AUDIT

AUDITUL IMOBILIZARILOR CORPORALE

1. Se intocmeste Tabloul variatilor anuale ale imobilizarilor corporale si necorporale. Pentru fiecare
cont de imobilizari se disting valorile brute, amortizarea cumulate, eventualele provizioane pentru
depreciere, si valorile nete contabile, si se elaboreaza un table care sa scoata in evidenta variatiile
exercitiului; se verifica soldurile de deschidere si de inchidere cu cele din bilant si se confrunta
amortizarea inregistrata pe conturi cu crestera amortizarilor evidentiata in bilant.
2. Se verifica existenta: Inventarul fizic al imobilizarilor corporale si necorporale; cel putin o data
pe an intreprinderea trebuie sa procedeze la inventarierea imobilizarilor ; cu aceasta ocazie se
identifica provizioanele pentru deprecieri necesare; astfel se analizeaza documentele de sinteza a
inventarierii si confruntarea cu evidenta contabila
3. Se verificarea achizitiile de imobilizari corporale; Se identifica achizitiile perioadei
si se verifica daca contabilizarea s-a facut efectiv la data receptiei; se verifica achizitiile de la
sfarsitul anului pentru asigurarea ca nu s-a omis inregistrarea in exercitiul respective
4.Documente justificative - se verifica documentele justificative (facturile) pentru asigurarea ca
intreprinderea este proprietara activului cumparat, ca valoarea achizitiei este bine determinata
5.Se verifica modul de contabilizare a cheltuielilor accesorii achizitiei bunului. Pentru active cu
valori importante se verifica si modul de finantare al acestuia.
6.Verificarea imobilizarilor corporale produse de intreprindere: se identifica imobilizarile produse
de intreprindere si se verifica daca valoare bruta a acestora corespunde efectiv costului de
productie;
6.Se identifica imobilizarile aferente productiei in curs la sfarsitul exercitiului si se controleaza
soldul contului Productie in curs
7. Verificarea cheltuielilor ulterioare: se verifica inregistrarea in active a cheltuielilor care duc la
cresterea valorii sau a duratei de viata a activului imobilizat.
8. Verificarea cheltuielilor ulterioare: se verifica inregistrarea ca si cheltuieli ale perioadei a
cheltuilelior de intretinere si reparatii a caror finalitate este mentinerea si conservarea bunului in
starea in care se afla , in starea lui de utilizare
9. Amortizarea imobilizarilor -se verifica modul de calcul si de contabilizare al amortizari, iar
pentru noile intrari se verifica duratele de viata si metodele de amortizare
10.Se verifica ca planul de amortizare al exercitiului este acelasi cu cel precedent ; se verfica daca
planul de amortizare contabila corespunde cu cel de amortizare fiscal.
11. Iesirile de imobilizari -se identifica iesirile de imobilizari ale exercitiului: prin vanzare sau
casare

12.Se valideaza schema contabila utilizata pentru aceste iesiri; astfel se verfica daca amortizarea
cumultata si provizioanele pentru deprecieri aferente au fost eliminate din bilant odata cu iesirea
imobilizarii
13.Se verifica ca iesirile s-au facut in interesul companiei; se cerceteaza acele vanzari facute la
scurt timp dupa achizitie sau cele facute la preturi inferioare pretului pietei
14.Se analizeaza iesirile care au dus la diferente negative fata de valoarea ramasa, ele pot insemna
fie un pret de vanzare mic, fie o metoda inadecvata de amortizare
IMOBILIZARI NECORPORALE
1. Se intocmeste Tabloul variatilor anuale ale imobilizarilor corporale si necorporale. Pentru fiecare
cont de imobilizari se disting valorile brute, amortizarea cumulate, eventualele provizioane pentru
depreciere, si valorile nete contabile, si se elaboreaza un table care sa scoata in evidenta variatiile
exercitiului; se verifica soldurile de deschidere si de inchidere cu cele din bilant si se confrunta
amortizarea inregistrata pe conturi cu crestera amortizarilor evidentiata in bilant.
2.Se verifica cheltuielile de infiintare si cele de majorare a capitalului social si modul lor de
amortizare
3.Se verifica marcile; se disting marcile achizitionate de cele create de intreprindere; se verifica ca
marcile create de intreprindere sunt contabilizate la un cost care corespunde cheltuielilor effectuate
pana la depunerea macilor (conceptie,depozitare); iar cele achizitionate sunt contabilizate la costul
lor de achizitie; marcile achizitionate nu se amortizeaza, iar cele produse de intreprindere se
amortizeaza pe perioada productiei juridice a acestora
4.Se verifica brevetele; se face distinctie intre brevetele achizitionate (contabilizate la cost de
achizitie) si cele create de intreprindere (care se contabilizeaza la nivelul cheltuielilor de cercetare
dezvoltare si depozitare); brevetele se pot amortize pe durata lor de exploatare previzionata.
5.Se identifica cheltuielile de cercetare-dezvoltare si se verifica ca ele nu au fost facute in cadrul
unui contract al unui client si ca ele se refera la un proiect anume, individualizat, care are sanse de
reusita pentru a genera venituri viitoare
6.Fondul commercial -se identifica existenta unui fond commercial in bilant. Se examineaza
originea fondului commercial (cumparare sau creare) si elementele sale component (activitati,
clientele), precum si modul de stabilire a valorii inscrise in bilant
7.Se verifica daca intreprinderea amortizeaza fondul commercial; amortizarea este permisa pe
maxim 5 ani
8.se analizeaza modul de evaluare a fondului commercial; se evalueaza prin tehnici bazate pe
fluxurile de trezorerie viitoare, pe baza unei metodologii de evaluare; auditorul va aprecia
pertinenta acestei metodologii
9.Se verifica existenta justificarii valorii nete a fiecarui element al fondului commercial inscris in
bilant

10.Amortizarea imobilizarilor se separa imobilizarile necorporale care nu fac obiectul unei

amortizari; acestea pot fi obiectul unui provizion pentru depreciere
11.Se verifica modul de calcul si de contabilizare al amortizari, iar pentru noile intrari se verifica
duratele de viata si metodele de amortizare adoptate
IMOBILIZARI FINANCIARE
1.Pentru imprumuturile acordate: se cere o situatie nominala a tuturor imprumuturilor acordate
personalului si se confrunta cu suma totala din bilant
2.Se intocmeste un tablou al miscarilor imprumuturilor in timpul exercitilui, se verifica soldurile la
deschidere, se verfica noile imprumuturi acordate in timpul exercitiului, rambursarile si soldurile la
sfarsitul exercitiului
3.Se verifica prin sondaj reflectarea corecta in contabilitate a clauzelor contractuale dinc contractele
de imprumut
4.Se verifica corecta contabilizare a dobanzilor pentru imprumuturile acordate
5.Se verifica cazurile de abandon de creanta, sa nu fie vorba de remuneratii dechizate.
6.Depozitele de garantii si cautiunile acordate tertilor: se identifica contractele de depozit si
cautiune inscrise in activul imobilizat la inchiderea exercitiului; se studiaza clauzele, se identifica
eventualele riscuri de nerecuperare a acestor active
7.Se verifica daca unele active au facut obiectul unei rambursari, dar ele figureaza in continuare in
activul imobilizat, astfel trebuia constituit un provizion pentru depreciere sau era necesara soldarea
acelor active printr-un cont de cheltuieli.
8.Titlurile de participare si creante in societati legate: se realizeaza intr-un tablou portofoliul de
titluri de participare ale societatii auditate cu scoaterea in evidenta a miscarile din timpul
exercitiului; se precizeaza pentru fiecare categorie cantitatea detinuta, valoarea unitara, valoarea
totala a fiecarei categorii si procentul detinut in capitalul societatii emitente; se confrunta acest
tablou cu soldurile contabile din bilant si cu cele din balanta sintetica
9.Pentru fiecare categorie de titluri inscrisa in activul imobilizat, se verifica caracterul imobilizabil
titlurilor, adica daca titlurile imobilizate nu sunt de fapt valori mobiliare de plasament, care trebuie
contabilizate in conturile de trezorerie; obligatiile simple sunt considerate valori mobiliare, in timp
ce obligatiile rambursabile, convertibile sau convertibile in actiuni pot fi tratate ca titluri
imobilizate ale activitatii de portofoliu.
10.Pentru fiecare dintre societatile in participatie, se precizeaza metoda de determinare a valorii de
inventar detinute de societatea auditata; se analizeza coerenta metodelor de evaluare a titlurilor si
respectarea de catre societate a principiului permanentei metodelor
11.Se identifica noile achizitii ale exercitiului; pentru fiecare achizitie, se obtin documentele
juridice care valideaza transferul de proprietate si se verifica ca ele au fost inregistrate in
contabilitate la data transferului de proprietate.

12.Se identifica iesirile de titluri de participare in cursul exercitiului. Pe baza documentelor juridice
validate, se verifica conditiile de cesiune si preturile de cesiune.
13.Se verfica calculul plusvalorii de cesiune si reluarea eventualelor provizioane pentru deprecierea
titlurilor si a eventualelor provizioane pentru riscuri si cheltuieli aferente.
STOCURI
1.Se identifica diferitele categorii de stocuri in functie de activitatea intreprinderii: marfuri, materii
prime, in curs de fabricatie, produse finite.
2.Se verifica procedura scrisa de inventar fizic anual; Daca intreprinderea nu are proceduri scrise,
se stabileste, in functie de importanta stocurilor, daca trebuie elaborata o astfel de procedura.
3.Se identifica exhaustiv, toate localizarile de stocuri; se identifica daca exista stocuri la terti; se
identifica cazurile de stocuri existente fizic in intreprindere, dar care nu ii apartin acesteia.
4.Se asista la inventarul fizic anual si se analizeaza procedurile: se verifica daca toate elementele
stocate sunt clasate si grupate de o maniera care sa permita diminuarea riscurilor de eroare de
identificare a lor (riscul de confuzie); Pentru activitatile de productie, se verifica stocurile in curs;
5.Se verifica ca in cursul inventarului fizic nu au avut loc miscari de stocuri care inseamna cantitati
inventariate eronat. Recomandat este sa fie oprite productia, receptiile si livrarile. Daca nu se poate
opri total activitatea, trebuie sa existe o procedura de identificare si de tratare contabila a fluxurilor
care au avut loc in timpul inventarului fizic.
7.Se analizeaza derularea practica a masurarii efectuate la inventarul fizic sub aspectele urmatoare:
componenta echipei de numarare, de masurare; exhaustivitatea - toate produsele in stoc au facut
obiectul numararii, al masurarii; cum sunt identificate articolele deja masurate (numarate);exista o
procedura de masurare (numarare) dubla? calitatea instrumentelor folosite pentru masurare, numarare; persoanele implicate in inventariere au cunostinte suficiente despre produsele in stoc?
Exista riscul confundarii?
8.Se efectueaza controlul cantitatilor in stoc; se compara stocul teoretic (scriptic) existent la finele
exercitiului cu cel obtinut prin inventarierea fizica
9.In cazul inventarului fizic, se efectueaza renumararea (recantarirea) unor articole dinainte
selectionate
10.In cursul vizitei la locurile de depozitare, se identifica stocurile depreciate sau fara miscare.
11.Se concluzioneaza in legatura cu calitatea inventarului fizic al stocurilor.
12.Se obtine o situatie a stocurilor la inchidere actualizata in functie de rezultatele inventarierii
fizice anuale. Pentru fiecare produs, aceasta situatie cuprinde in principiu: cantitatile in stoc, pretul
unitar si valoarea totala; se verifica verificati daca aceasta situatie corespunde cu soldurile din
contabilitatea generala. Daca sunt diferente identificate, se cauta explicatia acestora.

13.Cand au avut loc miscari de stocuri intre data realizarii inventarului fizic si data inchiderii
exercitiului contabil, se analizeaza daca acestea au fost luate in calcul cu ocazia valorificarii finale a
cantitatilor in stoc.
14.Se verifica ca stocurile care sunt pe teren, dar nu apartin intreprinderii nu au fost cuprinse in
soldul de la sfarsitul exercitiului, iar cele care se afla la terti au fost cuprinse.
15.Evaluarea miscarii stocurilor; se analizeaza metoda de evaluare a iesirilor din stoc folosita de
intreprindere si se verifica respectarea principiului permanentei metodelor. Metodele curent folosite
sunt FIFO si CMUP. Metoda LIFO poate fi folosita, dar este interzisa de standardele internationale
(din anul 2004).
16.Evaluarea costurilor de achizitie si a costurilor de productie; verificarea valorii stocurilor la
inchiderea exercitiului contabil presupune validarea prealabila a costurilor unitare de achizitie si de
productie retinute de intreprindere; se verifica ansamblul cheltuielilor constitutive ale costului de
achizitie a materiilor prime, materialelor si produselor; se verifica ansamblul cheltuielilor
constitutive ale costului de productie a bunurilor produse de intreprindere.
17.Analiza provizioanelor pentru deprecierea stocurilor; se elaboreaza un tablou al evolutiei
provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exercitiu la altul.
18.Se efectueaza controlul inregistrarilor contabile; se valideaza contabilizarea stocurilor la
inchidere in activul bilantului si inregistrarile variatiei stocurilor in contul de rezultate.; se
valideaza inregistrarile dotarilor si reluarilor de provizioane pentru deprecierea stocurilor.
19.Se calculeaza pentru exercitiul auditat maija bruta degajata de intreprindere. Marja bruta este
egala cu diferenta dintre cifra de afaceri si consumurile exercitiului. Se calculeaza apoi rata de
marja bruta ca raport intre marja bruta si cifra de afaceri a exercitiului si evolutia acesteia de la un
exercitiu la altul; o variatie nejustificata poate ascunde anomalii in contabilizarea stocurilor.
20.Se confrunta valoarea bruta a stocurilor la inchiderea exercitiului cu cifra de afaceri a
exercitiului; se analizeaza evolutia greutatii stocurilor asupra structurii financiare a intreprinderii
21.Se analizeaza consecintele inadecvarii nivelului stocurilor asupra activitatii firmei: subproductie,
neproductie, pierderi de cifra de afaceri ca urmare a insuficientei stocurilor sau, invers, greutati
financiare ca urmare a unor stocuri supradimensionate.
DATORII Si CHELTUIELI DE EXPLOATARE
1. Se identifica ansamblul creantelor si datoriilor legate de conturile de furnizori care figureaza in
activul si pasivul bilantului; se intocmeste un tablou comparativ al soldurilor contabile de la un
exercitiu la altul; se verifica concordanta soldurilor cu cele din balanta generala.
2. Se verfifica ca prezentarea in bilant a soldurilor de furnizori nu se face compensand soldurile
debitoare si creditoare
3.Se verifica daca sunt inregistrate in conturi distincte operatiile care se refera la furnizorii din
exploatare, furnizorii de imobilizari si la eventuale retineri in contul garantiilor
4.Se verifica daca contabilizarea soldurilor conturilor de furnizori se face reflectand regimul de
fiscalitate indirecta aplicabil; contabilizarea distincta a fluxurilor cu furnizorii trebuie sa faciliteze
controlul TVA

5.Se confrunta soldurile conturilor de furnizori din balanta generala cu balanta analitica a conturilor
de furnizori; pot sa apara diferente datorate faptului ca anumite operatii referitoare la furnizori au
fost inregistrate in jurnalul de operatiuni diverse si trebuie vazute motivele existentei acestei situatii
6.Pornind de la balanta analitica a furnizorilor, se identifica soldurile debitoare ale unor furnizori;
acestea pot aparea, de regula, ca urmare a incasarii unor avansuri sau a platii unor sume mai mari
decat cele datorate; se selectioneaza principalele solduri debitoare si se analizeaza originea acestora
7.Se analizeaza modul de inchidere a conturilor de furnizori; pornind de la balanta analitica, se
identifica conturile de furnizori fara miscare in timpul exercitiului (nicio cheltuiala, nicio plata);
8.Se verifica daca neplata furnizorilor nu este motivata printr-un litigiu, care poate sa genereze
riscuri de aprovizionare; se verifica daca la anularea acestor profituri latente, prin inregistrarea lor
in rezultat, s-a tinut seama de termenele de prescriptive
9.Se studiaza termenele de plata a furnizorilor (pe baza contractelor comerciale).
10.Se selectioneza principalele solduri de furnizori la data inchiderii si se verifica preluarea lor
corecta in exercitiul urmator
11.La verificarea conturilor de cumparari - plati, se verifica ca explicatia inregistrarilor este
pertinenta, ca facturile s-au contabilizat pe baza unui jurnal de cumparari, ca platile au fost
contabilizate pe baza unui jurnal de trezorerie, iar conturile au fost corect intitulate si soldurile,
corect identificate
12.Se identifica principalele posturi de cheltuieli de exploatare referitoare la: cumparari de materii
prime, cumparari de marfuri, cheltuieli externe, cheltuieli cu subcontractarile, inchirieri, energie
etc.
13.In cazul activitatilor de productie, se determina cheltuielile cuprinse in costul de productie si se
identifica conturile in care s-au inregistrat.
14.Se identifica cheltuielile pe baza de abonament" (a caror suma este predeterminata) si periodice
(chirii, energie, anumite onorarii etc.) si se identifica conturile in care s-au inregistrat; se verifica
corecta lor raportare la exercitiu si exhaustivitatea.
15. Se verifica respectarea principiului separarii exercitiilor; se verifica jurnalul de cumparari al
ultimei luni din exercitiu si al primei luni a exercitiului urmator, se selecteaza cateva cheltuieli
contabilizate si se confrunta facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de
receptie, avize de expeditie, scrisori de trasura, contracte etc.) pentru a vedea daca se refera la
exercitiul auditat sau nu.
16.Prin procedura circularizarii externe, se verifica soldurile contabile prin confruntarea cu sumele
comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neinregistrate
(facturi de primit, de exemplu).
17.Verificati ca anumite sume, desi trebuiau contabilizate in imobilizari, au fost contabilizate in
cheltuielile cu cumpararile.
E. CLIENTI SI VENITURI DIN EXPLOATARE
1.Auditorul trebuie sa se asigure ca datoriile si creantele din bilant legate de contul Clienti" sunt
justificate si corect evaluate. Riscul de audit cel mai semnificativ consta in supraevaluarea
creantelor in raport cu posibilitatile de recuperare, In consecinta se stabileste un tablou de sinteza
din care sa rezulte evolutia, in timpul exercitiului, a conturilor de activ si de pasiv privind clientii;
se verifica ca in bilant nu s-au facut compensari intre soldurile debitoare si creditoare.
2. Se Identifica creantele intragrup (creante referitoare la societatile din grup).
3. Se verifica balanta analitica a clientilor la inchiderea exercitiului si se compara cu sumele din
balanta generala si cu cele din bilant.

4.Se identifica clientii cu solduri creditoare; in mod normal, ele reprezinta avansuri primite sau
sume platite peste cele normale; ve verifica ca nu este vorba de contabilizarea unor incasari fara
inregistrarea cifrei de afaceri corespunzatoare
5.Se circularizeaza soldurile clientilor; confirmari de solduri transmise prin sondaj clientilor
6.Diligente care permit controlul incasarii clientilor; se obtine o balanta analitica a clientilor la data
inchiderii si se grupeaza clientii pe vechime; se aleg creantele cele mai vechi si cu sumele cele mai
importante; se verifica care dintre acestea au fost incasate pana la data cand efectuati auditul; se
aplica procedura circularizarii externe.
7.Pentru creantele neincasate pana la data auditului, se verifica cele cu intarziere semnificativa si se
analizeaza motivele intarzierii fata de termenele scadente si faptul ca nu apar elemente care ar pune
in pericol incasarea lor.
8.Se studiaza principiile avute in vedere pentru trecerea unei creante in categoria celor care trebuie
provizionate: calculul unui provizion rezulta dintr-o reglementare sau dintr-o analiza specifica
fiecarui client in parte; se verifica respectarea principiilor prudentei si a permanentei metodelor.
9.Se verifica ca acele creante care au fost luate in calculul provizioanelor sa fie fara TVA.
10.Se analizeaza principiile de contabilizare in cifra de afaceri; se examineaza principiile
transferului de proprietate in coerenta cu constatarea veniturilor in contabilitate. Faptul generator al
unei vanzari depinde, in contabilitate, de natura activitatii intreprinderii:

vanzarile de bunuri sunt, in principiu, contabilizate la data livrarii lor

vanzarile de prestatii de servicii sunt, in principiu, contabilizate la data efectuarii prestatiilor

10. Se verifica daca intreprinderea respecta principiul permanentei metodelor contabile de la un
exercitiu la altul in inregistrarea cifrei de afaceri
11.Deseori, vanzarile de bunuri si prestarile de servicii sunt insotite de conditii de plata particulare:
varsarea unor aconturi, plati la termen etc.; se verifica daca inregistrarea cifrei de afaceri se face
independent de orice specificitate in materie de plata.
12. Se verifica daca cifra de afaceri se contabilizeaza la net (fara taxe recuperabile) si independent
de eventuale rabaturi sau sconturi acordate clientilor, care trebuie contabilizate distinct.
13.Se verifica daca vanzarile efectuate in devize sunt contabilizate retinand cursul de schimb
aplicabil la data efectuarii tranzactiei
14.Verificarea cifrei de afaceri anuale si a respectarii principiului separarii exercitiilor; se obtine o
detaliere a soldului contului Venituri constatate in avans" si se confrunta cu suma din bilant, si se
controleaza daca este vorba de operatiuni aferente exercitiului urmator; se verifica ca aceste
venituri constatate in avans au fost contabilizate fara TVA.
15. Se obtine o detaliere a soldului contului Clienti - facturi de emis" si se verifica ca:
vanzarile respective se refera efectiv la exercitiul incheiat;

vanzarile respective nu au facut deja obiectul unei contabilizari curente in contul de clienti,
deci nu exista o dubla contabilizare;
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI
1.Controlul cifrelor comparative; se verifica daca cifrele reportate in conturile de provizioane sunt
cele din conturile aprobate de AGA pentru anul precedent, atat ca suma, cat si ca cont.
2.Se analizeaza miscarile din exercitiu; se stabileste un tablou al miscarilor; se obtin explicatii
pentru orice miscare semnificativa; se confrunta miscarile din bilant cu cele din contul de profit si
pierdere.
3.Se verifica respectarea principiilor contabile; se verifica daca principiile si politicile contabile
utilizate de intreprindere sunt conforme principiilor general admise si nu au fost schimbate fata de
exercitiul precedent; daca exista schimbari, se verifica regularitatea acestora, precum si daca au fost
corect si complet prezentate in anexe si in raportul general.

4.Fundamentarea provizioanelor la sfarsit de an; se verifica modul de calcul al provizioanelor;se

verificati conformitatea cu contracte si/sau cu texte legale.
5.Controlul miscarilor in timpul exercitiului; se verifica temeinicia dotarilor si reluarii provizioanelor.
6.Provizioane pentru riscuri probabile; utilizand urmatoarele proceduri de audit, verificati ca toate
riscurile au fost provizionate sau, in cazul unor incertitudini, au fost descrise in anexe:

confirmarea litigiilor de catre avocati;

examenul conditiilor de vanzare si garantiile acordate clientilor;

controalele fiscale in curs etc.

7.Tratamentul fiscal al provizioanelor; se verifica tratamentul fiscal al provizioanelor.
8.Verificarea informatiilor din anexe; se verifica existenta unor informatii anexe; se verifica ca
informatiile furnizate sa fie complete: descrierea, modul de evaluare, incertitudinile privind evaluarea, utilizarea.
9. Declaratiile conducerii; se obtin declaratii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea si
exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.
10.Provizioane pentru litigii; se identifica litigiile care prezinta riscuri de cheltuieli pentru
intreprindere cu caracter probabil de a se produce.
11.Provizioane pentru garantii acordate clientilor; verificati baza de calcul a provizioanelor
12.Provizioane pentru restructurare; se verifica ca provizioanele corespund unor situatii (vanzarea
sau oprirea unor fabrici sau sectii, reorganizarea etc.) pentru care exista un plan de restructurare
precis in care intreprinderea este irevocabil angajata.
13.Se verifica ca provizioanele constituite corespund unui plan aprobat de conducere, materializat
inaintea inchiderii exercitiului printr-un anunt catre terti.
TREZORERIE
1.Controlul situatiei trezoreriei la data inchiderii; se stabileste un tablou comparativ al evolutiei de
la o inchidere la alta a soldurilor conturilor bancare inscrise in balanta generala, se separa soldurile
pozitive de cele negative si se verifica daca la prezentarea in bilant s-a respectat principiul
necompensarii soldurilor.
2.Se verifica daca soldurile la inchidere au fost corect preluate la deschiderea exercitiului urmator.
3.Studiati lista persoanelor care sunt autorizate sa aprobe si sa efectueze miscari in aceste conturi:
functii, pozitie ierarhica, incompatibilitati.
4.Se confrunta soldurile cu extrasele de cont bancare de la data inchiderii si cu cele de la
deschidere, se stabilesc diferentele si explicatiile acestora:
5.Se circularizeaza la banci si se confrunta soldurile primite cu cele din extrase si din contabilitate.
6.Se controleaza conversia la data inchiderii soldurilor in devize.
7.Auditul casieriei; se analizeaza procedurile interne de supraveghere si control ale casei; trebuie
acordata atentie respectarii principiilor de separare a functiilor.
8.Se confrunta soldurile contabile cu jurnalul de casa sau cu orice alt document stabilit de
intreprindere pentru inventarierea miscarilor inscrise in jurnalul de casa.
9.Se studiaza natura tranzactiilor prin casa; daca soldurile sunt mari si se estimeaza ca procedurile
interne sunt insuficiente, se procedeaza la verificarea fizica a soldului de casa la data auditului.
10.Se studiaza, in timp, soldurile casei si se verifica ca nu sunt solduri creditoare.
11.Valori mobiliare de plasament; se face o recapitulare a plasamentelor existente la data inchiderii,
precizand pentru fiecare dintre acestea cantitatile detinute, valorile unitare si valoarea totala; se
izoleaza plasamentele in obligatiuni, al caror tratament contabil difera.; 12.Pentru fiecare categorie
de obligatiuni figurand in bilant, se compara valoarea lor contabila cu cotatia acestora si se
apreciaza rezultatul latent; analiza se face separat pe categorii de obligatiuni si nu se fac
compensari.

13. Se analizeaza nivelul si evolutia trezoreriei; se completeaza tabloul de flux de trezorerie si se

analizeaza evolutia de la un exercitiu la altul; daca activitatea a degajat excedente de trezorerie
importante, se analizeaza modul de utilizare a lor: investitii, scaderea indatorarii, remuneratii,
actionari; daca activitatea a degajat nevoi de finantare suplimentare, se analizeaza originea lor.
CAPITALURI PROPRII
1.Se prexizeaza forma juridica a societatii, numarul de actiuni sau parti sociale, structura capitalului
social, structura actionariatului. Se analizeaza daca toate actiunile sau partile sociale au acelasi
regim juridic sau unele dintre ele prevad dividende majorate, prioritare, fara drept de vot sau cu
drept de vot dublu.
2.Pentru societatile pe actiuni, se analizeaza daca a fost in intregime varsat capitalul social subscris.
Daca nu a fost decat partial varsat, se verifica respectarea dispozitiilor legale si consecintele asupra
varsarii dividendelor.
3.In caz de reducere a capitalului social, se analizeaza motivele: pierderi; optimizarea rentabilitatii
capitalurilor proprii ; iesirea unor actionari
4.Analiza nivelului capitalurilor proprii; se evalueaza daca suma capitalurilor proprii este inferioara
cotei de 50% din capitalul social; daca da, se verifica hotararea AGE prin care s-a decis continuarea
activitatii de exploatare; in cazul in care capitalurile proprii sunt net deficitare analizati riscul de
punere in cauza a continuitatii exploatarii
5.Se obtin copii ale documentelor juridice ale exercitiului -procese-verbale ale reuniunilor
organelor de conducere (consilii de supraveghere, comitetul de directie, consiliul de administratie).
Se analizeaza iar, pentru orice informatie semnificativa, analizati tratamentul contabil; cel mai
adesea aceasta analiza a documentelor mentionate contribuie la identificarea de provizioane pentru
riscuri si cheltuieli omise in bilantul auditat.
6.Tratamentul rezervelor legale si statutare; se verifica daca rezerva legala la sfarsitul exercitiului
precedent a fost deja constituita conform normelor legale si statutare.
7. Se verifica ca nicio distribuire de dividende nu este prelevata asupra rezervei legale si ca rezerva
legala nu este utilizata cu incalcarea dispozitiilor legale.
8.Se verifica tratamentul contabil al tuturor operatiilor legate de rezervele legale si statutare.
9.Analiza distribuirii de dividend; se cerifica ca distribuirea de dividende nu se face decat
respectand conditiile urmatoare:

capitalul social a fost integral varsat;

cheltuielile de infiintare a societatii, imobilizate, au fost amortizate integral;

rezervele legale au fost in prealabil constituite;

reportul negativ din anii anteriori a fost in prealabil compensat;

adunarea generala a aprobat situatiile financiare ale exercitiului.

10.Diligente legate de evenimente specific; daca in cursul exercitiului au avut loc majorari sau micsorari de capital, se verifica daca exista rapoarte independente asupra acestor operatii (cenzori,
experti contabili, auditori etc.); Daca in cursul exercitiului au avut loc operatiuni de fuziune,
divizare, asocieri cu parti ale intreprinderii, se verifica respectarea textelor legale care
reglementeaza astfel de operatiuni.
11.Se verifica existenta procedurilor de conducere a intreprinderii studiind relatiile si echilibrul de
putere intre actionari si conducatori:

componenta si functionarea consiliului de administratie;

disocierea functiilor CA de cele ale directiei;

existenta comitetelor specializate: comitetul de audit etc.;

transparenta in gestiunea afacerilor etc. Acetstea sunt cu atat mai necesare in societatile
cotate.

10

Supravegherea publica in audit

1.Concept; arie de aplicabilitate
Toti auditorii statutari si toate firmele de audit trebuie sa se supuna supravegherii publice.
Sistemul de supraveghere publica trebuie sa fie guvernat de nepracticieni care sa cunoasca bine
problemele relevante pentru auditul statutar; statele membre ale Uniunii Europene pot totusi sa
permita ca o minoritate de practicieni sa se implice in conducerea sistemului de supraveghere
publica. Persoanele implicate in supravegherea publica trebuie sa fie selectate printr-o procedura de
nominalizare transparenta si independenta.
Sistemul de supraveghere publica trebuie sa aiba ca obiectiv supravegherea urmatoarelor
activitati:

agrearea si inregistrarea auditorilor statutari si ale firmelor de audit;

adoptarea standardelor referitoare la etica, a standardelor de audit si a celor referitoare la

controlul intern al firmelor;

formarea continua, asigurarea calitatii si a sistemelor de investigatie si disciplina.

Sistemul de supraveghere publica trebuie sa fie abilitat ca, atunci cand este necesar, sa conduca
investigatiile asupra auditorilor statutari si firmelor de audit si sa ia masurile pe care le considera
necesare.
Sistemul de supraveghere publica trebuie sa fie transparent; transparenta presupune inclusiv
publicarea programelor de lucru anuale si a rapoartelor de activitate.
Sistemul de supraveghere publica trebuie sa dispuna de o finantare adecvata: finantarea trebuie sa
fie sigura si neinfluentata de auditori statutari sau de firme de audit.
2.Ssteme si organisme de supraveghere publica
Consiliul pentru Supravegherea Public a Activitii de Audit Statutar, este instituie public
autonom cu personalitate juridic i reprezint autoritatea competent n domeniul supravegherii
publice a auditului statutar. Consiliul reprezint principala structur operaional a sistemului
naional de supraveghere public a activitii de audit statutar. Consiliul funcioneaz pe lng
Ministerul Finanelor Publice.
Consiliul este condus de un Consiliu superior format din reprezentanii desemnai de principalele
instituii cu atribuii de reglementare n domeniul contabilitii i al auditului sau de organismele
profesionale din aceste domenii, respectiv Ministerul Finanelor Publice, Banca Naional a
Romniei, Comisia Naional a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor,
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Ministerul Justiiei, precum i
reprezentani ai mediului universitar cu profil economic i ai mediului de afaceri din Romnia.
Structura operativ a Consiliului este Comitetul executiv. Comitetul executiv reprezint interfaa
dintre departamentele de specialitate constituite n cadrul Consiliului i Consiliul superior, fiind
subordonat direct Consiliului superior. Prin activitatea sa, Comitetul executiv sprijin Consiliul
superior n luarea deciziilor n domeniul auditului statutar i al supravegherii publice n acest
domeniu.
Activitatea Consiliului se desfoar n cadrul departamentelor de specialitate.
Comisia de disciplin este structura de investigaie i disciplin pentru auditorii statutari i firmele
de audit din Romnia, responsabil cu administrarea i derularea procedurilor de reclamaie i
disciplin n domeniul activitii de audit statutar.

11

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE AUDIT- organizarea si functionarea unui cabinet de audit

Personalul de audit - ierarhii pe cinci niveluri
Nivelul 1:
proprietarii cabinetelor (salariati sau nesalariati);
atributii:

cautarea si mentinerea clientelei;

semnarea rapoartelor de audit;

controlul de ansamblu al lucrarilor;

gestionarea cabinetului.
Nivelul 2:
cadrele care au responsabilitatea programelor de audit;
calitati psihologice, buni conducatori, buni planificatori, sociabilitate.
Nivelul 3:
seniorii (sefi de grupa sau de lucrari);
oameni de teren care dirijeaza asistentii din grupa pentru efectuarea lucrarilor.
Nivelurile 4 si 5:
executantii programelor, ai lucrarilor, sub supravegherea sefilor de grupa.
Lucrul in echipa Obiective:
respectarea termenelor contractuale;
satisfacerea exigentelor de calitate.
Masuri:
o planificare si o programare riguroase ale lucrarilor pe oameni;
o delegare de atributii care sa ii permita auditorului interventia personala;
o supervizare adaptata naturii lucrarilor;
procedee de control al calitatii.
Revederea lucrarilor (revizuirea)
Se realizeaza de seful de grupa sau de o ierarhie superioara.
Obiective urmarite:

daca lucrarile au fost executate conform normelor si instructiunilor;

daca lucrarile au fost documentate satisfacator;

daca nicio problema nu a ramas fara solutie;

daca toate concluziile exprimate sunt in concordanta cu rezultatele controalelor.

Documente revazute:

programele individuale de lucru;

notele si rapoartele privind controlul intern;

documentele care reprezinta elemente probante colectate;

informatii financiare si proiectul Raportului de audit.

Standardele Internationale de Audit
Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurare (Certificare) - IAASB
Este un consiliu creat de IFAC.
Cuprinde 18 membri:

10 membri din cadrul organismelor membre IFAC;

cinci membri propusi de forumul firmelor (un parteneriat al celor mai mari 22 de firme de
contabilitate);

trei membri publici (pot fi membri ai organismelor membre IFAC, dar nu vor fi liberprofesionisti).
Membrii IAASB au mandat de trei ani, o treime dintre acestia schimbandu-se anual.

12

Autoritatea standardelor internationale emise de IAASB

Toate standardele emise de IAASB sunt denumite, impreuna, Standardele pentru Misiuni ale
IAASB" si se compun din:

Standardele Internationale de Audit (ISA) - se aplica pentru auditul informatiilor financiare

istorice;

Standardele Internationale pentru Misiuni de Examen Limitat (Revizuire) (ISRE) - se aplica

pentru examenul limitat (revizuirea) informatiilor financiare istorice;

Standardele Internationale pentru Misiuni de Certificare (IS AE) - se aplica misinilor de

certificare ce trateaza alte subiecte decat informatiile financiare istorice;

Standardele Internationale pentru Servicii Conexe (ISRS) - se aplica misiunilor pe baza de

proceduri convenite, misiunilor de compilare si altor servicii conexe.
Standardele IASB cuprind principii de baza si proceduri esentiale impreuna cu indrumarile
aferente; trebuie luat in considerare textul complet al standardelor; orice limitare a aplicabilitatii
unui standard trebuie explicata.
Autoritatea Normelor metodologice emise de IAASB
Normele metodologice ofera indrumari si asistenta practica profesionistilor contabili pentru
implementarea si aplicarea standardelor internationale.
Normele metodologice sunt puse in aplicare ca atare, in intregul lor, si orice neaplicare trebuie
explicata.
Normele metodologice se impart in:

Norme Metodologice Internationale de Audit (IAPS);

Norme Metodologice Internationale pentru Misiunile de Examen Limitat (Revizuire)

(IRSPS);

Norme Metodologice Internationale pentru Misiunile de Certificare (IAEPS);

Norme Metodologice Internationale pentru Servicii Conexe (IRSPS).

Metodologia elaborarii standardelor si a normelor metodologice
Propunerile-proiect venite din diferite surse se aproba de catre IAASB.
IAASB deleaga responsabilitatile legate de proiect unei grupe operative formate in acest
scop; grupa poate fi prezidata de un membru al IAASB. Grupa operativa are
sarcina elaborarii standardului sau a normei metodologice, elaborand proiectul de expunere".
Proiectul de expunere se aproba de catre IAASB, care il da publicitatii spre consultare,
dandu-se termen de cel putin 90 de zile.
Sugestiile si propunerile sunt luate in considerare si standardul sau norma metodologica este
revizuit(a).
Dupa revizuire se aproba in forma definitiva si se da publicitatii.
Se acorda un termen pentru implementare.
RAPORTAREA IN AUDIT
1.
Dati definitia auditului in general si identificati elementele fundamentale ale acesteia.
Prin audit in general se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii
unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate.
Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei.
Elemente fundamentale:

Examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;

Obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice domeniu;

Scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;

13


Calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si responsabila, ceea ce presupune ca
persoana care face aceasta examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa
fie o persoana independenta.

Examinarea trebuie sa sa faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
intr-un standard sau intr-o norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate
2.
Ce este auditul financiar?
Orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit
financiar.Camera Auditorilor Financiari din Romania defineste auditul financiar ca fiind activitatea
de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor
financiare, in conformitate cu Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei
Internationale a Contabililor (IFAC)".
3.
Definiti auditului statutar si identificati elementele fundamentale ale acesteia.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii
unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum
si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de
audit.
Elemente fundamentale:
profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o
persoana fizica sau o persoana juridica;
examinarea este exclusiva profesionala;
obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale
entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor
financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;
scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;
obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare
si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;
criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie
standardele nationale sau international de contabilitate.
Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, in
masura in care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde
la aceste nevoi si asteptari.
4.
Abordari privind metodologia auditului statutar.
Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar:
abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);
abordare pe cicluri de control (mai operationala).
A.
Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:
- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului.

14

B. Abordarea pe cicluri de control

Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in
cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze
succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: cumpararifurnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs,
trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri proprii, peersonal si
sociale, impozite si taxe, alte pasive, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.
5.
Faze si etape in executarea unei misuni de audit, de baza.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor
financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 faze si 10 etape:
I.
Faza initiala:

Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;

Orientarea si planificare auditului;

II.
Faza executarii lucrarilor:

Aprecierea controlului intern;

Controlul conturilor;

Examenul situatiilor financiare;

III.
Faza finala:

Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului;

Utilizarea lucrarilor altor profesionisiti;

Alte lucrari necesare inchiderii;

Raportul de audit;

Documentare lucrarilor de audit;

6.
Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.
Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa
aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele regului
profesionale si de deontologie.
Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare
fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii:

Cunoasterea globala a intreprinderii;

Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;

Examenul competentei

Contactul cu fostul auditor sau cenzor;

Decizia de acceptare a mandatului;

Fisa de acceptare a mandatului;

Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare
pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal
si misiunile de audit contractual.
Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina
termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de
misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa
lipseasca termenii si conditiile urmatoare:
obiectivule auditului situatiilor financiare;
responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor
financiare;
intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;
forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;

15

riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor;

necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau
alte informatii solicitate.
7.
Orientarea si planificarea auditului.
In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii,
zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si
planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii
obiectivelor misunii de audit.
Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt:

Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt vizate aspecte legate de

natura activitatilor desfasurate de intreprindere, particularitatile sectorului din care face parte,
structurile intreprinderii, organizarea generale a intreprinderii, politicile comerciale, financiare si
sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate;

Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative se au in vedere activitatile de

productie, distributie, aprovisionari, precum si conturile care in raport cu suma sau prin natura lor
pot comporta riscuri de eror.

Redactarea planului de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt
sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de
audit si presupune: alegerea membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea
lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea cu auditorii de la societatile
surori si de la societatea mama, solicitarea de specialisti pentru studierea sitemelor si datelor
informatizate in orice alte domenii, caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al
raportului.

Elaborarea programului de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia

tuturor participantilor la misunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot
parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate sa detalieze obiectivele auditului, precum si
bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura folosita. Altfel spus programul de
munca este o detaliere a tuturor elementelor continure in Planul de audit (misiune), in vederea
asigurarii indeplinirii acestuia din urma.
8.
Planul de misiune: continut, rol.
Continutul planului de misiune:
- prezentarea intreprinderii;
- informatii contabile;
- definirea misiunii;
- sisteme si domenii semnificative;
- orientarea programului de lucru;
- echipa si bugetul;
- planificarea.
Rolul planului de misiune: planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii
cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si
relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.
Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca presupune:
- alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in sectorul de activitate al
intreprinderii;
- repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate
etc.);
- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi sau
experti;

16

coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama;

- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii
(juridic, fiscal, tehnic etc.);
- calendarul sedintelor AGA si CA;
- termenul de depunere a raportului.
9.
Evaluarea controlului intern: continut, etape.
In aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern. Obiectivul urmarit prin
aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest
control pentru a putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante:
alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de natura
riscurilor, de importanta soldurilor si operatiilor;
decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari a
controlului intern;
alegerea tehnicilor de descriere si evaluare;
decizia de a se sprijini pe procedurile existente;
alegerea tehnicilor de sondaje;
decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura cu programul de control al
conturilor.
Etape:

intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;

confirmarea intelegerii sistemului: testele de conformitate;

evaluarea riscurilor de eroare;

verificarea functionarii controlului intern;

evaluarea preliminara: teste de permanenta;

evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

10.
Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
Obiectivele controlului intern sunt
1 Protejarea activelor intreprinderii :
- definirea responsabilitatilor
- separarea sarcinilor si functiilor
- descrierea functiilor
- procedura acordarii imputernicirilor
2 Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
- modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
- respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
- controalele de baza ale activitatii contabile
3 Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
4 Promovarea eficacitatii exploatarii
11.
Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?

Existenta unui plan de organizare, cuprinzand:

definirea cat mai precisa a sarcinilor;
definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei
ierarhii a carei autoritate este indiscutabila;

17

circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficent de precise si

elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia;

competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ale la nivelul directiunii; deciziile
pe care le iau responsabilii compartimentelor bune sau rele, se repercuteaza asupra
compartimentelor pe care le conduc;

existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:

producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma
unui manual de proceduri;
arhivarea informatiilor: memoria unei intreprinderi este un element esential al
controlului intern, care conditioneaza toate controalele ulterioare.
12.
Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei
entitati.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei
lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoanasa sa poata comite o eroare sau o inexactitate,
avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
Separarea sarcinilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza
patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca:
pentru un numar reduse de persoane, pentru a nu se dilua raspunderea;
asigurand specializarea acestor persoane imputerncite;
asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului;
asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea
anumitor masuri.
13.

Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea.

Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea
profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii
unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de
conducerea intreprinderii (entitatii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si
proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a
unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de
gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si
exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa
intreg personalul entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare
a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte
care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizate si de
firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare).
14.
Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si
managemntul acesteia;
evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse
si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;
evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii
pentru cunoasterea realitatii din entitate;

18

protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de

prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.
15.
Planul de audit si programele de lucru: rol, continut, forme de prezentare.
Rolul planului de misiune/audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire
la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de
stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.
Rolul programelor de lucru este o detaliere a tuturor elementelor coninute in planul de audit (de
misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma.
Planul de audit (misiune) este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate
informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientate si planificata misiunea de audit. Este
documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii
misiunii de audit.
Redactarea planului de audit i pe aceasta baza a programului de lucru presupune: alegerea
membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea lucrarilor realizate de auditorul
intern al intreprinderii, coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea mama,
solicitarea de specialisti pentru studierea sitemelor si datelor informatizate in orice alte domenii,
caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al raportului.
ISA nu prevede un anumit model al planului de audit, forma i fondul acestuia variind in funcie de
talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia i tehnologia specifice utilizate de auditor;
din planul de audit nu pot lipsi informaii care se refera la (continutul planului de audit):
I.
prezentarea intreprinderii;
II.
informatii contabile;
III.
definirea misiunii;
IV.
sisteme si domenii semnificative;
V.
orientarea programului de lucru;
VI.
echipa si bugetul;
VII. planificarea.
Redactarea planului de audit i pe aceasta baza a programului de lucru presupune: alegerea
membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea lucrarilor realizate de auditorul
intern al intreprinderii, coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea mama,
solicitarea de specialisti pentru studierea sitemelor si datelor informatizate in orice alte domenii,
caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al raportului.
Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.
Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de
rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a
aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:
Lista controalelor de efectuat cat mai bine detaliate pt a fi usor de identificat documentele si
informatiile necesare a se solicita intreprinderii;
Intinderea esantionului volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
Indicarea datei la care a fost efectuat controlul;
O referinta pentru foaia de lucru;
Problemele intalnite se foloseste pt supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza
rezultatelor.

19

16.

Elemente probante: definitie, rol, criterii de apreciere.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit

reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza
opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la
baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sta
la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie adecvate.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire
la situatiile financiare.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente
probante suficiente cuprind:
importanta riscului de inexactitate;
importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand cont de ansamblul infomatiilor
bilantului contabil;
experienta capatata in cursul unor auditari anterioare;
concluziile procedurilor de audit , in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori;
tipul de informatie disponibila.
In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa
determine daca elementele rezultate din aceste controale, precum si din testele de procedura sunt
suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea
intreprinderii au fost intrunite criteriile:

de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat;

de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii, iar un element

de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat;

de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si

toate faptele importante au fost mentionate;

de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoare sa de inventar;

de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrat la valoarea sa de tranzactionare

si un venit sau o cheltuiala apartine perioadei;

de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform

referentialului contabil aplicabil.
17.
Tehnica sondajului in audit
Poate fi definita ca o tehnica ce consta in selectarea unui anumit numar de elemente din ansamblul
opratiilor si conturilor ce formeaza multimea ce urmeaza a fi controlata, aplicarea la aceste
elemente a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute pe
esantion la ansamblul multimii cercetate.
In functie de caracteristica comuna si scopul urmarit se disting:

sondaje asupra atributiilor, care se utilizeaza cand elementele ce constituie multimea

prezinta o caracteristica comuna, cum ar fi: urmarirea aprobarii comenzilor cu ocazia cumpararilor
sau se urmareste daca bunurile intrate in unitate fac obiectul unei note de receptie;

sondaje asupra valorii, care se aplica atunci cand caracteristica urmarita este valoarea
elementelor patrimoniala de natura stocurilor si a operatiunilor consemnate in rulajul si soldul
conturilor.
In functie de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul credibilitate pe care doreste sa-l
dea concluziilor salre:

sondaje statistice;

sondaje nestatistice.

20

Etape:
I.
II.
III.

definirea precisa a obiectivelor;

precizarea naturii elementelor si a limitei de timp cuprinse in sondaj;
executarea propriu-zisa a sondajului: alegerea tehnicilor, determinarea marimii
esantionului, selectionarea esantionului, studiul esantionului, evaluarea rezultatelor, concluziile
sondajului.
18.
Tehnica observarii fizice.
Observarea fizica este cel mai sigur mijloc de verificare a existentei reale a unor elemente de activ.
Observarea fizica vizeaza elemente de activ tangibile, cum ar fi: stocuri, bani si alte elemente
pastrate in caserie, imobilizari corporale. El verifica modalitatea de efectuare a inventarierii si
respectarea procedurilor scrise. Cea mai buna metoda de a face acest lucru este de a asista la
operatiunea de inventariere sau la o parte a acesteia.
In urma acestei verificari, auditorul se va asigura ca:
toate elementele sunt corect inventariate;
toate elementele inventariate sunt corespunzatoare calitativ.
Dupa ce a obtinut aceste asigurari, auditorul va mai verifica urmatoarele elemente:
daca elementele inventariate apartin intreprinderii;
daca activele sunt corect evaluate.
19.
Confirmarea externa (directa)
Confirmarea directa este o procedura de audit obisnuita care consta in a cere tertilor care au
legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata sa confirme direct comisarilor de conturi
informatiile privind existenta operatiunilor, soldurilor sau orice alata informatie.
Este o procedura putin cunoscuta de intreprinderi.
Procedura permite obtinerea direct de la terti a informatiilor cerute, fara interventia unitatii
controlate. O limita importanta a acestei tehnici este data de faptul ca tertii nu raspund intotdeauna
la intrebarile puse de auditor, sau raspund, dar incomplet.
Elementele care pot face obiectul confirmarii directe sunt:
imobilizarile (confirmarea existentei titlurilor de proprietate, a unor eventuale ipoteci);
creantele si datoriile (confirmarea soldurilor conturilor clientilor si furnizorilor, a
scadentelor, a dobanzilor, a garantiilor pentru imprumuturi);
valorile de exploatare (stocurile apartinand intreprinderii si aflate la terti si stocurile
apartinand tertilor si depozitate la intreprinderea auditata);
titluri de participare si de plasament;
bancile (confimrarea soldurilor si a operatiunilor realizate de banca pentru intreprindere,
cautiuni, garantii);
personalul (imprumuturi si avansuri);
angajamente in afara bilantului si pasive eventuale (asigurari, avocati, experti fiscali).
20.
Examenul situatiilor financiare.
Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie
documente de sinteza ale contribuabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Examenul situatiilor financiar are ca obiect verificarea:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor
financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor
contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatie
patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute.

21

Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice pevazute ISA 520
si in mod deosebit pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor
precedente si ale sectorului de activitate;
comparatiile intre datele din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si
previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si
pierdere.
21.
Elemente posterioare inchiderii exercitului
Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare
incindentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor financiare, cat si
asupra raportului sau, distingadu-se 3 etape:
1)
Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru
proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul
ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau
informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau.
2)
Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor
financiare cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii
situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora,
auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute
masurile care se impun.
In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune in
lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit.
Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera
necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila
3)
Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor financiare
auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditorul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de existenta unui
eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la
modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa
discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla
masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in
posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un
nou raport de audit.
22.
Rolul si importanta dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul
cotrolat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea
raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:

mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii;

documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat

fara omisiuni;

inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;

justificarea opiniei emise si redactarea raportului.

In mod uzual dosarul cuprinde:

planificarea misiunii;

supervizarea lucrarilor;

22


aprecierea controlului intern;

obtinerea de elemente probante;

Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea sa in functie de
cultura cabientului. In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la
A la J.
23.
Rolul si importanta dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite
utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la
un
exercitiu
la
altul
a
elementelor
de
recunoastere
a
intreprinderii.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt:

fisa de prezentare;

scurt istoric al intreprinderii;

organigrame;

persoanele care angajaeaza intreprinderea;

note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;

note asupra statului;

procese verbale ale CA si AG;

lista actionarilor sau asociatilor;

structura grupului;

contracte, asigurari.
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:

sa fie tinut la zi;

sa elimine informatiile perimate;

sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;

24.
Structura dosarului exercitiului
In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la A la J.:

EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii;

EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si rapoarte

EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare;

ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat de control;

EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale substantive;

EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor altor profesionisti;

EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii specifice;

EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de misiune

EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin regulament;

EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor consolidate.

25.

Structura dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite
utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea
organismului profesional, dupa cum urmeaza:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;

23

PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern;

PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind exercitiile
precedente;
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
26.
Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente
de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea
lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului.
1.Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat: Raportul auditorului
independent;
2.Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de
circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza
consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate.
3.Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De
asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile
financiare si responsabilitatea auditorului;
4.Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale
de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.
5.Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului
daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie financiare si rezultatelor obtinute in
acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un
paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
- alte responsabilitati de raportare daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea
trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei;
- semnatura auditorului raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila
insotita de semnatura auditorului;
- data raportului raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;
- adresa auditorului raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile
auditorului.
27.
Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la
neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor
si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative,
regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate:
erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de
manageri.
Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si
reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu claritate motivele.
O
astfel
de
opinie
se
poate
prezenta
astfel:

24

 Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare.
Aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului
imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote
depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul incheiat
la 31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar
pierderea exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile
financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie., contului de
proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforme cu prevedrile legale
si statutare.
28.
Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele
documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila
participarea la inventarierea stocurilor;
altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii
unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern, refuzul sa aplice
unele principii si proceduri ale contabilitatii; conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din
partea tertilor; conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare.
Dezacordurile
cu
conducerea
entitatii
pot
aparea
din:
- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc;
- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea
costurilor;
incalcarea
principiului
independentei
exercitiului;
- erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc.
O astfel de opinie datorata limitarii intinderii lucrarilor se poate prezenta astfel:
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa
a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la
situatiile financiare.
29.
Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu
unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta
semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna intelegere a situatiilor financiare, acestea
exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termeni care indica un
rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si prcis elementele cu
care auditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa
exprime o opinie cu rezerve.
Rezervele se prezinta inaintea paragrafului de opinie. In astfel de cazuri, paragraful opiniei se
formuleaza astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitarii intinderii lucrarilor:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200, caci noi am fost desemnati
auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi
am putut controla cantitatile prin alte proceduri.
Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi
putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si

25

situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru
exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate:
Astfel, cum este explicat in nota X anexata, nu s-au constatat amortismente in situatiile
financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a
capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si
al unei cote de . pentru cladiri si . pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de . pentru
exercitiul incheiat la 31 decembrie 200 . In consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se
ridice la . mil. lei, iar pierderile exercitiului si pierderile cumulate la . mil. lei.
Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate in
paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a
societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la
aceasta data, si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.
30.
Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca:
a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile
si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale
entitatii;
b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile
financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare;
c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect
mentionate.
Exemplu de formulare:
Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta in mod sincer, in toate
aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200
precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta
data, in conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate.
31.
Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de
prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de observatii al carui
obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta
dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notri X din
anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea
brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a
angajat o contraactiune, iar audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale
celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie
determinat si in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care
ar putea sa rezulte.
32.
Paragraful opiniei. Tipuri de opinie.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca
situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie financiare si rezultatelor obtinute in acord
cu referintele contabile.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidela, sauprezinta in
mod sincer in toate aspectele lor semnificative.

26

Referintele contabile sunt Standardele Internationale de Contabilitate, reguli emise de catre

institutiile sau organismele profesionale si practica generala din tara si legislatia locala.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a
unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi
legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un
paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
33.
Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit.(sfera angajamentului de
audit).
Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit
sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.
Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost
indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor
nationale.
Intinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate
ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost
facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune
ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului.
Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in
mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.
Raportul
de
audit
trebuie
sa
descrie
auditul,
ca
presupunand:
- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile
continute
in
situatiile
financiare;
- evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare;
- evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare;
- revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire
la normele sau practicile nationale).Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie
sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu
comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele
probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de
asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de
catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o revedere a
prezentarii de ansamblu a acestora.Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a
exprimarii opiniei noastre.
34.
Paragraful introductiv al raportului de audit.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut
obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la
rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile
financiare si responsabilitatea auditorului;
35.
Continutul raportului de audit.
- Relatia contractuala de executare a misunii de audit;

27

- Observatiile reiesite din diverse verificari;

- Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege;
- Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca
situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitie financiare, performantelor si
situatiei financiare generale a intreprinderii;
- Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din
raportul
de
audit
trebuie
sa
rezulte
in
mod
clar:
- mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii;
descrierea
obiectivelor
si
natura
misiunii
de
audit;
situatiile
care
fac
sa
apara
incertitudini;
- natura si locul observatiilor in raport.
36.
Rolul raportului de audit.
Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata,
respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;
Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare
prezentate de o entitate;
Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea
entitatii auditare.
37.
Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?
In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta:
norme contabile si norme de audit.
38.
Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se
refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Aceste pot si:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS),
Standardele Internationale privind Misiunile de Examen Limitat (ISRE), Standardele Internationale
privind Misiunile de Certificare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS)
emise de Consiliul pentru Standardele de Audit si Certificare (IAASB) din cadrul Federatiei
Internationale a Contabililor (IFAC);
Norme nationale emise de un organism profesionale recunoscut ca fiind autoritate in
domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba siguranta ca opinia auditorului va fi emisa in functie de
criterii de calitate omogene. Ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de
atins prin punerea in lucru a celor mai potrivnice tehnici.
Normele de audit se cladifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului:
norme profesionale de lucru;
norme de raportare;
norme generale de comportament;
39.
Ce sunt si ce rol au normele contabile?
Normele contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii, care
sunt de regula organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utlitzeaza
situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cei prevazuti la
art.1 din Legea contabilitatii. Cei care controleaza sun prevazuti prin legislatia fiecarei tari si au ca
referinta in activitatea lor normele contabile.
Situatiile financiare trebuie sa fie stabilite potrivit unei sau mai multot dintre referintele urmatoare:

28

standarde internationale de raportare financiara;

standardel sau norme contabile nationale;
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF ( Fundatia Comitetului pentru Standarde
Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standarde Internationale de Raportare
financiara (IFRS). Acestea cuprind:
Standarde Internationale de raportare Financiara emise de IASB (IFRS);
Standarde Internationale de Contabilitate (IAS);
Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
40.
Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o
eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare,
precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate
semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
orientarea mai buna si planificarea misiunii;
evitarea lucrarilor inutile;
jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta:
capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa
aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative,
iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate
in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
capitaluri proprii sau rezultate anormale.
41.

Riscul de audit: componentele si relatiile intre acestea.

Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza faptului ca in
situatiile financiare sunt erori semnificative.
Riscul de audit se divide in 3 componente:
Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa
comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de
operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni,
nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern
utilizate;
Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc
sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata
sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.

29

Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de
control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al
riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult riscul de audit si invers.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul semnificativ
si riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si
invers.
Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare:
RA = Ri x RC x RN
42.
Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau
impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici
descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand:
sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.
Cand evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui sa
documenteze elementele pe care se sprijina in concluziile sale.
43.
Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori
semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza
unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor
factori ca:
- experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite in cursul
exercitiului la nivelul conducerii;
- presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a incita la prezentarea unor
situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite in sectorul de activitate);
- natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor,
produselor si serviciilor, structuri neadecvate);
- factori influentand sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale,
inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile;
- situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continand ajustari privind exercitiile
anterioare sau estimari;
- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari;
- inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfarsitul exercitiului.
44.
Ce este riscul de nedetectare?
Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare
semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele proprii ale auditorului si nu poate fi
eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
45.
Conceptul de independenta in audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de
natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se
furnizeaza o asigurare in ce priveste credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata
publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit
misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate.

30

Independenta are doua componente fundamentale:

independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin starea de spirit
care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament
profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu
prudenta profesionala;
independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea faptelor si
circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea
ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului
sau ale unui membru au fost compromise.
Independenta este potential amenintata in urmatoarele situatii:
interes propriu;
slabirea autocontrolului;
renuntarea la propriile convingeri;
manifestari de familiarism;
actiuni de intimidare.
46.
Controlul de calitate in audit.
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului
de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a
standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.
Obiective:

Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;

Armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;

Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;

Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;

Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi,

apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea,
confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea.
Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata
prin doua metode:
controale colegiale mebrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza
controlul;
controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o
autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.
47.

Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?

Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:

Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale

de raportare financiara si de normele nationale;

Raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;

Respectarea clauzelor contractuale;

Situatii financiare consolidate.

Misiunile conexe
Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare
Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de proceduri convenite
Misiuni de compilare
Misiuni de examinare a informatiilor financiare previzionale

31

32