul s`pt`mnii viitoare, cu
avionul. Vei avea timp s` te gnde[ti.
Masa se desf`[ur` apoi \n lini[te. B`trnul Sarmento se ridic` [i se
duse s` se odihneasc` \n camera lui.
Inez nu-i urm` \ns` exemplul. R`mase \n hol, ezitnd, [i-i spuse lui
Claire:
Nu puteam spune toate astea \n prezen]a taitei, dar vreau s` [tii,
Claire, c` noi dou` nu trebuie s` fim rivale. Nu voi regreta niciodat` c`
ai venit pe insul`. |mi placi foarte mult [i nu vreau s` crezi c` sunt geloas`
VIS DE VACAN}~ 101
din pricina rela]iei tale cu... Nicholas. Mi-a[ dori s` fim mereu prietene,
dar... lucrurile sunt altfel... Nu fi trist`, draga mea. Via]a \nseamn`
schimbare.
Claire se plimb` singur` prin gr`din`, gndindu-se. Inez avea
dou`zeci [i [apte de ani. Probabil c` reu[ise s`-[i creeze un sistem de
ap`rare care s-o ajute s` treac` mai u[or peste dezam`giri [i dureri. P`rea
c` putea s` controleze orice situa]ie. Dar hot`rrea ei p`rea att de pu]in
necesar`, att de inutil`. Nu era ca [i cum Nicholas ar fi avut o alt`
prieten`. Era liber s` iubeasc`. Era inteligent [i priceput \n munca sa, iar
\n curnd avea s` devin` director la firma de construc]ii a lui Manoel.
Dac` [i-ar fi permis luxul de a o iubi pe Inez, ar fi fost att de ferici]i
\mpreun`!
Deodat`, Claire se opri. Cum va primi Nicholas vestea plec`rii
familiei Sarmento din Santa Catarina? Care-i va fi reac]ia? Oare Inez
\ncerca s`-l for]eze la un gest decisiv, la o declara]ie deschis`? |ntr-un
impuls de moment, Claire o lu` pe drumul spre dealuri, spernd c` avea
s`-l g`seasc` pe Nicholas la lucru.
{tia c` noile case erau aproape de finalizare [i supravegherea lor era
l`sat` \n grija unui asistent, astfel c` Nicholas se afla probabil la noul
drum.
Ajunse pe falez` [i auzi un zgomot sinistru care venea dinspre ora[ [i
\[i r`spndea ecoul de-a lungul m`rii. |ncepuser` s` dinamiteze stncile
de la cap`tul cel`lalt al drumului.
Probabil c` nici nu i se va da voie s` intre \n perimetrul de lucru [i
s`-l vad` pe Nicholas.
102 MARY ADLER
Disperarea o f`cu s` se gr`beasc`. |n loc s-o ia direct spre drum, alese
s` urce [i s` mearg` pe str`du]ele \ntortocheate, care se uneau cu
drumul ceva mai departe.
Strada pe care mersese avea o inscrip]ie pe care scria \n portughez`:
"Aten]ie! Dinamit`!"Se strecur` pe sub sfoara care bara drumul [i privi \n
ambele p`r]i.
Aceast` parte a drumului era \ngust` [i lipsit` de copaci. De
jur-\mprejur se vedeau oameni \nv`lui]i \ntr-un nor de praf, \nc`rcnd
pietrele rezultate din explozie. Pe iarba \nc` verde din dreapta ei, z`ri o
cabin`. Era, desigur, biroul portabil al lui Nicholas despre care auzise,
dar pe care nu-l v`zuse niciodat` pn` acum. O lu` la fug` \nspre el,
spernd c` avea s`-[i \ntlneasc` prietenul.
Claire privi printr-o cr`p`tur` din perete [i v`zu masa de lucru a lui
Nicholas. Vesel`, cioc`ni la u[` [i intr` f`r` avertizare \n c`ldura sufocant`
din interior, unde miroasea a spray de ]n]ari.
Uimit, Nicholas \[i ridic` privirea din hrtiile \mpr`[tiate pe mas` [i
s`ri \n picioare.
Claire, draga mea! Ce naiba cau]i aici? E periculos!
{tiu. Dar trebuia s` te v`d neap`rat, chiar dac` riscam s` nimeresc
tocmai \n mijlocul unei explozii. Pot s` stau?
El \i \ntinse un scaun.
Desigur c` po]i. Dar e vorba despre reguli. Nu e permis accesul nici
unui vizitator, ci doar al muncitorilor. Altfel, se pot \ntmpla incidente
nepl`cute. Nu vom face o nou` explozie dect peste o or`, dar nu te pot
l`sa s` r`mi aici mai mult de cinci minute. Ce s-a \ntmplat?
Claire \l privi cu aten]ie. P`rea gr`bit, distant.
VIS DE VACAN}~ 103
De altfel, poate avea dreptate. Nu era momentul pentru o discu]ie
serioas`.
Nicholas, vei veni la Casa Venusta \n seara asta? \ntreb` ea, dup` un
moment de gndire. Ne \ntlnim \n fa]a casei tale la cinci jum`tate [i
mergem \mpreun`. Vom vorbi atunci.
M` tem c` nu pot.
Oh!
Toate speran]ele ei se risipir`.
|n ultima vreme ai mereu treab`, nu te mai vede nimeni... Dac` nu
vrei s` vii \n seara asta, atunci vom vorbi acum, orict de mult timp ar
necesita discu]ia. Nicholas, familia Sarmento vrea s` plece de pe insul`
la sfr[itul s`pt`mnii viitoare. Vor \nchide vila [i vor lua cu ei to]i
servitorii \n Oporto.
Ceva se schimb` \n atitudinea lui.
Dar imediat, Nicholas \[i relu` \nf`]i[area obi[nuit`. |nconjur` masa,
\[i trase un scaun [i \[i \ntinse picioarele cu un aer nep`s`tor.
Ce lovitur` pentru tine! zise el.
Pentru mine! exclam` ea. Nu m` intereseaz` ce se va \ntmpla cu
mine cnd vor pleca. Nicholas, e[ti att de dr`gu]... dar nu asta voiam
s`-]i spun... [tiu c` n-am dreptul s`-]i vorbesc despre asta, dar...
Atunci, nu vorbi, \i t`ie el vorba. Multe dezastre pe lumea asta se
\ntmpl` din pricin` c` oamenii nu-[i v`d de treaba lor [i se amestec` \n
via]a altora. E mai bine s` la[i lucrurile s` evolueze \n felul lor. Inez ]i-a
cerut s` pleci cu ei?
Da, dar nu pot merge, [i [tie foarte bine de ce. Engleza ei este
aproape perfect`, nu mai are nevoie de mine. Dar nu asta e problema.
104 MARY ADLER
|[i ]inu r`suflarea [i ad`ug` cu greutate:
Inez pleac`, Nicholas. Asta nu \nseamn` nimic pentru tine?
Nicholas ridic` din sprncene.
Bine\n]eles c` \nseamn`. |nseamn` c` senhor Sarmento se simte
destul de bine pentru c`l`torie, [i m` bucur s` aud asta. Nu vrei s` te
duci cu ei, ca oaspete, pentru vreo lun`?
Nicholas, te rog!
B`rbatul ridic` din umeri:
Ce vrei s` fac? Te-am adus aici pentru ca mediul nou s` te ajute s`
treci peste perioada dificil` din via]a ta. Asta s-a [i \ntmplat, dar trebuia
s`-]i dai seama c` [ederea ta \n Casa Venusta se va sfr[i cndva. Voi face
tot ce pot pentru tine, desigur. Ai putea s` r`mi aici pentru opt sau zece
s`pt`mni, pn` cnd contractul meu se va termina, [i te voi duce chiar
eu \napoi \n Anglia. Mi-ar pl`cea foarte mult.
Claire exclam`, exasperat`:
}i-am spus c` nu m` intereseaz` ce se va \ntmpla cu mine. La tine
m` gndesc acum, la cum te va afecta plecarea asta. Nu suferi c` Inez va
pleca din via]a ta pentru totdeauna?
Nicholas zmbi. Era zmbetul unui om care se educase s` accepte tot
ce via]a \i oferea.
Nu e[ti cam melodramatic`, draga mea? Pentru totdeauna
\nseamn` mult. Cnd m` voi stabili la Lisabona, voi putea s-o v`d din
nou. Poate nu peste un an sau doi, dar cndva... Vezi tu, Claire vocea
lui p`rea indiferent` e[ti \nc` foarte tn`r` [i acorzi o importan]` mare
unei prietenii obi[nuite. ~sta e apanajul tinere]ii. Crezi c` imposibilul se
poate realiza.
VIS DE VACAN}~ 105
Dar via]a e mai simpl` cnd recuno[ti deschis c` ai limite [i te a[tep]i
la mai pu]in dect meri]i.
E[ti fatalist!
Nu, draga mea. M` bazez pur [i simplu pe logic`, o calitate pe care
multe femei o dispre]uiesc. Nu vreau s` te conving c` e mai bine s`
renun]i la intui]ie [i la sentimentele tale, pentru c` [tiu c` n-ai face-o
oricum [i e[ti mai simpatic` a[a. Dar sunt mai b`trn dect tine [i [tiu
foarte bine ce trebuie s` fac.
Vreau s` fii fericit, Nicholas.
B`rbatul se ridic` [i veni lng` ea.
Am dep`[it cu mult cele cinci minute. Trebuie s` pleci.
Claire insist`:
Vei veni la familia Sarmento?
Poate s`pt`mna viitoare. Anun]`-m` dac` vrei s` g`sesc un avion
care s` te duc` \napoi \n Anglia. Necesit` timp. Dar te sf`tuiesc s` prive[ti
chestiunea asta pu]in egoist. Acum, c` [tii foarte bine portugheza, po]i
r`mne pe Santa Catarina. |]i vei g`si cu u[urin]` o nou` familie... Sau vei
putea s-o aju]i pe b`trna \nv`]`toare de aici. Gnde[te-te la oferta asta [i
vom mai discuta. Ne vedem smb`t`. Ne \ntlnim pe falez` la ora
prnzului [i mergem \n excursie pe dealuri.
Claire accept` [i se preg`ti de plecare.
Dar nu f`cu nici doi pa[i [i sim]i c` se sufoc`, z`rind o urm` \nalt`
care se \ndrepta spre cabina lui Nicholas.
Nicholas! strig` ea.
B`rbatul ie[i.
E Manoel, zise ea, \nsp`imntat`.
106 MARY ADLER
Ia-l de aici [i du-l s` vad` drumul. |ntre timp, eu voi pleca
neobservat`.
Nicholas nu \n]elese imediat cererea ei [i reac]ion` cu \ntrziere.
|ntre timp, Manoel ajunse \n fa]a intr`rii. O privi pe Claire rece [i
critic, dar nu uit` s` fac` plec`ciunea obi[nuit`.
E nevoie de tine la drum, prietene. S-a \ntmplat un accident la
unul dintre vagoane [i nimeni nu se pricepe s` fac` nimic, \i spuse el lui
Nicholas.
Claire tocmai pleca...
O voi conduce eu. Te rog, du-te s`-l vezi pe muncitorul accidentat.
Nicholas zmbi c`tre Claire:
Vei fi certat`, o avertiz` el. Accept`-]i pedeapsa.
Timp de un minut, Claire [i Manoel nu schimbar` o vorb`. Dar
atmosfera era tensionat`, [i nu numai din pricina soarelui care ardea
deasupra capetelor lor. Manoel era furios.
Crezi c` regulile sunt f`cute pentru al]ii, nu pentru tine! Toate
intr`rile pe drum sunt blocate [i inscrip]iile spun clar c` accesul e
interzis. Ce cau]i aici?
Trebuia s`-l v`d pe Nicholas. Nu e vina lui, nu [tia c` vin.
Nici nu m` \ndoiam. Nu te-ar fi expus unui asemenea pericol. Ai
venit din propria ta voin]` ca s` vorbe[ti cu el ceva ce nu suferea
amnare. Ce mai pui la cale?
Nimic, te asigur! Dar s-a \ntmplat ceva foarte serios. |mi pare r`u
c` am \nc`lcat regulile...
|n expresia ta nu se cite[te nici o urm` de regret, iar regulile sunt
f`cute pentru a te proteja. Nu trebuie s` le ignori cu atta nep`sare.
VIS DE VACAN}~ 107
De ce ai venit la Nicholas?
Vocea \i deveni rece, t`ioas`
E ceva obi[nuit la tine \n ]ar` ca o femeie care se crede \ndr`gostit`
de un b`rbat s`-l urm`reasc` peste tot, pn` [i la munc`? Nu cred. |n
orice caz, aici, pe insul`, eu nu tolerez un astfel de comportament.
Asta \ntrecuse orice m`sur`. Claire izbucni:
Te asigur c` dac` a[ fi [tiut c` te \ntlnesc aici, n-a[ fi venit. Voiam
s` discut cu Nicholas o problem` personal`, care nu suferea amnare.
Am priceput asta, r`spunse el, sarcastic. {i v-a]i l`murit?
Nu, replic` ea. Insula l-a schimbat [i nu mai e Nicholas pe care-l
cuno[team. Ai spus c` eu sunt cauza nefericirii sale...
Manoel ridic` bra]ul ca s-o opreasc`:
De-ajuns. Nu mai ]ipa. Haidem \n ma[in` [i te voi conduce acas`.
Mul]umesc, dar prefer s` merg pe jos.
Ba nu, vei merge cu mine.
Te \n[eli. Voi merge pe jos. Nu pot s` stau \n acela[i loc cu tine. M`
sufoc... Iar v`znd cum \mi porunce[ti m` umple de dispre] pentru mine
\ns`mi.
Manoel nu se mi[c`. Str`lucirea din ochii lui o \nfrico[`.
Haide, senhorita. Te conduc acas`.
Pentru o clip`, Claire se gndi s` se opun` \n continuare. Dar [tia c`
urm`rile vor fi grave.
Ma[ina era aici, \n fa]a ei. Manoel o prinse de mn` [i deschise
portiera, apoi o \mpinse \n`untru.
Se a[ez` la rndul lui pe scaunul [oferului.
Acum, po]i s` \ncepi s` te sufoci [i s` te dispre]uie[ti.
108 MARY ADLER
Se oprir` \n fa]a Casei Venusta.
Manoel! exclam` Inez, ie[indu-le \n \ntmpinare. Nu te-am mai
v`zut de mai bine de o s`pt`mn`. E[ti att de ocupat cu musafirii t`i
\nct ai ajuns s`-l neglijezi pe tata?
Ce mai faci, Inez? zmbi el.Tat`l t`u se odihne[te, acum. Poate voi
veni \n vizit` s`pt`mna viitoare.
Poate? E att de greu s` te despar]i de fermec`toarea ta
privighetoare? Am auzit c` Francesca a \nceput din nou s` cnte.
Pu]in.
S`pt`mna viitoare vom da o petrecere acas`. Nu mi-a[ dori s`
a[tept`m pn` atunci ca s` te vedem, dar v` invit`m pe tine [i pe
Francesca, la masa de prnz sau de sear`. |]i cer asta ca pe o favoare
personal`.
De-abia a[tept [i sunt foarte onorat. Sunt sigur c` Francesca va fi
\ncntat`.
F`cu o plec`ciune [i-i s`rut` mna. Se plec` [i \n fa]a lui Claire, dar
n-o privi [i nici nu-i zmbi.
Inez privi ma[ina plecnd [i o a[tept` pe Claire s` intre \n cas`.
Manoel p`rea ciudat, zise ea, gnditoare. Nu l-am v`zut niciodat`
att de distant. Dat fiind c` vom p`r`si \n curnd insula, ar fi fost normal
s` vrea s`-l vad` pe tata. Ar fi putut s` r`mn`...
Claire era prea obosit` [i prea deprimat` ca s` mai \ncerce o abordare
diplomatic`. Se sim]ea la cap`tul puterilor.
Nu [tie c` pleca]i, spuse ea.
Tn`ra o privi surprins`:
Nu i-ai spus? Atunci, ce va crede despre invita]ia mea?
VIS DE VACAN}~ 109
Nu-[i imagineaz` c` a fost poftit la mas` ca s`-[i ia r`mas-bun de la
prietenii lui.
Va afla ct de curnd.
Dar, Claire... Manoel te-a adus aici din ora[, nu? \ntreb` Inez,
\ncruntat`.
De la noul drum, o corect` Claire.
|n]eleg. Ai fost la Nicholas. {i Inez ridic` din umeri care a fost
reac]ia bunului nostru prieten?
Era ocupat, dar i-am spus ce am avut de spus. Cred c` vestea l-a
[ocat.
Probabil. I-ai spus c` a[ vrea s` pleci cu noi?
Da, dar i-am spus [i faptul c` nu pot accepta generozitatea voastr`.
|n schimb, mi-a propus s` r`mn pe insul` ca s-o ajut pe \nv`]atoarea de
aici.
Se p`rea c` Inez nu avea nimic de ad`ugat. Claire intr` \n hol [i
spuse:
Mi-e cald. M` duc s` m` schimb.
Dar nici chiar \n pijamaua r`coroas` de m`tase, Claire nu putu sc`pa
de fierbin]eala care-i cuprinsese \ntregul trup. Chiar [i simplul fapt de a
se gndi la evenimentele s`pt`mnii viitoare o \nsp`imnta. Dac` trebuia
s` plece de pe insul`, [tia c` via]a ei se va termina.
Era adev`rat c` Manoel \i devenise du[man, un du[man aprig [i crud,
dar ea \l iubea la fel de mult. Mai mult, [tia c`-l iubea platonic [i c` nu va
cunoa[te niciodat` pasiunea dragostei lui... Dar ar fi \ndurat orice, chiar
[i furia lui, dac` asta \nsemna s` r`mn` al`turi de el.
C`ldura serii era cople[itoare.
110 MARY ADLER
Soarele se scurgea pur [i simplu pe cer [i se scufund` \n sfr[it \n
mare. Cerul era \ntunecat, lipsit de stele [i briza nu mai leg`na ramurile
copacilor. Claire era sigur` c` va ploua.
Abia a[tepta \ntlnirea de smb`t` cu Nicholas. Aveau s` urce pe
dealuri [i s` discute prietene[te, a[a cum se obi[nuiser` de atta vreme
de[i prietenia lor nu mai fusese la fel de lini[tit` \n ultima vreme [i
poate va g`si momentul s`-i \mp`rt`[easc` dragostea ei pentru Manoel.
Ce u[urare ar \nsemna pentru ea!
Dar se \ntmpl` ceva care amn` nedefinit \ntlnirea de smb`t`.
VIS DE VACAN}~ 111
Capitolul 7
A doua zi, insula se trezi sub un cer \ntunecat de culoarea plumbului.
Marea era \necat` \n cea]` [i valurile loveau s`lbatic ]`rmul. Mun]ii
aveau o coroan` de nori \ntuneca]i. Vntul invad` casa [i o r`coare
ciudat` se sim]i \n aer. Gresia din hol deveni att de rece [i de
neprimitoare, \nct fu acoperit` cu covoare aduse din celelalte camere.
Se pare c` suntem \nconjura]i de furtuni. Aerul se va r`ci, spuse
Inez.
Dup` o noapte nedormit`, care aduse pe fa]a ei o paloare
neobi[nuit`, Inez r`m`sese la fel de calm` [i de resemnat`. |ncepu s`
strng` lucrurile, metodic. Goli sertarele [i sort` hrtiile. Co[ul de gunoi
se umplu de foi scrise m`runt. C`r]ile valoroase fur` \mpachetate. La fel,
argint`ria.
Inez mai puse deoparte cutia de ceai din por]elan fran]uzesc [i cteva
alte ornamente dragi. Nu erau multe de strns. Nu puteau goli casa pn`
la petrecerea de s`pt`mna viitoare.
{i apoi, servitorii vor r`mne aici, ca s` strng` lucrurile [i s` le trimit`
la Lisabona.
M` aju]i s` scriu invita]iile pentru prietenii no[tri? o \ntreb` Inez
pe Claire. Vom face una [i apoi o vom copia, schimbnd doar numele [i
modul de adresare. Va fi o activitate perfect` pentru o diminea]` ca asta.
Treaba le lu` destul timp [i nu terminar` dect c`tre prnz. Plicurile
fur` strnse \ntr-un sertar, a[teptnd s` fie trimise la re[edin]ele vecine
\n cursul dup`-amiezii.
Dup` mas`, Inez se duse s` se odihneasc`, iar Claire r`mase pe
verand`, pn` cnd fu alungat` de o pal` puternic` de vnt, care trnti
cu zgomot u[ile [i ferestrele casei. Ceva lovi puternic \n geamul mare [i
servitoarea ]ip`, cu glas ascu]it. Claire se ridic`, \nchise ferestrele
verandei [i intr`. Privi uimit` furtuna care se dezl`n]uise \n gr`din`.
Palmierii se agitau frenetic sub vnt, florile fur` plecate la p`mnt. Claire
o auzi pe Inez cobornd \n grab` sc`rile. Vntul devenise mai puternic.
Locuin]a p`rea c` se clatin` din temelii. Cele dou` tinere se uitar` lung
una la alta, \ntrebndu-se ce avea s` urmeze.
Cerul \ntunecat fu br`zdat de fulgere, urmate de bubuituri puternice
de tunet [i ploaia \ncepu s` curg` \n valuri.
Ploua de dou` ore \ncheiate. B`ur` ceaiul [i se preg`tir` pentru o
dup`-amiaz` de potop.
Claire se gndea la cei opt musafiri ai castelului. Probabil c` se distrau
jucnd biliard sau vizitau galeria unde contele \[i p`stra colec]ia de art`
portughez`. Castelul fusese martorul multor asemenea furtuni [i
rezistase de-a lungul secolelor.
Probabil c` Francesca se va speria [i Manoel va fi acolo s-o lini[teasc`.
VIS DE VACAN}~ 113
Claire aproape c`-i auzea vocea blnd` spunnd:
"Zgomotul vine dinspre mare... |n castel e[ti la ad`post, Francesca.
Mine vei vedea c` toate casele sunt la locul lor [i localnicii vor fi ferici]i
c` aerul s-a r`corit!"
Claire era nervoas` din pricina vremii [i a propriilor gnduri. Inez
st`tea lini[tit` [i-[i vedea de lucrul ei. Oare la ce se gndea? La Nicholas,
care st`tea singur \n bungalou? La ziua cnd plouase [i-[i g`siser`
ad`post la el acas`?
Fulgerele [i tunetele nu conteneau. Ploaia c`dea \n cascade [i p`rea
c` nu se va termina niciodat`.
Claire \ncepu s` se plimbe pe hol [i se opri \n fa]a micii ferestre care
d`dea spre verand`.
Z`ri o ma[in` care se apropia, dar crezu c` ploaia \i joac` feste. Era
ma[ina lui Manoel.
Asta \nsemna c` fusese nevoit s` vin` prin ora[, s` \nfrunte noroiul [i
pietrele c`zute \n drum, rafalele de ploaie... numai s` ajung` aici. De ce
s` fi f`cut a[a ceva?
Dar nu Manoel ie[i din ma[in` [i fugi gr`bit prin ploaie pn` \n fa]a
casei. Era Rodrigo Texheira. Claire deschise u[a [i b`rbatul intr` \n hol,
abia r`sfulnd.
Ce s-a \ntmplat? Manoel a p`]it ceva? \ntreb` ea, disperat`.
Nu. Nu te alarma. Manoel m-a trimis s` v` spun... c` s-a \ntmplat
un accident.
A fost cineva r`nit?
Da.
B`rbatul f`cu o plec`ciune la vederea lui Inez.
114 MARY ADLER
Manoel mi-a cerut s` v` anun], pe tine Claire, [i pe Inez, c`
Nicholas a fost r`nit.
Nicholas!
Inez se albi la fa]`, iar ochii ei str`lucir` ciudat. Pentru o clip`, Claire
crezu c` avea s` le[ine. Dar Inez se st`pni [i \ntreb`:
E grav?
Nu se [tie. Are dou` coaste rupte.
Unde e? \ntreb` Claire.
L-au dus acas`. Manoel mi-a spus s` v` duc acolo, dar s` v`
povestesc mai \nti cum s-a \ntmplat, ca s` nu facem g`l`gie acolo.
Rodrigo p`rea \ngrijorat, dar le zmbi \ncurajator.
A fost a[a. Pe timpul furtunii, eu [i Manoel eram \n salon, la castel.
La un moment dat a venit un om pe cal. Manoel a vorbit cu el [i a aflat
c`, \n ciuda semnelor de furtun`, Nicholas a plecat la lucru de diminea]`.
Cnd ploaia a \nceput, a trimis acas` muncitorii. Cnd s-a dezl`n]uit
vntul, se afla pe o stnc`.
{i ce a f`cut?
Omul crede c` s-a ascuns \ntr-o pe[ter`. Nu putea merge pe o astfel
de vreme. Ploaia c`dea \n valuri. Probabil c` a m`turat cu totul stnca [i
a c`zut.
Rodrigo, zise Inez, umezindu-[i buzele, stnca a c`zut peste
Nicholas?
|n parte... Din fericire, nu [i-a pierdut cuno[tin]a pe loc. Avea \n
buzunar pistolul de avertizare cu ajutorul c`ruia d`dea semnalul pentru
explozie. Era \nc`rcat. A tras [i cineva l-a auzit...
A stat mult acolo?
VIS DE VACAN}~ 115
Cei care l-au g`sit au anun]at doctorul [i apoi unul din ei a venit [i
la castel.
{i dup` aceea?
Manoel [i cu mine am plecat imediat \ntr-acolo. Am condus foarte
repede. Am ajuns chiar \naintea doctorului Gomes. Acesta a adus
ambulan]a. Manoel voia s`-l ducem la castel, dar doctorul a spus c` e
prea departe.
A[adar sunt la bungalou acum? Ne duci [i pe noi?
Desigur. Drumul e prost, dar distan]a e scurt`.
M` duc s` aduc hainele de ploaie, zise Claire.
|n alte condi]ii, drumul pn` la bungalou pe o astfel de vreme ar fi
fost \nsp`imnt`tor. Dar acum, Claire se gndea c` Manoel le-ar fi dus la
Nicholas mai repede [i f`r` attea zgl]ieli. Cu toate astea, \i era
recunosc`toare lui Rodrigo pentru c` le ajuta.
Ploaia lovea f`r` mil` \n ma[in` [i aproape c` nu se vedea nimic \n
fa]`. Claire, care [tia bine drumul, exclam`:
Uite copacul. Trebuie s` oprim.
L`sar` ma[ina lng` gardul viu, aproape de ambulan]a cu care venise
doctorul.
|ncepur` s` mearg` cu greu pe c`rare. Rodrigo deschise u[a [i le f`cu
loc s` intre.
Manoel e \n dormitor, cu doctorul, spuse el.
Inez r`mase \n picioare lng` mas`. O lacrim` i se z`ri pe obraz. Apoi
a doua...
Emo]ionat`, Claire \i spuse lui Rodrigo primul lucru care-i veni \n
minte:
116 MARY ADLER
Am vrea ceva de b`ut. Po]i s`-l rogi pe servitor s` ne aduc` ni[te
ap`?
Probabil c` [i Rodrigo fu u[urat s` p`r`seasc` \nc`perea. Lipsi cteva
minute, iar Manoel [i doctorul ie[ir` din dormitor \nainte ca el s` se
\ntoarc`.
Odihn` [i medicamente. Voi reveni mine. Cineva trebuie s` stea
cu el peste noapte, [opti doctorul.
Desigur. Va fi bine \ngrijit, r`spunse Manoel.
Bine. M` \ntorc la spital. Sun`-m` dac` se \ntmpl` ceva. La
revedere.
Manoel se plec` \n fa]a lui [i deschise u[a.
Se \ntoarse \n camer` [i se uit` cu aten]ie la Claire:
Regret cele \ntmplate, spuse el, formal. Rodrigo v-a explicat,
poate, c` accidentul a fost serios, dar nu grav...
E... con[tient?
Da, dar i s-a dat un calmant. E pe punctul s` adoarm`. Te-am
anun]at pentru c` \i e[ti ca o rud`. Po]i s` te duci s`-l vezi.
|nainte ca ea s` replice, Inez f`cu un pas \n fa]` [i-l privi pe Manoel
cu lacrimi \n ochi:
Manoel, a[ vrea s`-l v`d pe Nicholas.
Claire v`zu cum tr`s`turile b`rbatului se \n`spresc. Probabil c` se
gndea dac` a[a ceva se cuvine. Inez era palid` [i suferea.
Pe un ton sc`zut, Claire interveni:
Inez trebuie s` intre prima.
Cteva clipe, Manoel r`mase nehot`rt, apoi \i zmbi blnd lui Inez:
Nu plnge, draga mea. Va fi sup`rat dac` te va vedea plngnd.
VIS DE VACAN}~ 117
A doua u[`.
Inez \[i [terse lacrimile cu batista [i intr` \n camer`.
Manoel \i d`du lui Claire un scaun [i o pofti s` se a[eze.
Deci a[a, zise el, a[ezndu-se la rndul lui. Oare cnd o s` se
termine comedia asta?
Rodrigo intr` cu paharele de ap` [i cteva buc`]ele de l`mie.
Manoel arunc` apa [i se duse la bar.
S` nu-mi pui whisky, spuse Claire. Vreau ap`, te rog.
Vei bea ap` cu whisky [i cu pu]in` l`mie.
Manoel...
Vei bea whisky, repet`, \ntinzndu-i paharul.
Claire ascult`. Se sim]ea obosit`.
Rodrigo se duse la fereastr`, urm`rind ploaia. Manoel goli repede
paharul [i-[i mai turn` unul, apoi se \ntoarse la mas`. Claire \[i d`du
seama c` avusese dreptate cnd \l descrisese ca pe un b`rbat diferit de
ceilal]i. Ochii lui p`reau obosi]i [i riduri mici i se vedeau pe chip, dar
expresia lui p`rea lipsit` de orice emo]ie. }inea mult la Nicholas, [tia
asta. Probabil c` era \ndurerat de situa]ia \n care se afla prietenul lui. Dar
nimic nu l`sa s` se vad` asta. Claire spera c` Manoel va spune ceva
amabil, c` va alunga tensiunea [i teama.
|n loc de asta, \i auzi vocea plin` de cinism:
|ncearc` s` te relaxezi, Claire. Ar fi mai bine dac` ai putea s` plngi,
dar se pare c` englezii nu fac a[a ceva \n prezen]a altora. Termin`-]i
b`utura [i relaxeaz`-te.
Claire \l ascult`.
118 MARY ADLER
***
|ntre timp, Inez p`trunse \n camer` [i a[tept` o clip` s` se lini[teasc`.
O mn` \i strngea parc` gtul. Se \ndrept` spre pat [i privi chipul drag
al lui Nicholas, p`rul lui negru cufundat \n pern`. Dormea deja.
|ntinse mna, u[or, [i-i d`du la o parte de pe frunte p`rul \nc` ud de
ploaie.
Din gre[eal`, f`cu un mic zgomot [i b`rbatul se trezi:
Inez, zise el, \ncet.
Ochii lui erau larg deschi[i. |l trezise!
Ce ciudat c` te afli aici. M-am gndit la tine, Inez, spuse el, ca prin
vis.
Te-ai gndit la mine? Foarte bine, spuse ea, emo]ionat`.
Nu... e r`u. Mi-a fost foarte greu... Nu face situa]ia [i mai grea.
Nu [tii ce spui. Trebuie s` te gnde[ti la tine, Nicholas. Stai lini[tit
[i \ncearc` s` adormi.
Calmantul \[i f`cea efectul. Pleoapele i se \nchideau.
Inez \[i puse mna peste a lui. |n cteva secunde, Nicholas adormi.
Afar`, se auzea ploaia b`tnd \n geamuri.
Inez nu-[i putea st`pni lacrimile. Dar [tia c` acestea sunt
binef`c`toare [i c` dup` ele va urma o binef`c`toare fericire.
Atinse \nc` o dat` fruntea iubitului ei [i ie[i \n lini[te din camer`. Cu
atitudinea ei obi[nuit` [i cu un zmbet nou pe chip, ap`ru \n salon.
VIS DE VACAN}~ 119
Manoel se ridic`:
Prietenul nostru doarme? Muito bem. Trebuie s` bei ceva, Inez,
apoi v` voi conduce acas`.
Claire se gr`bea s` plece. Lini[tea ap[s[toare din camer`, al`turi de
Rodrigo, care r`sfoia de zor o revist`, [i de Manoel care fuma \ntruna, o
enervase peste m`sur`. Iar b`utura \i deformase sim]ul realit`]ii.
Inez, tot palid`, dar neobi[nuit de vesel`, reprezenta o enigm`
pentru Claire.
Ridic` privirea [i o \ntreb`:
E... bine?
Da, cara. Trebuie s` vii s`-l vezi mine diminea]`.
Accept` resemnat` paharul \ntins de Manoel [i \ntreb`:
Cine are grij` de el \n seara asta?
Voiam s`-l p`zesc eu, dar cu oaspe]ii de la castel... Rodrigo s-a oferit
s` stea cu el [i, \ndat` ce ajung \napoi acas`, am s` trimit un servitor s`-l
ajute. Nu te teme, va fi bine \ngrijit.
Dac` va fi nevoie de ajutor, m` vei chema?
Desigur.
Le ajut` s`-[i pun` pelerinele de ploaie. Pe cnd Claire \[i \ncheia
haina, sim]i o presiune pe um`r. Era bra]ul lui Manoel. B`rbatul voia
probabil s`-[i exprime \n acest fel regretul c` fusese nevoit` s` cedeze \n
fa]a lui Inez dreptul de a-l vedea prima pe Nicholas. Claire se gndi c`
simpatia lui venea trziu. Deja aflase ce credea despre ea.
Pe drumul \napoi spre Casa Venusta, Claire abia remarc` peisajul
dezolant de afar`. Se sim]ea singur`, pierdut` [i nefolositoare nim`nui
de pe lumea asta. Nicholas era bolnav, dar nu avea nevoie de ea; Inez
120 MARY ADLER
p`trunsese parc` \ntr-un univers minunat, numai al ei. Iar Manoel...
Manoel era prea st`pn pe sine, prea individualist.
Cnd ajunser` acas`, Inez se \ntoarse spre Manoel [i-i spuse, cu
aceea[i fericire pe chip:
Vrei s` a[tep]i pu]in, dragul meu prieten, s` aduc o crem` din
plante pentru rana lui Nicholas de pe obraz?
Sigur, aprob` acesta. Chiar m` gndeam s` trimit ceva prin
servitorul meu, dar sunt convins c` alifia ta va fi mult mai eficient`.
La revedere, spuse Claire, cnd b`rbatul se preg`ti s` plece.
O clip`, o opri el. Nu-mi place s` te v`d att de nefericit`. Trebuie
s` te lini[te[ti. Nicholas e un tip puternic [i-[i va reveni foarte repede. Sau
poate altceva te nelini[te[te? Spune-mi, Claire, ce ai?
Tonul lui era autoritar, dar blnd. |n ce o privea, Claire primi gestul
lui de afec]iune ca pe o simpl` formalitate. Nu putea crede c` starea ei \l
interesa cu adev`rat [i nici nu se putea \ncrede \n el.
Sunt afectat` de accidentul suferit de Nicholas... {i apoi, vremea m`
enerveaz`...
Dar dincolo de toate astea... nu e [i ceva personal?
Ochii lui o privir` intens, dar vocea \[i p`strase blnde]ea:
Nu poate fi din pricin` c`... abia azi ]i-ai dat seama c` ai o rival`? Nu
[tiai c` Inez \l iube[te pe Nicholas? Credeam c` femeile simt instinctiv
aceste lucruri. Te doare att de tare c` l-ai putea pierde?
Claire sim]i c` pr`pastia dintre ei se adnce[te [i c` niciodat` nu vor
mai putea fi prieteni, cum spera c` fuseser` odat`. Florile de pe
piedestalul din hol r`spndeau un arom` dulce [i grea. Claire \[i strnse
p`rul la spate [i o pic`tur` de ploaie \i c`zu pe lobul urechii.
VIS DE VACAN}~ 121
Ce \ncercare grea [i lipsit` de speran]` s` \ncerce s`-i explice!
Bine, zise el, v`znd-o c` tace. Nu vreau s` te umilesc. Te sf`tuiesc
s` te odihne[ti.
Cnd Inez ap`ru \n capul sc`rilor, Manoel ad`ug` \n [oapt`:
{i s` te gnde[ti dac` nu cumva sentimentele tale pentru Nicholas
nu sunt decise de teama de a avea o rela]ie adev`rat`, cu un partener
mai... pasional. Voi, englezii, m` face]i s` cred c` sunte]i foarte la[i cnd
vine vorba de dragoste.
Cu o brusc` schimbare de ton, care-i demostr` \nc` o dat` lui Claire
capacitatea lui de a se transforma cnd dorea, Manoel se adres` lui Inez:
Gata? Mul]umesc. Voi pleca \ndat`. Ne \ntlnim mine, acas` la
Nicholas. Adeus, senhoras!
Claire nu r`spunse. R`m`sese f`r` glas. Inez o privi curioas`, apoi se
\ndrept` spre salon. Aprinse lumina, strnse petalele de flori uscate de
pe mas` [i se a[ez` la birou. F`r` s` spun` nici un cuvnt, puse invita]iile
\ntr-un sertar, pe care-l \nchise cu cheia.
Plecarea fusese deci amnat`. Slab` consolare pentru Claire. Poate c`
b`trnul senhor va fi dezam`git, dar [i el prefera, desigur, s` r`mn`
pn` la totala recuperare a lui Nicholas.
Claire se duse \n dormitor.
***
Noaptea, ploaia se opri \n sfr[it.
122 MARY ADLER
Diminea]a, pe cer nu mai r`m`seser` dect c]iva nori albi, printre
care razele soarelui str`luceau vesel.
Dis-de-diminea]`, b`trnul Sarmento ie[i pe verand`, ascultnd
satisf`cut ciripitul p`s`rilor, la fel de gure[e [i de sprintene ca \n fiecare
zi frumoas`. Senhor le \mp`rt`[i planul lui de a merge ceva mai trziu \n
vizit` la Nicholas, condus de credinciosul Joao.
Copilul `la nebun, ad`ug` el ca pentru sine, care e att de avid de
munc` \nct ajunge s`-[i piard` ra]iunea!
Era decis s`-i spun` personal bolnavului ce crede despre un om
care-[i asum` riscuri att de mari.
Cnd Inez, \mbr`cat` \ntr-o rochie galben` [i cu o p`l`rie de paie \l
anun]` c` ea [i Claire vor pleca pe jos spre bungalou, b`trnul ridic` din
spncene mirat [i r`spunse, vesel:
Deci, \l abandona]i pe b`trnul vostru p`rinte, care este att de
\n]elept, ca s` merge]i s` vede]i un tn`r lipsit de minte. M` rog, poate
c` el este mai interesant. |ntotdeauna e a[a. Tinerii par mai atr`g`tori.
Duce]i-v`, copilele mele, [i transmite]i-i lui Nicholas toate cele bune din
partea mea.
Drumul era uscat, dar ici [i colo se z`reau \nc` urme de noroi. Aerul
era proasp`t [i mirosea familiar a flori de portocal. Inez, \n rochia ei
galben` [i cu obrajii \mbujora]i, era la fel de proasp`t` ca aceast`
diminea]` minunat`. Uimitor, se gndi Claire, cum \nflorise, acum c`
data plec`rii devenise nesigur`! Nu mai \nc`pea nici o \ndoial` c`
hot`rrea de a pleca fusese luat` f`r` pl`cere.
Gilberto Marques era cel care supraveghea acum bolnavul. Rodrigo
se \ntorsese la castel ceva mai devreme. B`rbatul era \mbr`cat foarte
VIS DE VACAN}~ 123
frumos, \ntr-o c`ma[` din satin [i ni[te pantaloni strm]i. P`rul lui negru,
lucios, \i c`dea rebel pe frunte [i-i d`dea un aer teatral. Nu-i mai lipseau
dect o pereche de cercei din aur [i o bandan` ca s` arate ca un pirat
veritabil. Le \ntmpin` cu ni[te cuvinte me[te[ugite, l`udndu-le apari]ia
spectaculoas` [i \nf`]i[area elegant`.
Bun` diminea]a, dragele mele prietene! Ce domni[oare
fermec`toare! Ce noroc pe Nicholas, [i ce p`cat pentru bietul Gilberto!
Vederea cui s`-l fericeasc` mai \nti? A superbului trandafir englezesc sau
a preafrumoasei flori de portocal?
Inez \i \ntinse mna [i \ntreb`:
Cum se mai simte? E mai bine?
Gilberto ridic` din umeri cu o mirare sincer`:
Nu [tiu... a[ zice c` se simte mai bine. Zmbe[te, dar po]i s`-]i dai
seama dup` asta? Englezii sunt fermec`tori chiar [i \n cele mai dramatice
momente. Dac` a[ avea durerile lui, cred c` a[ blestema \ntruna. Doar
are oase rupte, cred c`-i e greu [i s` respire...
Du-te la el, Claire, hot`r\ Inez. |l voi ]ine eu de vorb` pe Gilberto.
Claire travers` livingul [i se strecur` \n dormitor. Se duse la pat [i-l
privi pe Nicholas. R`spunse fericit` zmbetului lui [i se aplec` s`-l s`rute
pe frunte. Z`ri pe obrazul lui zgrietura profund` care se \ntindea pn`
spre gt.
Pentru prima dat`, Claire nu g`si ce s`-i spun` prietenului de-o via]`.
Dar el \i risipi tulburarea:
Nu fi a[a sup`rat`, draga mea. |mi pare r`u c` te-am speriat att de
tare. Nu e ceva grav. |mi voi reveni \n cteva zile. Manoel mi-a spus de
diminea]` c` ai fost aici [i ieri.
124 MARY ADLER
A trecut pe la tine mai devreme? \ntreb` ea. L-a trimis pe Rodrigo
ieri la Casa Venusta [i el ne-a adus pe amndou` aici.
Pe amndou`?
Pe Inez [i pe mine. Am auzit despre accident [i am vrut s` venim.
Ea te-a v`zut, dar eu nu am apucat.
Oh! Cum de s-a \ntmplat asta? Ea a venit [i tu nu?
Era dificil s`-l fac` s` \n]eleag`. De dragul amndurora, al lui [i al lui
Inez, trebuia s` fie foarte atent` cum \[i alege cuvintele.
Inez plngea portughezii sunt mult mai emotivi ca noi [i cum
tu doarmeai, Manoel a l`sat-o s` intre, ca s` se lini[teasc`.
|n]eleg.
Era evident c` nu pricepea, totu[i.
{i s-a lini[tit?
P`rea chiar fericit`... ca o mam` al c`rui copil bolnav reu[ise \n
sfr[it s` adoarm`... Probabil c` pari vulnerabil cnd dormi. Nu vorbi,
dac` te doare.
Nu m` doare.
Stai jos, Claire.
Ea se a[ez` pe un scaun din ramuri de palmier, lng` pat.
Inez a venit cu mine, ad`ug` ea.
R`spunsul lui fu lipsit de emo]ie:
Mai adu, te rog, un scaun [i roag-o s` intre.
Dragul meu Nicholas, zise Claire, u[or ironic, \ndr`znesc s` sper c`
pn` [i o tn`r` portughez` se poate lipsi de companie cnd viziteaz` un
prieten bolnav. Ne vedem mai trziu.
|i f`cu cu ochiul [treng`re[te, [i ie[i.
VIS DE VACAN}~ 125
|ntoars` la cei doi, Claire spuse direct:
|l voi prelua eu pe domnul Marques, Inez.
Petrecur` \mpreun` o or` [i se plimbar` pe gazonul umed. Vorbir`
[i \[i \mp`rt`[ir` p`rerea despre Frei Luis de Sousa. B`rbatul iubea
opera. O invit` pe domni[oara Wyndham s` vin` la Lisabona la
deschiderea urm`toarei stagiuni. Trebuia neap`rat s-o vad` pe divina
Francesca \n rolul lui Mimi, al Susanei... Francesca avea o m`re]ie, o
naturale]e incomparabile...
Se spune despre ea c` vocea nu va atinge deplina maturitate pn`
cnd nu se va c`s`tori. Dar poate c` nu e dect o fantezie romantic` a
admiratorilor ei. |ntotdeauna se spune asta. Vom vedea, vom vedea,
ad`ug` el, profetic.
E logodit`? \ntreb` Claire cu disperare.
Cine [tie? Francesca e t`cut`, distant`... Dar cred c` e \ndr`gostit`...
De conte?
B`rbatul \[i \nclin` sobru capul.
Da, de conte. Era, de altfel, inevitabil. De cnd a venit la castel, toat`
lumea se a[tepta la asta. Francesca are tot ce-[i poate dori cineva. Tot...
\n afar` de o c`s`torie str`lucit`...
{i contele.. o iube[te?
Nu exist` nici un b`rbat la castel... pe insul`... sau chiar \n
Portugalia... care s` n-o iubeasc`, s-o venereze pe Francesca. {i apoi,
Manoel e foarte gnditor \n ultima vreme... cred c` e evident de ce.
Anun]area nun]ii \mi va frnge inima, dar nu m` va mira.
Chiar atunci, Inez o strig` de la fereastr`:
Claire! Vrei s` vii o clip`?
126 MARY ADLER
Gilberto f`cu o plec`ciune, [i Claire se \ntoarse spre cas`. Intr` \n
dormitorul lui Nicholas. B`rbatul zmbea, \ntins \n pat, iar Inez st`tea \n
picioare, foarte fericit`, \mbujorat` [i cu un aer u[or z`p`cit.
Claire \n]elese totul dintr-o privire.
Am reu[it, Claire... \n sfr[it. Ne-am logodit. Cnd se termin`
contractul lui Nicholas, ne vom duce \n Oporto s` facem nunta.
Doamne, ce u[urare! se bucur` Claire. |mi vine s` v` s`rut!
Pe Inez o po]i s`ruta, dar pentru mine va trebui s` a[tep]i.
Am vrut s` te anun]`m pe tine prima.
Fericirea i se citea \n priviri.
De-abia a[tept s`-i spun tatei, continu` Inez. Te l`s`m singur acum,
Nicholas, [i-l voi ruga pe Gilberto s`-]i aduc` ceva de b`ut. Trebuie s` te
odihne[ti, ca s`-]i revii ct mai repede. Sunt att de fericit` c` m`
c`s`toresc nu cu un portughez, ci cu un englez. Noi, portughezii,
suntem prea formali. Ate a vista, meu amado.
Cele dou` tinere ie[ir` din camer` bra] la bra].
Acum, \mi e[ti ca o sor`, [opti Inez. Putem s` vorbim deschis una
cu alta. Va fi \n beneficiul amndurora.
Claire fu imediat de acord. |[i aminti c` mine era smb`t`, ziua \n
care stabilise cu Nicholas s` fac` \mpreun` o excursie. Dar de acum
\nainte nu vor mai fi ie[iri \n doi. |n adncul sufletului ei, era cople[it`
de fericire pentru el, dar \n acela[i timp sim]ea c` pierduse ceva foarte
important pentru ea.
|n urm`toarele zile, Claire \ncerc` s` se concentreze exclusiv asupra
fericirii celor doi. Cum logodna lui Inez cu Nicholas fusese anun]at`,
foarte mul]i vizitatori veneau la Casa Venusta pentru a felicita familia
VIS DE VACAN}~ 127
Sarmento. Mul]i a[teptau de mult acest eveniment, al]ii p`rea total
suprin[i de logodn`.
Toat` lumea \ntreba, mai discret sau mai direct, despre ceremonie, [i
tuturor li se r`spundea c` va avea loc o petrecere restrns`, imediat ce
Nicholas \[i revenea. Pe Claire o surprinse pl`cut faptul c` oamenii \l
considerau un so] perfect pentru Inez.
Tn`ra \i povestise c` Manoel o felicitase din toat` inima pentru
logodn` [i c` se bucurase foarte mult de aceast` veste. Se hot`rse c` nu
mai avea sens s-o aduc` pe Francesca \n vizit`. Claire fu dezam`git` [i se
sim]i din nou inutil` \n mijlocul fericirii altora.
Inez observ` [i \ncerc` s` vorbeasc` despre asta.
De multe ori te-am v`zut sup`rat`. M-am \ntrebat adesea dac` nu
cumva Nicholas e pricina nefericirii tale, dac` nu ]i-ai dori ca el s`-]i fie
mai mult dect un prieten. Ai fost vreodat` \ndr`gostit` de el, Claire?
Nu, dar l-am iubit \ntotdeauna.
Nicholas mi-a spus [i el asta, dar un b`rbat nu poate citi \n inima
unei femei dac` ea nu-l las`.
E[ti att de frumoas`, att de \n]eleg`toare cu el \nct mi-a fost mereu
team`...
{tiu c` ]i-a fost team`, dar nu [tiam cum s`-]i demonstrez c` te
\n[eli. |n ziua \n care am descoperit [tiuletele de porumb ro[u, eram gata
s`-]i explic totul.
Am vorbit despre asta cu Nicholas, zmbi ea. Mi-a spus c` te-a
s`rutat dinadins, ca s` arate c` nu ]inea la mine, apoi s-a sim]it foarte
prost, gndindu-se c` ne-a r`nit pe amndou`. B`rba]ii sunt foarte
ciuda]i.
128 MARY ADLER
***
Fractura lui Nicholas \ncepuse s` se vindece. Reu[ea s` stea \n
picioare [i era plimbat \n c`rucior pe afar`. |ntr-o zi, veni s` ia ceaiul la
familia Sarmento. Era ora patru [i to]i se strnseser` \n jurul mesei de pe
verand`. Nu trecu mult [i ap`ru [i Manoel.
Ah, Nicholas! exclam` el.
Vesel, \mbr`cat \ntr-un costum alb impecabil, Manoel privi cu
mul]umire mica adunare familial`:
Am fost la tine acas`... servitorul dormea... am crezut c` te-ai \ntors
la lucru, glumi el. Senhor se \nclin` el \n fa]a b`trnului, acordndu-i
privilegiul vrstei Inez... [i Claire. Sunt dou` s`pt`mni de cnd nu
te-am mai v`zut, Claire.
Oare accentuse special "R"-ul din numele ei, ca s` sune ca un cuvnt
din pasionatele cntece de dragoste portugheze?
Dou`sprezece zile, ca s` fiu mai exact. Dar am \ntrebat mereu de
tine... Spune-mi, cum e s` pierzi un frate [i s` c[tigi at]ia prieteni?
Era \ntr-o form` de zile mari. Se a[ezase \ntre senhor Sarmento [i
Inez, dar o privea adesea pe Claire, cu simpatie [i amuzament. Tn`ra
era nervoas`, dar destul de st`pn` pe sine.
Dup` terminarea ceaiului, b`rba]ii se ridicar`. Nicholas spuse c` voia
s` se \ntoarc` la munc` \n curnd.
Desigur, aprob` Manoel, dar vei \ncepe treptat.
VIS DE VACAN}~ 129
Nu vei sta \n c`ldur`, nu-]i vei mai asuma riscuri inutile. |mi dau
seama c` te gr`be[ti din nou s` termini proiectul, dar de data asta
motivul este altul. {i apoi, nu v`d de ce tu [i Inez nu v` pute]i c`s`tori
chiar pe insul`. Avem doi preo]i.
Prefer s` a[tept, r`spunse Nicholas.
De ce?
Pentru c` vreau ca eu [i Inez s` avem mai \nti o cas` a noastr` [i
viitoarea mea so]ie \[i dore[te o nunt` la care s` participe toate rudele [i
prietenii din Portugalia. Tu vei r`mne cavalerul nostru de onoare.
Nu v` voi l`sa la greu. Dar acum, c` ]i-ai mai revenit, m` gndesc
c` \ntr-o s`pt`mn` pute]i da o petrecere de logodn`.
Vom da un cocteil, interveni Inez. Sper c` po]i veni, al`turi de
invita]ii t`i de la castel.
Un cocteil! se mir` Manoel. O mic` petrecere \nainte s` pleca]i la
nunta fratelui t`u? Nici nu se pune problema. Nu vre]i s` facem o
petrecere la castel? |mi va face mare pl`cere. {i vom invita to]i prietenii
vo[tri de pe insul`.
E[ti foarte generos, Manoel.
Deloc. Nu ]i se pare o idee bun`, Nicholas?
Nu [tiu ce s` zic...
Manoel zmbi [i-i \nl`tur` protestele cu un gest hot`rt:
N-am \ntlnit niciodat` un om mai modest dect tine, Nicholas.
Inez, trebuie s`-l pui mai bine \n valoare.
Tu ai face asta cu logodnica ta?
O voi face \n curnd, admise el. Nu [tiu cum pute]i suporta aceste
interminabile trei luni de logodn`.
130 MARY ADLER
Mi se pare c` rela]ia dintre doi oameni este foarte fragil` \n perioada
asta.
Se \ntoarse spre Claire:
Ce p`rere ai despre asta?
O provoca s` renun]e la rezerva ei, dar [tia c` nu-i pas` deloc de
p`rerea ei.
Nu am nici o p`rere, senhor.
Nu, desigur, coment` el. E[ti prea tn`r` ca s` ai o p`rere. Dar, \n
acela[i timp, b`nuiesc c` e[ti genul care judec` bine \nainte de a lua o
decizie att de important` ca mariajul.
O privi cteva clipe, apoi se \ntoarse netulburat c`tre senhor
Sarmento [i vorbi \n portughez`:
Va fi bine s` v` \ntoarce]i \n Portugalia, nu? {i eu de-abia a[tept s`
m` \ntorc. Peste zece zile, familia Monteiro va pleca [i Rodrigo a spus
c`-i va face pl`cere s` v` duc` el \nsu[i acas` [i apoi s-o aduc` pe Inez
\napoi la Nicholas.
Foarte bine. |mi place tn`rul Rodrigo. E foarte serios [i
con[tiincios. {i petrecerea va fi \n curnd, nu?
Da, pentru c` pn` la sfr[itul lunii to]i oaspe]ii vor pleca.
Viitorul ei fusese pecetluit, se gndi Claire. Nu mai avea de ales \ntre
a locui \n Portugalia cu Inez [i a r`mne pe insul`, ca s` predea copiilor
de pe insul`. Nu mai avea nici o alegere. Destinul ei fusese hot`rt. Nu
mai putea dect s` se \ntoarc` \n Anglia [i s` \ncerce s`-[i continue
cariera, dac` avea norocul s` mai g`seasc` de lucru \n domeniu, sau s`
se apuce de o cu totul alt` munc`. Att.
Se scuz` [i se duse s` se plimbe \n gr`din`.
VIS DE VACAN}~ 131
Dup` cteva minute, auzi \n spatele ei ni[te pa[i [i-l v`zu pe Manoel
apropiindu-se. Se vedea c` e \nc` \n toane bune nu mai sem`na cu
durul, crudul conte de alt`dat`. Dar cnd privi \n ochii lui \[i d`du seama
c` \[i pierduser` str`lucirea vesel`.
Trebuie s` m` \ntorc la castel, spuse el. Te-am urm`rit aici ca s`-mi
iau la revedere. Sunt sigur c` ai fi suferit dac` n-a[ fi f`cut asta. Am
hot`rt, \mpreun` cu ceilal]i, c` ar fi cel mai bine ca Inez [i senhor
Sarmento s` plece s`pt`mna viitoare, a[a c` petrecerea de adio va avea
loc vineri.
Nu vei avea mult timp s` te preg`te[ti, r`spunse ea distant.
Se poate rezolva cu pu]in efort. Toate cele necesare se g`sesc pe
insul`.
F`cu o scurt` pauz`, apoi continu`, cu un alt ton:
Inez spune c` cele dou` servitoare vor avea grij` pe tine ct lipse[te
ea. Totu[i, mi se pare c` nu va fi prea pl`cut s` stai aici singur`. Mi-ar face
mare pl`cere dac` ai accepta s` vii la castel pe timpul absen]ei ei.
Claire se gndi. Ce bucurie! S` tr`iasc` al`turi de el, s`-l vad` \n
fiecare zi, s` se plimbe prin gr`dina lui minunat`, s` se trezeasc` \ntr-o
camer` luxoas` din castel! Acesta era paradisul! Dar un paradis lipsit de
c`ldur`, al`turi de polite]ea lui distant` [i de Francesca, privighetoarea
portughez` f`r` inim`, care se purta de parc` ar fi fost deja st`pna
castelului.
|mi place singur`tatea, r`spunse ea. Cred c` voi fi fericit` al`turi de
Enrica [i Josef.
Refuzi?
Oferta ta e foarte generoas`. |]i mul]umesc, dar...
132 MARY ADLER
Refuzi... [i f`r` m`car s` \ncerci s` te scuzi.
De ce a[ face-o?
Pentru c` a[a se obi[nuie[te, chiar [i la voi, la englezi.
Foarte bine. Nu cred c` voi putea s` \ndur dou` s`pt`mni la castel,
senhor.
Fie. |nseamn` c` asta-i tot.
Zmbi ironic cnd se \nclin` \n fa]a ei, la plecare.
Claire r`mase singur`, gnditoare. |ntr-un fel, prin acest refuz reu[ise
s` ob]in` o victorie asupra propriei sl`biciuni. Nu mai voia s` aib` motive
de triste]e. {i totu[i, era o trist` victorie!
VIS DE VACAN}~ 133
Capitolul 8
Poate faptul c` Inez nu g`si \n garderoba ei o rochie destul de
elegant` pentru petrecerea de la castel reprezent` un adev`rat noroc
pentru Claire.
Pentru o petrecere nu foarte preten]ioas`, a[ fi putut purta rochia
cea verde, dar dineul de la castel va fi, sunt sigur`, impresionant`. |l
cunosc pe Manoel! Cred c` Nicholas are dreptate, \mi trebuie o rochie
nou`.
Nu cred c` vei g`si \n trei zile, spuse Claire. Mai bine ne uit`m la
materialele pe care le ai.
Se duser` \mpreun` \n camera unde erau strnse materiale variate,
de la bumbac cu imprimeuri florale, la tafta [i organza minunat colorate
[i ornate.
~sta, zise Inez, privind un material de un albastru intens, ar fi foarte
potrivit pentru o rochie... pentru tine. Ce p`cat c` ne gr`bim att.
D`du la o parte alte materiale [i exclam`, fericit`:
A, ia uite! Brocartul ivoriu pe care mi l-a trimis fratele meu de ziua
mea. Nu l-am folosit, pentru c` brocartul este greu de lucrat, dar acum
cred c` a venit momentul s`-l \ncerc.
Modelul pe care l-au ales \mpreun` era foarte preten]ios o croial`
medieval`, ornat` din cap pn`-n picioare cu nasturi din argint f`cu]i de
Arturo.
Arturo mi-a f`cut nasturii `[tia \n urm` cu mai bine de trei ani.
Probabil c` a[teptau s` fie asorta]i cu o rochie deosebit`.
Toat` ziua se ocupar` de croial`, iar Claire fu recunosc`toare c` avea
de lucru [i nu se mai gndea la problemele ei.
S`pt`mnile care aveau s` urmeze i se p`reau dramatice. Oare ce
a[teptau de la ea Nicholas [i Inez? S` r`mn` pe insul` pn` cnd
amndoi aveau s` plece la Oporto pentru celebrarea nun]ii? Nunt` la
care Manoel avea s` joace rolul cavalerului de onoare... Pn` atunci,
logodna contelui cu Francesca avea s` fie f`cut` public`, iar cnt`rea]a va
fi [i ea prezent` la nunt`, purtnd pe deget inelul de la Manoel. Se p`rea
c` trebuia s` suporte o suferin]` greu de acceptat pentru a fi al`turi de
Nicholas pn` la cap`t.
|n ziua petrecerii, Nicholas trecu pe la familia Sarmento, apoi se
\ntoarse la bungalou ca s` se odihneasc`. Claire urc` \n dormitor. Rochia
lui Inez fusese terminat` [i st`tea \n dulapul ei, acoperit` cu o folie din
plastic. Claire se gndi c` era timpul s` se gndeasc` la propria ei toalet`
[i scoase din [ifonier rochia cea alb`. Cu s`pt`mni \n urm`, cnd se
duceau des la castel, o purta \n combina]ie cu mai multe garnituri. Iar
acum, cnd Inez \[i croise singur` rochia, g`sise [i ea, printre materiale,
o m`tase cu broderie fin`, verde, pe care o asort` cu rochia.
VIS DE VACAN}~ 135
Claire o lu` [i se duse la oglind`, privindu-se cu satisfac]ie. P`rea cu
totul alt` rochie!
Cnd cobor\ \n salon, Nicholas o privi fermecat:
Bun` ziua, ochi verzi. Dac` n-ar fi verdele, ai p`rea foarte
englezoaic`. Ai f`cut o combina]ie inteligent`.
Arat` bine, nu? Trebuie s`-i mul]umesc pentru asta viitoarei tale
so]ii.
Cred c` v` ve]i distra de minune cnd ne vom stabili cu to]ii \n
Portugalia, zise el.
Claire se uit` la el, evitnd str`lucirea din ochii lui Inez [i-[i aprinse o
]igar`:
Nu cred c` voi merge cu voi.
Bine\n]eles c` vei merge. Amndoi ne dorim asta.
Nu cred, replic` ea.
Mai bine ai crede, pentru c` a[a e.
Da, ad`ug` Inez. Vei fi fericit` acolo.
Mul]umesc. Dar nu se cuvine. V` ve]i c`s`tori, iar eu m` voi
\ntoarce \n Anglia.
Ba nu, spuse Nicholas.
Ba da, \l contrazise Claire.
Te vom convinge pn` la urm`.
Nimic nu m` poate convinge.
Hei, calma]i-v`, interveni Inez. Amndoi sunte]i teribil de
\nc`p`]na]i. Mai sunt dou` s`pt`mni \n care putem discuta despre
asta. Nicholas, \l rogi tu pe Josef s`-l cheme pe tata? I-am promis lui
Manoel c` vom ajunge la timp.
136 MARY ADLER
Plecar` cu to]ii, cu ma[ina. Nicholas conducea. Ajunser` repede.
Erau chiar primii invita]i sosi]i la castel. Gilberto [i Rodrigo \l felicitar` pe
Nicholas, iar Francesca le ur` \n cuvinte me[te[ugite fericire.
Prietenii \ncepur` s` soseasc` [i cuplul logodit r`mase \n hol, al`turi
de Manoel, pentru a primi oaspe]ii.
Salonul se umplu. Femeile erau elegant \mbr`cate, iar b`rba]ii
purtau costume albe de ceremonie.
Manoel discuta aprins cu un grup de invita]i, \nclinndu-[i capul \n
felul lui att de blnd [i de familiar c`tre femeia micu]` din stnga lui.
Zmbi, asigurnd-o astfel de indubitabila iste]ime a replicii ei. Un truc
minunat de-al lui, cu care reu[ea s` te fac` s` te sim]i special`... [i pe care
nu-l folosise niciodat` cu Claire. Poate c` acesta putea fi [i un
compliment... sau poate c` nu.
Un servitor anun]` c` masa este servit` [i musafirii se a[ezar`. Claire
st`tea \ntre Rodrigo [i Nicholas. |n dreapta lui Nicholas se afla Inez, apoi
Manoel, \n capul mesei. Lng` el st`tea Francesca, elegant`, maiestuoas`,
sigur` pe ea. Se potriveau perfect.
Cina era bogat`, iar abunden]a preparatelor o f`cu pe Claire s` se
simt` r`u. Vinul o ame]i, dar continua s` zmbeasc`. Se ajunse \n sfr[it
[i la toastul serii. Paharele fur` umplute din nou, iar Manoel se ridic` [i
vorbi \n portughez`:
E pentru mine un privilegiu [i o onoare... dragul meu prieten
Nicholas [i frumoasa noastr` Inez Sarmento... \i [tiu pe to]i prietenii
vo[tri aduna]i azi, aici...
{i continu` pe acela[i ton. Toat` lumea strig` "Viva!", ciocnir`
paharele [i le b`ur` dintr-o \nghi]itur`. Inez str`lucea, Nicholas, intimidat
VIS DE VACAN}~ 137
[i fericit, \i mul]umi lui Manoel... [i pentru Claire prima parte a torturii
se termin`.
Cnd celelalte femei plecar` s`-[i \mprosp`teze machiajul, se duse cu
ele. Dar g`l`gia [i parfumurile tari, amestecate, o f`cur` s` se retrag` \n
gr`din`. Cteva cupluri se plimbau deja pe acolo... apoi sosir` [i Inez cu
Nicholas, zmbindu-[i ferici]i. Trecur` mai departe, f`r` s-o vad`, dar
Claire auzi din spate un glas puternic:
De multe ori fericirea altora aduce celorlal]i triste]e.
Era Manoel. |n tonul lui se amestecau ironia [i compasiunea.
Claire se \ntoarse.
O astfel de ocazie este \ntotdeauna fericit`, \l contrazise ea.
Desigur, desigur. |ncercam s`-]i prezint condolean]e. Ce vei face,
m` \ntreb, acum c` l-ai pierdut pe Nicholas?
O ironiza f`r` mil`. Claire ridic` din umeri [i-i \ntoarse din nou
spatele. Trebuia s`-l ignore, pentru c` sarcasmul lui o durea.
|]i mul]umesc pentru grij`, dar sunt destul de mare [i pot s` m`
lipsesc de un "gardian", cum spui tu.
Poate, dar e[ti \nc` o copil`. Mi se pare foarte trist c` ai fost luat`
de lng` protectorul t`u. Vei g`si, desigur, pe altcineva care s` aib` grij`
de tine, de inima ta \nsp`imntat`, dar nimeni nu te va mai iubi la fel de
lini[tit ca el.
Claire strnse din din]i [i r`spunse ferm:
Asta este, cred c` m` voi descurca.
Dar e dureros, nu? insist` el. Nicholas nu a cerut niciodat` de la
tine ceea ce i se cuvenea. Era respectuos, ceea ce \]i convenea de
minune. Nici acum nu-]i vine s` crezi c` te-a abandonat pentru o alt`
138 MARY ADLER
femeie [i te-a l`sat singur`, f`r` nici un altul \n preajm` care s`-]i poarte
de grij`. |mi pare r`u pentru situ]ia ta disperat`.
St`pnirea de sine a tinerei \ncepuse s` se clatine. Aproape c` ]ip`
fiecare cuvnt:
Compasiunea ta m` \nduio[eaz`, dar nu \n]eleg ce am f`cut ca s-o
merit. De cnd am venit pe insul` [i am \ntlnit-o pe Inez, am sperat c`
aceast` nunt` va avea loc.
A[a... r`spunse el. {i pentru a contribui la realizarea acestui plan
m`re], ai acceptat de la Nicholas o br`]ar` costisitoare [i l-ai s`rutat de
fa]` cu toat` lumea. Mi se pare, draga mea Claire, c` nu te-ai descurcat
prea bine.
Br`]ara a fost un dar de ziua mea. Inez [tie.
{i s`rutul? Nu-mi spune! }i-a fost impus de o tradi]ie local`, nu-i
a[a? Nu cred c` Inez a \n]eles [i asta! P`rerea mea e c` unirea lor s-a
produs f`r` voia ta, mai degrab` dect cu ajutorul t`u.
Se \nclin`, iar chipul lui era lipsit de expresie.
Nu \n]elegi nimic, draga mea copil`, nimic. Nu [tii ce \nseamn`
adev`rata suferin]`. Te asigur c`, dac` ai fi fost cu adev`rat \ndr`gostit`
de Nicholas, acum n-ai fi suferit numai din pricina mndriei r`nite.
F`cu o pauz`, apoi strig`:
Rodrigo!
Claire f`cu un pas \napoi [i se lipi de stlpul de la intrare. Nu mai
putea suporta prezen]a lui Manoel. Indiferen]a lui o ucidea.
Rodrigo, continu` el, Claire ar vrea s` danseze. Cnd se termin`
acest vals, roag`-l pe Baptista s` cnte o tarantella [i ai grij` s-o \nve]i
dansul.
VIS DE VACAN}~ 139
Se \ntoarse apoi spre Claire [i ad`ug`:
Dansurile de aici sunt cel mai bun leac pentru o astfel de suferin]`.
Rodrigo era o persoan` pl`cut`. Nu \ntreb` de ce Claire trebuia l`sat`
\n grija lui, de[i probabil i se p`reau ciudate t`cerea [i triste]ea ei. Dans`
cu ea, o conduse peste tot [i \i aduse de la bar suc de fructe [i cafea.
|n salon, zgomotul era teribil. Chiar [i Nicholas se acomodase [i
p`rea s` se distreze foarte bine.
Apoi, Francesca deveni punctul de atrac]ie. Se duse la pian, zmbi [i
spuse:
Mi-ar pl`cea s` cnt ceva pentru voi \n seara aceasta. Manoel nu e
de acord, pentru c` sunt \nc` obosit`, dar nu-l voi asculta. Este o ocazie
special` [i vreau s` adaug contribu]ia mea la fericirea tuturor.
Vocea ei era puternic` [i foarte pur`. Se vedea c` exersase mult.
Italiana ei era perfect` [i emo]ia cu care cnta \ncnt` audien]a.
Estupeno, senhora!
Da capo!
Outra ve, senhora!
Francesca le zmbi [i reac]ion` la aplauze ca o pisic` \n fa]a
smntnii.
M` bucur c` v-a pl`cut. {i mie \mi place piesa. Dar m` reg`sesc mai
bine \n cntecele portugheze. Nici o limb` nu exprim` mai bine
dragostea dect graiul nostru.
Cuvintele ei fur` foarte apreciate. Francesca era un personaj
str`lucitor, magnific. Era frumoas`, avea o voce de aur [i, \n plus, era [i
foarte \n]eleapt`. Toat` lumea ar fi vrut s-o asculte la nesfr[it. Ce noroc
pe oamenii de pe mica lor insul` s` aib` privilegiul s-o asculte.
140 MARY ADLER
Que bem fortuna!
Voi cnta \nc` un cntec. Doar unul. Pentru \ndr`gosti]i. Flor de
Amor.
Era un cntec fermec`tor. Versurile erau banale, dar pline de patos.
Claire \[i aminti de cntecul ciob`na[ului care-[i pierduse oaia [i remarca
plin` de sarcasm a lui Manoel:
Portughezii sunt mereu \ndr`go[ti]i. Nu [tiai?
Majoritatea p`reau n`scu]i cu sim]ul poeziei [i al cntecului \n snge,
de[i unii dintre ei aveau \n loc de inim` o bucat` de o]el.
Publicul strig`, cernd mai multe cntece, dar Manoel cl`tin` din cap.
Francesca ridic` din umeri:
Contele spune nu, a[a c` trebuie s` ne supunem. Mi-a pl`cut s`
cnt pentru voi. |n curnd, voi pleca de pe insul`, dar nu cum crede]i
mul]i dintre voi, pentru deschiderea stagiunii. Voi renun]a la scen`...
Nu continu`. Publicul r`mase f`r` glas cteva secunde, apoi strigar`
alarma]i, cernd o explica]ie [i f`cnd presupuneri. Claire \mpietri.
Tmplele i se r`cir` brusc [i \ncepu s` tremure.
Manoel ridic` bra]ul [i f`cu murmurele s` \nceteze.
Nu v` \ntrista]i de vestea pe care v-a dat-o Francesca, dragii mei.
Portughezii o vor pierde, \ntr-adev`r, pe privighetoarea lor iubit`, dar ce
s`-i faci? A[a e via]a...
C`ldura insulei, marea \nvolburat`, simplitatea peisajului nostru au
cucerit-o pe Francesca [i ea a hot`rt s`-[i petreac` via]a \n lini[te, al`turi
de un so] iubitor. |n seara asta nu v` pot spune mai mult, dar s` nu fi]i
surprin[i dac` peste o s`pt`mn` sau dou` ne vom reuni din nou,
pentru o alt` logodn`. Trebuie s` mai [ti]i un singur lucru: Francesca se
VIS DE VACAN}~ 141
va \ntoarce pe insul` [i va cnta din nou pentru aceast` privilegiat`
audien]`. A promis!
Claire ie[i pe teras`, iar Rodrigo o urm`, credincios.
Nu-i nevoie s` m` \nso]e[ti, Rodrigo. M` simt bine.
B`rbatul ezit`, amintindu-[i c` \nsu[i contele \i d`duse \ns`rcinarea
de a o supraveghea. Dar se dovedi un perfect gentelman [i pricepu c`
voia s` fie singur`.
Claire se refugie \n gr`din` [i se a[ez` pe o piatr`, nep`s`toare fa]`
de rochia ei elegant`. Inima \i b`tea nebune[te.
"Francesca se va \ntoarce pe insul`. A promis."
Cuvintele acestea o obsedau.
Lucrul de care se temea cel mai tare se \ntmplase [i o luase pe
nepreg`tite. Manoel [i Francesca. Gilberto [tiuse, o avertizase, dar ea
preferase s` procedeze precum stru]ul [i s`-[i ascund` capul \n nisip. Iar
acum se sim]ea de parc` sufletul \i fusese biciuit.
Nu [i-l putea imagina pe Manoel \ndr`gostit, dar [tia foarte bine c`
b`rbatul putea juca oricnd jocul dragostei, r`spl`tind o femeie care \[i
sacrificase o str`lucit` carier` de dragul lui. Probabil c` stabiliser` toate
astea \n s`pt`mna care trecuse. Manoel era mul]umit c` Francesca \l
iubea. Sentimentele lui erau mai pu]in importante. {i apoi, nu spusese
chiar el c` nu exist` b`rbat care s` n-o adore pe Francesca? Nu-i va fi greu
s`-i dea impresia c` e iubit`.
Probabil c` de dragul lui Inez [i al lui Nicholas, se ferise s` anun]e
propria lui logodn`. Pentru c` nimic nu trebuia c` eclipseze fericirea lor.
Era seara lor, trebuia s` le r`mn` \n amintire ca fiind numai pentru ei.
Zvonurile aveau s` circule chiar de mine. Divina Francesca!
142 MARY ADLER
|n sfr[it, contele se hot`rse! Ce contes` minunat` va fi!
Cteva ma[ini \ncepur` s` plece. Oaspe]ii se \ntorceau acas`.
Probabil c` b`trnul Sarmento voia s` plece printre primii, ca s` se
odihneasc` bine \naintea plec`rii de mine!
Trebuia s` se \ntoarc` \n castel, printre oamenii ferici]i de acolo,
printre lumini str`lucitoare [i zmbete fericite. Trebuia s`-i mul]umeasc`
lui Manoel pentru petrecere [i s` spere c` lacrimile nu vor veni dect
cnd va fi \n sfr[it singur` \n camera ei.
VIS DE VACAN}~ 143
Capitolul 9
Se hot`rse c` avionul va decola \n jurul prnzului, astfel c` Inez [i
tat`l ei aveau destul timp de recuperare dup` petrecerea de ieri.
Inez se trezi devreme [i cobor\ pe verand`, \ntr-o rochie alb cu ro[u
[i p`rul prins \n coad`.
Claire o privea de la balcon. Inez rupse alene o floare [i o mirosi, apoi
ridic` fruntea spre cer. Probabil c` se gndea la orele de zbor pn` \n
Portugalia. Cu triste]e, pentru c` trebuia s`-l lase aici pe Nicholas, dar [i
cu fericirea evenimentelor ce vor urma.
Claire se hot`r\ s` coboare. |n hol, Inez aranja florile \n vaza de pe
piedestal.
Sunt pentru tine, spuse ea c`tre Claire. Pentru tine [i pentru
Nicholas, s` v` ]in` de urt ct voi lipsi. Nicholas va veni s` ia ceaiul cu
tine [i eu voi fi geloas`.
O privi pe Claire [i zmbetul ei p`li:
Nu te sim]i bine? \ntreb` ea.
M` doare pu]in capul.
Nu era adev`rat, dar nu [tia cum altfel s`-i descrie starea ei.
Probabil c` m` resimt dup` noaptea pierdut`. A fost o petrecere
grozav`. Inez, schimb` ea tonul, pot s` te rog ceva?
Sigur. Orice.
Claire zmbi palid.
Nu cred c` pot r`mne pe insul`. {tiu c` pare un gest lipsit de
recuno[tin]`, dup` tot ce ai f`cut pentru mine [i dup` felul \n care m-ai
primit \n casa ta, ca pe o sor`. N-am nici o scuz` s` fac a[a ceva... dar
trebuie s` plec.
|n]eleg c` e ceva grav, r`spunse Inez, atingndu-i bra]ul. Hai cu
mine, sus. Vorbim \n timp ce m` \mbrac. Nu ne va deranja nimeni [i \mi
vei putea spune ce te fr`mnt`.
Claire o urm`, mecanic. Camera tinerei era asem`n`toare cu a ei, dar
altfel decorat`.
Stai jos, Claire. }i-ai b`ut cafeaua? Bun... spune-mi ce te sup`r`. De
ce trebuie s` pleci de pe insul`?
E doar un sentiment... mi-e greu s` explic despre ce e vorba. Nu
pot sta aici, nu-]i pot accepta ospitalitatea, f`r` s`-]i pot oferi nimic \n
schimb.
Dar, replic` Inez cu fermitate, ce spui e aberant. Pentru mine,
prezen]a ta aici \nseamn` foarte mult. Ct timp voi fi plecat`, vei avea
grij` de cas` [i la \ntoarcere vom relua lec]iile. Cred c` altceva explic`
ner`bdarea ta de a pleca de pe insul`. E[ti palid`, pari nefericit`... Am
dreptate, cara?
Ce pot s` am? Nimic...
VIS DE VACAN}~ 145
Am fost foarte fericit` aici, pe insul`, dar acum trebuie s` plec, s`-mi
c[tig singur` existen]a.
Dar, Claire, eu [i Nicholas ne gndeam... [tii foarte bine c` ne-am
dori s` r`mi cu noi.
Claire se apropie s-o ajute s`-[i trag` fermoarul.
Nicholas se minte singur. E foarte dr`gu] [i sunt sigur` c` sper` s`
se \ntmple a[a, dar nu-[i d` seama c` ce spune e irealizabil.
Poate c` ar trebui s` te mai gnde[ti, poate nu e momentul s` iei
acum o hot`rre. E[ti obosit` dup` petrecere [i te doare capul... Decizia
asta poate s` mai a[tepte.
Claire replic` imediat:
|mi pare r`u. Nu mai poate a[tepta.
Doar nu vrei s` spui c` vei lua urm`torul avion, ct voi fi plecat`?
Cel cu care va p`r`si insula familia Monteiro!
Nu. Vreau s` te rog s` m` iei cu tine ast`zi. Chiar [i cel mai mic
avion poate transporta patru persoane, ad`ug` Claire repede, \nainte ca
tn`ra s` poat` protesta. |mi voi trimite bagajele mari pe mare... Te rog,
Inez... Nu-mi pune nici o \ntrebare... doar fii de acord.
Nu pot s` cred, r`spunse Inez. Nu cred c`-]i dore[ti att de mult s`
ne p`r`se[ti... \nct s` pleci \n felul `sta... {i \n Anglia? Cum vei ajunge \n
Anglia?
Cu vaporul sau cu avionul, de la Lisabona. Pot s` m` \ntorc la
Oporto pentru nunt`.
Po]i?
Inez era agitat`.
Nu te \n]eleg, Claire.
146 MARY ADLER
Ieri, nici nu te gndeai la asta, iar ast`zi pari att de hot`rt`! Ce va
spune Nicholas? Ce va spune tata? Nu po]i face a[a ceva. E prea brusc,
prea nebunesc, prea de ne\n]eles! ~sta e singurul lucru pe care nu-l voi
face pentru tine.
Spune-i tat`lui t`u, Inez. Poate c` el va fi de acord.
Peste o jum`tate de or`, senhor Sarmento veni dup` ea \n gr`din`.
Ce am auzit, draga mea copil`? Sper c` Inez nu a \n]eles bine. Doar
nu ne vei p`r`si tocmai acum!
E cel mai bine a[a, senhor. Inez poate aduce o prieten` din
Portugalia s` stea cu ea aici, pe insul`.
|n momentul `sta, nu sunt nelini[tit \n privin]a ei. |l are pe Nicholas
[i are prieteni aici, pe insul`. Dar tu, minha cara, vei fi singur` cnd te vei
\ntoarce \n Anglia. Poate c` sunt un pic cam deplasat [i cam sentimental,
dar m` doare s` v`d c` vei rupe leg`turile care s-au n`scut \ntre tine [i
familia mea. {i apoi, nu-]i dore[ti s` fii mereu al`turi de Nicholas?
Ba da, dar nu voi sta \n casa lui.
Cred c` te pripe[ti. De ce s` nu st`m de vorb` cu to]ii? Eu, tu,
Nicholas, Inez? E[ti sincer`, e[ti deschis`, iar noi suntem prietenii t`i.
E prea trziu pentru asta, senhor. Tot ce vreau este s`-mi da]i voie
s` vin, ca s` m` pot apuca de \mpachetat.
E[ti foarte impulsiv`, foarte dificil`. Exact ca Nicholas. Mi-e la fel de
greu s` \n]eleg ce e \n mintea ta. Dac` insi[ti s` pleci, vei r`ni mult` lume.
Nu-]i dai seama de asta.
Dar, \nainte ca ea s` r`spund`, ad`ug`:
Nu asta e important, \ns`. Cred c` dorin]a ta a fost justificat`...
nu-mi dau seama de ce anume, dar \n]eleg c` s-a \ntmplat o catastrof`.
VIS DE VACAN}~ 147
Se vede c` e[ti foarte nefericit`. Trebuie s`-]i spun c` am trimis deja dup`
Nicholas [i, dac` nu m` \n[el, ma[ina care vine e a lui.
Voi vorbi cu el mai trziu, hot`r\ Claire.
Se \ndrept` spre gr`din`. |n ciuda insisten]ei lui Inez, a b`trnului [i
chiar \n pofida dorin]ei lui Nicholas, [tia c` trebuie s` p`r`seasc` insula.
Nu va putea s`-l mai vad` niciodat` pe Manoel. Voia s` se \ntoarc` \n
Anglia [i s` munceasc`, s` uite tot ce se \ntmplase aici. {i asta \nainte ca
logodna lui Manoel cu Franceca s` fie anun]at` oficial. Poate c`, fugind,
se va putea ap`ra. Poate c` tr`s`turile chipului s`u nobil, arogan]a lui,
toate am`nuntele personalit`]ii sale vor deveni vagi, \ndep`rtate. |n
monotonia muncii avea poate s` uite tot ce o f`cea s` sufere. |n cteva
luni, perioada petrecut` pe Santa Catarina va fi doar un vis frumos de
vacan]`.
Pentru c` asta [i fusese doar un vis. Genul de vis care te schimb`
pentru totdeauna. Nicholas o prevenise, dar nu-l ascultase. Gilberto o
avertizase [i nu crezuse.
Ce determin` oare un om s`-[i p`streze credin]a, \n ciuda tuturor
dovezilor care arat` c` se \n[al`? Dar crezuse ea cu adev`rat c` un b`rbat
precum contele, cu experien]a lui, cu pozi]ia lui social`, cu averea lui
imens` avea s` se \ndr`gosteasc` vreodat` de Claire Wyndham, care nu
avea nimic dect sinceritatea [i o \nf`]i[are atr`g`toare?
F`r` s` vrea, se gndi din nou la Manoel. La castel, oaspe]ii se vor
trezi trziu. Vor face baie \n piscin`, vor merge la plaj`, apoi contele [i
Francesca se vor plimba \mpreun`, poate chiar la pe[teri. La prnz,
Manoel se va uita pe cer [i va spune:
"Uite-l pe Rodrigo, cu familia Sarmento. Aterizare u[oar`, amigo!"
148 MARY ADLER
Iar vorbele lui nu s-ar schimba nici dac` ar [ti c` al`turi de ei
p`r`se[te insula [i Claire.
|l auzi pe Nicholas strignd-o. Era singur.
Nu trebuia s` vii, dragul meu. Atta drum te poate obosi.
Ce puteam face? Mi-ai pus viitoarele rude pe jar! De ce, Claire?...
Draga mea, ar`]i foarte tulburat`. Ce se \ntmpl` cu tine?
Pentru numele lui Dumnezeu, las`-m` \n pace. Nu vreau s` mai
explic nim`nui nimic. Nu cred c` am cerut ceva imposbil. Vreau doar s`
plec o dat` cu ei.
Haide, nu te mai sup`ra! Sunt \ngrijora]i pentru tine, asta-i tot. Vor
s` fac` tot ce pot pentru tine ca s` fii fericit`, dar nu v`d cum plecarea de
una singur` la Londra te-ar putea ajuta... Nici eu nu v`d de ce vrei s` pleci
[i nu sunt de acord cu decizia ta.
Bine, r`spunse Claire, \ntristat`. Voi g`si alt` cale.
Ascult`-m`, interveni Nicholas. Mi se pare ciudat c` vrei s` pleci a[a
brusc. N-are nici un sens. Ieri, nici nu te gndeai la asta, [i dintr-o dat`...
Trebuie s` [tiu de ce, Claire, am acest drept.
Tn`ra t`cu, nemi[cat`.
Dac` ar fi fost vorba despre altcineva, m-a[ fi gndit c` este implicat
un b`rbat. Dar nu g`sesc pe nimeni care s` se potriveasc` b`rbatului
visurilor tale...
Claire \l opri cu un gest scurt.
A[adar, am ghicit, nu-i a[a? \ntreb` el. E vorba de Manoel...
T`cerea ei era un r`spuns suficient.
|mi pare r`u, Claire. A[ fi ghicit poate mai de mult, dac` n-a[ fi fost
att de preocupat de mine \nsumi.
VIS DE VACAN}~ 149
Le voi spune lui Inez [i tat`lui ei c` nimic nu te poate convinge. Las`
asta \n seama mea.
{i voi putea pleca ast`zi cu ei?
Cred c` da. M` voi \ngriji de asta personal. D`-mi pa[aportul t`u, \l
voi duce chiar eu la aeroport. Dar, dat fiind c` e avionul contelui,
probabil c`-l vor anun]a.
Nu trebuie s` [tie.
M` voi descurca. Dar Rodrigo?
E un tip dr`gu]. M` va accepta. Dac` po]i s` m` aju]i acum,
Nicholas, \]i voi fi ve[nic recunosc`toare. {i... te rog... nu-]i fie mil` de
mine. Nu-mi pare r`u... voi suferi pn` cnd voi reu[i s` scap de
amintirile astea.
|mi pare r`u c` te-am adus aici.
Nu spune asta. E o parte important` din via]a mea. Cred c` ar
trebui s` te duci s-o anun]i pe Inez.
Da, cred c` da.
Claire privi \n urma lui. Spusese adev`rul. Nu-i p`rea r`u c` tr`ise
toate astea. S` te \ndr`goste[ti de Manoel era u[or [i poate c` `sta fusese
nenorocul multor femei. Era la fel de fragil` ca toate celelalte.
Se \ntoarse spre cas`. Holul era pustiu, dar \n salon se auzeau voci.
Urc` [i se apuc` de \mpachetat. Fiecare clip` \nsemna o nou` durere. Era
nevoit` s` plece, s` rup` leg`turile cu Inez [i cu Nicholas [i s` se lipseasc`
de compania b`trnului senhor. {i toate astea din pricina lui Manoel.
Destinul \i juca feste. S`-l piard` pe Manoel \nsemna s`-[i distrug`
dreptul la fericire [i s` sufere poate pentru tot restul vie]ii. Bagajele erau
f`cute [i Claire se hot`r\ s` coboare.
150 MARY ADLER
Inez [i senhor Sarmento o a[teptau.
Nicholas va veni \n curnd s` ne ia. Mine, vei putea s` vezi dragul
nostru ora[. |nainte de a pleca spre Anglia, vei avea attea locuri de
vizitat...
B`trnul Sarmento \i povesti despre ora[ul s`u natal pn` cnd
Nicholas se \ntoarse s`-i ia.
Gata. Putem pleca, zise acesta, gr`bit.
Te-ai \ntlnit cu Rodrigo? \ntreb` Claire.
Nu. Mi s-a spus c` s-a dus la aeroport dis-de-diminea]`, dar \ntre
timp a plecat. Sunt sigur c` se va \ntoarce \ns` la timp.
Drumul cu ma[ina fu mai scurt dect [i-ar fi dorit Claire. Voia s`
mearg` a[a la nesfr[it, s` nu ajung` niciodat`...
Rodrigo \i \ntmpin` cu o plec`ciune:
Totul e aranjat. Suntem gata de plecare, senhor.
Nicholas d`du mna cu viitorul s`u socru.
Ate a vista, fiule. Nu lucra prea mult. O voi trimite pe Inez \napoi.
Nicholas se \ntoarse spre Rodrigo:
N-am avut timp s` te anun], dar va trebui s` iei [i un al treilea
pasager.
Pe cine? Pe domni[oara Wyndham?
Vrea s-o \nso]easc` pe Inez.
Dar, Nicholas, nu pot face asta. |n]elegi \n ce situa]ie m` aflu.
Avionul este al lui Manoel. M-a angajat s`-i duc pe Inez [i pe senhor
Sarmento. Trebuie s`-i cer consim]`mntul.
Nu cred c` va avea ceva \mpotriv`.
Lui Claire i se p`ru c` Nicholas nu insist` suficient.
VIS DE VACAN}~ 151
Vreau neap`rat s` plec, Rodrigo. Avionul poate lua patru pasageri...
Mi-ar pl`cea s` te ajut, dar nu putem pleca f`r` permisiune. Putem
trimite pe cineva s`-i spun` lui Manoel.
Nu va fi necesar. Sunt sigur` c` va fi de acord.
Nu [tiu... |n]eleg c` e[ti prieten` cu Manoel, dar de ce nu i-ai spus
seara trecut` c` vrei s` pleci? A[a, [tiam cu to]ii cum st`m.
A[a sunt femeile, interveni Nicholas. Claire s-a trezit de diminea]`
cu gndul c` vrea s` plece \mpreun` cu Inez.
{i apoi te vei \ntoarce cu noi? \ntreb`, logic, Rodrigo.
Uite ce e Claire ajunsese la cap`tul r`bd`rii las`-l pe Nicholas
s`-[i asume responsabilitatea pentru asta. Trebuie s` plec [i gata.
Rodrigo, e aproape dou`sprezece. E momentul s` decol`m.
Nicholas, care ar fi preferat s` moar` dect s-o lase s` plece, \nt`ri:
Mai sunt zece minute.
Deodat` \ns`, v`zu c` Rodrigo se schimb` la fa]` [i exclam` u[urat:
Manoel! Uite, \i po]i cere chiar lui permisiunea.
Ma[ina contelui opri brusc [i el se d`du jos cu un aer feroce. Nu
venea, desigur, s`-i dea binecuvntarea pentru plecare!
Abia am primit biletul de la tine, Nicholas! {i, din nefericire, m`
aflam de cealalt` parte a insulei [i servitorul nu m-a g`sit.
Apoi se adres` lui Claire:
Ce \nseamn` asta? Am auzit c` vrei s` p`r`se[ti insula pe
nepus`-mas`. Foarte interesant! {i, de asemenea, interzis!
Nicholas o tr`dase! Contele era nervos [i ]ipa, dar Claire nu mai
sim]ea team`.
De ce interzis? Mai e loc pentru \nc` doi \n avion.
152 MARY ADLER
Sau nu vrei s` m` la[i pentru c` e avionul t`u [i n-ai fost consultat?
Claire! zise Inez, scandalizat`.
Exact. E avionul meu [i nu vei c`l`tori cu el azi!
Cum? Nu am mai auzit \n via]a mea...
Am hot`rt [i a[a va r`mne.
Se plec` \n fa]a Inezei [i spuse:
La revedere. C`l`torie pl`cut`!
Apoi, mai pu]in ceremonios, i se adres` lui Rodrigo:
Imediat ce senhor [i senhora vor urca la bord, vei decola.
O prinse de mn` pe Claire [i o ]inu strns ca s` nu fug`, apoi o tr\
dup` el departe de pist`.
Manoel, \l rug` ea, d`-mi drumul, te rog. M` doare.
{i pe mine m-a durut. A[a c` fii recunosc`toare c` nu te doare ct
a[ vrea eu.
Nu-i d`du drumul, astfel c` tn`ra urm`ri resemnat` plecarea
avionului.
Zgomotul lui acoperi cuvintele lui Manoel, din care nu pricepu
dect:
... n-am fost \n via]a mea mai nervos, mai jignit. Vei merge cu mine
la castel pentru prnz.
Claire se a[ez` cuminte \n ma[in`. B`rbatul p`rea schimbat: mai
b`trn... mai obosit...
Tot drumul pn` la castel nu mai scoase o vorb`. St`teau att de
aproape [i erau, totu[i, att de \ndep`rta]i. Manoel spusese c` dorin]a ei
de a pleca \l r`nise. Dar cum?
VIS DE VACAN}~ 153
***
Prnzul fu servit pe terasa din spatele castelului, al`turi de familia
Monteiro, de Gilberto, Francesca [i senhora Pantal.
Lui Claire nu-i era foame [i nici nu se sim]ea bine \n compania lor.
Ce a]i f`cut \n diminea]a asta? \ntreb` el, cu un zmbet larg.
Gilberto r`spunse:
Eu [i Francesca ne-am certat iar`[i, f`r` nici un rezultat. Mine vom
discuta poate din nou acela[i lucru, ne vom aminti c` are probleme cu
gtul dup` fiecare stagiune, iar ea \mi va spune ca de fiecare dat` c` sunt
un b`rbat minunat [i c` se va m`rita cu mine [i va fi foarte fericit`...
\ntr-o bun` zi!
Gilberto... nu e[ti deloc r`bd`tor, replic` Francesca. Cum a[ putea
s` m` hot`r`sc aici, pe insul`? Aerul e att de \nmiresmat, marea e att
de frumoas`... Aici nu e un loc pentru a ne testa iubirea... e prea u[or...
Mirat` [i aproape ame]it` de conversa]ia de ne\n]eles dintre cei doi,
Claire privi c`tre Manoel. Dar expresia lui nu-i spuse nimic. Claire voia
s` afle mai multe.
Trebuia s` \n]eleag` ce se petrece!
Declara]ia de ieri a Francesc`i nu \nsemnase nimic? Dar chiar Manoel
spusese c` femeia va renun]a la carier` pentru un mariaj de succes. Cu
cine? Gilberto recunoscuse c` o iubea pe Francesca, dar [i el era convins
c` ea \l place pe conte.
154 MARY ADLER
Senhora Pantal se ridic` de la mas`, un exemplu pe care-l urmar`
toate celelalte femei. Claire era hot`rt` s` plece ct mai curnd. Voia
s`-i mul]umeasc` lui Manoel pentru prnz [i s` se retrag`, dar b`rba]ii se
adunaser` laolalt` [i nu putea s`-i deranjeze.
Ie[i s` se plimbe prin gr`din` [i, la un moment dat, sim]i c` Manoel
se afl` \n spatele ei. |l a[tept`, dar \i fu fric` s`-l priveasc`, de team` c`
avea s` \ntlneasc` aceea[i expresie batjocoritoare pe chipul lui.
Claire... trebuie s` vorbim. Vino cu mine, te rog.
Ea \l ascult`, orbe[te. O conduse \n camera unde \i ar`tase cndva
colec]ia lui de art`.
Ia loc [i nu mai tremura, te rog. Din cte [tiu, nu te amenin] cu
vreun pistol. Nu voi face niciodat` a[a ceva.
Manoel, ce-am f`cut? Ce te-a \nfuriat att de tare \nct nici nu mai
voiai s` vorbe[ti cu mine?
El se \ndrept` spre fereastr`.
|]i voi explica, spuse el, calm. Mesajul pe care mi l-a trimis Nicholas
era foarte scurt. Spunea doar c` vrei s` pleci de pe insul` [i c`, dac` nu
d`deam nici un semn pn` la ora dou`sprezece, va considera t`cerea
mea ca pe o aprobare a planului t`u. La sfr[it scrisese ora era zece
dar cnd l-am primit era dou`sprezece f`r` dou`zeci [i m` aflam departe
de aeroport. Nu pot s`-]i descriu cum m-am sim]it.
Dar... dar de ce, Manoel?
Cred c` e[ti nedumerit`. Te-ai gndit s` pleci pur [i simplu, f`r` s`
m` \ntrebi, f`r` s`-]i pese de mine. Nu [tiai c` Nicholas mi-a scris, nu-i
a[a?
Nu...
VIS DE VACAN}~ 155
Inten]ionat ai vrut s` pleci f`r` [tirea mea?
Da, vezi tu...
{i te-ai distrat, imaginndu-]i ct de furios aveam s` fiu? Cinicul cu
inima frnt`! Dumnezeule! A fost o \ntmplare nefericit` s` m`
\ndr`gostesc de o femeie att de \nsp`imntat` de sine \ns`[i \nct s` fie
gata s` se m`rite cu prietenul din copil`rie sau s` fug` departe, dar m`
voi descurca. Te voi face s` m` iube[ti!
Suntem amndoi nebuni? [opti Claire. Nu m` po]i iubi...
Ba te iubesc [i cred c` [i tu m` iube[ti deja pe jum`tate.
Manoel, \l rug` ea, te rog, mai spune-mi o dat`...
Te iubesc...
Dar nu m` po]i iubi a[a, dintr-o dat`. Iubirea cere timp.
Cere timp, repet` el. Por deus, ai dreptate, dar englezii sunt cu
capul \n nori [i au inima de piatr`. Te iubesc, pe via]a mea!
{i vrei s` m` faci s` m` \ndr`gostesc de tine? Cnd Manoel? Cnd?
Chiar acum! spuse el, lund-o \n bra]e.
O s`rut` s`lbatic, apoi tandru, [optindu-i:
Nu-]i va fi greu, draga mea. E att de u[or s` iube[ti, cnd e[ti iubit
la rndul t`u.
Se \ndep`rt` apoi de ea [i-i ceru cu un zmbet palid:
Spune-mi adev`rul despre Nicholas. M-am chinuit atta din pricina
asta. Ct de mult l-ai iubit?
La fel de mult ct m-a iubit [i el [i \n acela[i fel. Doar nu te-ai gndit
c` a fost altfel!
Ba da. Am fost gelos [i m-a durut. Pentru c` el \]i era prieten de
mult timp. |l auzeam cum vorbe[te cu tine [i nu puteam suporta.
156 MARY ADLER
Dar nu mi-a vorbit niciodat` cum o faci tu.
Manoel continu`, pasionat:
De la bun \nceput prietenia dintre voi mi s-a p`rut ciudat` [i
frustrant`. Un b`rbat [i o femeie att de apropia]i, la o vrst` la care te
po]i \ndr`gosti... Iar tu e[ti att de frumoas` [i de adorabil`, \nct am
crezut c` se va c`s`tori cu tine... Nu-]i po]i imagina ct de bine m-am
sim]it cnd am auzit c` s-a logodit cu Inez.
Claire \[i imagina perfect. Avusese acela[i sentiment cnd aflase
despre Francesca [i Gilberto.
Mi-ai vorbit att de urt ieri... \[i aminti Claire.
Nu asta am vrut. Am ie[it dup` tine s` te v`d, s` te \mbr`]i[ez... dar
tu \l urm`reai pe Nicholas [i am r`mas la unica mea dilem`... Cum e
posibil s` iube[ti [i s` ur`[ti att de mult pe cineva?
Manoel, \mi pare r`u, dar nu m-ai pl`cut de cnd m-ai v`zut prima
oar`.
Nu, copila mea. A fost ceva mai puternic [i mai periculos de att...
Mi-a[ fi dorit s` pleci din via]a mea, s` nu te fi cunoscut niciodat`. Vezi
tu, nu voiam s` m` c`s`toresc niciodat`, din anumite motive.
Nicholas mi-a spus unul dintre ele. Nu credeai c` va exista o femeie
care s` te iubeasc` doar pentru tine.
Am \ntlnit attea femei, explic` el, [i nici una nu m-a f`cut s` simt
puterea dragostei. Apoi, tu ai venit pe insul` [i am \nceput s` simt ce nu
sim]isem niciodat`.
Dar ai plecat...
Era inevitabil. Aveam multe de f`cut [i \ntrziasem destul pe insul`...
din vina ta. {i apoi, trebuia s` m` \ndep`rtez de tine, eram nesigur.
VIS DE VACAN}~ 157
Ai fugit [i m-ai l`sat s` cred c` nu te voi mai vedea niciodat`. Cum
ai putut?
Trebuia s` te fac s` suferi, nu pricepi?
Dar atunci... de ce te-ai \ntors att de repede? {i cu noi oaspe]i?
Nu puteam ignora prezen]a lui Nicholas aici. Cnd mi-am dat
seama c` te iubesc cu adev`rat, am vrut s` m` \ntorc. Mi-am adus
prietenii pe insul`, ca s` am un pretext s` te invit des la castel.
Ai fost att de dr`gu] cu mine cnd ne-am rev`zut!
Mi-a[ fi dorit s` fiu [i mai dr`gu]. Voiam s` fii a mea. Dar Nicholas
era \nc` aici [i se p`rea c` prietenia voastr` evolueaz`. De aceea, ]i-am
interzis s`-l mai vezi.
Puteai s` faci altceva. S`-mi m`rturise[ti c` m` iube[ti.
Un b`rbat nu gnde[te a[a. |nainte de a-[i declara iubirea, trebuie
s` fie sigur c` inima fetei \i apar]ine. Am vrut s` aflu dac` m` iube[ti, dar
tu erai mereu distant`. M-ai chinuit \ngrozitor.
Nu-i adev`rat!
Iar cnd trebuia s` r`mi singur` \n Casa Venusta, mi-am zis c` te
voi aduce cu orice pre] la castel. Dar n-ai vrut. }i-era team` de mine.
Dragule, nu-mi era fric` de tine, ci de faptul c` nu m` vei putea iubi
niciodat`. De asta am vrut s` fug ast`zi.
Doar nu credeai c` vei sc`pa de mine. Te-a[ fi urm`rit. A[ fi ajuns
la Lisabona \naintea ta!
Manoel, \l \ntrerupse ea, dar Francesca?
Francesca? Ce leg`tur` are cu noi?
E adev`rat c` e logodit` cu Gilberto?
Gilberto o iube[te foarte mult.
158 MARY ADLER
Dar toat` lumea credea c` va deveni contes`.
{i au crezut despre multe altele...
Dar Gilberto era convins c` ea te iube[te.
Gilberto e nebun. |n orice b`rbat vede un rival. Pentru el am
invitat-o aici, s` fie \mpreun`. |mi pare r`u c` sufer`, pentru c` e teribil
s` ajungi sclavul unei femei ca Francesca.
Manoel, n-ai fost nici o clip` \ndr`gostit de ea?
Meu deus, no! Mi-a fost chiar greu s` fiu politicos cu ea. N-o
intereseaz` dect felul \n care este perceput` de ceilal]i. E plictisitoare!
Claire t`cu, mul]umit`.
{i acum, minha bella amada, trebuie s` stabilim ce vom face pe
viitor, zise el. Vei locui la castel [i apoi vom pleca la Lisabona, s` stabilim
data c`s`toriei.
Cineva b`tu la u[`. Era servitorul:
M` scuza]i, senhor, dar cineva v-a v`zut intrnd aici. Senhor Benton
a venit la castel [i vrea s` v` vad`.
Condu-l \n bibliotec` [i adu ceaiul pentru trei persoane.
Manoel, [opti Claire, \i vom spune?
Vom spune tuturor. Mine, toat` lumea ne va felicita la petrecere.
S` fie pentru tot restul vie]ii al`turi de Manoel! Ce altceva \[i mai
putea dori? se gndi Claire.
Sfr[it
VIS DE VACAN}~ 159